Scrierea etruscă nedescifrată nici azi

În diferitele cercetări pe care le fac (internetul îmi este de un mare ajutor în acest sens!) mă opresc mai mult asupra episoadelor neclarificate din istoria omenirii şi încerc să compar diferitele teorii care se străduie să explice misterul. În acest sens mi-a reţinut atenţia recent civilizaţia etruscă. De ce mi-a reţinut atenţia? Este una din foarte puţinele civilizaţii europene care a lăsat în urma sa numeroase izvoare scrise pe care însă nici cercetătorii moderni de astăzi nu au reuşit să le descifreze!

Înainte de a pătrunde însă în misterul civilizaţiei etrusce vă prezint câteva date de prezentare a acestei civilizaţii preluate de pe ro.wikipedia...

Etruscii, un popor de limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului şi părţi din Umbria), începând cu 1000–900 î.Hr. până în sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Romane.

Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvântul etrusc provenind din: Trusci, Etruri sau Etrusci, după cum îi numeau romanii, şi Tyrsanoi în limba elină. Endonimul etruscilor era Razenna sau Razna.

Există două teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării, cealtaltă a autohtoniei. Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia(Lydia) şi de pe unele insule din Marea Egee (îndeosebi Lemnos), iar Dionis din Halicarnas era de părere că etruscii erau autohtoni în Etruria. În baza celor mai recente evaluări ştiinţifice (susţinute mai nou şi de cercetări genetice făcute de un institut italian pe eşantioane significante de populaţie din Toscana şi din regiuni relevane din Grecia şi vestul Turciei), ipoteza lui Herodot este cea plauzibilă.

Speculaţiile privind originea etruscilor au dus la efectuarea a numeroase studii, începând cu secolele XV şi XVI şi continuând în prezent. Limba etruscă încă nu este cunoscută bine. Majoritatea informaţiilor despre etrusci provin din surse romane.

Cea mai mare colecţie de artefacte etrusce se găseşte la Museo Nazionale di Villa Giulia din Roma, înfiinţat de Papa Iulius al III-lea. Există numeroase vestigii arheologice în oraşele fondate de etrusci şi care rezistă până astăzi. Descoperiri importante, care au atras atenţia lumii asupra acestei civilizaţii, au fost mormintele pictate din Tarquinia. În secolul al XIX-lea se declanşase chiar o manie cu privire la etrusci, orice muzeu mândrindu-se cu obiecte etrusce, în defavoarea siturilor arheologice.

Centrul etruscilor a fost Toscana, unde etruscii s-au dezvoltat ca agricultori, viticultori şi ca artizani ai unei ceramici deosebite. Etruscii au fost consideraţi mai avansaţi tehnologic, faţă de vecinii lor, chiar şi decât romanii, minele de plumb, cositor, fier şi cupru furnizând materia primă pentru o metalurgie, în care etruscii excelau. Au fost timp de secole principalii furnizori de obiecte de fier în zona Mediteranei (export către Grecia, Fenicia, Cartagina etc.).

Limba etruscă nu făcea parte din limbile indoeuropene, şi nu s-a putut identifica o înrudire clară cu o altă limbă. În afara de scurtele texte epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripţiile murale în necropole şi pe sicrie, principalele texte cunoscute până în prezent sunt:

- Liber linteus - fâşiile de mumie de la Zagreb. Este cel mai lung text cunoscut redactat în etruscă, o carte veritabilă, scrisă pe pânză, care a fost fragmentată pentru înfăşarea unei mumii egiptene. Trei fragmente au dispărut. Mumia se află în muzeul naţional al Croaţiei din Zagreb. Textul caligrafiat în negru şi roşu, pe 12 coloane, provine din sec. I î.Hr. şi conţine circa 230 rânduri, respectiv 1.200 de cuvinte lizibile. Repetiţiile sugerează un caracter ritual al textului. I se mai spune "calendarul religios", care prevede data şi locul pentru fiecare zi ceremoniile dedicate zeităţilor.

- Tabula capuana - tăbliţele de lut de la Capua. Textul constă din zece paragrafe şi 62 de rânduri. Astăzi sunt lizibile circa 300 de cuvinte. Textul are caracter religios şi conţine indicaţii privind pregătirile pentru ritualul funerar.

- Cippus perusinus. Text unui contract din sec. III sau II î.Hr. de 46 de rânduri şi circa 100 de cuvinte reglementează limita dintre proprietăţile funciare a două familii.

- Cartea de aur este denumirea pentru 6 tabliţe susţinute laolaltă de inele. Obiectul a fost găsit recent în Bulgaria şi se află la Muzeul Naţional din Sofia. În afară de text, tabliţele conţin ilustraţii: un călăreţ, o sirenă cu harfă. Textul este cercetat actualmente la Londra.

Din punctul de vedere al clasificării limbii etrusce, în baza cercetărilor făcute până în prezent, etrusca nu face parte din familia limbilor indo-europene. Posibilele legături cu anumite familii lingvistice sunt incerte. Se pare că etrusca se înrudea cu limba de pe insula Lemnos de dinainte de colonizarea greacă antică şi cu limba retică, ipoteza fiind că etrusca făcea parte din grupul limbilor tyrsenice vorbite în antichitate pe insule din Marea Egee şi în vestul Anatoliei.

Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulţumită inscripţiilor aflate în morminte:

papa; „bunic”,

ati nacna: „bunică”,

clan: „fiu”,

sec: „fiică”,

tusurhtir: „soţ”,

puia: „soţie”,

thuva: „frate”,

papacs: „nepot”.

Latinii au împrumutat un număr de cuvinte etrusce ca haruspix: „ghicitor” şi lanista: „stăpân de gladiatori”. Câteva dintre ele au pătruns în limba română, prin intermediul limbii franceze, şi sunt încă folosite, ca histrion (comediant, apoi devenit peiorativ), mecena, numele unui ministru roman de origine etruscă, devenit substantiv comun în mai multe limbi, între care şi în limba română şi persoană; acesta ar proveni de la denumirea lui Phersu, personaj mascat şi bărbos, în acelaşi timp ameninţător şi comic, care apărea în spectacolele funerare. În latină, persona a desemnat o mască de teatru, apoi rolul în piesă, înainte de a primi sensul mai general

Cam asta este, în mare, prezentarea etruscilor pe wikipedia. Sursele nu prea abundă pe internet cu privire la acest popor misterios. Se fac doar speculaţii, se contrazic diverşi cercetători care interpretează în fel şi chip puţinele date certe despre limba etruscă. Mi se pare totuşi extrem de interesant faptul că vorbim de un popor european 100% care vorbea o limbă DELOC înrudită cu limbile europene ale vremii! Ca şi cum acest popor ar fi apărut dintr-o "sursă" total diferită de originea oamenilor europeni!

Misterul este adâncit şi de faptul că actualii cercetători, care beneficiază de mijloace de cercetare extrem de moderne, nu reuşesc să dea de capăt limbii etrusce şi să o descifreze! De aceea, cu privire la istoria acestui popor, la mitologia sa, nu se pot face decât speculaţii... 

Etruscii au existat, au vorbit, au lăsat în urma lor multe urme, dar au rămas un popor enigmatic. Lumea noastră modernă nu a reuşit să pătrundă secretele lumii lor. Dar timpul nu este pierdut, cercetările continuă şi cu siguranţă mai devreme sau mai târziu scrierea etruscă va fi descifrată, iar existenţa acestui popor antic ni se va dezveli pentru a o putea înţelege şi a o aşeza corect pe scara istoriei, între celelalte popoare antice care au generat împreună popoarele, naţiunile de astăzi!

Cornel SABOU

3 ani de închisoare pentru Caltaboşul Remeş

Astăzi, luni 25 februarie 2013, fostul ministru de Finanţe al României, Decebal Traian Remeş, a fost condamnat definitiv la 3 ani de închisoare pentru infracţiuni de corupţie. Iată ştirea:

Cei 5 judecători ai instanţei supreme au decis luni, 25 februarie, să îi condamne definitiv pe Decebal Traian Remeş şi Ioan Avram Mureşan la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboşul”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a hotarat luni condamnarea la trei ani de închisoare cu executare a foştilor miniştri ai Agriculturii Ioan Avram Mureşan şi Decebal Traian Remeş în dosarul “Caltaboşul“. Decizia Completului de 5 judecători este definitivă.

Decebal Traian Remeş a fost trimis în judecată pentru trafic de influenţă, alături de Ioan Avram Mureşan, acuzat de complicitate la cumpărare de influenţă în formă continuată, şi de omul de afaceri Gheorghe Ciorbă, acuzat de cumpărare de influenţă, transmite Agerpres. Conform rechizitoriului DNA, în septembrie 2007, fostul ministru Ioan Mureşan ar fi înlesnit transmiterea promisiunii şi darea unor produse în valoare de 1.500 lei şi a sumei de 15.000 euro de la omul de afaceri Gheorghe Ciorbă ministrului Agriculturii, Decebal Traian Remeş, pentru ca acesta să favorizeze firmele lui Ciorbă la licitaţii publice organizate de instituţii aflate în subordinea sa.

Banii şi produsele alimentare au fost primite în scopul favorizării firmei “Construct Europromt” SRL Certeze – aparţinând fiului omului de afaceri Gheorghe Ciorbă – la câştigarea a două licitaţii publice de atribuire de lucrări de amenajări funciare, prin exercitarea influenţei pe care ministrul o avea asupra funcţionarilor însărcinaţi cu derularea procedurilor de achiziţie publică de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Râmnicu Vâlcea.

În cursul lunilor februarie şi martie 2008 au avut loc mai multe runde de audieri la DNA a celor doi foşti miniştri. La 10 martie 2008 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului din municipiul Baia Mare al lui Decebal Traian Remeş, în vederea confiscării sumelor care au reprezentat obiectul infracţiunii de trafic de influenţă.

sursa: http://www.ziareledeazi.ro/articol-ziar/752965/dosarul-caltabosul-traian-remes-si-ioan-avram-muresan-trei-ani-cu-executare

Imediat după primirea iinformaţiei legate de condamnare, Decebal Traian Remeş şi-a luat bocceluţa în spinare şi s-a prezentat la Poliţie pentru executarea pedepsei (foto stânga - sursa foto: http://www.actualmm.ro/wp-content/uploads/2013/02/decebal-traian-remes-arestare.jpg). Iată ştirea:

Fostul ministru Decebal Traian Remeş s-a predat poliţiei în această dimineaţă, după ce a aflat de condamnarea sa în dosarul Caltaboşul. Remeş, care locuieşte la Baia Mare, a ieşit din casă însoţit de fiul său, iar după 10 minute, cei doi au ajuns la sediul Poliţiei Maramureş.

Decebal Traian Remeş a intrat în clădirea Poliţiei, s-a prezentat şi a spus că a venit să se predea.

Fostul ministru  nu a dorit să facă declaraţii şi nici să comenteze decizia ICCJ.

Conform procedurilor, în primele 2-3 zile Remeş va sta în arestul IPJ Maramureş după care cel mai probabil el va fi transferat la penitenciarul din Baia Mare.

sursa: http://www.newspad.ro/Traian-Remes-s-a-predat-Politiei-Fostii-ministri-Remes-si-Muresan-condamnati-la-inchisoare-cu-executare,601307.html

Faţă de această situaţie vreau să fac două-trei precizări... Consider pedeapsa mult prea mică raportat la gravitatea faptei şi mai ales la calitatea infractorului. Un ţigan primeşte 7 ani închisoare pentru că fură o găină pe motiv că e recidivist. Un Ministru, dacă fură statul primeşte 3 ani. Nu e o logică dreaptă în asta. Trebuie ţinut cont însă că în România justiţia adevărată este în chinurile naşterii, drept urmare putem aprecia ca fiind benefică ideea de CONDAMNARE a infractorului ministru şi să ignorăm faptul că pedeapsa este mult prea blândă. 

Remeş săracul s-a şi prezentat la Poliţie disperat fiind să nu-l caute poliţia acasă. Nu cred că va executa mai mult de un an de închisoare. O să ne trezim că va scrie şi el o carte care îi va scădea din pedeapsă şi va fi eliberat la prima judecată a comisiei de liberare. Asta va fi maxim peste un an (pentru că are peste 60 de ani va executa doar o treime din pedeapsă).  

