Prostie, incompetenţă, răutate… Sunt doar câteva din calificativele care pot fi acordate pe merit celor mai multe cadre angajate la sectorul vizită din Penitenciarul Baia Mare!
Duminică, 28 decembrie 2008, am „sărbătorit” ziua mea de naştere, respectiv împlinirea a 37 de ani. Am fost vizitat de două persoane (doi jurnalişti), care mi-au adus şi un pachet cu alimente, pentru a marca evenimentul. Momentul, care trebuia să fie pentru noi unul deosebit (chiar şi în aceste condiţii speciale), s-a transformat într-unul penibil, jenant şi revoltător! Cadrele de la sectorul vizită au refuzat să-mi acorde pachetul la care aveam dreptul, conform legii, motivând că programul lor de lucru este doar până la ora 17.00! Legitimându-se, jurnaliştii au cerut să vorbească cu mine, dar au fost refuzaţi, pe motiv că pentru acest lucru le trebuie aprobare, ori, în acel moment, nu exista în unitate nici un cadru competent… să le dea respectiva aprobare! Jurnaliştii au fost categoric respinşi, umiliţi şi jigniţi, chiar de nişte purtători de chipiu fără pic de respect şi educaţie!
În primul rând, trebuie să vă precizez că art. 38, alin. 2 din HG 1897/2006 spune în felul următor: „Administraţia locului de deţinere este obligată să asigure un program zilnic de 12 ore pentru exercitarea dreptului la vizită”. În lege, nu există „program de duminică”, ci unul ZILNIC, de 12 ore! Iar penitenciarul este OBLIGAT să-l respecte! Cadrele nu au dreptul să-şi stabilească un program de lucru mai scurt decât cel prevăzut de lege! Din acest motiv, am şi depus o sesizare la judecătorul delegat, iar zilele acestea voi trimite o plângere penală către Parchet. Judecătorului i-am cerut să oblige penitenciarul să respecte programul orar stabilit de lege pentru vizite, iar Parchetului îi voi cere să deschidă dosare penale celor care au comis abuzuri. Nu sunt la prima încercare de acest fel. Pentru alte abuzuri, am mai reclamat un cadru la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Este vorba de şeful de schimb Florentin Cosma, care, între timp, a fost degradat şi drastic sancţionat financiar, chiar de către ANP!
Poate că, din afară, acest abuz reclamat de mine vă va părea o chestiune neînsemnată, dar ar trebui să fiţi în pielea celor care, zile la rând, pregătesc cu dragoste şi răbdare un mănunchi de mici cadouri menite să însenineze puţin viaţa celui închis, pentru a înţelege apoi durerea şi suferinţa generată în sufletele lor de aceşti indivizi obtuzi, limitaţi şi incompetenţi!
M-am oprit o vreme, şi din respect pentru nişte oameni care au decis o schimbare, schimbare pe care eu am dorit-o. De unii, însă, tăcerea mea a fost luată drept prostie! În continuare, sunt şicanat şi nedreptăţit, lovit şi rănit, mai ales sufleteşte. Am răbdat, împotriva firii mele, situaţii care mă revoltau, am înghiţit jigniri şi umilinţe, dar am făcut-o în speranţa că lucrurile se vor schimba, că timpul va aduce normalitatea şi în această lume penitenciară anormală. Constat cu amărăciune că m-am înşelat şi ştiu acum că, pentru a genera cu adevărat o schimbare în bine, este încă nevoie de atitudine, de atitudinea MEA!
Obiectivul meu este limitat, deocamdată. Am luat în vizor acest sector vizită, deoarece el este graniţa dintre „bine” şi „rău”, este locul de întâlnire a celor două luni separate de ziduri şi sârmă ghimpată. Aici, vin mamele, soţiile, copiii şi prietenii noştri să ne vadă, să ne dea curaj şi putere, să ne amintească, prin prezenţa lor, că avem pentru ce trăi şi că viaţa noastră poate renaşte oricând acolo, în libertate, lângă cei dragi! Am fost soţ şi tată, prieten şi jurnalist şi mi-am apărat întotdeauna (după puterile mele) familia şi valorile morale în care am crezut. De când sunt închis, însă, sunt silit să asist neputincios la batjocorirea acestor idei., sfinte în mintea şi inima mea! Familia şi prietenii, vizitatorii mei, au fost deseori umiliţi, jigniţi şi nedreptăţiţi de către aceste cadre angajate la sectorul vizită. Aceşti diletanţi, modele de miliţieni împietriţi în timp, îşi etalează cu o bravură idioată incompetenţa şi nu se sfiesc să se laude cu aceasta, dispreţuind astfel întreaga lume civilizată care ajunge la poarta lor! În nenumărate rânduri, m-am văzut nevoit să-i înfrunt. Am făcut-o senin, cu LEGEA în mână, invocând drepturi, articole şi aliniate. Mi-au râs în nas, mi-au zâmbit tâmp şi m-au asigurat că nu voi câştiga niciodată în faţa lor, pentru că penitenciarul e o lume închisă, fără democraţie! Eu am mers mai departe, mânat de gânduri, dorinţe, speranţe… Am deschis procese la judecătorul delegat şi am câştigat! „Miliţienii” de care vorbesc au fost siliţi să desfiinţeze dispozitivul de separare instalat ilegal la sectorul vizită. Apoi, au fost siliţi să permită deţinuţilor să primească de acasă mâncare gătită. Acum, vor fi siliţi să-şi prelungească programul de lucru, conform legii! Sunt victorii amare, obţinute pe un câmp de bătălie invizibil pentru ochiul public. Sunt lucruri mărunte pentru lumea civilizată, dar URIAŞE pentru lumea penitenciară! Sunt schimbări care dor şi speranţe care mor…
Nu-mi propun să exagerez anumite incidente sau să creez artificial probleme. Adevărul e însă că, în Penitenciarul Baia Mare, luptele interne, de culise, nu au încetat odată cu schimbarea din funcţie a directorului Vasile Chiorean. Ba, dimpotrivă, aş spune că s-au ascuţit, au devenit mai tăioase! Poziţia noului director, Horia Chiş, este săpată din mai toate direcţiile şi chiar de cei apropiaţi lui, oameni pe care Chiş îi crede colaboratori sinceri. În realitate, nimeni nu-l vrea pe Chiş director (în afară de o mână de oameni, adevăraţi profesionişti). După moartea fostului director Suciu, toţi cei care au urmat în această funcţie (Andreica, Stoica, Marincaş, Bătinaş, Chiorean) au plecat sau au fost schimbaţi în urma perverselor manevre oculte făcute de „Famigliile” unităţii. Horia Chiş este înconjurat acum de colaboratori care au făcut parte şi din vechea echipă. Sunt oameni care sabotează flagrant dispoziţiile directorului, care îl informează eronat pe „şefu” despre situaţia din unitate şi care incită spiritele la revoltă şi la proteste. În mediul deţinuţilor, aceste manevre vor fi sortite eşecului. Eu întâlnesc peste tot influenţa nefastă a caracatiţei cadrelor. În mediul acesta infracţional, ierarhiile sunt respectate cu sfinţenie, căci altfel nu se poate supravieţui, ori liderii de opinie din rândul deţinuţilor nu pot fi manipulaţi cu trucuri ieftine, de doi bani! Din păcate, însă, în timp, anumite efecte se vor simţi, deoarece Horia Chiş se pare că nu are inima atât de rece pentru „a tăia în carne vie”! Personal, îmi propun să fiu un veghetor atent al fenomenului şi să aduc aici, pe blog, aspecte concrete din manipulările grosolane care se petrec chiar sub nasul nostru! Vor fi nume, fapte, locuri, întâmplări, atât din trecut, cât şi din prezent. Chestiuni aparent minore, care acoperă însă răni majore! Nu mă veţi putea opri, stimaţi miliţieni, deoarece lumea închisă este de partea mea! Deţinuţii m-au văzut apărându-le drepturile şi făcând-o, culmea, eficient! Prin ochii lor, văd tot ce faceţi, văd cum batjocoriţi, cum furaţi şi cum vă ascundeţi. Apoi, cum râdeţi înfundat şi prosteşte… Nu-mi puteţi ucide talentul de a scrie şi nici credinţa în Dumnezeu. Cu aceste două arme, sunt în fiecare zi mai puternic decât ieri!
Recitind ce am scris mai sus, m-a pufnit râsul! Dacă cei de la sectorul vizită vor citi că am „ARMELE” descrise, n-ar fi exclus să mă trezesc cu o percheziţie pe cap! Parcă-i şi aud cum mă întreabă dacă am aprobare pentru deţinerea de TALENT şi CREDINŢĂ! Vor căuta în lege, să vadă dacă… chestiile alea două figurează pe lista bunurilor permise. Apoi, cu un zâmbet ironic şi triumfător, mă vor informa că „NU” şi-mi vor cere să le predau la magazie! Credeţi-mă că ar fi capabili de aşa ceva!!
Vă doresc LA MULŢI ANI şi să aveţi parte, în 2009, de tot ceea ce meritaţi! Eu voi reveni curând…
CORNEL SABOU
P.S. Un mesaj cald pentru oamenii reci la mansardă: îl aveţi pe cap pe Cornel Sabou; nu-l mai chemaţi (incitaţi) şi pe Ciprian Dragoş! Ar fi prea mult, credeţi-mă pe cuvânt! Pe cuvântul meu scris!
marți, 30 decembrie 2008
miercuri, 24 decembrie 2008
"MOŞ" pentru o zi....
Am fost şi eu "Moş Crăciun! În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului, mă transformam în "Moş" pentru o zi şi aduceam cadouri copiilor mei.
Pomul de iarna (bradul) îl procuram din timp, dar îl ţineam pe balcon până în seara de Ajun. Copii insistau să împodobim pomul cât mai repede, dar eu nu cedam. "Bradul trebuie împodobit doar în seara de Ajun, în seara de 24, acesta este farmecul şi spiritul sărbătorilor" le spuneam eu mereu! Şi aşa a fost...
În fiecare an, în Ajunul Crăciunului, ridicam bradul pe suportul de fier. Îl ciopleam sa îi regley înalţimea...Apoi mă aşeyam la masa împreună cu toţi cei trei copii ai mei şi legam bomboane şi globuri. Soţia mea se ocupa de instalaţia de lumini. Avea răbdare să descâlceasca firele incurcate! Apoi Camelia se retrăgea în bucatarie unde alături de mama mea prepara tot felul de mâncăruri şi prăjituri. Bradul se împodobea relativ repede.Copii se întreceau în a pune cât mai multe globuri si bomboane.Unele cadeau iar eu le ridicam şi le puneam mai sus, în zonele unde micuţii nu ajungeau. Fata, Daniela, admira o vreme tot acest "spectacol" , apoi se retrăgea şi ea la bucătarie, unde era solicitata să mărunţeasca zarzavaturi.