Caltaboşul Remeş poate spune că a scăpat ieftin. A furat statul cât a putut timp de mulţi ani, iar acum, la bătrâneţe, face poate mai puţin de un an de închisoare şi a scăpat... Iată un liberal şmecher!

Din câte ştiu eu, după 21 zile de carantină, urmează să i se stabilească regimul de executare a pedepsei. Va fi stabilit, conform legii, la regim semideschis. Asta înseamnă că îşi va executa pedeapsa la penitenciarul din Baia Mare. Voi reveni cu ştiri despre modul în care Remeş îşi execută detenţia pentru că... ştiţi că am surse acolo! :) Pe curând!

Cornel SABOU

Secretele de la Fatima, sau Miracolul modern de la Dumnezeu

Trăim vremuri aşa-zis moderne şi dacă suntem creştini ne bazăm credinţa pe scrierile Vechiului şi Noului Testament. De-alungul timpului însă nu puţini au fost cei care au pus la îndoială valabilitatea credinţei creştine argumentând că "astăzi" nu se mai întâmplă minuni, semne şi proorociri ca pe vremea scrierilor religioase care compun Biblia! Lăsând la o parte pretenţiile unora care spun că le-a vorbit cutare sau cutare sfânt (sau însuşi Dumnezeu!), dar care nu pot proba în niciun fel asta, există totuşi în epoca noastră modernă o... întâmplare care ar putea fi încadrată în categoria MIRACOL şi care are directă legătură cu creştinismul. Este vorba de miracolul întâmplat la Fatima (Portugalia) pe data de 13 octombrie 1917 şi care a produs urmări şi controverse chiar dramatice până în zilele noastre! Subiectul a rămas cunoscut în istoria contemporană cu titlul de "Secretele de la Fatima" deoarece acolo Fecioara Maria ar fi dezvăluit către trei copii TREI SECRETE de mare importanţă pentru omenire. Primele două au fost dezvăluite cu greu până prin anii patruzeci, dar al treilea secret a fost ţinut ascuns până în anul 2000, când la presiunea comunităţii creştine Biserica Catolică l-a făcut public. Au apărut însă mulţi care au contestat veridicitatea celui de-al treilea secret sau care pretind că există şi un al patrulea secret, nepublicat încă de Vatican. 

Minunea întâmplată în 1917 la Fatima a fost documentată de presa vremii şi văzută de zeci de mii de martori. După ce Fecioara Maria le-a apărut celor trei copii, aceştia au cerut o minune pentru ca lumea să-i creadă atunci când vor dezvălui secretele. Fecioara le-a dat întâlnire în acelaşi loc pe data de 13 octombrie 1917. În acea zi, pe câmpul cu pricina au venit vreo 70.000 de oameni care aşteptau să vadă ce miracol le pregătise cerul. Şi au văzut... Un Soare pe cer care creştea vâzând cu ochii lăsându-le celor prezenţi impresia că se va prăbuşii pe pământ (probabil un OZN foarte strălucitor, motiv pentru care a fost comparat cu Soarele).  oamenii s-au panicat, crezând că a venit Sfârşitul Lumii. O ploaie torenţială care s-a oprit instant şi toate hainele zecilor de mii de martori s-au uscat pe loc, împreună cu pământul care fusese plin de băltoace şi noroi. Fecioara Maria care a apărut pe cer... 

După miracol, mii de persoane prezente la faţa locului s-au înscris în bisericile creştine, cea Catolică înregistrând mii de membri noi. Presa vremii a prezentat pe larg minunea, inclusiv ziarele anti-creştine sau masonice care autentificau faptul că aceasta avusese loc.

Câţiva analişti spun că evenimentul întâmplat la Fatima în 1917 este o împlinire a profeţiei scrise în Apocalipsa 12:1

 În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

Mai departe vă las pe voi să gândiţi problema şi să vă faceţi o părere. Vă prezint mai jos o sinteză a acestei chestiuni preluată de pe ro.wikipedia şi vă provoc să încercaţi să dezlegaţi misterul celui de-al treilea secret căci acesta a rămas nedezlegat până azi! 

(Cornel SABOU)

Cele trei secrete de la Fátima reprezintă o serie de viziuni şi profeţii care ar fi avut loc ca urmare a apariţiei Fecioarei Maria în faţa a trei tineri păstori portughezi, Lucia Santos şi verişorii ei Jacinta şi Francisco Marto, începând cu data de 13 mai 1917. Cei trei copii au afirmat că au fost vizitaţi de către o presupusă Fecioara Maria de şase ori între mai şi octombrie 1917. Apariţia este acum cunoscută sub numele de Maica Domnului de la Fátima.

Potrivit interpretării catolice oficiale, cele trei secrete implică descrierea iadului, Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial şi încercarea de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea.

La 13 iulie 1917, în jurul prânzului, se spune că Fecioara Maria a dat copiilor trei secrete. Două dintre secrete au fost descoperite în 1941 într-un document scris de Lucia, la cererea lui José da Silva, Episcopul de Leiria, pentru a ajuta cu publicarea unei noi ediţii a unei cărţi a lui Jacinta. Când a fost întrebat episcopul de Leiria în 1943 de ce nu dezvăluie şi secretul al treilea, Lucia s-a luptat pentru o perioadă scurtă de timp, spunând că „nu este încă convinsă dacă Dumnezeu a autorizat-o să acţioneze.” Cu toate acestea, în octombrie 1943, episcopul de Leiria i-a ordonat să-l scrie. Lucia a scris apoi secretul şi l-a sigilat într-un plic care nu trebuia deschis până în 1960, atunci când textul „va apărea mai clar.” Textul celui de-al treilea secret a fost lansat oficial de către Papa Ioan Paul al II-lea în 2000, deşi unii susţin că nu a fost descoperit întregul secret aşa cum a fost scris de către Lucia, în ciuda repetatelor afirmaţii contrare ale Vaticanului.

Primul secret a fost o viziune a iadului:

Doamna noastră ne-a arătat o mare de foc, care părea a fi sub pământ. Cufundaţi în acest foc erau demoni şi suflete în formă umană [cei osândiţi]. Cei din urmă erau ca ambra transparentă ce ardea, înnegriţi sau ca un bronz şlefuiţi, având forme omeneşti. Pluteau în acel foc, plutind în aer din cauza flăcărilor ce ieşeau din ei, împreună cu nori mari de fum, cădeau pe fiecare parte ca scânteile dintr-un foc imens, fără greutate sau echilibru, în mijlocul ţipetelor şi gemetelor de durere şi disperare, care ne-au îngrozit şi ne-au făcut să tremurăm de frică. Demonii se deosebeau de figurile osândiţilor prin asemănarea lor îngrozitoare şi respingătoare de animale înspăimântătoare şi necunoscute, toate negre şi transparente precum cărbunii arzători. Această viziune a durat doar o clipă datorită bunătăţii Mamei noastre cereşti, care la prima apariţie ne-a promis să ne ducă în Rai. Altfel, cred că am fi murit de frică şi groază.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Al doilea secret a fost o declaraţie conform căreia primul război mondial se va termina şi continuă să prezică un alt război, al doilea război mondial în timpul domniei Papei Pius al XI-lea dacă oamenii vor continua să-l ofenseze pe Dumnezeu şi dacă Rusia nu va fi convertită. A doua jumătate a secretului solicită ca Rusia să fie consacrată Inimii Imaculate:

Aţi văzut iadul unde merg sufletele sărmanilor păcătoşilor. Pentru a-i salva, Dumnezeu voieşte să înfiinţeze în lume devoţiunea la Inima Mea Neprihănită. Dacă ceea ce vă spun se va face, multe suflete vor fi salvate şi va fi pace. Războiul se va termina: însă dacă oamenii nu încetează să-L ofenseze pe Dumnezeu, un război şi mai rău va începe în timpul pontificatului Papei Pius al XI-lea. Când veţi vedea o noapte luminată de o lumină necunoscută, să cunoaşteţi că acest lucru este un semn mare dat de la Dumnezeu, că el este pe cale de a pedepsi lumea pentru crimele sale, prin intermediul războiului, foametei şi persecuţie împotriva Bisericii şi împotriva Sfântului Părinte. Pentru a preveni acest lucru, voi cere consacrarea Rusiei la Inima Mea Neprihănită şi împărtăşania de reparaţie în fiecare sâmbătă a lunii. Dacă aceste cerinţe sunt îndeplinite, Rusia va fi convertită şi va fi pace, dacă nu, îşi va răspândi erorile sale în întreaga lume, provocând războaie şi persecuţii împotriva Bisericii. Cei buni vor fi martirizaţi, Sfântul Părinte va avea mult de suferit; diferite naţiuni vor fi anihilate. În cele din urmă, Inima Mea Neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte va consacra Rusia pentru mine şi ea va fi convertită, iar o anume perioadă de pace va fi acordată omenirii [În Portugalia dogma Credinţei va fi mereu păstrată etc. Nu spuneţi acesta nimănui].

Unii au criticat faptul că a doua profeţie nu a fost dezvăluită până în august 1941, când al doilea război mondial începuse deja.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

A treia parte a secretului a fost scrisă „la ordinul Excelenţei Sale, Episcopul de Leiria şi al Preasfintei Mame” la 3 ianuarie 1944. În 1943, Lucia s-a îmbolnăvit de gripă şi pleurezie, bolile care i-au ucis pe verişorii săi. Timp de câteva luni, ea era sigură că va muri. Episcopul Silva, vizitând-o la 15 septembrie 1943 în timp ce ea era imobilizată la pat, în primul rând i-a sugerat să scrie al treilea secret pentru a se asigura că acesta nu se va pierde în cazul decesului ei. Lucia, cu toate acestea, a ezitat să facă acest lucru. Ea a fost pusă sub o strictă ascultare în conformitate cu jurămintele ei Carmelite, dar ea a susţinut că atunci când a primit secretul a auzit-o pe Maria menţionându-i să nu-l dezvăluie. Deoarece stricta ascultare a Carmelitei impunea ca ordinele de la superiorii ei să fie considerate ca venind direct de la Dumnezeu, ea era într-o dilemă cu privire la ale cui comenzi sunt prioritate. În cele din urmă, la mijlocul lunii octombrie, Episcopul Silva i-a trimis o scrisoare care conţine un ordin direct de a scrie secretul pe care Lucia l-a ascultat. În iunie 1944, plicul sigilat care conţinea al treilea secret a fost livrat Episcopului Silva, unde a rămas până în 1957, când a fost în cele din urmă expediat la Roma.

A fost anunţat de către Cardinalul Sodano la 13 mai 2000, la 83 de ani după apariţia în faţa copiilor din Cova da Iria pentru prima oară a Maicii Domnului. În anunţul său, Cardinalul Sodano a sugerat că secretul era despre persecuţia creştinilor din secolul al XX-lea care a culminat cu tentativa de asasinare eşuată a Papei Ioan Paul al II-lea la 13 mai 1981.

Textul celui de-al treilea secret a fost publicat la 26 iunie 2000:

A treia parte a secretului dezvăluit la Cova di Iria - Fatima la 13 iulie 1917:

Scriu ca un act de ascultare faţă de Tine, Dumnezeul meu, care mi-o ceri prin intermediul Excelenţei Sale, Episcopul de Leiria, şi al Preasfintei Tale Mame, care este şi a mea. După cele două părţi pe care le-am expus deja, am văzut în partea stângă a Stăpânei noastre, puţin mai sus, un Înger cu o sabie de foc în mâna stângă; scânteind, aceasta emitea flăcări care se părea că vor incendia lumea; dar ele se stingeau în contact cu splendoarea care ieşea din mâna dreaptă a Stăpânei Noastre în direcţia lui: arătând pământul cu mâna sa dreaptă, Îngerul spuse cu o voce puternică: Pocăinţă! Pocăinţă! Pocăinţă! Şi văzurăm într-o lumină imensă care este Dumnezeu: «ceva asemănător felului în care se văd persoanele în oglindă când trec prin fața ei» un Episcop îmbrăcat în alb «am avut presentimentul că este Sfântul Părinte». Diferiţi alţi Episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe urcând pe un munte abrupt, în vârful căruia era o Cruce mare din trunchiuri neprelucrate, de parcă ar fi fost din stejari de plută cu scoarţă cu tot; Sfântul Părinte, înainte de a ajunge aici, traversa un oraş mare pe jumătate în ruină, ş aproape tremurând, cu pas şovăitor, copleşit de suferinţă şi de durere, se ruga pentru sufletele cadavrelor întâlnite în cale; ajuns în vârful muntelui, prosternat în genunchi la piciorul Crucii mari, el fu ucis de un grup de soldaţi care au tras de mai multe ori cu arme de foc şi cu săgeţi, şi în acelaşi fel muriră unii după alţii ceilalţi Episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe şi diverşi laici, bărbaţi şi femei din clase şi categorii sociale diferite. Sub cele două braţe ale Crucii se aflau doi îngeri, fiecare cu o stropitoare de cristal în mână în care strângeau sângele Martirilor şi cu acesta udau sufletele care se apropiau de Dumnezeu.

Vaticanul a păstrat Cel De-al Treilea Secret până în 26 iunie 2000, deşi declaraţia Luciei trebuie publicată după 1960, Unele surse, printre care Canon Barthas şi Alfredo Ottaviani [Cardinal Ottaviani], spun că Lucia a insistat ca acest secret să fie dezvaluit în jurul anilor 1960, spunând că "în acel moment, va fi mai bine înţeles şi "Binecuvantata Fecioară aşa doreşte". La începutul anilor 1960, în loc să publice Al Treilea Secret, Vaticanul a anuntat presa că ar fi mai bine ca acest secret să rămână mereu sub sigiliu. După anunţ, s-au produs multe speculaţii despre conţinutul secretului. Conform New York Times, speculaţiile despre conţinut treceau de la "anihilare nucleară mondială" până la mari divergenţe din Biserica Romano-Catolică care or să ducă la rivalităţi papale." În 1981, Laurence James Downey la cererea Papei Ioan Paul al II-lea, a facut public Cel De-al Treilea Secret de la Fatima.

Textul celui de-al treilea secret prezentat de Vatican este scris de mână pe patru foi de hârtie. Mai mulţi clerici care susţin că cunosc acest text au afirmat că a fost scris pe o singură foaie şi nu pe patru. De exemplu, părintele Joaquin Alonso, arhivistul oficial din Fatima pentru şaisprezece ani, arată în cartea sa că „Lucia ne spune că a scris textul pe o singură foaie de hârtie”. Cardinaulul Ottaviani, care l-a citit, afirmă acelaşi lucru: „Lucia l-a scris pe o foaie de hârtie ..” În plus, despre episcopul Venancio, cel care a fost însărcinat cu transportul plicului ce conţinea al treliea secret către un reprezentant al Vaticanului după ce Lúcia l-a scris, se spune că a ţinut plicul în faţa unei surse de lumină şi a observat că cel de-al treilea secret a era „scris pe o mică bucată de hârtie”. Episcopul Venancio a măsurat de asemenea dimensiunile hâritei, dimensiunile marginilor şi a estimat că aceasta conţinea 20-25 de linii de text. De asemenea, părintele Malachi Martin a afirmat că a văzut textul celui de-al treilea secret în februarie 1960. Într-o emisiune radio, Fr. Martin a afirmat că cel de-al treilea secret a fost scris pe „o foaie de hârtie.” Într-un interviu înregistrat, Fr. Charles Fiore l-a citat pe Fr. Malachi Martin, care a spus următoarele despre textul celui de-al treilea secret: „Mi-am răcit picioarele în coridoarele din afara apartamentelor Papei, în timp ce şeful meu, Cardinalul Bea, era înăuntru discutând cu Papa şi cu un grup de alţi episcopi şi preoţi şi cu doi seminarişti portughezi, care au tradus scrisoarea, o singură pagină, scrisă în limba portugheză, pentru toţi cei din încăpere.”

Un alt motiv pentru care criticii consideră că textul complet al celui de-al treilea secret nu a fost făcut cunoscut este faptul că există evidenţe documentate că cel de-al treilea secret a fost scris sub forma unei scrisori semnate către episcopul din Leiria. Textul celui de-al treilea secret publicat de Vatican nu este scris sub forma unei scrisori. Lúcia a fost interogată de părintele Jongen pe 3 februarie 1946. Când Fr. Jongen a întrebat-o pe Lúcia când va veni vremea pentru cel de-al treilea secret, Lúcia i-a răspuns: „I-am comunicat cea de-a treia parte episcopului din Leiria, printr-o scrisoare.” De asemenea, Canon Galamba, un consilier al episcopului din Leiria, este menţionat spunând „Când episcopul a refuzat să deschidă scrisoarea, Lucia l-a făcut să promită că va fi deschisă şi citită lumii ori la moartea ei, ori cel mai târziu în 1960, în cazul că ea nu moare până atunci”. De asemenea, comunicatul de presă din 1960 în care Vaticanului a anunţat că cel de-al treilea secret probabil nu va fi arătat niciodată a fost scris cu următoarele cuvinte: „.. este foarte probabil că scrisoarea în care sora Lucia a scris despre secretul mărturisit de Fecioara Maria celor trei ciobani din Cova da Iria nu va fi niciodată deschisă.”

Textul celui de-al treilea secret comunicat de Vatican nu conţine cuvinte atribuite Fecioarei Maria. În acelaşi comunicat de presă al Vaticanului din 1960 menţionat mai sus se menţionează că „Sora Lucia a scris secretul mărturisit de Fecioara Maria ..” Unele surse spun că cel de-al treilea secret începe cel mai probabil cu cuvintele „În Portugalia dogma credinţei va fi păstrată întotdeauna etc.”, cuvinte pe care Lúcia le-a menţionat şi în cel de-al patrulea jurnal, dar care sunt incluse doar ca note de subsol în textul comunicat de Vatican. În plus, există evidenţe care arată că Fr. Joseph Schweigl a fost trimis de Papa Pius al XII-lea să o interogheze pe Lúcia despre cel de-al treilea secret pe 2  septembrie 1952. În ziua următoare interogării, Fr. Schweigl ar fi afirmat următoarele: „Nu pot să dezvălui nimic din ce am aflat la Fatima despre cel de-al treilea secret, dar pot spune că conţine două părţi: una referitoare la Papă, iar cea de-a doua fireşte (deşi nu pot spune nimc) ar trebui să fie continuarea cuvintelor: 'În Portugalia dogma credinţei va fi păstrată întotdeauna.' 

Potrivit Cardinalului Ratzinger în comentariile care însoţesc textul celui de-al treilea secret dezvăluit de Vatican, „Acei care se aşteaptă la excitante revelaţii apocaliptice despre sfârşitul lumii sau despre cursul istoriei vor fi dezamăgiţi. Fatima nu satisface curiozitatea noastră în acest fel...” (după cum, în general, credinţa creştină nu vrea şi nu poate să satisfacă astfel curiozitatea noastră.) Unii critici consideră acest lucru ca pe o mare contrazicere, inclusiv mărturia anterioară a Cardinalului Ratzinger însuşi. Într-un interviu publicat la 11 noiembrie 1984 în revista Jesus, Cardinalul Ratzinger a fost întrebat dacă a citit textul celui de al treilea secret şi de ce nu a fost dezvăluit. Ratzinger a recunoscut că el a citit secretul al treilea şi a declarat că, în parte, al treilea secret implică "importanţa lucrurilor extreme (novissimi)" şi "pericole care ameninţă credinţa şi viaţa creştinismului şi, prin urmare, (viaţa) întregii lumi." Ratzinger a comentat, de asemenea, că, "Dacă nu este făcut public - cel puţin pentru moment - este doar pentru a preveni ca profeţia religioasă să nu fie confundată cu goana după senzaţional."

Cardinalul Bertone a fost acuzat de minciună în legătură cu conţinutul celui de-al treilea secret în cartea sa Ultimul secret de la Fatima (The Last Secret of Fatima), şi al afirmaţiilor sale din apariţiile televizate. După ce cartea lui Bertone a fost publicată, jurnalistul italian Antonio Socci a publicat un articol intitulat Dragă Cardinale Bertone: Care dintre noi doi minte cu bună ştiinţă? Avocatul catolic Christopher Ferrara a scris o carte numită Secretul care este încă ascuns (The Secret Still Hidden - conţinutul disponibil online) cu scopul de a expune şi demonta afirmaţiile Cardinalului Bertone în legătură cu Fatima. Cartea conţine un appendix numit 101 motive pentru a nu crede în afirmaţiile Cardinalului Bertone (101 Grounds for Doubting Cardinal Bertone's Account). De exemplu, Ferrara afirmă că Bertone a prezentat cel puţin cinci versiuni diferite ale presupusei acceptări a Luciei a interpretării viziunii publicate de Vatican în 2000.

Un articol publicat în Catholic World News pe 27 septembrie 2007 arată că jurnaliştii italieni Antonio Socci şi Solideo Paolini „au realizat o casetă în care Arhiepiscopul Loris Capovilla, care a fost secretarul personal al Papaei Ioan al XXIII-lea, a revelat că au existat două texte în cel de-al treilea secret.” Un articol publicat cu doar două săptămâni în urmă îl citează pe Archbishop Capovilla spunând, "Nu există două adevăruri în ce priveşte Fatima şi nu există niciun al patrulea secret. Textul pe care l-am citit în 1959 este acelaşi cu cel distribuit de Vatican.” Capovilla este de asemenea citat spunând, „M-am săturat de aceste teorii ale conspiraţiei. Pur şi simplu nu este adevărat. L-am citit, l-am prezentat papei şi acesta a distrus plicul."

Grupul catolic contra-reformă, înfiinţat de teologul Abbé George de Nantes, consideră că textul cu pricina este versiunea completă a celui de-al treilea secret, dar că se referă la Papa Ioan Paul I, şi nu la Papa Ioan Paul al II-lea, arătând că acesta din urmă nu a murit după ce a fost atacat, aşa cum se arată în cel de-al treilea secret. Papa Ioan Paul I s-a întâlnit cu Lúcia Santos pe vremea când era patriarh al Veneţiei, fiind profund impresionat de această experienţă. Într-o scrisoare adresată unui coleg după ce a fost ales ca papă, a afirmat că va realiza consacrarea Rusiei despre care Lúcia spunea că a cerut-o fecioara Maria.

şi în final un film documentar (tot controversat) pe acest subiect...

Munceşte, fraiere, munceşte!

Of, băgami-aş! Dar ce cred fraierii ăştia, că eu îs director în minister pe o mie şi ceva de euro pe lună? Poate în viaţa de apoi, dar cu siguranţă nu în viaţa asta! Bine că am prins încă un provincial prost. Are o casă de chirpici pe-un vârf de deal, dar mai important e că are minte fraierul! Ştie cum merg treburile sau, mă rog, l-a învăţat cineva. Vrea nişte bani europeni. Şi eu vreau :)) OK, îl rezolv de-un proiect şi apoi de-o finanţare. Să spunem că totul se învârte în jurul a 100.000 euro. Fraierul nu trebuie să facă nimic. Norocul lui e că are casa de chirpici. Eu i-o fac pensiune ţărănească! :)) În proiect. Vin banii, suta de mii de euroi. Fraieru se descurcă el cu jumate banii să-şi facă din chirpici pensiune. E simplu atunci când ăştia cunosc cum funcţionează sistemul. Jumate suma vine la băiatu! Normal, nu? Iar eu dau jumate din şpagă la ministru. Bine, nu direct ministrului că miniştri ăştia îs nişte ţărănoi împuţiţi, se tem şi de umbra lor. Noroc că au şefi de cabinet instruiţi. Ei se ocupă de şpăgi. Şi uite aşa, cu câte un fraier de ăsta cu case din chirpici mai fac şi eu nişte bani că doar nu m-oi duce acasă cu salariul ăsta de rahat!