Tot in Ajun eu ieşeam la cumpărat cadouri. Uneori eram însoţit de Camelia, soţia mea. Ne mai consultam cu privire la ce ar vrea copii să primeasca...Cadoul pentru ea îl cumparam întotdeauna mai din timp, să nu-l vada înainte de vreme. Când plasele erau pline, mascam cadourile cu dulciuri sau alte alimente,ca să nu le observe copii când intram in casa. Apoi le ascundeam în dulap pâna se lăsa seara...
Când seara venea simţeam in comportamentul tuturor o anumita tensiune. fiecare aştepta momentul cadourilor. Toţi ştiau ca "tati" nu i-a uitat, că îi iubeşte şi că de când suntem împreună le-am oferit cadouri cu prilejul tuturor sărbaturilor, indiferent care era situaţia financiara a familiei. Toţi ştiau că "Tati" este "Moş Crăciun"! Eu mimam indiferenţa... Mă prefăceam suparat şi obosit pentru ca..."Moşul" era sărac şi s-ar putea să nu vina! Îi amăgeam pe copii sunându-le ca...lasă, poate că o să vina "Moşul" anul viitor că anul ăsta nu a avut timp de noi. Flaviu şi Darius se uitau la mine cu ochii neîncrezători, apoi plecau privirea dezamagiţi. Ei ştiau CA TATI NU MINTE NICIODATA...dar ceea ce le spuneam atunci nu erau minciuni, ci jocuri nevinovate. Doar Dana nu mă credea. Eu îi zâmbeam cu subînţeles apoi se facea că mă crede. Apoi sosea şi momentul pentru care muncisem atât.
Îi ceream soţiei mele subtil să ma ajute să îndepartez copii din camera unde era bradul. Fata mea Dana simţea imediat despre ce era vorba şi intra în joc. În timp ce toţi erau "ocupaţi" astfel în alta camera eu îngramadeam cadourile sub brad. Erau multe şi atât de frumos era totul! În ultimul moment, Cami fugea şi scotea dintr-un loc ascuns cadoul meu. Am apreciat-o mereu pentru atentia aceasta, chiar dacă nu-şi permitea să îmi ia cadouri scumpe, banii fiind cheltuiţi toţi sub atenta mea supraveghiere. Ea reuşea mereu însa să "subtilizeze" o mica sumă (eu mă făceam că nu observ) şi îmi cumpara ceva.Îi chemam apoi pe copii Doame ce frumoasă era bucuria lor!!! Cum desfăceau ei toate jucăriile şi dulciurile, le întindeau pe jos, apoi veneau şi mă sarutau de mii de ori. NU VOI UITA NICIODATĂ acele momente! Seara de Căciun era unica, fantastică, era cea mai fericita zi din n pentru familia mea. Privirile mele şi ale soţiei mele se întâlneau spre bucuria copiilor şi parca ne mulţumeam unul-altui din priviri. Eram cinci (Eu, Cameli, Dana, Flaviu şi Darius) ŞI O SINGURA FIINŢĂ.
Dar toate acestea s-su dus...nu mai sunt decât amintiri. Nu mai jucăm acelaşi rol, nu mai împărţim aceleaşi cucurii şi cadouri. Pentru unii dintre noi "Moşul" nu mai există.
În seara de Craciun a anului 2008, undeva într-un sătuc prăpadid, doi copii vor aştepta inutil venirea "Moşului" care i-a iubit de cănd s-au născut. Va fi primul an în care copii mei vor învaţa pe pielea lor ce dar nepreţuit este FAMILIA! Sau altfel spus, ce frumos putea să fie dacă...Dar asta e deja alta poveste. CRĂCIUN FERICIT.
Pomul de iarna (bradul) îl procuram din timp, dar îl ţineam pe balcon până în seara de Ajun. Copii insistau să împodobim pomul cât mai repede, dar eu nu cedam. "Bradul trebuie împodobit doar în seara de Ajun, în seara de 24, acesta este farmecul şi spiritul sărbătorilor" le spuneam eu mereu! Şi aşa a fost...
În fiecare an, în Ajunul Crăciunului, ridicam bradul pe suportul de fier. Îl ciopleam sa îi regley înalţimea...Apoi mă aşeyam la masa împreună cu toţi cei trei copii ai mei şi legam bomboane şi globuri. Soţia mea se ocupa de instalaţia de lumini. Avea răbdare să descâlceasca firele incurcate! Apoi Camelia se retrăgea în bucatarie unde alături de mama mea prepara tot felul de mâncăruri şi prăjituri. Bradul se împodobea relativ repede.Copii se întreceau în a pune cât mai multe globuri si bomboane.Unele cadeau iar eu le ridicam şi le puneam mai sus, în zonele unde micuţii nu ajungeau. Fata, Daniela, admira o vreme tot acest "spectacol" , apoi se retrăgea şi ea la bucătarie, unde era solicitata să mărunţeasca zarzavaturi.
Tot in Ajun eu ieşeam la cumpărat cadouri. Uneori eram însoţit de Camelia, soţia mea. Ne mai consultam cu privire la ce ar vrea copii să primeasca...Cadoul pentru ea îl cumparam întotdeauna mai din timp, să nu-l vada înainte de vreme. Când plasele erau pline, mascam cadourile cu dulciuri sau alte alimente,ca să nu le observe copii când intram in casa. Apoi le ascundeam în dulap pâna se lăsa seara...
Când seara venea simţeam in comportamentul tuturor o anumita tensiune. fiecare aştepta momentul cadourilor. Toţi ştiau ca "tati" nu i-a uitat, că îi iubeşte şi că de când suntem împreună le-am oferit cadouri cu prilejul tuturor sărbaturilor, indiferent care era situaţia financiara a familiei. Toţi ştiau că "Tati" este "Moş Crăciun"! Eu mimam indiferenţa... Mă prefăceam suparat şi obosit pentru ca..."Moşul" era sărac şi s-ar putea să nu vina! Îi amăgeam pe copii sunându-le ca...lasă, poate că o să vina "Moşul" anul viitor că anul ăsta nu a avut timp de noi. Flaviu şi Darius se uitau la mine cu ochii neîncrezători, apoi plecau privirea dezamagiţi. Ei ştiau CA TATI NU MINTE NICIODATA...dar ceea ce le spuneam atunci nu erau minciuni, ci jocuri nevinovate. Doar Dana nu mă credea. Eu îi zâmbeam cu subînţeles apoi se facea că mă crede. Apoi sosea şi momentul pentru care muncisem atât.
Îi ceream soţiei mele subtil să ma ajute să îndepartez copii din camera unde era bradul. Fata mea Dana simţea imediat despre ce era vorba şi intra în joc. În timp ce toţi erau "ocupaţi" astfel în alta camera eu îngramadeam cadourile sub brad. Erau multe şi atât de frumos era totul! În ultimul moment, Cami fugea şi scotea dintr-un loc ascuns cadoul meu. Am apreciat-o mereu pentru atentia aceasta, chiar dacă nu-şi permitea să îmi ia cadouri scumpe, banii fiind cheltuiţi toţi sub atenta mea supraveghiere. Ea reuşea mereu însa să "subtilizeze" o mica sumă (eu mă făceam că nu observ) şi îmi cumpara ceva.Îi chemam apoi pe copii Doame ce frumoasă era bucuria lor!!! Cum desfăceau ei toate jucăriile şi dulciurile, le întindeau pe jos, apoi veneau şi mă sarutau de mii de ori. NU VOI UITA NICIODATĂ acele momente! Seara de Căciun era unica, fantastică, era cea mai fericita zi din n pentru familia mea. Privirile mele şi ale soţiei mele se întâlneau spre bucuria copiilor şi parca ne mulţumeam unul-altui din priviri. Eram cinci (Eu, Cameli, Dana, Flaviu şi Darius) ŞI O SINGURA FIINŢĂ.
Dar toate acestea s-su dus...nu mai sunt decât amintiri. Nu mai jucăm acelaşi rol, nu mai împărţim aceleaşi cucurii şi cadouri. Pentru unii dintre noi "Moşul" nu mai există.
În seara de Craciun a anului 2008, undeva într-un sătuc prăpadid, doi copii vor aştepta inutil venirea "Moşului" care i-a iubit de cănd s-au născut. Va fi primul an în care copii mei vor învaţa pe pielea lor ce dar nepreţuit este FAMILIA! Sau altfel spus, ce frumos putea să fie dacă...Dar asta e deja alta poveste. CRĂCIUN FERICIT.
CORNEL SABOU
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Scrisoare către soţia mea
Motto: Nu poţi sa cunoşti o femeie până nu o întâlneşti la Tribunal. (Norman MAILER)
Draga mea Camelia...
În pofida sentimentelor care ne marchează prezentul forţându-ne să fim oarecum pătimaşi şi să trăim o desparţire dureroasă, vreau să ştii că îţi voi păstra o amintire dragă! Divorţul nostru este pentru mine un sfârşit de drum, dar pentru tine trebuie sa fie şansa unui nou început.
Nu vreau să fac neapărat un bilanţ al căsniciei noastre, dar după cum şti şi tu, în asemenea momente eşti tentat să aduni plusuri şi minusuri intr-o încercare de a înţelege mult mai matur faptele trecutului. În comparaţie cu tine eu am "avantajul" timpului "mort"... Petrec la închisoare mult timp fără rost şi-mi gasesc un rost în descifrarea tainelor iubirii noastre.
Ştiu ca nu am fost barbatul pe care l-ai visat şi mai ştiu ca nu am fost capabil sa-ţi ofer tot ce-ţi doreai.Ştiu că răutatea mea te-a lovit deseori rănindu-te... Nu caut justificări pentru ca nu ma simt în faţa unui tribunal public, şi nu aştept sentinţe, chiar dacă le voi primi. Vreau doar să şti ca ŞTIU toate astea! Şi mai vreau ceva... Vreu şă te încurajez să nu renunţi la visul tău de a fi fericită!
Te-am avut alaturi ca soţie a mea, timp de 10 ani. Te-am iubit mai puţin de atât, poate nu din vina ta. Sufletul meu era prea îngheţat de coşmarul unui trecut nefericit pentru a se încalzi alături de un alt gheţar! Dar te-am iubit, de asta nu ma îndoiesc... Suficient de mult ca să-ţi ofer numele meu în dar, mult mai puşin decât aveai tu nevoie ca să fi fericita. Te-am descoperit cu timpul şi cunoscându-te am început să înţeleg femeia. Am greşit pentru că apoi, în loc să te accept aşa cum erai, am încercat să te schimb. Nu ştiu ce doream să obţin de fapt! Probabil, ca orice om, îmi doream să fiu fericit, dar acţionând prosteşte încercam să te transform într-un alt "Cormel Sabou" în varianta feminină! Mă gândesc însa (de ce oare doar acum?) că dacă TU nu ai fost fericită alături de modelul original, de ce aşi fi fost eu alaturi de o copie? Sau cine ştie dacă transformarea mi-ar fi reuşit poate împreună am fi cucerit lumea! Nu vom şti nicodata ce ar fi fost DACĂ...! Oricum DACĂ acum aşi putea da timpul înapoi singura schimbare pe care aşi mai face-o ar fi în mine însumi!