Adevăru-i că ne-o pus Dumnezeu mâna-n cap de ne-o dat miniştri de ăştia veniţi pe post direct de la mama de-acasă, din gunoiul de la ţară. Toată munca lor o facem noi, directorii, ei doar semnează şi apoi pălăvrăgesc pe la TV. Habar n-au ce se întâmplă prin ograda ministerului, dar nici nu-i interesează prea mult. Păi ce să-i intereseze când o dată la câteva zile îi anunţă şeful lor de cabinet că au mai intrat la puşculiţă nişte zeci de mii de euro! Unde au văzut ei atâta amar de bani la viaţa lor? Mă apucă râsul când îmi amintesc că unii nici nu ştiau pe ce să cheltuiască banii! Tot eu trebuia să mă duc şi să-i "consiliez" pe tema asta. Ce vrei fraiere? Maşină, casă, femei? Stai că ţi le rezolv eu şi nu te panica, nu rişti nimic. Casa, maşina le treci pe ceva rude că doar nu îi fi singur pe lume. Ai şi tu ceva mătuşi, veri sau nepoţi pe acolo. Vine omu tău, semnează de primire şi gata, achiziţie rezolvată. Nu trebuie să sari ca disperatul în casa sau maşina nouă. Mai aşteaptă unpic... Regizăm o remaniere, sau eşti bolnav şi te retragi, după care nici dracu nu te mai întreabă de sănătate. Cu casă mare, maşină cât autobusul şi zeci, sute de mii de euro cash ce-ţi mai trebuie, mânca-mi-ai? Trăieşti doar ca să cheltuieşti. 

Cu femeile e mai simplu. Avem peştii noştri, oameni verificaţi, serioşi, de onoare! Îţi aduc la comandă tipa pe care o vrei de vei zice că a produs-o pe loc, la calculator. Aşa că tu fă-ţi treaba cu ea că nu-ţi are nimeni treaba. 

Câtă vreme ţărănoii ăştia de miniştri îs mulţumiţi afacerea merge strună. Fiecare cu jumatea lui de bani, cu "proiectele europene" în derulare. 

Mai trist e atunci când vine câte un deştept care are proiectul gata făcut şi-şi cere integral toţi banii. No, aşteaptă tu până la Sfântul Aşteaptă! Da' ce-s io, prostu tău? Unde naiba te crezi, în America? A avut America 50 de ani de comunism cum am avut io? A suferit americanu tot ce am suferit io? Adică io nu am dreptul să trăiesc? Mai du-te-n puii mei cu proiectu tău, deşteptule!

Trebuie doar să fiu puţin atent cu convorbirile astea la telefon. Că s-au pus tâmpiţii ăia de la DNA cu urmăririle pe noi. Mie însă mi se fâlfâie de înregistrările lor. La telefon nu vorbesc decât conform legii. Cel care mă abordează, dacă ştie din start "regula" ne înţelegem uşor. Numai proştii vorbesc direct de şpagă! Noi primim flori, vederi sau cărţi. Sau alte chestii nevinovate în exprimare. Hai să văd un director de minister arestat pentru că la telefon i-a spus cineva că-i aduce o floare! :)) Deci clar, ăştia de la DNA să se lingă pe bot! Fraierii...

Când stau şi mă gândesc la toate câte au fost mai că-mi vine să-mi dau un premiu! Am stat prin toate guvernele, indiferent de culoare politică. De fapt, banii n-au culoare politică. Toţi ăştia care vin de la partide vor acelaşi lucru, bani, iar noi, angajaţii ăştia din ministere, asta le dăm, bani! Aşa că cine mama draq să protesteze sau să se opună? 

În concluzie, idioţilor, nu vă mai plângeţi că viaţa e grea în România! E grea pentru fraieri, dar deştepţii se descurcă. Dacă nu ştii să te descurci taci naibii din gură şi suferă! Sau dă-ţi cu părerea pe bloguri că o să rămâi cu părerea! Şi în timp ce tu faci mişto de mine şi apoi înghiţi în sec a pagubă, eu mai încasez 50.000 euro de la un fraier care-şi face din chirpici pensiune :))) Şi la vară plec în concediu în America, prostule! Tu stai şi roade-ţi unghiile tot invocând principii democratice :))) Doamne, bine că nu suntem mulţi deştepţi! Aşa, cu gargara ziariştilor ne descurcăm. Mai ales că unii dintre noi, cei specializaţi în descurcăreală, sunt chiar ziarişti! ;) Ei ne mai aduc "clienţi", îi antrenează pe fraieri să ştie ce mişcări trebuie făcute. În fine...

Mă duc acum că am treabă. Cum ce treabă? Treabă grea dom'le, nu mai pune întrebări. Nu şti tu cum trebuie guvernată o ţară. Tu du-te şi dă la greblă sau sapă-ţi groapa. MUNCEŞTE, fraiere, că altfel n-am ce lua de pe tine! Munceşte fi-ţi-ar mutra al dracului!..

Cornel SABOU

Voiculescu-turnător. Ei şi?

Justiţia a dat un verdict definitiv în cazul omului de afaceri Dan Voiculescu stabilind că acesta a fost cu adevărat un turnător-informator-colaborator al Securităţii comuniste! Informaţiile făcute publice până acum spun că acesta şi-a turnat la Securitate rudele, iar acestea au suferit urmări grave în urma acestor turnătorii, fiind arestate şi suferind violenţe din partea ofiţerilor anchetatori. 

Cred că cititorii acestui blog ştiu deja părerea mea despre genul acesta de oameni. Am condamnat mereu implicarea în viaţa politică actuală a oamenilor care au făcut parte (într-un fel sau în altul) din vechea putere comunistă şi mi-am dorit tot timpul ca securiştii şi cei care au făcut poliţie politică să fie scoşi din pri-planul vieţii politice actuale. 

Decizia Înaltei Curţi vine însă într-un moment când Dan Voiculescu nu mai există ca om politic activ în puterea statului român! Acesta a demisionat din calitatea de senator şi indiferent dacă a făcut-o ca să se protejeze în procesele pe care le are sau din alte motive important e că nu mai are în mod direct o implicare la vârf în structurile de putere actuale. De aceea, calitatea recent dovedită definitiv de turnător la Securitate nu mai are acum o importanţă atât de mare cât ar fi avut acum câţiva ani, când Voiculescu era chiar vicepreşedinte al Senatului! Acum, ca reacţie la sentinţa Înaltei Curţi, ce mai poţi cere în cazul Voiculescu? Să demisioneze de unde? Să fie dat afară de unde? El a rămas un om de afaceri şi preşedinte al unui partid minuscul! Partidul pe care îl conduce (Partidul Conservator) nu are absolut nicio putere reală în societate, fiind cotat undeva sub 1%. Faptul că este inclus în alianţa USL este o decizie pentru care merită luaţi la întrebări cei doi lideri ai USL, Ponta şi Antonescu. Este oarecum ilogic şi absurd ca o alianţă de o asemenea forţă să menţină în rândurile sale un partid existent doar pe hârtie, condus de un om dovedit definitiv că a fost turnător şi totuşi aceasta este situaţia. O situaţie însă care nu i se poate imputa lui Voiculescu ci celor doi lideri amintiţi. 

Acum, mai mult mă interesează să văd cum se termină celelalte procese în care este implicat Dan Voiculescu, în calitatea sa de om de afaceri şi lider de partid. Am mai spus faptul că suspectez un posibil aranjament pe care Voiculescu l-ar fi rezolvat la Tribunalul Bucureşti, acolo unde va trebui să primească foarte curând o sentinţă şi am această suspiciune întrucât am văzut cu câtă disperare îşi doreşte acesta să evite judecata Înaltei Curţi şi să rămână cu dosarul la Tribunal. Ori, Voiculescu nu este atât de prost încât să se bage singur în gura lupului!

În concluzie, ştiu că mulţi jurnalişti vor insista acum pe această problemă a turnătoriei la Securitate pentru că aceasta este dovedită definitiv şi împricinatul nu mai poate reacţiona cu intentarea unor procese de calomnie, dar jurnaliştii aceştia vor face o greşeală. Pentru că insistând pe această temă nu vor obţine nimic! Nu mai pot să-i strice imaginea lui Voiculescu pentru că acesta pur şi simplu nu are imagine pe plan naţional! Nu are nici 1% cu partidul său! Deci, ce să mai strici, ce să mai afectezi? Atenţia presei ar trebui concentrată pe procesul în care Voiculescu ar trebui să fie condamnat cu adevărat, la ani grei de închisoare şi nu pe un caz care - teoretic - nu-l afectează decât la imaginea pe care n-o are! 

Păcat că legea actuală nu are stabilite nişte consecinţe drastice pentru cei dovediţi turnători! În lipsa unor asemenea consecinţe, Voiculescu nu pierde efectiv nimic pentru că justiţia i-a stabilit calitatea de turnător. Voiculescu are bani mulţi, are televiziuni, ziare şi ziarişti, aşa că în mod sigur la uşa sa va fi mai departe înghsuială pentru cerşitul de favoruri. În urmă cu ceva ani, însuşi Traian Băsescu a mers la Voiculescu pentru "a cerşi o căciulă de voturi" cum singur recunoştea preşedintele la un moment dat. Aşadar, nu cred că va exista un singur om politic sau de afaceri care să-l părăsească pe Dan Voiculescu pentru că acesta este dovedit turnător! Altfel vor sta lucrurile însă dacă Voiculescu ajunge la închisoare, aşa cum a ajuns Adrian Năstase sau alţi mici/mari lideri ai corupţiei! Urmărim evenimentele şi revenim pe subiect... Pe curând!

Cornel SABOU

ÎCCJ: Gigi Becali condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare

În dosarul sechestrării hoţilor care i-au furat maşina, omul de afaceri Gigi Becali a fost condamnat astăzi definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 3 ani de închisoare cu suspendare! Anterior, celelalte instanţe l-au achitat pe omul de afaceri, dar Înalta Curte a ţinut cont exclusiv de faptul că acesta a comis o infracţiune şi nu de faptul că a făcut donaţii şi alte acte de caritate. Majoritatea celor care apărau interesele lui Gigi Becali nu contestau faptul că acesta ar fi comis infracţiunea, dar argumentau că un om care a făcut atâta "bine", care a construit case pentru sinistraţi şi care a donat bani bisericilor nu poate fi condamnat doar pentru că ar fi sechestrat nişte amărâţi de hoţi! Ei bine, instanţa supremă nu s-a lăsat influenţată de asemenea păreri şi a condamnat faptul că multimilionarul şi-a făcut singur dreptate!

Principiul de drept consacrat este că DREPTATEA se face prin instituţiile abilitate ale statului! Indiferent cât de corupte sau corecte sunt acestea, nu există o altă cale onestă de a ajunge la îndreptarea unui abuz decât pe calea justiţiei, prin folosirea drepturilor prevăzute de lege. Atunci când acţionezi în nume propriu, "arestând" prin forţa ta privată oameni care ar fi comis o infracţiune, ÎNCALCI legea şi te faci vinovat! Faptul că ai făcut donaţii la biserici nu te poate absolvi de vinovăţie! În acest sens, Înalta Curte a apreciat corect situaţia şi a decis că Becali este vinovat!

În legătură cu natura condamnării... Trei ani de închisoare cu suspendare este oarecum o sentinţă la fel de corectă ca şi stabilirea faptului că acesta este vinovat, deşi personal mă aşteptam la o condamnare cu executare pentru faptul că infracţiunea săvârşită de acesta are multe elemente care o agravau. Becali a ordonat unei firme private de pază să prindă hoţii. Aceştia au fost atacaţi pe stradă, maşina lor a fost lovită, hoţii au fost fugăriţi pe bulevard, au fost împuşcaţi, apoi băgaţi în portbagaj şi duşi în faţa "naşului" Becali! Maniera aceasta mafiotă merita poate o sentinţă de condamnare mai aspră, ca să fie nu doar exemplu ci în primul rând ca să fie în deplinătatea ei CORECTĂ!

Lăsând la o parte însă circumstanţele, se poate spune că şi condamnarea la 3 ani de suspendare respectă ideea de bază a justiţiei, şi anume aceea de a face dreptate şi de a condamna infractorii indiferent de statutul social al acestora. 

Imediat după primirea acestei veşti, Becali a declarat la RTV că încă este hotărât să nu se mai întoarcă în ţară, dar o decizie definitivă în acest sens va fi luată în următoarele ore, după ce se va consulta şi cu familia. Oricum însă, Becali a declarat în direct că demisionează din PNL ca să nu-i facă probleme lui Crin Antonescu. 

Rămâne de văzut dacă sentinţa de condamnare conţine şi anumite îngrădiri de drepturi civile, cum ar fi şi acela de a fi ales, caz în care Gigi Becali îşi va pierde calitatea de parlamentar. 

Zilele următoare, Gigi Becali aşteaptă şi alte sentinţe în celelalte dosare penale în care este implicat, respectiv dosarul transferurilor din fotbal şi dosarul "valiza"... 

Cornel SABOU

Misterul morţii lui Japo Mic

Am promis într-un comentariu la o altă postare că voi reveni la subiectul sinuciderii deţinutului cunoscut sub numele "Japo Mic" din penitenciarul Gherla, sinucidere care a avut loc în data de 6 ianuarie 2013. 

Japo Mic (pe numele său adevărat Adrian Pop) era fiul unui celebru interlop din Baia Mare, Dan Dragoş, zis "Japonezul" (acesta fiind şi el arestat în occident) şi executa la Gherla o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru un scandal desfăşurat într-un local din Baia Mare unde a tăiat cu o sabie un rival. Întrucât regimul său de detenţie era mai sever decât al altor deţinuţi cu pedepse mai mici, acesta a fost mutat de la Baia Mare la penitenciarul Gherla. 

În data de 6 ianuarie 2013, Japo Mic a fost găsit spânzurat în celula sa de izolare. Echipajul SMURD chemat la faţa locului nu a putut decât să constate decesul...

Imediat după moartea acestuia au început să apară tot felul de speculaţii cu privire la condiţiile în care acesta s-a sinucis sau ar fi fost ucis. M-am abţinut să dau drumul pe blogul meu la toate aceste speculaţii pentru că eu ştiu foarte bine cum se exagerează nişte situaţii sau cum se modifică realitatea atunci când interesele unora sau altora o cer. Am aşteptat să pot lua legătura cu persoanele private de libertate sau cu lucrători din sistem în care ştiu că pot avea încredere cât de cât şi care nu îmi vor furniza informaţii false. Şi m-am abţinut chiar dacă pe diverse alte siteuri apăreau tot felul de articole sau comentarii care spuneau că ştiu "din surse absolut sigure" că Japo Mic ar fi fost omorât, strangulat, înjunghiat bătut ba de rivalii săi interlopi, ba de gardieni. 

Adevărul este că gardienii de la Gherla sunt responsanili cel puţin moral (dacă nu chiar şi penal!) de moartea lui Japo Mic! Spun acest lucru în baza informaţiilor pe care le-am primit şi care au un grad mai mare de credibilitate... deşi nici acestea nu pot spune că sunt sigure 100%...

Se pare că starea psihică a tânărului Adrian Pop se înrăutăţise foarte mult în ultima vreme din două motive principale: arestarea tatălui său în Franţa şi faptul că iubita (soţia) sa îl înşela! Împofida unor informaţii "oficiale" care spuneau că totul între ei este bine şi frumos, Japo Mic era tot mai nervos. El o suspecta pe iubita sa că umblă cu alţi interlopi şi că îl neglijează. S-ar părea că avuseseră loc multe discuţii telefonice foarte dure între el şi femeie. Asta deşi de o bună bucată de vreme femeia îi "rezolvase" o filieră prin care Japo Mic putea primii în penitenciarul Gherla telefoane mobile şi alte lucruri interzise (alcool etc). 

Ei bine, pe tema aceasta, a telefoanelor mobile (probabil şi sub influenţa alcoolului) Japo Mic a avut un conflict în celula sa cu un alt coleg de detenţie, poreclit "Maimuţică", originar din Sighetul Marmaţiei. N-am reuşit să aflu foarte clar felul cum s-a desfăşurat conflictul între ei. Este însă probabil că Maimuţică l-a înjunghiat pe Japo Mic cu o sulă (obiect ascuţit), fapt care a provocat reacţia furioasă a tânărului interlop băimărean. Adrian Pop l-a bătut pe Maimuţică până l-a lăsat lat, pe jos! Gardienii au intervenit şi l-au izolat pe Japo Mic, iar pe Maimuţică l-au dus la spital. Ei bine, aici apar gardienii "criminali"! Pentru că a doua zi de la acest scandal, cel puţin un gardian a venit la Adrian Pop în celulă (acesta fiind acolo singur) şi i-a spus aşa: "Maimuţică tocmai a murit la spital. Te aşteaptă încă un mandat de vreo 15 ani închisoare. N-o să mai ieşi de aici cât vei trăi!"... Nepunând la îndoială informaţia, Adrian Pop a avut o cădere psihică. S-a sinucis pe bune, spânzurându-se... Lipsit de părintele său ocrotitor (care până atunci "rezolva tot"), simţindu-se înşelat şi abandonat de iubita sa şi fiind acum pus în faţa unui alt mandat de închisoare pentru uciderea lui Maimuţică, Japo Mic şi-a pus capăt vieţii. 

Problema e legată de faptul că Maimuţică nu murise! Gardianul care i-a furnizat informaţia eronată nu vroia decât să-i facă rău în plan psihic lui Adrian Pop! Presupunea că o astfel de ştire îl va "ucide" la figurat, dar iată că minciuna gardianului l-a ucis şi la propriu! Adevărul e că în Penitenciare sunt mulţi asemenea gardieni care simt o plăcere macabră să facă rău deţinuţilor, mai ales acum când legea nu le mai permite să bată, să lovească şi nici măcar să jignească persoanele închise. În situaţii de izolare însă, când nu sunt martori, unii îşi permit să treacă dincolo de lege şi să provoace - iată! - adevărate tragedii!

Precizez că aceste informaţii sunt primite pe o "filieră" a cadrelor de penitenciar şi deţinuţilor care au relaţii solide la Gherla şi care au putut lua de acolo amănuntele morţii lui Adrian Pop fără să creeze suspiciuni. Nu cred însă că în ancheta oficială a acestei sinucideri se va menţiona undeva faptul că Japo Mic a fost împins la sinucidere de cel puţin un gardian inconştient care îi furnizase deţinutului o informaţie falsă cu privire la primirea unui nou mandat de 15 ani închisoare pentru o crimă ce nu avusese de fapt loc! Ştiu însă că se va întâmpla altceva... Într-o zi, adevăratul "JAPO" (tatăl lui Adrian Pop) va libera din puşcăria franceză sau va obţine aprobare pentru a se transfera într-un penitenciar românesc (are acest drept). Lui Japonezul îi va fi floare la ureche să afle cine l-a împins la sinucidere pe fiul său, iar urmarea.... nu e de povestit! În libertate, Japonezul avea în Baia Mare o "trupă" de câţiva zeci de bătăuşi cu care asigura "protecţie" în oraş în mai toate localurile de lux sau importante. Chiar şi acum, Japonezul are oameni în libertate care ar executa oricând un ordin de-al său. Pentru genul acesta de interlopi ameninţarea închisorii nu există. Ei sfidează închisoarea aşa cum eroii pe front sfidează moartea! Şi nu sunt cuvinte mari. Eu i-am cunoscut personal pe oamenii ăştia... 

Acestea au fost informaţiile pe care am putut să le culeg despre sinuciderea lui Adrian Pop, zis "Japo Mic". Sursele sunt relativ sigure, relativitatea lor fiind dată totuşi de faptul că le-am primit dintr-un sistem care, iată, foloseşte minciuna şi pentru a comite o... sinucidere! Strict tehnic vorbind însă, este foarte posibil ca aceste informaţii să ascundă totuşi o realitate mult mai dramatică cu privire la condiţiile morţii lui Adrian Pop. Eu voi continua să mă informez şi dacă voi mai afla ceva voi reveni aici cu precizări. 

S-auzim de bine!

Cornel SABOU

Ungaria ameninţă România! Hai nu zău! (UPDATE)

Deci asta m-a enervat la culme! Nu că ar conta prea mult, dar totuşi... Ungaria ameninţă că va lua măsuri diplomatice împotriva României dacă statul Român nu aprobă folosirea steagului Ţinutului Secuiesc în împrejurări oficiale. Dar haideţi mai întâi să parcurgem ştirea de ultimă oră publicată pe siteul ziarului România Liberă:

Ungaria va lua măsuri diplomatice în privinţa interzicerii de către România a arborării steagului secuiesc pe clădirile oficiale, a declarat secretarul de stat în Ministerul ungar de Externe Zsolt Nemeth, joi, pentru postul public de radio Kossuth, relatează MTI. Măsurile vor fi anunţate în cursul zilei, a adăugat el, relatează Mediafax.

Ungaria este deschisă la negocieri cu România pe această temă. El a repetat însă poziţia Ministerului ungar de Externe, potrivit căreia România este cea care trebuie să rezolve situaţia.

Miercuri seara, ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, l-a criticat pe ambasadorul ungar la Bucureşti, Oszkar Fuzes, pentru sprijinul exprimat de acesta faţă de autonomia Ţinutului Secuiesc, afirmând că dacă nu se va întoarce în limitele mandatului, partea română va lua măsuri pentru încetarea acestuia.

Miercuri, Guvernul român a criticat dur declaraţiile lui Nemeth, care a cerut României să ridice interdicţia de folosire a simbolurilor secuieşti şi să pună capăt "agresiunii simbolice".

Presa maghiară a relatat că declaraţia lui Nemeth Zsolt este o replică la scandalul steagului secuiesc. Oficialul maghiar, cunoscut pentru poziţiile sale pro-autonomie, a îndemnat primarii din Ungaria să arboreze în semn de solidaritate steagul Ţinutului Secuiesc, scrie gandul.info.

La finalul săptămânii trecute, la ceremonia de învestire a noului prefect de Covasna, steagul Ţinutului Secuiesc a fost scos din sala de protocol unde s-a desfăşurat evenimentul.

În replică, premierul Victor Ponta a cerut ministrului de Externe să adopte o atitudine fermă şi să transmită că România nu acceptă de la nimeni din străinătate "obrăznicii" şi lecţii privind funcţionarea autorităţilor locale şi nici sfaturi privind arborarea steagurilor.

Eu, vă mărturisesc, aştept cu mare curiozitate să văd care vor fi "măsurile diplomatice" pe care le va lua Ungaria împotriva României! Mă pufneşte râsul, zău aşa... Adică ce vor face? Eventual îi vor lua pe unguri şi îi vor duce în Ungaria? Părerea mea e că singura care ar putea pierde ceva în urma acestui conflict este Ungaria. Pentru că dincolo de toată propaganda oficială este arhicunoscut la nivel european faptul că maghiarii beneficiază în România de foarte multe drepturi "speciale". În ipoteza unui conflict care agravează relaţiile bilaterale româno-maghiare nu se poate decât ca aceste drepturi speciale să fie restrânse, în niciun caz crescute! 

Să fie clar şi bine înţeles: în România, problema separatistă maghiară este una foarte delicată şi gata oricând să explodeze într-un conflict de proporţii. Cine nu cunoaşte realitatea din popor ar face bine să nu-şi dea cu părerea pe subiect. Oamenii de rând normali nu au probleme de relaţionare, indiferent că sunt români sau maghiari, dar împotriva unui extremist maghiar se ridică automat toate generaţiile de români, indiferent de vârstă, pregătire, sex sau credinţă! Ar fi bine ca ungurii să nu încerce să vadă concret dacă această stare de spirit există în rândul populaţiei româneşti transilvănene, pentru că Europa le va fi strâmtă apoi ca să se ascundă!

Voi reveni pe subiect pentru că se pare că situaţia se agravează de la o oră la alta... Un primar din România tocmai este amendat de un prefect pentru că a arborat pe primăria sa steagul Secuiesc. Dacă primarii maghiari din ţara noastră se vor alătura îndemnului venit de la Budapesta atunci să se aştepte la nişte... surpize, ca să zic aşa!

Cornel SABOU

UPDATE - 1:


Titus Corlatean: Ambasadorul ungar la Bucuresti si-a depasit mandatul. 

 Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlatean, a declarat joi, intr-un interviu pentru Agerpres, ca asteapta ca autoritatile de la Budapesta sa analizeze "la rece" situatia si sa transmita instructiuni clare ambasadorului ungar la Bucuresti "sa se reintoarca in limitele mandatului sau", incalcate prin declaratiile facute, si sa manifeste retinere.
"Am transmis inca de aseara instructiuni ambasadorului roman la Budapesta pentru a efectua un demers astazi la MAE ungar, pentru clarificarea rapida a situatiei, inclusiv pentru a clarifica daca Budapesta confirma dorinta de a continua sa punem in prim plan Parteneriatul strategic dintre statele noastre, un parteneriat care include interese si politice, si economice, referitoare la bugetul european care se va discuta astazi la Bruxelles, precum si domeniul securitatii energetice, si desigur investitii in infrastructura. Daca va fi nevoie, sunt dispus la o discutie directa cu omologul ungar, Janos Martonyi", a declarat ministrul Corlatean, precizand ca face parte din delegatia Romaniei la Consiliul European care incepe joi la Bruxelles si va avea astfel ocazia sa clarifice problema.
Intrebat ce masuri ia in calcul pentru clarificarea situatiei, seful diplomatiei romane a declarat ca "asteptarea mea si a Ministerului Afacerilor Externe fata de autoritatile de la Budapesta este ca acestea, in baza unei perioade de reflectie 'la rece', sa transmita instructiuni clare ambasadorului ungar la Bucuresti sa se reintoarca in limitele mandatului sau si sa manifeste retinere in conduita si in declaratiile sale publice."
Ministrul Titus Corlatean a aratat ca declaratiile oficialului ungar depasesc mandatul acordat unui ambasador, sunt inacceptabile si incalca principiul unei bune vecinatati.
"Exista niste reguli diplomatice internationale care trebuie respectate. Reglementarile internationale in materie diplomatica nu includ transformarea unui ambasador acreditat intr-o alta tara intr-un 'star de televiziune'. Ambasadorul ungar la Bucuresti si-a depasit mandatul pe care il are orice ambasador strain acreditat intr-o capitala. Declaratiile prin care ambasadorul ungar ne traseaza sarcini referitoare la modul in care Romania sa isi modifice Constitutia, cum sa transformam Romania in stat multinational si cum sa sprijinim toate formele de autonomie, pentru maghiari, in Romania, sunt declaratii inacceptabile si incalca principiul bunei vecinatati si pe cel al parteneriatului dintre statele noastre.".
"Este firesc, ca un guvern responsabil, sa adoptam o pozitie clara, mentinand directia constanta pe relatia bilaterala cu Ungaria, de a privilegia promovarea Parteneriatului strategic romano-ungar, iar acolo unde este cazul sa clarificam si sa rezolvam problemele exclusiv pe canalele clasice, diplomatice, bilaterale. Asteptam un raspuns de la partenerii nostri ungari, inclusiv referitor la respectarea mandatului de catre ambasadorul ungar la Bucuresti, si imi exprim speranta ca intelepciunea va prevala", a mai declarat ministrul Corlatean pentru Agerpres.

Corina Creţu (PSD) cere Guvernului ungar demiterea secretarului de stat Nemeth Zsolt

Europarlamentarul Corina Creţu, vicepreşedinte al grupului socialist din Parlamentul European, a cerut Guvernului ungar demiterea imediată a secretarului de stat Nemeth Zsolt, desolidarizarea faţă de poziţia extremistă a acestuia şi rechemarea de la post a ambasadorului de la Bucureşti, care şi-a depăşit mandatul, prin declaraţiile referitoare la autonomia teritorială pe criterii etnice şi prin solicitarea de modificare a Constituţiei României.
Vicepreşedintele PSD a declarat că agresivitatea oficialilor maghiari împotriva statului român încalcă valorile şi normele europene pe care se întemeiază relaţiile între statele UE. “Nu mai suntem în faţa unei simple provocări, pornind de la circul creat artificial în jurul unor steaguri fanteziste. Este vorba de o agresiune inadmisibilă în cadrul Uniunii Europene. Declaraţiile secretarului de stat din Ministerul maghiar al Afacerilor Externe şi ale ambasadorului Ungariei la Bucureşti contravin normelor de conduită internaţională, iar Parteneriatul Strategic bilateral este compromis în condiţiile în care reprezentanţii statului maghiar se implică făţiş în susţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice în România”, a subliniat Corina Creţu, potrivit unui comunicat remis joi AGERPRES.
În opinia acesteia, promotorii scandalului pornit pe tema aşa-ziselor “steaguri secuieşti” manifestă un dispreţ grosolan tocmai faţă de cetăţenii ale căror drepturi pretind că le apără.
“Românii de naţionalitate maghiară se uită mai mult pe fluturaşul de salariu sau pe talonul de pensie, la ce găsesc în frigider, la cîte gropi trebuie să ocolească pe şosele sau la cîţi sunt la coadă pentru un loc de muncă”, a precizat Corina Creţu.
Vicepreşedintele PSD a criticat faptul că UDMR, în loc să ia o poziţie tranşantă şi să respingă poziţiile inacceptabile ale oficialilor din guvernul Orban, încearcă să profite, sperînd că, în urma unor asemenea scandaluri, să revină la guvernare, ca “moderaţi” care-i pot calma pe extremişti şi pe oficialii de la Budapesta.
“Cred că-şi fac socoteli greşite. Să nu uite că există un puternic curent de opinie împotriva participării UDMR la guvernare, justificat nu de resentimente etnice, ci de spitalele închise de guvenul în care au avut ministrul Sănătăţii, de susţinerea politicilor sociale dezastruoase ale guvernării Băsescu-Boc, de boicotarea referendumului pentru destituirea lui Traian Băsescu. (…) Ideea că “fără noi, vă va fi şi mai rău” este o mare eroare politică din partea UDMR”, a atras atenţia vicepreşedintele PSD.
Corina Creţu a avertizat ca politica făcută pe criterii etnice ajunge, mai devreme sau mai tîrziu, într-o fundătură, pentru că, în lipsă de alt suport, ea se bazează pe ideea confruntării cu orice preţ cu majoritatea etnică. “Politica pe principii etnice este o negare a modernităţii şi a democraţiei ce funcţionează pe principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi şi obligaţii. Politica etnică este una a căutării de privilegii pentru o etnie, în detrimentul celorlalţi cetăţeni ai respectivei naţiuni”, a declarat europarlamentarul PSD, menţionînd că tot efortul politicienilor de naţionalitate maghiară din România s-a îndreptat pînă acum spre obţinerea de beneficii proprii, nu spre condiţii de viaţă mai bune pentru cei pe care pretind că-i reprezintă.

Victor Ponta: Presedintele Basescu are o ocazie foarte buna sa lamureasca lucrurile

Premierul Victor Ponta si-a exprimat joi speranta ca Traian Basescu va "lamuri lucrurile" legate de disputa privind steagurile secuiesti cu seful guvernului ungar, Viktor Orban, cu care "va sta la aceeasi masa" la summitul de la Bruxelles, la putin timp dupa ce presedintele Romaniei afirmase ca astfel de "puncte de vedere se exprima la nivel de minister al Afacerilor Externe, la nivel de secretari de stat".
Traian Basescu a fost intrebat de ziaristi, inainte de a pleca la Bruxelles, unde participa la summitul european, daca va discuta cu presedintele Ungariei, dupa ce secretarul de stat in ministerul ungar de Externe, Zsolt Nemeth, a cerut Romaniei sa ridice interdictia de folosire a simbolurilor secuiesti si sa puna capat astfel unei "agresiuni simbolice".
"Cand va avea o reactie presedintele Ungariei, voi avea si eu o reactie, daca nu va avea o reactie potrivita. Nu puteti face dintr-un presedinte un politician care raspunde unui ambasador, sunt alte institutii care gestioneaza viata de zi cu zi din Romania", a raspuns Traian Basescu.
"Sunt convins ca azi, la Consiliul European, unde presedintele Traian Basescu va sta la aceeasi masa cu primul ministru ungar, e o ocazie foarte buna sa lamureasca lucrurile", a afirmat Victor Ponta, intrebat cum comenteaza declaratiile lui Traian Basescu.
Pe de alta parte, primul ministru a precizat ca el nu discuta "cu secretarii de stat din guvernul maghiar" si nici cu omologul sau ungar, Viktor Orban, "problemele de legislatie interna si de respectare a minoritatilor", care "sunt problemele noastre".
Victor Ponta a subliniat in doua randuri ca "ambasadorii sunt acreditati pe langa presedinte" si si-a exprimat convigerea ca Traian Basescu "va avea astazi o atitudine".
In opinia sa, "aceasta provocare are legatura cu alegerile si situatia politica din Ungaria" si este "incorect ca Romania sa fie folosita ca subiect in alegerile din tara vecina".
"Imi mentin termenul de obraznicii, ca a fost foarte bine inteles, chiar daca nu e diplomatic", a continuat premierul, adaugand ca astfel de comentarii facute de partea ungara "nu fac decat rau comunitatii maghiare din Romania si eventual ii sprijina pe extremisti".
"Lucrurile care tin de diplomatie se rezolva de ministrul de Externe sau de presedinte, pe langa care sunt acreditati ambasadorii", a subliniat Victor Ponta.

UPDATE - 2:


LEGEA NR.75 PUBLICATA IN MONITORUL OFICIAL NR.237 DIN: 26 AUGUST 1994
LEGE PRIVIND ARBORAREA DRAPELULUI ROMANIEI, INTONAREA IMNULUI NATIONAL SI FOLOSIREA SIGILIILOR CU STEMA ROMANIEI DE CATRE AUTORITATILE SI INSTITUTIILE PUBLICE.

ARTICOLUL 7 - Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul Romaniei numai impreuna cu drapelul national si numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivitati si reuniuni internationale, pe cladiri oficiale si in locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi.

ARTICOLUL 20 - Cetatenii sunt datori sa manifeste respect fata de drapelul si imnul national al Romaniei si sa nu comita nici un act prin care s-ar aduce ofensa acestora. 

Africa de Sud, noul El Dorado pentru emigranţii români

Africa de Sud este o ţară condusă de un membru al tribului Zulu care are autostrăzi mai mari decât în SUA şi salariul mediu de aproape o mie de euro, plus o economie în plină dezvoltare. Este o altă ţară în care românii se refugiază şi nu o fac degeaba. Un medic român care a lucrat 23 de ani în România şi 19 ani în Africa de Sud încasează acum două pensii: 800 lei de la Bucureşti şi aproape 1.000 euro în statul african! Nu mai spun că în momentul intrării în pensie, medicul a primit din partea statului african o plată bonus de 100.000 dolari!

Africa de Sud este o altă probă că în ciuda unui trecut extrem de zbuciumat (n-au trecut mulţi ani de la abolirea regimului de apartheid!) un stat bine administrat se poate ridica pe culmile unei economii stabile, prospere şi poate genera bunăstare pentru propriul popor! În Africa de Sud se poate, aşa cum se poate în mai toate statele lumii. În România încă nu se poate...