Timp de 10 ani am avut parte de o viaţa agitată, cu multe conflicte profesionale care ne-au tulburat liniştea căminului. Am zidit multe case, dar zidul cel mai important (care trebuia sa-mi protejeye familia împotriva intemperiilor vieţii) nu am ştiut să-l ridic. Îmi asum, draga mea, întreaga responsabilitate pentru falimentul căsniciei noastre. Nu pentru că tu ai fi fost imaculată şi desăvârşita ci pentru că EU eram capul familiei, gândeam, ordonam şi executam totul promiţând fericire. Rezultatele, contrare aşteptărilor, mi se pot imputa. Este o asumare târyie, dar sinceră.....
Odata cu divorţul mi s-a dărâmat un castel, şi o închisoare i-a luat locul. Nu fac o tragedie din asta, pentru că mi-am dorit acest divorţ. Din pacate Dumneyeu nu ne-a dat atâta minte ca să ne putem desparţii fără conflicte şi răutăţi gratuite. Ne-am folosit "artileria grea" a cuvintelor, am lansat "rachete" purtatoare de bârfe "nucleare" care au căyut în anturajele noastre. Prin "operaţiuni specialeŢ cautam să ne lovim chiar in punctele noastre slabe, copiii. Ne amagim cu "victorii" care de fapt sunt înfrângeri pentru amândoi... De aceea vin acum -în prag de an nou- şi propun o "Conferinţa de4 Pace". O "conferinţa" fara "aliaţi" şi terţe părţi, căci in răyboiul acesta doar TU şi EU am pierdut, fiecare câte ceva. Condiţiile mele sunt simple: capitulam amândoi necondiţionat! M-ar durea prea tare sa fiu numit ÎNVINGĂTORUL propriei mele familii, ori ÎNVINSUL unei femei fericite doar de nefericirea mea!
Tu ar trebui să şti (mai mult ca oricine altcineva) că în tot ceea ce scriu sunt sincer 100%. Dacă unele atitudini te surprind (în timp ce pe altele nu le înţelegi), asta este pentru că de ceva timp trăiesti o ALTĂ VIAŢ, rupta de tot de ce a fost pentru tine trecut. De altfel nici nu e important sa înţelegi TOT, pentru ca atunci s-ar putea să păţeşti ca mine, să înţelegi şi să suferi.
În anul căsătoriei noastre (1999) am fost selectaţi intre "MIRII ANULUI" şi calificaţi între primele 20 de cupluri proaspat căsătorite din România. Poetul Adrian Păunescu ne-a "investigat" sentimentele, apoi scriitorul Pavel Coruţ ne-a primit în casa lui...Intrasem intr-o lume care nu era a noastră şi trăiam o fericire dulce-amăruie. În anul 2009 nu mai avem poeţi lângă noi (mă îndoiesc că înţelegi rimele limbii bulgare), iar singurul scriitor sunt eu. Au trebuit 10 ani ca să încep sa scriu istoria sfârşitului acelui început. NU sunt mândru de asta!!!
Cândva demult, grecii, ridicau statui femeilor frumoase ca sa poată fi admirate de toate generaţiile care vor urma. N-am văyut nici o statuie de-a ta în lume. Nu pentru că n-ai fi fost frumoasă, ci pentru că nu ai iubit sculptorul potrivit. Eu nu stăpânesc decât arta îndoielnica a scrisului care nu poate sculpta decât în conştiinţa publică. Acolo am obţinut rezultate, dar acestea nu n-au facut fericiţi , nici pe mine, nici pe tine.
Lăsăm în urma noastra un deceniu, irecuperabil şi răni nevindecabile. Ne aşteaptă alte decenii (sau poate doar secunde!) de trăit aşa că haide să le trăim!
Înainte de a încheia aceasta scrisoare vreu să te îndemn să mă scoţi complet din amintirea ta. Cornel Sabou n-a murit şi nu va murii curând, pentru că spiritul său e tânăr, rece şi nemuritor, dar el poate fi o perioada o piedică în calea fericirii tale şi e pacat să te împiedici aiurea acum, când mergi pe un drum drept, cu destinaţie cunoscută. În faţa vitorului nostru exista un singur judecător care este capabil să emita sentinţe definitive: este vorba, evident, de fructul iubirii noastre, diamantul vieţii mele şi perla sufletului tău DARIUS CAMIL SABOU! Rămânem fiecare schilodiţi sufleteşte de pierderea celorlalţi copii, vinovaţi doar de faptul că exista, dar pentru fiecare fericire trebuie platit un preţ! Tu ai dreptul să trăieşti fericirea pe care ai ales-o iar Dana si Flaviu platesc PREŢUL CORECT!
ADIO, draga mea, pentru totdeauna!....
Draga mea Camelia...
În pofida sentimentelor care ne marchează prezentul forţându-ne să fim oarecum pătimaşi şi să trăim o desparţire dureroasă, vreau să ştii că îţi voi păstra o amintire dragă! Divorţul nostru este pentru mine un sfârşit de drum, dar pentru tine trebuie sa fie şansa unui nou început.
Nu vreau să fac neapărat un bilanţ al căsniciei noastre, dar după cum şti şi tu, în asemenea momente eşti tentat să aduni plusuri şi minusuri intr-o încercare de a înţelege mult mai matur faptele trecutului. În comparaţie cu tine eu am "avantajul" timpului "mort"... Petrec la închisoare mult timp fără rost şi-mi gasesc un rost în descifrarea tainelor iubirii noastre.
Ştiu ca nu am fost barbatul pe care l-ai visat şi mai ştiu ca nu am fost capabil sa-ţi ofer tot ce-ţi doreai.Ştiu că răutatea mea te-a lovit deseori rănindu-te... Nu caut justificări pentru ca nu ma simt în faţa unui tribunal public, şi nu aştept sentinţe, chiar dacă le voi primi. Vreau doar să şti ca ŞTIU toate astea! Şi mai vreau ceva... Vreu şă te încurajez să nu renunţi la visul tău de a fi fericită!
Te-am avut alaturi ca soţie a mea, timp de 10 ani. Te-am iubit mai puţin de atât, poate nu din vina ta. Sufletul meu era prea îngheţat de coşmarul unui trecut nefericit pentru a se încalzi alături de un alt gheţar! Dar te-am iubit, de asta nu ma îndoiesc... Suficient de mult ca să-ţi ofer numele meu în dar, mult mai puşin decât aveai tu nevoie ca să fi fericita. Te-am descoperit cu timpul şi cunoscându-te am început să înţeleg femeia. Am greşit pentru că apoi, în loc să te accept aşa cum erai, am încercat să te schimb. Nu ştiu ce doream să obţin de fapt! Probabil, ca orice om, îmi doream să fiu fericit, dar acţionând prosteşte încercam să te transform într-un alt "Cormel Sabou" în varianta feminină! Mă gândesc însa (de ce oare doar acum?) că dacă TU nu ai fost fericită alături de modelul original, de ce aşi fi fost eu alaturi de o copie? Sau cine ştie dacă transformarea mi-ar fi reuşit poate împreună am fi cucerit lumea! Nu vom şti nicodata ce ar fi fost DACĂ...! Oricum DACĂ acum aşi putea da timpul înapoi singura schimbare pe care aşi mai face-o ar fi în mine însumi!
Timp de 10 ani am avut parte de o viaţa agitată, cu multe conflicte profesionale care ne-au tulburat liniştea căminului. Am zidit multe case, dar zidul cel mai important (care trebuia sa-mi protejeye familia împotriva intemperiilor vieţii) nu am ştiut să-l ridic. Îmi asum, draga mea, întreaga responsabilitate pentru falimentul căsniciei noastre. Nu pentru că tu ai fi fost imaculată şi desăvârşita ci pentru că EU eram capul familiei, gândeam, ordonam şi executam totul promiţând fericire. Rezultatele, contrare aşteptărilor, mi se pot imputa. Este o asumare târyie, dar sinceră.....
Odata cu divorţul mi s-a dărâmat un castel, şi o închisoare i-a luat locul. Nu fac o tragedie din asta, pentru că mi-am dorit acest divorţ. Din pacate Dumneyeu nu ne-a dat atâta minte ca să ne putem desparţii fără conflicte şi răutăţi gratuite. Ne-am folosit "artileria grea" a cuvintelor, am lansat "rachete" purtatoare de bârfe "nucleare" care au căyut în anturajele noastre. Prin "operaţiuni specialeŢ cautam să ne lovim chiar in punctele noastre slabe, copiii. Ne amagim cu "victorii" care de fapt sunt înfrângeri pentru amândoi... De aceea vin acum -în prag de an nou- şi propun o "Conferinţa de4 Pace". O "conferinţa" fara "aliaţi" şi terţe părţi, căci in răyboiul acesta doar TU şi EU am pierdut, fiecare câte ceva. Condiţiile mele sunt simple: capitulam amândoi necondiţionat! M-ar durea prea tare sa fiu numit ÎNVINGĂTORUL propriei mele familii, ori ÎNVINSUL unei femei fericite doar de nefericirea mea!
Tu ar trebui să şti (mai mult ca oricine altcineva) că în tot ceea ce scriu sunt sincer 100%. Dacă unele atitudini te surprind (în timp ce pe altele nu le înţelegi), asta este pentru că de ceva timp trăiesti o ALTĂ VIAŢ, rupta de tot de ce a fost pentru tine trecut. De altfel nici nu e important sa înţelegi TOT, pentru ca atunci s-ar putea să păţeşti ca mine, să înţelegi şi să suferi.
În anul căsătoriei noastre (1999) am fost selectaţi intre "MIRII ANULUI" şi calificaţi între primele 20 de cupluri proaspat căsătorite din România. Poetul Adrian Păunescu ne-a "investigat" sentimentele, apoi scriitorul Pavel Coruţ ne-a primit în casa lui...Intrasem intr-o lume care nu era a noastră şi trăiam o fericire dulce-amăruie. În anul 2009 nu mai avem poeţi lângă noi (mă îndoiesc că înţelegi rimele limbii bulgare), iar singurul scriitor sunt eu. Au trebuit 10 ani ca să încep sa scriu istoria sfârşitului acelui început. NU sunt mândru de asta!!!
Cândva demult, grecii, ridicau statui femeilor frumoase ca sa poată fi admirate de toate generaţiile care vor urma. N-am văyut nici o statuie de-a ta în lume. Nu pentru că n-ai fi fost frumoasă, ci pentru că nu ai iubit sculptorul potrivit. Eu nu stăpânesc decât arta îndoielnica a scrisului care nu poate sculpta decât în conştiinţa publică. Acolo am obţinut rezultate, dar acestea nu n-au facut fericiţi , nici pe mine, nici pe tine.
Lăsăm în urma noastra un deceniu, irecuperabil şi răni nevindecabile. Ne aşteaptă alte decenii (sau poate doar secunde!) de trăit aşa că haide să le trăim!
Înainte de a încheia aceasta scrisoare vreu să te îndemn să mă scoţi complet din amintirea ta. Cornel Sabou n-a murit şi nu va murii curând, pentru că spiritul său e tânăr, rece şi nemuritor, dar el poate fi o perioada o piedică în calea fericirii tale şi e pacat să te împiedici aiurea acum, când mergi pe un drum drept, cu destinaţie cunoscută. În faţa vitorului nostru exista un singur judecător care este capabil să emita sentinţe definitive: este vorba, evident, de fructul iubirii noastre, diamantul vieţii mele şi perla sufletului tău DARIUS CAMIL SABOU! Rămânem fiecare schilodiţi sufleteşte de pierderea celorlalţi copii, vinovaţi doar de faptul că exista, dar pentru fiecare fericire trebuie platit un preţ! Tu ai dreptul să trăieşti fericirea pe care ai ales-o iar Dana si Flaviu platesc PREŢUL CORECT!
ADIO, draga mea, pentru totdeauna!....
CORNEL SABOU
miercuri, 10 decembrie 2008
Bine v-am regasit!!!
Au trecut cateva luni de zile in care nu am mai publicat nici un articol.Tacerea aceasta a mea a fost interpretata in fel si chip de multe persoane.Unii s-au ingrijorat,altii s-au bucurat, dar si unii si altii s-au intrebat "de ce?"....Raspunsul la aceasta intrebare nu am sa-l dau aici si acum.Am trecut printr-o perioada mai ciudata, marcata de unele probleme personale si familiale motiv pentru care am lasat de-o parte scrisul.Important este ca am revenit, ca de acum voi scrie mai des si ca am sa va spun multe lucruri interesante!
Hai sa fac pentru inceput un scurt bilant al ultimelor evenimente.Dupa seria de articole publicate in acest blog s-a pornit o adevarata furtuna mediatica impotriva conducerii Penitenciarului Baia Mare.Impactul campaniei de presa a fost atat de mare incat directorul general al ANP s-a deplasat personal la Baia Mare si l-a inlocuit din functie pe directorul VASILE CHIOREAN.In locul lui a fost numit directorul HOREA CHIS, la inceput avand un statut de provizorat, iar apoi fiind confirmat definitiv pe acest post in urma unui concurs sustinut la Bucuresti.
Venind la comanda,Chis, a remediat imediat gafele facute de Chiorean in administrarea unitatii.A modificat sectorul "vizite" pentru detinutii din sistemul deschis si semideschis adaptandu-l conform legii, fara sistem de separare.A dat jos plasele de la geamuri montate cu cateva zile inainte de "echipa Chiorean" spre disperarea cadrului IONICA GHILVACI care a manifestat un zel deosebit in fabricarea acestos custi pentru oameni.A inceput sa acorde zeci de permisii si invoiri detinutilor care s-au evidentiat prin comportament sau prin munca.In doar doua-trei luni viata penitenciarului s-a agitat foarte mult, cadrele fiind nevoite efectiv sa munceasca, sa ia contact cu detinutii si sa le rezolve acestora tot felul de probleme specifice detentiei.Vasile Chiorean a ramas director adjunct dar si-a luat cateva luni de concediu ca sa-si linga ranile.Evident in acest repaus a fost insotit si de consoarta sa, Ligia Petrut, un alt cadru afectat puternic de aceste schimbari.
In fine, perioada tulbure s-a dus si atmosfera din sanul unitatii a revenit la normal.
Intre timp eu am fost nevoit sa fac doua drumuri la penitenciarul Jilava intrucat aveam acolo pe rol, la Bucuresti, un proces.Ceea ce mi-a fost dat sa vad in acel penitenciar intrece orice inchipuire.Am fost inchis intr-o camera plina de drogati care de dimineata pana seara nu faceau altceva decat sa-si bage seringi cu heroina in vene!Mizeria din camerele de detentie nu poate fi descrisa, apa de baut era mizerabila, inghesuiala peste masura (e inadmisibil sa mai doarma doi insi intr-un pat; de altfel si ilegal!) etc..Nu am stat mult acolo dar cele 12 zile petrecute in infernul de la Jilava m-au facut sa indragesc efectiv penitenciarul "meu" de la Baia Mare.
Terminand cu "afacerea judiciara" de la Bucuresti m-am intors la Baia Mare si am fost scos din nou la munca, la Clubul unitatii, nu fara oarecare emotii insa! Acum, seful comisiei de munca era Vasile Chiorean, asa ca omul a facut tot ce a putut pentru a bloca repartizrea mea la munca.Nu a avut insa succes pentru ca in aceasta comisie mai sunt si oameni de caracter.Trebuie sa amintesc aici faptul ca am mai castigat un proces impotriva Penitenciarului care a fost obligat (prin sentinta judecatorului delegat) sa imi calculeze retroactiv zilele-castig din perioada februarie-iunie 2008, perioada in care am fost exploatat "la negru" fiind silit sa muncesc patru luni fara a beneficia de avantajele permise de lege.Am inteles ca aceasta victorie a mea este o premiera in justitia romana deoarece pana acum detinutii erau la cheremul gardienilor, batjocoriti, umiliti si neindreptatiti, fara ca cineva sa aiba curajul de a se pune impotriva sistemului.Sunt bucuros sa constat faptul ca justitia isi schimba incet-incet mentalitatea si incepe sa condamne abuzurile statului chiar daca acestea se produc intr-un mediu atat de izolat de ochiul public, precum mediul penitenciar.
Cam atat deocamdata, dar voi reveni in curand cu materiale mult mai elaborate continand aspecte deosebit de interesante din viata penitenciarului Baia Mare, si nu numai...Vreau sa le multumesc tuturor celor care mi-au ramas alaturi, care m-au incurajat si ajutat in aceasta perioada.
Pe curand....
Hai sa fac pentru inceput un scurt bilant al ultimelor evenimente.Dupa seria de articole publicate in acest blog s-a pornit o adevarata furtuna mediatica impotriva conducerii Penitenciarului Baia Mare.Impactul campaniei de presa a fost atat de mare incat directorul general al ANP s-a deplasat personal la Baia Mare si l-a inlocuit din functie pe directorul VASILE CHIOREAN.In locul lui a fost numit directorul HOREA CHIS, la inceput avand un statut de provizorat, iar apoi fiind confirmat definitiv pe acest post in urma unui concurs sustinut la Bucuresti.
Venind la comanda,Chis, a remediat imediat gafele facute de Chiorean in administrarea unitatii.A modificat sectorul "vizite" pentru detinutii din sistemul deschis si semideschis adaptandu-l conform legii, fara sistem de separare.A dat jos plasele de la geamuri montate cu cateva zile inainte de "echipa Chiorean" spre disperarea cadrului IONICA GHILVACI care a manifestat un zel deosebit in fabricarea acestos custi pentru oameni.A inceput sa acorde zeci de permisii si invoiri detinutilor care s-au evidentiat prin comportament sau prin munca.In doar doua-trei luni viata penitenciarului s-a agitat foarte mult, cadrele fiind nevoite efectiv sa munceasca, sa ia contact cu detinutii si sa le rezolve acestora tot felul de probleme specifice detentiei.Vasile Chiorean a ramas director adjunct dar si-a luat cateva luni de concediu ca sa-si linga ranile.Evident in acest repaus a fost insotit si de consoarta sa, Ligia Petrut, un alt cadru afectat puternic de aceste schimbari.
In fine, perioada tulbure s-a dus si atmosfera din sanul unitatii a revenit la normal.
Intre timp eu am fost nevoit sa fac doua drumuri la penitenciarul Jilava intrucat aveam acolo pe rol, la Bucuresti, un proces.Ceea ce mi-a fost dat sa vad in acel penitenciar intrece orice inchipuire.Am fost inchis intr-o camera plina de drogati care de dimineata pana seara nu faceau altceva decat sa-si bage seringi cu heroina in vene!Mizeria din camerele de detentie nu poate fi descrisa, apa de baut era mizerabila, inghesuiala peste masura (e inadmisibil sa mai doarma doi insi intr-un pat; de altfel si ilegal!) etc..Nu am stat mult acolo dar cele 12 zile petrecute in infernul de la Jilava m-au facut sa indragesc efectiv penitenciarul "meu" de la Baia Mare.
Terminand cu "afacerea judiciara" de la Bucuresti m-am intors la Baia Mare si am fost scos din nou la munca, la Clubul unitatii, nu fara oarecare emotii insa! Acum, seful comisiei de munca era Vasile Chiorean, asa ca omul a facut tot ce a putut pentru a bloca repartizrea mea la munca.Nu a avut insa succes pentru ca in aceasta comisie mai sunt si oameni de caracter.Trebuie sa amintesc aici faptul ca am mai castigat un proces impotriva Penitenciarului care a fost obligat (prin sentinta judecatorului delegat) sa imi calculeze retroactiv zilele-castig din perioada februarie-iunie 2008, perioada in care am fost exploatat "la negru" fiind silit sa muncesc patru luni fara a beneficia de avantajele permise de lege.Am inteles ca aceasta victorie a mea este o premiera in justitia romana deoarece pana acum detinutii erau la cheremul gardienilor, batjocoriti, umiliti si neindreptatiti, fara ca cineva sa aiba curajul de a se pune impotriva sistemului.Sunt bucuros sa constat faptul ca justitia isi schimba incet-incet mentalitatea si incepe sa condamne abuzurile statului chiar daca acestea se produc intr-un mediu atat de izolat de ochiul public, precum mediul penitenciar.
Cam atat deocamdata, dar voi reveni in curand cu materiale mult mai elaborate continand aspecte deosebit de interesante din viata penitenciarului Baia Mare, si nu numai...Vreau sa le multumesc tuturor celor care mi-au ramas alaturi, care m-au incurajat si ajutat in aceasta perioada.
Pe curand....
CORNEL SABOU
joi, 24 iulie 2008
Caldura mare la racoare!