Dacă vreţi să vă completaţi cunoştinţele generale despre statul Africa de Sud citiţi materialul de mai jos. Veţi descoperii o ţară fantastică şi modernă, în ciuda faptului că este populată doar de 10% albi europeni. O "revoluţie" a triburilor de negri care a dus şi ridicat statul african printre cele mai prospere state ale lumii! (Cornel SABOU)

Africa de Sud

Capitale: 

Cape Town (legislativă)

Pretoria (administrativă)

Bloemfontein (judiciară)

Cel mai mare oraş: Johannesburg

Limbi oficiale: afrikaans, engleză, zulu, xhosa, swazi, ndebele, sotho de sud, sotho de nord, tsonga, tswana, venda

Sistem politic actual:

 - Preşedinte Jacob Zuma (Jacob Gedleyihlekisa Zuma - n. 12 aprilie 1942 - este un om politic sud-african, originar din etnia zulu. Din data de 9 mai 2009 este preşedintele Republicii Africa de Sud, fiind ales de parlament în urma victoriei Congresului Naţional African în alegerile generale din 2009 - foto dreapta)

 - Vicepreşedinte Kgalema Motlanthe

Independenţă:

- faţă de Marea Britanie declarată 31 mai 1910

- proclamată republică pe 31 mai 1961

Suprafaţă

 - Total: 1.221.037 km² (locul 25)

 - Apă (%): neglijabil

Populaţie:

 - Estimare 2012, iulie: 48,810,427 (locul 24)

 - Recensământ 2001: 44,819,778 

 - Densitate: 41.4 loc/km² (locul 169)

PIB (PPC) estimări 2011

 - Total: $555.134 billion 

 - Pe cap de locuitor: $10,973 

PIB (nominal) estimări 2011

 - Total: $408.074 billion 

 - Pe cap de locuitor: $8,066 

Gini (2009): 63.1 (foarte ridicat) 

IDU (2011): 0.619 ▲ (mediu) (locul 123)

Monedă: Rand (R)

Prefix telefonic: +27

Domeniu Internet: .za

Fus orar: UTC + 2

Africa de Sud este o ţară aşezată la extremitatea sudică a continentului Africa, care are 2.798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian. La nord se învecinează cu Namibia, Botswana şi Zimbabwe, la est cu Mozambic şi Swaziland, în timp ce Lesotho este o ţară independentă complet înconjurată de Africa de Sud. Africa de Sud este stat multietnic.

Oamenii moderni locuiesc pe teritoriul Africii de Sud de mai bine de 100.000 de ani. La data sosirii primilor europeni, populaţia indigenă reflecta valurile de popoare migratoare sosite din diferite părţi ale Africii, noii veniţi devenind majoritari. Cele mai importante comunităţi erau xhosa şi zulu.

În 1652, la 154 de ani de la descoperirea Capului Bunei Speranţe de către Bartolomeu Diaz, Compania Indiilor Olandeze de Est a înfiinţat un punct de reaprovizionare pe locul a ceea ce urma să devină Cape Town. Cape Town a devenit o colonie britanică în 1806. Colonizarea europeană a luat avânt în anii 1820, când burii (la origine:olandezi, francezi, germani) şi britanicii au colonizat nord-estul ţării. La această dată, au apărut conflicte pentru teritoriu între colonişti şi xhosa şi zulu.

Descoperirea diamantelor şi, mai târziu, a aurului a declanşat conflictul cunoscut sub numele de războiul anglo-bur, burii şi britanicii au luptat pentru controlul minereurilor din Africa de Sud. Deşi burii au fost învinşi, britanicii au acordat o autonomie limitată Africii de Sud în 1910 când a devenit dominion al coroanei. De-a lungul anilor, burii şi britanici au instituit segregaţia rasială, aceasta a fost în cea mai mare parte informală, deşi existau unele legi care au fost adoptate pentru a controla circulaţia populaţiei negre. În republicile burilor, începând cu Convenţia de la Pretoria (capitolul XXVI), şi, mai apoi, datorită guvernului Africii de Sud, sistemul s-a transformat în segregare instituţionalizată, cunoscută mai târziu sub numele de apartheid, aceste legi au stabilit trei clase de stratificare rasială. Africa de Sud a obţinut independenţa politică în 1961, când a fost declarată republică. Guvernul a legiferat continuarea apartheid-ului, în ciuda opoziţiei atât din ţară, cât şi din afara acesteia. În 1990, guvernul sudafrican a început negocierile care au condus la dezmembrarea legilor discriminatorii şi la alegeri democratice, în 1994. Ţara a revenit apoi în Commonwealth.

Africa de Sud este cunoscută pentru diversitatea sa de culturi, limbi şi credinţe religioase. Unsprezece limbi oficiale sunt recunoscute în Constituţia Africii de Sud. Limba engleză este limba cea mai folosită în sferele comerciale, oficiale şi publice; cu toate acestea, este pe locul cinci între limbile materne. Populaţia Africii de Sud este de o mare diversitate etnică, cu cele mai mari comunităţi de albi, indieni şi mulatri de pe continentul african. Cu toate că 79,5% din populaţia Africii de Sud este neagră, aceasta este alcătuită dintr-o mare varietate de grupuri etnice care vorbesc diferite limbi bantu, dintre acestea nouă având statut oficial. Un sfert din populaţie este în şomaj şi trăieşte cu mai puţin de 1,25 $ pe zi. 

ISTORIE

Înainte de colonizarea europeană, teritoriul Africii de Sud a fost populat de triburi de boşimani, de hotentoţi, iar apoi de populaţia bantu

Colonizarea a fost începută de olandezi; la data de 6 aprilie 1652 s-a întemeiat Colonia Capului, când olandezul Jan van Riebeeck, în numele Companiei Olandeze a Indiilor de Est (olandeză :Vereenigde Oostindische Compagnie, COV), a înfiinţat un port de reaprovizionare pentru corăbiile companiei. Pe parcursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea a crescut constant numărul de colonişti şi aceştia şi-au extins controlul în zona Capului. Datorită extinderii ariei controlate de europeni, s-a ajuns la confruntări cu populaţiile indigene, în special xhosa.

Regatul Marii Britanii a preluat controlul asupra zonei Capului Bunei Speranţe în 1795, folosindu-se de Revoluţia franceză ca pretext. Având în vedere interesele sale strategice din Australia şi India, Marea Britanie a dorit să folosească Cape Town ca un port intermediar pentru lungile călătorii ale comercianţilor săi. Britanicii au cedat Cape Town Ţărilor de Jos în 1803, dar după aceea Compania Olandeză a Indiilor de Est a dat faliment, a dispărut în cele din urmă şi influenţa comercianţilor din Ţările de Jos. Prin războaie împotriva cafrilor, purtate în secolele 18-19 de buri şi de englezi, aceştia şi-au lărgit considerabil posesiunile. În deceniul 4 al secolului 19, burii întemeiază republica Natal (proclamată colonie engleză în 1843), iar din deceniul 6 al secolului 19 republicile Transvaal şi Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur (1899-1902).

În 1910, se creează Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal şi Transvaal, care participă la primul război mondial de partea Angliei, iar la al doilea război mondial de partea Aliaţilor. În 1949, guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci sub un mandat instituit de Liga Naţiunilor şi, mai târziu, de O.N.U. În anii postbelici, autorităţile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând apartheid-ul. La 31 mai 1961, Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală şi s-a retras din Commonwealth. Ca urmare a politicii de apartheid şi a ignorării rezoluţiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărât în noiembrie 1974 să suspende participarea delegaţiei autorităţilor sud-africane la lucrările sale. Izolarea Republicii Africa de Sud s-a accentuat după destrămarea sistemului colonial portughez (1975) şi a proclamării independenţei Republicii Zimbabwe (1980). Guvernul de la Pretoria a lansat atacuri împotriva republicilor Zimbabwe, Botswana şi Zambia (1986), pe care le-a acuzat că sprijină mişcarea SWAPO (Namibia) şi Congresul Naţional African. Amploarea mişcărilor de protest ale populaţiei de culoare a determinat introducerea stării de urgenţă pe întreg teritoriul (12 iunie 1986). Sprijinul larg acordat de opinia publică internaţională luptei împotriva apartheid-ului a constrâns guvernul să facă un şir de concesii, între care eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului Naţional African. În 1991, s-a adoptat o legislaţie prin care apartheid-ul a fost abandonat.

GEOGRAFIE

Relieful

Relieful Africii De Sud se împarte în douǎ zone. Prima este formatǎ din podişuri predominante în roci bazaltice, cu altitudini medii de 550-1000 m. Cel mai extins dintre acestea este Podişul Veld (alcǎtuit din High Veld în est, cu altitudini medii de 1500-2000 m şi Middle Veld în vest, cu altitudini medii de 500-700). A doua regiune a reliefului este formatǎ dintr-o unitate montanǎ alcǎtuitǎ din sistemul muntos Great Escarpment, care mǎrgineşte podişurile spre litoral. El se terminǎ cu Munţii Scorpiei (Drakensberg) în est; cele mai însemnate sunt vf. Njesuthi cu 3408 m, şi vf. Cathin Peak - cel mai înalt vârf montan - cu 3657 m. În partea de nord a Munţilor Scorpiei se află canionul râului Blyde, extrem de spectaculos, al treilea ca mărime pe glob. La nord de fluviul Orange este un sector al deşertului Kalahari - cu câmpiile lui de dune şi cu vegetaţia sǎracǎ - cu altitudini medii de 900-1100 m. În vestul ţării se aflǎ o parte din sudul deşertului Namib. Dupǎ el se întinde de-a lungul coastei (60 km) o câmpie litoralǎ. Malurile - de la graniţa cu Mozambic din est, până la fluviul Orange din vest - sunt în majoritate înalte, stâncoase şi abrupte, presărate din când în când cu golfuri (Sf. Elena) şi cu peninsule (Capul Bunei Speranţe, Capul Acelor).

Clima

Clima în interior este caldă şi umedă vara, dar secetoasă şi blândă iarna. Precipitaţiile scad spre vest, iar podişul este semiarid în mare parte din West Cape. De-a lungul coastei de vest se întinde zona foarte secetoasă a deşertului Namib. În zona Cape Town verile sunt calde şi secetoase, iar iernile calde şi umede. Deşi situată, în cea mai mare parte, în zona climei tropicale, clima Africii de Sud diferă mult de cea a Saharei. Deşertul propriu-zis nu se întâlneşte decât pe o fâşie îngustă în lungul Oceanului Atlantic (Namib), adăpostită de podişuri înalte. Umiditatea creşte spre est si nord-est, datorită caracterului musonic pe care îl îmbrăcă alizeul de sud-est, ce bate în timpul verii australe dinspre Oceanul Indian. Regiunea Cap are un climat mediteranean, cu ploi de iarnă.

Hidrografie

Reţeaua hidrografică este slab dezvoltată şi are o scurgere periodică, cu excepţia râurilor care drenează regiunile estice şi Cap. Principalele cursuri de apă sunt Zambezi şi Limpopo, care se varsă în Oceanul Indian, şi fluviul Orange (1860 Km), cu afluentul Vaal (1128 Km)care debuşează în Oceanul Atlantic. Acestea au repezişuri şi cascade - între care faimoasa Victoria, pe Zambezi -,şi, ca urmare, un potenţial energetic ridicat.

Vegetaţie

Vegetaţia tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deşert si semideşert. Savanele se prelungesc din podişurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul ţării, unde se transformă în stepe cu ierburi rare şi tufişuri. În vest apar fâşii de vegetaţie dispuse aproape paralel cu ţărmul: deşert (Namib), stepe şi asociaţii de plante suculente (aloe). Regiunea Cap are o vegetaţie mediteraneană bogată, cu numeroşi arbuşti veşnic verzi.

Economia Africii de Sud

Economia Africii de Sud este o economie de piaţă funcţională. Africa de Sud este ţara cu economia cea mai dezvoltată din Africa, bazată pe exploatarea şi prelucrarea unor resurse minerale extrem de variate şi bogate şi dispunând de o infrastructură modernă (inclusiv financiar-bancară).

În afară de faptul că deţine cvasimonopolul unor rezerve minerale (peste 4/5 din rezervele mondiale de mangan, 2/3 din cele de platină, peste 1/2 din cele de aur şi crom) şi al producţiei în domeniu, Republica Africa de Sud este unul dintre principalii producători mondiali de diamante, uraniu, cărbuni superiori, minereu de fier, metale rare (titan, vanadiu, antimoniu ş.a.) etc.

Industria prelucrătoare, bine dezvoltată şi variată, concentrată în 4 mari regiuni industriale: Transvaal (minerit, metalurgie, construcţia de maşini ş.a.), Cape (rafinarea petrolului, industria alimentară şi uşoară), Port Elizabeth (metalurgie, mijloace de transport, textile ş.a.) şi Pretoria (autovehicule, industrie chimică, alimentară etc).