N-au trecut decat 18 ani de la Revolutia din decembrie 1989. Multi, foarte multi, dintre noi pastram inca reflexe de gandire si comportament dobandite pe timpul comunismului. Va propun sa ne reamintim acum ce spunea generalul PACEPA (fost sef al spionajului romanesc, emigrat in America si condamnat de cEausescu la moarte) despre inchisorile romanesti , in cartea sa "Orizonturi Rosii"...
"Pentru a-i lichida pe cativa dintre opozantii sai in timpul detentiei lor din motive nepolitice, Ceausescu foloseste serviciul de Securitate K, o componenta relativ redusa, raspunzatoare de activitatea de contraspionaj din cadrul sistemului penitenciar national. Creat de carte sovietici in 1950, dupa modelul KGB-ului, Serviciul Roman K are misiunea cea mai murdara impotriva detinutilor, supraveghindu-i cu microfoane si "informatori" in celule, cu scopul de a obtine date compromitatoare si a-i determina apoi sa faca declaratii incriminatoare. In unele cazuri, acesta ii lichideaza in secret, inscenand pretinse sinucideri sau folosind atrava care produce o moarte aparent naturala. In 1970 Serviciul K a adaugat substante radioactive furnizate de KGB pentru arsenalul sau mortal. Ceausescu insusi i-a dat acestui procedeu numele codificat RADU...Dozajul radiatilor urma sa genereze o forma mortala de cancer".
Reamintesc faptul ca in 1998 am fost si eu victima unei asemenea incercari de suprimare. Atunci am fost incarcerat in urma unei condamnari de 10 luni inchisoare pentru calomnie la adresa sefei Judecatoriei Baia Mare, Mariana Iancu. La presiunea opiniei publice nationale, dupa 45 de zile de inchisoare am fost eliberat pe intrerupere de pedeapsa trei luni de zile (la 4 zile de la arestarea mea mi s-a nascut un copil). Abia sosit acasa dupa aceasta scurta perioada de puscarie am fost nevoit sa ma internez in spital cu o grava afectiune la plamani. Dupa minutioase analize medicale, s-a descoperit in corpul meu un virus african care nu exista in natura, in forma libera, de peste 400 de ani (stiut acest lucru dintr-un dictionar medical)! Am scapat de el doar dupa un tratament special cu medicamente rare luate combinat, simultan. Medicii nu au putut sa explica nici pana azi aparitia brusca a "bolii" mele ca si disparitia ei la fel de brusca! Iar pentru virusul african explicatia a fost penibila: l-as fi luat de pe o banana importata din Africa si culeasa acolo dintr-o mina parasita cu sute de ani in urma! Ciudat...Singura banana din Europa astfel infectata a ajuns la mine, tocmai in Penitenciarul Baia Mare! Dovezi in acest sens ar trebui sa existe si acum la dosarul meu medical, la spitalul TBC din Baia Mare.
Dupa Revolutie, toate serviciile acestea, ale Securitatii, si-au schimbat denumirea nu insa si obiectul de activitate. In continuare, in Romania, persoanele incomode sunt condamnate in urma unor procese inscenate, iar in Penitenciar sunt neutralizate prin acest tip de "Servicii Speciale" rebotezate.
Vasile Chioreanu, actualul director al Penitenciarului Baia Mare, are 30 de ani vechime in sistemul penitenciar romanesc. Este un cadru format dupa modelul stalinist-ceausist de gardian dispus sa "ucida" cu sange rece mai ales la ordin. El dispretuieste orice detinut si uraste de moarte noile prinpicii democratice de viata care consacra anumite libertati ca fiind inviabile. De exemplu, preocuparea sa de baza, in prezent, este sa opreasca orice cale de comunicare dintre mine si familia mea pentru a ma stopa sa scriu pe blog. In acest sens a studiat diferite cai de violare a corespondentei mele sau de blocare a comunicarii mele directe cu familia la vizita. Pe de alta parte insa, Chioreanu este extrem de abil. El stie ca metodele acestea ceausiste sunt interzise de lege. INCA nu are acoperire de la sefii sai pentru a ordona "suprimarea" mea! Provizoratul existent la nivelul ANP nu permite inca adoptarea vechii politici de distrugere fizica a detinutilor incomozi. Drept urmare, Chioreanu asteapta un moment mai prielnic...
O alta problema in calea suprimarii fizice practicate de vechea securitate este existenta la nivelul penitenciarelor romanesti, a unui serviciu special menit sa supravegheze comportamentul cadrelor tocmai pentru a impiedica producerea unor abuzuri precum cele din trecut. In Baia Mare acest serviciu este condus de dl. Horia Chisu, un mai vechi client al blogului meu. Din datele pe care le am in prezent rezulta ca Horea Chisu nu agreaza metodele practicate in trecut si ocazional in prezent. Chisu este un cadru mai tanar, cu vederi largi si preocupari intelectuale, lucruri mai greu de gasit in stilul de viata al gardianului penitenciar. Cu toate acestea, Chisu este coplesit de FAMIGLIA Penitenciarului Baia Mare si nu poate face nimic ca sa imbunatateasca stilul de viata penitenciar sau mentalitatea veche, comunista. Mai devreme sau mai tarziu va sfarsi si el prin a fi adoptat de aceasta FAMIGLIA si atunci toate preocuparile sale intelectuale nu vor mai valora doi bani!
Deocamdata, impotriva mea se manifesta forme perverse de intimidare si constrangere. Nu sunt repartizat legal la munca pentru ca lucrarea stiintifica pe care o scriu in prezent nu va fi recunoscuta ca atare chiar daca va beneficia de recomandari competente in domeniu. Pentru munca mea "la negru"(da, munca la negru in Penitenciar!) nu am fost deloc recompensat si mai bine s-a dispus desfiintarea unor programe educationale decat sa le fac eu. Perchezitiile facute regulat in camera mea de detinere sunt dragonice desi niciodata nu s-a descoperit asupra mea vreun obiect interzis. Mi s-au tocmit abuziv rapoarte de incident (de pedepsire) apoi, dupa ce am demonstrat Comisiei de Disciplina absurditatea lor, au fost anulate. Si exemplele ar putea continua. Multe cadre de aici, din Penitenciar, sunt preocupate exclusiv de incasarea salariilor (de zeci de milioane lunar). Munca lor este bifata mai mult pe hartie decat in realitate. Astfel, in evidentele unitatii figureaza o multime de activitati, munci sau cursuri, dar in realitate detinutii traiesc mai departe in mizerie si total ignorati. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca exista si angajati constiinciosi, buni profesionisti, experimentati, oameni care datorita respectului pentru om si pentru lege pe care reusesc sa le impuna fac viata din penitenciar mai suportabila. Cele doua extreme pot fi intalnite peste tot, prin unitate. Din pacate, in viata nu e ca in filme! In realitate, RAUL invinge binele, iar cei mai influenti sunt aici barfitorii, lingusitorii si incompetentii. Profesionistii sunt lasati mai la periferie sau "promovati" in functii moarte...dar asupra acestui subiect voi reveni mai in detaliu in curand, cu nume si exemple concrete...
Haideti sa va mai ofer o mostra de "competenta" made in penitenciar...Detinutul CIORDAS a achizitionat (pe cai "necunoscute") un telefon mobil ultraperformant, NOKIA E90, pentru care a platit mai multe zeci de milioane. In penitenciar telefoanele mobile sunt interzise. Daca ar fi fost gasit la perchezitie, telefonul lui Ciordas ar fi fost confiscat, iar detinutul pedepsit. Stiind acest lucru, Ciordas a "negociat" cu un cadru al unitatii (seful de sectie Adrian Filip) predarea benevola a telefonului cu conditia ca acesta sa fie depus la magazie. Seful de sectie Filip i-a PROMIS acestuia ca dorinta ii va fi indeplinita, respectiv ca telefonul ii va fi depus la magazie pe numele sau. Ciordas a predat telefonul, dar de toate promisiunile lui Filip s-a ales praful! Telefonul a fost confiscat, iar detinutului i s-a intocmit raport de pedepsire pe motiv ca asupra lui a fost GASIT un telefon mobil! Disperat, acesta a mers sa vorbeasca cu directorul Vasile Chioreanu, dar efectul a fost ca imediat dupa asta Ciordas a fost transferat in alt penitenciar! Trec peste faptul ca Filip si-a incalcat cuvantul de onoare...Unii oameni nu au onoare! Ma intreb insa daca este corect si legal ca un cadru al penitenciarului sa induca in eroare detinutii cu privire la drepturile lor sau sa le promita acestora favoruri nelegale! Eu inteleg ca in toata povestea asta Filip a fost un SMECHER care l-a prostit pe Ciordas, dar eu stiam ca locul smecherilor este dupa gratii, nu in posturi de conducere! Gardienii ar trebui sa fie pentru noi, detinutii, exemple de corectitudine si moralitate! Sau poate ca exemplul de comportament al dlui. Filip trebuie preluat si de noi, detinutii?
Cam atat deocamdata...Astept sa vina din concediu dl. Florentin Cosma ca sa-mi faca din nou o perchezitie "la sange" cu taiat de saltele si tot tacamul...Mai astept si ca dl. Chioreanu sa-mi aprobe laptop-ul permis de lege, iar pe 24 iulie merg la Judecatoria Baia Mare ca sa impun respectarea legii in penitenciar! Pe curand, dragi oameni liberi...
CORNEL SABOU
P.S. Va invit sa cititi doua epigrame create de detinutul Luca Teofil, coleg de "birou" cu mine...
Pentru domnul director Chioreanu:
Cererile, cum se stie
Nu se-aproba pe hartie,
Dar la audienta, frate,
Se "aproba" TOATE!
Pentru dl. Horea Chisu:
La un om spiritual
E greu sa-i stabilesti hotar
Nu sti cand, de unde vine
Si a pus mana pe tine!
"Pentru a-i lichida pe cativa dintre opozantii sai in timpul detentiei lor din motive nepolitice, Ceausescu foloseste serviciul de Securitate K, o componenta relativ redusa, raspunzatoare de activitatea de contraspionaj din cadrul sistemului penitenciar national. Creat de carte sovietici in 1950, dupa modelul KGB-ului, Serviciul Roman K are misiunea cea mai murdara impotriva detinutilor, supraveghindu-i cu microfoane si "informatori" in celule, cu scopul de a obtine date compromitatoare si a-i determina apoi sa faca declaratii incriminatoare. In unele cazuri, acesta ii lichideaza in secret, inscenand pretinse sinucideri sau folosind atrava care produce o moarte aparent naturala. In 1970 Serviciul K a adaugat substante radioactive furnizate de KGB pentru arsenalul sau mortal. Ceausescu insusi i-a dat acestui procedeu numele codificat RADU...Dozajul radiatilor urma sa genereze o forma mortala de cancer".
Reamintesc faptul ca in 1998 am fost si eu victima unei asemenea incercari de suprimare. Atunci am fost incarcerat in urma unei condamnari de 10 luni inchisoare pentru calomnie la adresa sefei Judecatoriei Baia Mare, Mariana Iancu. La presiunea opiniei publice nationale, dupa 45 de zile de inchisoare am fost eliberat pe intrerupere de pedeapsa trei luni de zile (la 4 zile de la arestarea mea mi s-a nascut un copil). Abia sosit acasa dupa aceasta scurta perioada de puscarie am fost nevoit sa ma internez in spital cu o grava afectiune la plamani. Dupa minutioase analize medicale, s-a descoperit in corpul meu un virus african care nu exista in natura, in forma libera, de peste 400 de ani (stiut acest lucru dintr-un dictionar medical)! Am scapat de el doar dupa un tratament special cu medicamente rare luate combinat, simultan. Medicii nu au putut sa explica nici pana azi aparitia brusca a "bolii" mele ca si disparitia ei la fel de brusca! Iar pentru virusul african explicatia a fost penibila: l-as fi luat de pe o banana importata din Africa si culeasa acolo dintr-o mina parasita cu sute de ani in urma! Ciudat...Singura banana din Europa astfel infectata a ajuns la mine, tocmai in Penitenciarul Baia Mare! Dovezi in acest sens ar trebui sa existe si acum la dosarul meu medical, la spitalul TBC din Baia Mare.
Dupa Revolutie, toate serviciile acestea, ale Securitatii, si-au schimbat denumirea nu insa si obiectul de activitate. In continuare, in Romania, persoanele incomode sunt condamnate in urma unor procese inscenate, iar in Penitenciar sunt neutralizate prin acest tip de "Servicii Speciale" rebotezate.
Vasile Chioreanu, actualul director al Penitenciarului Baia Mare, are 30 de ani vechime in sistemul penitenciar romanesc. Este un cadru format dupa modelul stalinist-ceausist de gardian dispus sa "ucida" cu sange rece mai ales la ordin. El dispretuieste orice detinut si uraste de moarte noile prinpicii democratice de viata care consacra anumite libertati ca fiind inviabile. De exemplu, preocuparea sa de baza, in prezent, este sa opreasca orice cale de comunicare dintre mine si familia mea pentru a ma stopa sa scriu pe blog. In acest sens a studiat diferite cai de violare a corespondentei mele sau de blocare a comunicarii mele directe cu familia la vizita. Pe de alta parte insa, Chioreanu este extrem de abil. El stie ca metodele acestea ceausiste sunt interzise de lege. INCA nu are acoperire de la sefii sai pentru a ordona "suprimarea" mea! Provizoratul existent la nivelul ANP nu permite inca adoptarea vechii politici de distrugere fizica a detinutilor incomozi. Drept urmare, Chioreanu asteapta un moment mai prielnic...
O alta problema in calea suprimarii fizice practicate de vechea securitate este existenta la nivelul penitenciarelor romanesti, a unui serviciu special menit sa supravegheze comportamentul cadrelor tocmai pentru a impiedica producerea unor abuzuri precum cele din trecut. In Baia Mare acest serviciu este condus de dl. Horia Chisu, un mai vechi client al blogului meu. Din datele pe care le am in prezent rezulta ca Horea Chisu nu agreaza metodele practicate in trecut si ocazional in prezent. Chisu este un cadru mai tanar, cu vederi largi si preocupari intelectuale, lucruri mai greu de gasit in stilul de viata al gardianului penitenciar. Cu toate acestea, Chisu este coplesit de FAMIGLIA Penitenciarului Baia Mare si nu poate face nimic ca sa imbunatateasca stilul de viata penitenciar sau mentalitatea veche, comunista. Mai devreme sau mai tarziu va sfarsi si el prin a fi adoptat de aceasta FAMIGLIA si atunci toate preocuparile sale intelectuale nu vor mai valora doi bani!
Deocamdata, impotriva mea se manifesta forme perverse de intimidare si constrangere. Nu sunt repartizat legal la munca pentru ca lucrarea stiintifica pe care o scriu in prezent nu va fi recunoscuta ca atare chiar daca va beneficia de recomandari competente in domeniu. Pentru munca mea "la negru"(da, munca la negru in Penitenciar!) nu am fost deloc recompensat si mai bine s-a dispus desfiintarea unor programe educationale decat sa le fac eu. Perchezitiile facute regulat in camera mea de detinere sunt dragonice desi niciodata nu s-a descoperit asupra mea vreun obiect interzis. Mi s-au tocmit abuziv rapoarte de incident (de pedepsire) apoi, dupa ce am demonstrat Comisiei de Disciplina absurditatea lor, au fost anulate. Si exemplele ar putea continua. Multe cadre de aici, din Penitenciar, sunt preocupate exclusiv de incasarea salariilor (de zeci de milioane lunar). Munca lor este bifata mai mult pe hartie decat in realitate. Astfel, in evidentele unitatii figureaza o multime de activitati, munci sau cursuri, dar in realitate detinutii traiesc mai departe in mizerie si total ignorati. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca exista si angajati constiinciosi, buni profesionisti, experimentati, oameni care datorita respectului pentru om si pentru lege pe care reusesc sa le impuna fac viata din penitenciar mai suportabila. Cele doua extreme pot fi intalnite peste tot, prin unitate. Din pacate, in viata nu e ca in filme! In realitate, RAUL invinge binele, iar cei mai influenti sunt aici barfitorii, lingusitorii si incompetentii. Profesionistii sunt lasati mai la periferie sau "promovati" in functii moarte...dar asupra acestui subiect voi reveni mai in detaliu in curand, cu nume si exemple concrete...
Haideti sa va mai ofer o mostra de "competenta" made in penitenciar...Detinutul CIORDAS a achizitionat (pe cai "necunoscute") un telefon mobil ultraperformant, NOKIA E90, pentru care a platit mai multe zeci de milioane. In penitenciar telefoanele mobile sunt interzise. Daca ar fi fost gasit la perchezitie, telefonul lui Ciordas ar fi fost confiscat, iar detinutul pedepsit. Stiind acest lucru, Ciordas a "negociat" cu un cadru al unitatii (seful de sectie Adrian Filip) predarea benevola a telefonului cu conditia ca acesta sa fie depus la magazie. Seful de sectie Filip i-a PROMIS acestuia ca dorinta ii va fi indeplinita, respectiv ca telefonul ii va fi depus la magazie pe numele sau. Ciordas a predat telefonul, dar de toate promisiunile lui Filip s-a ales praful! Telefonul a fost confiscat, iar detinutului i s-a intocmit raport de pedepsire pe motiv ca asupra lui a fost GASIT un telefon mobil! Disperat, acesta a mers sa vorbeasca cu directorul Vasile Chioreanu, dar efectul a fost ca imediat dupa asta Ciordas a fost transferat in alt penitenciar! Trec peste faptul ca Filip si-a incalcat cuvantul de onoare...Unii oameni nu au onoare! Ma intreb insa daca este corect si legal ca un cadru al penitenciarului sa induca in eroare detinutii cu privire la drepturile lor sau sa le promita acestora favoruri nelegale! Eu inteleg ca in toata povestea asta Filip a fost un SMECHER care l-a prostit pe Ciordas, dar eu stiam ca locul smecherilor este dupa gratii, nu in posturi de conducere! Gardienii ar trebui sa fie pentru noi, detinutii, exemple de corectitudine si moralitate! Sau poate ca exemplul de comportament al dlui. Filip trebuie preluat si de noi, detinutii?
Cam atat deocamdata...Astept sa vina din concediu dl. Florentin Cosma ca sa-mi faca din nou o perchezitie "la sange" cu taiat de saltele si tot tacamul...Mai astept si ca dl. Chioreanu sa-mi aprobe laptop-ul permis de lege, iar pe 24 iulie merg la Judecatoria Baia Mare ca sa impun respectarea legii in penitenciar! Pe curand, dragi oameni liberi...
CORNEL SABOU
P.S. Va invit sa cititi doua epigrame create de detinutul Luca Teofil, coleg de "birou" cu mine...
Pentru domnul director Chioreanu:
Cererile, cum se stie
Nu se-aproba pe hartie,
Dar la audienta, frate,
Se "aproba" TOATE!
Pentru dl. Horea Chisu:
La un om spiritual
E greu sa-i stabilesti hotar
Nu sti cand, de unde vine
Si a pus mana pe tine!
luni, 21 iulie 2008
Hrana "otravita" la penitenciarul Baia Mare
Chiar daca sunt inchis nu am nici o problema in a colecta anumite informatii de interes public privind abuzuri sau ilegalitati savarsite in mediul penitenciar. Am sa va expun mai jos un alt asemenea exemplu (de fapt, mai multe), pentru a scoate in evidenta slabiciunile acestui sistem penitenciar in vederea inlaturarii lor.
Penitenciarul Baia Mare a semnat un contract cu firma FODO pentru asigurarea hranei detinutilor. Conform acestui contract, firma este obligata sa asigure tuturor persoanelor condamnate hrana necesara traiului, pe baza unor norme calorice si valorice bine stabilite. In acelasi timp, firma este obligata sa respecte toate legile si reglementarile interne privind acest domeniu al hranei preparate si distribuite pentru consumatie. Trec peste faptul ca hrana pe care Fodo o serveste detinutilor este sub orice critica, atat cantitativ cat si calitativ, si voi face referire la alte aspecte care (dupa cum am fost eu informat) sfideaza pur si simplu legea!
In primul rand, hrana detinutilor este preparata intr-o "cantina" care...nu exista!
Incinta in care se prepara mancarea este o cladire din curtea Combinatului din Baia Mare, cladire care ACUM este in renovare! Practic nu exista NICI UN FEL DE AUTORIZATIE pentru aceasta cladire in interiorul careia se face mancare pentru 500 de detinuti! Pentru asemenea nereguli o firma "normala" ar fi drastic amendata sau chiar ar fi fost suspendata activitatea ei! Si mai curios este faptul ca actuala conducere a penitenciarului are cunostinta de aceasta situatie si nu intreprinde nimic pentru remedierea ei! In prezent, daca mergi la asa-zisa "cantina" nu gasesti decat o hala inchisa cu multe lacate in interiorul careia se prepara PE ASCUNS mancarea detinutilor!