Agricultura (5% din PIB, c. 30% din populaţia activă, 1999), cu o mare varietate de situaţii (de la ferme ultramoderne, la agricultura de subzistenţă), prezintă un echilibru între cultura plantelor (cereale, trestie şi sfeclă de zahăr, bumbac, tutun, citrice, viţă de vie) şi creşterea animalelor (ovine - locul 1 în Africa, ca efective şi ca producţie de lână -, apoi caprine, bovine şi porcine). Balanţa agricolă este excedentară, Republica Africa de Sud fiind unul dintre principalii exportatori mondiali de produse agricole.

Reţea de transport bine dezvoltată (30% din reţeaua feroviară şi, respectiv, 45% din parcul de autovehicule ale Africii), porturi active şi aeroporturi internaţionale ce asigură legături cu restul lumii. Balanţă comercială constant excedentară, principalii parteneri fiind Marea Britanie, SUA, Italia, Germania, Japonia.

Turismul, legat prioritar de vizitarea numeroaselor zone naturale ocrotite, contribuie, de regulă, cu aproape 3 md. $/an la veniturile ţării.

Monedă: Rand (ZAR)

An fiscal: 1 aprilie - 31 martie (guvern); 1 martie - 28/29 februarie (privat)

Statistici

PIB: 357,4 mld. de $ (2010) (nominal; 29); 524,6 mld. de $ (2010) (PAC; 25th)

PIB pe cap de locuitor: 7.158 $ (2010) (nominal; 71); 10.498 $ (2010) (PAC; 77th)

Populaţie sub limita sărăciei: 35,7% (2006 est.)

Forţă de muncă: 17,32 milioane active (2009 est.)

Forţa de muncă după ocupaţie: agricultură: 9%, industrie: 26%, servicii: 65% (2007 est.)

Şomaj: 24% (2009 est.)

Principalele industrii: minerit (cel mai mare producător de platină, aur şi chromium), ansamblări de automobile, prelucrarea metalelor, maşinării, textile, fier şi oţel, chimică, îngrăşăminte, alimentară, repararea vaselor comerciale

Comerţ exterior

Export: 67.93 mld. de $(2009 est.)

Bunuri exportate: aur, diamante, platină şi alte materiale şi minerale, echipamente şi utiliaje

Parteneri de export: Japonia 11.1%, SUA 11.1%, Germania 8%, Marea Britanie 6.8%, China 6%, Olanda 5.2% (2008)

Import: 70.24 mld. de $(2009 est.)

Bunuri importate: echipamente şi utiliaje, chmicale, produse petroliere, instrumente ştiinţifice, produse alimentare

Parteneri de import: Germania 11.2%, China 11.1%, SUA 7.9%, Arabia Saudită 6.2%, Japonia 5.5%, Marea Britanie 4% (2008)

Investiţii străine directe: 125.7 mld. de $ (31 decembrie 2009 est.)

Datorie externă brută: 73,84 mld. de $(30 iunie 2009 est.)

Clasificare

Standard & Poor's: A (domestic), BBB+ (străin), A (T&C Assessment)

Perspectivă: Stabilă[3]

Moody's: A3

Perspectivă: Stabilă

Fitch: BBB+

Perspectivă: Stabilă

Rezerve: 49,287 mld. de $ (martie 2011)

POPULAŢIA

Africa de Sud are între statele africane cea mai numeroasă populaţie indiană şi populaţie albă de origine europeană. Ţara a devenit patria unor popoare numeroase din Africa, Asia şi Europa (buri) care provin, in mare parte, din Marea Britanie si Olanda.

Populaţia de culoare provenită din alte regiuni sunt numiţi „Khoisan” fiind urmaşii sclavilor care au fost aduşi majoritatea din coloniile olandeze din India de est.

Acest stat african are o structură socială complexă, fiind compusă până în anul 1991 din patru clase sociale mai importante, (albi, negri africani, de altă culoare şi asiatici) se pot simţi şi în prezent urmele politicii de discriminare rasistă (de Apartheid prin separarea raselor) din trecut.

Procentul cel mai mare din numărul populaţiei îl reprezintă populaţia neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi şi Ndebele, procentul populaţiei de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt europeni veniţi prin secolul XVII, populaţia numită de culoare (8,9 %) sunt de provenienţă africană foarte diferită care au fost aduşi ca sclavi. Populaţia de origine asiatică (2.5 %), mai ales indiană au fost aduşi pe plantaţiile de trestie de zahăr din Natal pe la mijlocul secolului XIX, ei trăiesc mai ales în provincia KwaZulu-Natal.

73,52% din numărul populaţiei sunt de religie creştină (catolici, protestanţi sau anglicani). Cei care practică religii tradiţional-etnice indigene sunt în număr de peste 6 milioane(aprox.15%). Musulmanii reprezintă 1,45% din numărul populaţiei, Hinduşii 1,25%, adepţii Credintei Bahá'í 0,5%, Evreii 0,17%, Budiştii şi cei care urmează una din religiile tradiţionale chinezeşti reprezintă la un loc 0,03 din totalul populaţiei, iar 3,2 milioane(aprox. 8,08%) se declară nereligioşi.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Africa de Sud:

Parcul natural din zona umedă Sainte-Lucie (1999)

Robben Island (1999)

Siturile fosilifere cu hominizi de la Sterkfontein, Swartkrank, Kromdraai şi din împrejurimile acestora (1999, 2005)

Parcul natural Drakensberg (Qathlamba) (2000)

Peisajul cultural din Mapungubwe (2003)

Arealul protejat din regiunea Cap Floral (2004)

Domul Vredefort (2005)

Peisajul cultural şi botanic de la Richtersveld (2007)

Ambasada Africii de Sud în România (Embassy of South Africa)

Cancelaria: Str. Stirbei Voda 26-28, etaj II,

Cladirea Union International Business Center,

Sector 1, Bucuresti

Telefon: (0040-21) 313 37 25; 313 37 35; 313 37 85; (40) 0723  547 111

Fax: 313 37 95

E-mail: oosthuizen.gertruida@gmail.com

Program de lucru Sectia Consulara: luni-vineri 9.00-12.00 

Program de lucru Ambasada: luni-joi 8.30-17.00; vineri 8.30-14.00

Ambasada României în Africa de Sud

Adresa

117 Charles Street, Brooklyn, 0181 P.O. Box 11295, Hatfield, 0028.

Pretoria

Telefon: 0027-12-4606941 / 4606940

Fax: 0027-12-4606947

E-mail: romembsa@global.co.za

Cum se trăieşte în Africa de Sud

Ovidiu Ioaniţoaia

Am ieşit în stradă. Şi tot ceea ce am aflat am aşternut pe hîrtie. Nu mai fusesem de 16 ani aici. S-au schimbat multe lucruri. Am găsit şi români stabiliţi aici. Aveţi povestea aventurii mele urbane în aceste pagini

Am mai fost o singură dată în Sud-Africa, în 1994, pentru Cupa Davis. La putere se afla încă guvernul majoritar alb condus de De Klerk, însă se prefigura succesul în alegeri, primele cu adevărat libere, al Congresului Naţional African, întemeiat şi prezidat de Nelson Mandela. Condamnat la închisoare pe viaţă, dar ieşit din detenţie după 27 de ani, dintre care 18 petrecuţi pe o insulă cu nume de fotbalist olandez, Robben Island, Mandela a cîştigat confortabil scrutinul din iunie 1994, devenind cel dintîi preşedinte de culoare din istoria unei ţări în care populaţia albă reprezintă puţin peste 10 procente. Acum, la 91 de ani, cînd se deplasează în baston, i se spune Madiba, adică Tătucul, Părinţelul, fiind considerat deschizător de drumuri, legendă vie, erou şi simbol. “The anti-apartheid icon”, ca să citez din cotidianul Pretorian News.

Au mult aur şi diamante

Reîntors la Johannesburg, mi-am pus întrebarea dacă localnicii o duc în prezent mai bine decît în urmă cu 16 ani? Greu de răspuns, riscant demers. De notat însă că moneda naţională, randul, valora atunci jumătate de dolar, iar azi înseamnă mult mai puţin. Sînt 9 rand (cuvîntul n-are plural) la euro şi 7,5 la dolar, de aici trebuie pornit orice calcul şi orice comparaţie. Nu înainte de a reţine că salariul mediu lunar al unui sud-african atinge, cu bătaie, 8.000 de rand (890 euro; n.n.). Pare mare şi chiar e. Să nu uităm însă că Africa de Sud e cea mai dezvoltată ţară de pe continent, principala producătoare mondială de aur şi de diamante, de platină şi de uraniu, de crom şi de mangan. La ţară bogată, oameni cu standard ridicat, dovadă că pe şoselele ei, realmente impresionante, circulă aproape jumătate, mai exact 45 la sută, din parcul auto al întregii Africi!

Preţurile pentru albi sînt mai mari

Şi-acum, ca să vă faceţi o părere, haideţi să intrăm împreună în cîteva magazine şi restaurante din zona Johannesburg - Pretoria. În reţeaua comercială Pick’n Pay, accesibilă mai tuturor buzunarelor, kilogramul de găină proaspătă, necongelată, costă 36 de rand, un pachet de unt la 500 de grame 26, o Coca-Cola la 2 litri 14, un kilogram de muşchi de vită calitatea I 21, o cutie cu 15 portocale 15 şi o pîine albă 4, cît o singură varză, mai scumpă din pricină că a început iarna. Evident, în pieţe şi în suburbiile mai sărace, evitate de albi, preţurile sînt mai mici, uneori sub jumătatea celor de mai sus, iar în restaurante, logic, mai ridicate, dar nu exagerat.

Se bea şi se mănîncă ieftin

La “Fabulate”, de pildă, găseşti un şniţel de pui la 35 de rand şi o friptură cu salată la 59, ambele one side dish, la dimensiunile farfuriei. Specializat în pescărie, “Ocean” te îmbie cu fructe de mare, 89 rand porţia, în vreme ce în localurile lanţului “Hunter Hunger”, foarte răspîndit, plăteşti 70 rand intrarea, stai cît vrei şi mănînci cît poţi! Altfel, sud-africanii preferă vinul roşu, cam la 40 de rand sticla, cu 10 rand mai scump decît cel alb. Cele mai renumite podgorii, care exportă şi în România, se află în sud, între Cape Town şi Port Elizabeth. În sfîrşit, benzina se vinde cu 8 rand litrul, iar o vuvuzelă, pentru amatorii de vacarm, costă de la 30 la 80, ultima fiind pictată.

Românii de aici sînt mulţumiţi

În altă ordine de idei, în regiunea Pretoria - Johannesburg există o comunitate românească formată din circa o mie de oameni. Unii au luat cetăţenie, alţii nu, dar cei pe care i-am întîlnit mi s-au părut mulţumiţi că au ales să se stabilească la capătul lumii. Îi mistuie dorul de casă, nu văd de ce m-ar fi minţit, însă se descurcă şi sînt decişi să rămînă. Originară din Călineşti, Teleorman, Alina Niculescu a venit împreună cu soţul în urmă cu 15 ani. Manager într-un magazin de încălţăminte, ia lunar cam 9.000 de rand. Exemplul doctorului O.M.R., a insistat să mă rezum la iniţiale, e şi mai elocvent. Chirurg, a lucrat 23 de ani în ţară şi 19 în Sud-Africa, de aceea încasează două pensii, 800 de lei de la Bucureşti şi 8.800 rand de la Pretoria! În plus, cînd s-a retras, a primit aici şi un bonus de 450.000 rand, la vremea aceea aproape 100.000 de dolari.

Dacă n-ar fi criminalitate, s-ar trăi frumos în Africa de Sud

Să nu vă imaginaţi însă că South Africa e vreun El Dorado, că pe aici umblă cîinii cu covrigi în coadă. Impozitele au crescut, preţurile au crescut, criza nu se simte ca în Europa, dar se simte. Locuri de muncă se găsesc, totul e să vrei să te angajezi. Se construieşte în draci, mai ales autostrăzi, deşi nu ştiu unde mai încap. Şosele ca aici n-am văzut decît în Statele Unite şi nici acolo peste tot. Dacă n-ar fi criminalitatea, provocată mai ales de imigranţi (ar fi 11 milioane la o populaţie de 45!), majoritatea clandestini, chiar ar fi o plăcere să trăieşti în Africa de Sud. Dar nici aşa, ca să fiu sincer, nu-i deloc rău.