Mai mult decat atat, firma FODO nu respecta nici normele sanitare si/sau alimentare privind transportul hranei la consumator, adica la detinut! In prezent, mancarea de la pranz (felul unu si felul doi) se aduc in acelasi tip de caserole din material plastic desi (potrivit acestor norme) ar trebui ca felul intai sa fie impachetat intr-un alt tip de caserole decat felul doi! Logica acestei diferentieri este data de faptul ca felul intai (supa) trebuie impachetata fierbinte. De aceea plasticul trebuie sa fie mai rezistent la temperaturi inalte decat felul doi. pentru ca nu se respecta aceste lucruri, supa detinutilor este servita in prezent aproape rece!
In fine, un ultim (deocamdata) aspect ciudat. In toate contractele de acest tip (precum cel semnat de Penitenciarul Baia Mare cu firma FODO) exista niste cifre minime si maxime privind cantitatea de mancare din fiecare portie. In principiu, aceste diferente sunt mici, de cateva zeci de grame. Ei bine, firma FODO a beneficiat de un tratament special privind ingaduinta de a realiza portii cu greutate cuprinsa intre 250-350 grame, deci cu o toleranta incredibila, de 100 grame/portie!
Toate aceste aspecte ar fi usor de inteles daca este adevarata informatia primita de mine conform careia contractul cu firma fodo a fost impus de dl. COSTAS, director adjunct in cadrul ANP Bucuresti (fost director economic al penitenciarului Baia Mare)! Sursele mele spun ca dl. Costas este protectorul din umbra al actualei conduceri a penitenciarului Baia Mare. Astfel, directorul Vasile Chioreanu ar fi anuntat de Costas ori de cate ori se pregateste un control de la Bucuresti la penitenciarul Baia Mare. Astfel, inspectorii Directiei de Control vin la Baia Mare intr-un control "inopinant", dar de fapt conducerea locala este informata din timp!
In final, mai mentionez doar ca problema acestora, a hranei detinutilor, a creat multe nemultumiri in randul persoanelor private de libertate. Exista nenumarate procese verbale prin care este demonstrat faptul ca se serveste mancare stricata, uneori cu viermi si multe altele, dar conducerea unitatii tolereaza la nesfarsit abuzurile omului de afaceri FODO!
Seful de tura Florentin Cosma (pe care l-am poreclit "GARCEA") mi-a intocmit DOUA rapoarte de pedepsire pe motiv ca...am scris articole pe internet! Comisia de Disciplina a penitenciarului a respins aceste rapoarte realizand absurditatea situatiei. Eu am sesizat judecatorul delegat si Parchetul cerand atat sanctionarea cadrului cat si cercetarea sa pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 247 si art. 267 Cod Penal. Adica "abuz in servici prin ingradirea unor drepturi" si " Supunere la rele tratamente"...Vom vedea ce va fi.
Cornel Sabou
Penitenciarul Baia Mare a semnat un contract cu firma FODO pentru asigurarea hranei detinutilor. Conform acestui contract, firma este obligata sa asigure tuturor persoanelor condamnate hrana necesara traiului, pe baza unor norme calorice si valorice bine stabilite. In acelasi timp, firma este obligata sa respecte toate legile si reglementarile interne privind acest domeniu al hranei preparate si distribuite pentru consumatie. Trec peste faptul ca hrana pe care Fodo o serveste detinutilor este sub orice critica, atat cantitativ cat si calitativ, si voi face referire la alte aspecte care (dupa cum am fost eu informat) sfideaza pur si simplu legea!
In primul rand, hrana detinutilor este preparata intr-o "cantina" care...nu exista!
Incinta in care se prepara mancarea este o cladire din curtea Combinatului din Baia Mare, cladire care ACUM este in renovare! Practic nu exista NICI UN FEL DE AUTORIZATIE pentru aceasta cladire in interiorul careia se face mancare pentru 500 de detinuti! Pentru asemenea nereguli o firma "normala" ar fi drastic amendata sau chiar ar fi fost suspendata activitatea ei! Si mai curios este faptul ca actuala conducere a penitenciarului are cunostinta de aceasta situatie si nu intreprinde nimic pentru remedierea ei! In prezent, daca mergi la asa-zisa "cantina" nu gasesti decat o hala inchisa cu multe lacate in interiorul careia se prepara PE ASCUNS mancarea detinutilor!
Mai mult decat atat, firma FODO nu respecta nici normele sanitare si/sau alimentare privind transportul hranei la consumator, adica la detinut! In prezent, mancarea de la pranz (felul unu si felul doi) se aduc in acelasi tip de caserole din material plastic desi (potrivit acestor norme) ar trebui ca felul intai sa fie impachetat intr-un alt tip de caserole decat felul doi! Logica acestei diferentieri este data de faptul ca felul intai (supa) trebuie impachetata fierbinte. De aceea plasticul trebuie sa fie mai rezistent la temperaturi inalte decat felul doi. pentru ca nu se respecta aceste lucruri, supa detinutilor este servita in prezent aproape rece!
In fine, un ultim (deocamdata) aspect ciudat. In toate contractele de acest tip (precum cel semnat de Penitenciarul Baia Mare cu firma FODO) exista niste cifre minime si maxime privind cantitatea de mancare din fiecare portie. In principiu, aceste diferente sunt mici, de cateva zeci de grame. Ei bine, firma FODO a beneficiat de un tratament special privind ingaduinta de a realiza portii cu greutate cuprinsa intre 250-350 grame, deci cu o toleranta incredibila, de 100 grame/portie!
Toate aceste aspecte ar fi usor de inteles daca este adevarata informatia primita de mine conform careia contractul cu firma fodo a fost impus de dl. COSTAS, director adjunct in cadrul ANP Bucuresti (fost director economic al penitenciarului Baia Mare)! Sursele mele spun ca dl. Costas este protectorul din umbra al actualei conduceri a penitenciarului Baia Mare. Astfel, directorul Vasile Chioreanu ar fi anuntat de Costas ori de cate ori se pregateste un control de la Bucuresti la penitenciarul Baia Mare. Astfel, inspectorii Directiei de Control vin la Baia Mare intr-un control "inopinant", dar de fapt conducerea locala este informata din timp!
In final, mai mentionez doar ca problema acestora, a hranei detinutilor, a creat multe nemultumiri in randul persoanelor private de libertate. Exista nenumarate procese verbale prin care este demonstrat faptul ca se serveste mancare stricata, uneori cu viermi si multe altele, dar conducerea unitatii tolereaza la nesfarsit abuzurile omului de afaceri FODO!
Seful de tura Florentin Cosma (pe care l-am poreclit "GARCEA") mi-a intocmit DOUA rapoarte de pedepsire pe motiv ca...am scris articole pe internet! Comisia de Disciplina a penitenciarului a respins aceste rapoarte realizand absurditatea situatiei. Eu am sesizat judecatorul delegat si Parchetul cerand atat sanctionarea cadrului cat si cercetarea sa pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 247 si art. 267 Cod Penal. Adica "abuz in servici prin ingradirea unor drepturi" si " Supunere la rele tratamente"...Vom vedea ce va fi.
Cornel Sabou
PERICOL PUBLIC
Un coleg de-al meu, detinut in Penitenciarul Baia Mare, m-a rugat sa-i public un memoriu pastrandu-i totodata anonimatul. Va prezint, in continuare, extrase din acest memoriu precizand totodata ca eu am originalul declaratiei sale, evident cu toate datele personale de identificare.
"Am fost om de afaceri si am avut trei magazine prin care vindeam marfa second-hand. Numita KOSSI OLGA MARIA a fost angajata mea. Dupa ce a divortat, aceasta a revenit la numele de TUNS OLGA MARIA. Este din comuna COROIENI si locuieste la nr. 169 pe str. principala, jud. Maramures. Tatal ei este directorul scolii din Coroieni...
Aceasta femeie mi-a adus un prejudiciu de 230 milioane lei vechi! Avand incredere in ea, i-am inmanat cheile masinii mele Peugeot 605 si telefonul mobil rugand-o sa le dea familiei mele, impreuna cu cardul meu de bani. In loc sa le dea familiei mele si le-a insusit!
Am facut nenumarate plangeri, dar acestea nu au fost rezolvate din 2006 si pana acum. Ea s-a laudat ca are relatii la Politie si Parchet.
Prin acest memoriu, vreau sa anunt opinia publica despre faptul ca aceasta persoana, TUNS OLGA MARIA, este un pericol public!
Va multumesc."
"Am fost om de afaceri si am avut trei magazine prin care vindeam marfa second-hand. Numita KOSSI OLGA MARIA a fost angajata mea. Dupa ce a divortat, aceasta a revenit la numele de TUNS OLGA MARIA. Este din comuna COROIENI si locuieste la nr. 169 pe str. principala, jud. Maramures. Tatal ei este directorul scolii din Coroieni...
Aceasta femeie mi-a adus un prejudiciu de 230 milioane lei vechi! Avand incredere in ea, i-am inmanat cheile masinii mele Peugeot 605 si telefonul mobil rugand-o sa le dea familiei mele, impreuna cu cardul meu de bani. In loc sa le dea familiei mele si le-a insusit!
Am facut nenumarate plangeri, dar acestea nu au fost rezolvate din 2006 si pana acum. Ea s-a laudat ca are relatii la Politie si Parchet.
Prin acest memoriu, vreau sa anunt opinia publica despre faptul ca aceasta persoana, TUNS OLGA MARIA, este un pericol public!
Va multumesc."
joi, 17 iulie 2008
HARTUIRE SEXUALA LA PENITENCIARUL BAIA MARE
Puscaria asta imi ofera tot timpul ocazia de a experimenta momente deopotriva hilare si tragice. Extremele vietii se imbina foarte "armonios" atunci cand viata e dupa gratii! De-a lungul a cinci luni am povestit pentru publicul meu cititor numeroase intamplari din viata Penitenciarului Baia Mare. Nu am avut posibilitatea sa urmaresc prea mult pagina de blog pentru ca accesul meu la internet este limitat. De aceea, imi cer scuze ca nu pot raspunde comentariilor care au fost postate in timp. Cu siguranta, gardienii care citesc aceste randuri vor zambi pe sub mustata deoarece ei ma banuiesc ca as avea dosite pe undeva tot felul de "scule" performante cu care postez articole pe internet! Ma declar aici, oficial si neoficial, cel mai nevinovat dintre pamanteni! Nu am nici o scula in plus fata de cele care mi-au fost oferite de mama natura! Deci, zambiti va rog!...
Data trecuta am scris, pe scurt, despre ultimul scandal din mediul nostru penitenciar. Un TIP de scandal care este mai rar intalnit prin penitenciare. Un detinut este acuzat ca ar fi hartuit sexual o asistenta medicala, cadru angajat al acestei uni9tati. Iata, inca o data evenimentele...
Detinutul IOAN SZABO (zis "TOCA") este condamnat la 10 ani inchisoare pentru complicitate la talharie. Pana de curand a lucrat la cabinetul medical al unitatii, alaturi de doctorii si asistentele penitenciarului. Intr-una din zile a fost oprit de la munca si informat ca i-a fost facut un "raport de incident"! Asistenta medicala ANDREICUT CLAUDIA (sotia lui GELU ANDREICUT care este supraveghetor de sectie tot in cadrul unitatii) a reclamat faptul ca de trei luni de zile este hartuita sexual de acest detinut prin "repetate avansuri si limbaj indecent"! Imediat a fost demarata o ancheta. Pana cand se va termina aceasta ancheta interna va voi prezenta eu rezultatele anchetei mele. Iata, mai jos, cateva aspecte din declaratia ce mi-a fost data in scris (cu privire la acest incident) chiar decatre detinutul Ioan Szabo: "Lucrurile de care sunt acuzat nu s-au intamplat. Chiar daca s-ar fi intamplat insa, de ce doamna respectiva nu m-a pedepsit inca de acum trei luni de cand spune ca am inceput sa o hartuiesc? La cabinet lucreaza mai multe femei frumoase, dar nici una nu s-a plans de mine pana acum. Nu mi-am permis sa le fac avansuri, sa vorbesc indecent sau chiar sa glumesc. Parerea mea este ca ea s-ar putea sa aiba vreo relatie cu vreun agent care lucreaza pe schimbul ei si ca sa nu se afle s-a folosit de mine ca de o perdea! Vrea acum sa-si acopere mizeria ei! Intr-o dimineata, cand ea iesea de pe schimbul de noapte, am luat cosul de gunoi si am vrut sa-l golesc. Asa am descoperit in cos doua prezervative folosite! Am intrebat-o ce-i cu ele, dar ea nu mi-a raspuns si a inceput sa rada! Cred ca sotul ei a platiit mai multi detinuti ca sa declare ca m-au surprins pipaindu-i nevasta. A facut asta ca sa iasa basma curata in fata colegilor". Detinutul "Toca" mai are o banuiala. El l-a reclamat la DNA pe comisarul sef MIHALI de la Politia Sighetu Marmatiei. Pentru ca asistenta "hartuita" este tot din Sighet (unde a lucrat inainte ca barman) el presupune ca aceasta actioneaza la ordinul lui Mihali pentru a-i face rau si a-l determina sa-si retraga plangerea. In orice caz, dupa ce a fost pedepsit detinutul a dat-o in judecata pe asistenta si a facut mai multe plangeri. Parerea mea este ca adevarul, in asemenea cazuri, nu este reflectat niciodata in declaratiile oficiale. Exista in acest sens PROBE certe ca detinutul nu a hartuit-o in mod real pe asistenta. Si cand spun "probe" ma refer la anumite actiuni (consemnate in registrele unitatii) pe care asistenta le-a facut cu detinutul fara sa fie obligata la asta. De exemplu, l-a trecut prin "Poarta 3" si s-au dus impreuna intr-o curte din spate, pustie, unde au stat impreuna, singuri, mai multe ore. Apoi, detin informatii ca l-a retinut pe detinut la cabinet chiar si dupa miezul noptii desi asta era interzis. Si ar mai fi multe alte asemenea amanunte...Cred, asadar, ca in mod real au existat conditiile necesare pentru o relatie intima intre cei doi, dar nicidecum fortata, ci benevola, cu acordul ambelor parti. Daca s-au consumat sau nu...doar ei stiu! sa le fie de bine! Edificator in acest sens este si faptul ca scandalul a izbugnit la insistentele sootului inselat care ar fi luat-o de mana pe sotia sa (asistenta) si ar fi pus-o sa faca o nota catre directorul Chioreanu si apoi raportul de pedepsire! Spune si asta ceva!...
pe de alta parte, detinutul, daca ar recunoaste aventura ar trebui sa accepte si consecintele, ori asta nu-i convine.
Concluzia mea e ca aceste cadre abuzeaza de calitatea lor profitand de faptul ca detinutul are putine sanse de aparare. daca ar exista dreptate odata cu pedepsirea detinutului ar trebui ca asistenta sa fie data afara. dar cum dreptate in puscarie nu a existat niciodata ma astept ca detinutul sa fie pedepsit, iar asistenta ramane cu satisfactia actelor sexuale consumate! Faina treaba, nu? Hai sa va vad cum o comentati?
Atat pentru azi desi as mai avea multe de spus. In prezent, lucrez la un amplu material despre abuzuri si ilegalitati petrecute in timp (de-a lungul anilor) in acest penitenciar. Cand o sa-l fac public veti avea foarte mult de citit. Apoi, ma gandesc sa strang toate aceste articole intr-o carte si s-o raspandesc pe piata. Ma mai gandesc...Am timp,nu?
CORNEL SABOU
Data trecuta am scris, pe scurt, despre ultimul scandal din mediul nostru penitenciar. Un TIP de scandal care este mai rar intalnit prin penitenciare. Un detinut este acuzat ca ar fi hartuit sexual o asistenta medicala, cadru angajat al acestei uni9tati. Iata, inca o data evenimentele...
Detinutul IOAN SZABO (zis "TOCA") este condamnat la 10 ani inchisoare pentru complicitate la talharie. Pana de curand a lucrat la cabinetul medical al unitatii, alaturi de doctorii si asistentele penitenciarului. Intr-una din zile a fost oprit de la munca si informat ca i-a fost facut un "raport de incident"! Asistenta medicala ANDREICUT CLAUDIA (sotia lui GELU ANDREICUT care este supraveghetor de sectie tot in cadrul unitatii) a reclamat faptul ca de trei luni de zile este hartuita sexual de acest detinut prin "repetate avansuri si limbaj indecent"! Imediat a fost demarata o ancheta. Pana cand se va termina aceasta ancheta interna va voi prezenta eu rezultatele anchetei mele. Iata, mai jos, cateva aspecte din declaratia ce mi-a fost data in scris (cu privire la acest incident) chiar decatre detinutul Ioan Szabo: "Lucrurile de care sunt acuzat nu s-au intamplat. Chiar daca s-ar fi intamplat insa, de ce doamna respectiva nu m-a pedepsit inca de acum trei luni de cand spune ca am inceput sa o hartuiesc? La cabinet lucreaza mai multe femei frumoase, dar nici una nu s-a plans de mine pana acum. Nu mi-am permis sa le fac avansuri, sa vorbesc indecent sau chiar sa glumesc. Parerea mea este ca ea s-ar putea sa aiba vreo relatie cu vreun agent care lucreaza pe schimbul ei si ca sa nu se afle s-a folosit de mine ca de o perdea! Vrea acum sa-si acopere mizeria ei! Intr-o dimineata, cand ea iesea de pe schimbul de noapte, am luat cosul de gunoi si am vrut sa-l golesc. Asa am descoperit in cos doua prezervative folosite! Am intrebat-o ce-i cu ele, dar ea nu mi-a raspuns si a inceput sa rada! Cred ca sotul ei a platiit mai multi detinuti ca sa declare ca m-au surprins pipaindu-i nevasta. A facut asta ca sa iasa basma curata in fata colegilor". Detinutul "Toca" mai are o banuiala. El l-a reclamat la DNA pe comisarul sef MIHALI de la Politia Sighetu Marmatiei. Pentru ca asistenta "hartuita" este tot din Sighet (unde a lucrat inainte ca barman) el presupune ca aceasta actioneaza la ordinul lui Mihali pentru a-i face rau si a-l determina sa-si retraga plangerea. In orice caz, dupa ce a fost pedepsit detinutul a dat-o in judecata pe asistenta si a facut mai multe plangeri. Parerea mea este ca adevarul, in asemenea cazuri, nu este reflectat niciodata in declaratiile oficiale. Exista in acest sens PROBE certe ca detinutul nu a hartuit-o in mod real pe asistenta. Si cand spun "probe" ma refer la anumite actiuni (consemnate in registrele unitatii) pe care asistenta le-a facut cu detinutul fara sa fie obligata la asta. De exemplu, l-a trecut prin "Poarta 3" si s-au dus impreuna intr-o curte din spate, pustie, unde au stat impreuna, singuri, mai multe ore. Apoi, detin informatii ca l-a retinut pe detinut la cabinet chiar si dupa miezul noptii desi asta era interzis. Si ar mai fi multe alte asemenea amanunte...Cred, asadar, ca in mod real au existat conditiile necesare pentru o relatie intima intre cei doi, dar nicidecum fortata, ci benevola, cu acordul ambelor parti. Daca s-au consumat sau nu...doar ei stiu! sa le fie de bine! Edificator in acest sens este si faptul ca scandalul a izbugnit la insistentele sootului inselat care ar fi luat-o de mana pe sotia sa (asistenta) si ar fi pus-o sa faca o nota catre directorul Chioreanu si apoi raportul de pedepsire! Spune si asta ceva!...
pe de alta parte, detinutul, daca ar recunoaste aventura ar trebui sa accepte si consecintele, ori asta nu-i convine.
Concluzia mea e ca aceste cadre abuzeaza de calitatea lor profitand de faptul ca detinutul are putine sanse de aparare. daca ar exista dreptate odata cu pedepsirea detinutului ar trebui ca asistenta sa fie data afara. dar cum dreptate in puscarie nu a existat niciodata ma astept ca detinutul sa fie pedepsit, iar asistenta ramane cu satisfactia actelor sexuale consumate! Faina treaba, nu? Hai sa va vad cum o comentati?
Atat pentru azi desi as mai avea multe de spus. In prezent, lucrez la un amplu material despre abuzuri si ilegalitati petrecute in timp (de-a lungul anilor) in acest penitenciar. Cand o sa-l fac public veti avea foarte mult de citit. Apoi, ma gandesc sa strang toate aceste articole intr-o carte si s-o raspandesc pe piata. Ma mai gandesc...Am timp,nu?
CORNEL SABOU
vineri, 11 iulie 2008
Calare pe acoperis
Zilele trecute viata linistita din Penitenciarul Baia Marea fost tulburata de protestul detinutului RADU DANCIU care s-a urcat pe acoperisul inchisorii. Acesta reclama faptul ca este transferat abuziv in alt penitenciar si solicita sa fie lasat sa-si execute pedeapsa in Baia Mare. Dupa o zi si o noapte petrecute pe acoperis Danciu s-a dat jos. Cel care in final a reusit sa-l convinga sa renunte la protest a fost dl. IOAN CHINDRIS, director adjunct. Detinutul a acceptat sa fie transferat la Gherla urmand ca dupa ce se va intoarce la Baia Mare sa ramana aici, fara a mai fi transferat apoi in alta parte. Trebuie sa remarc faptul ca la negocierile cu detinutul revoltat au participat o multime de cadre. Au lipsit tocmai cei care erau pregatiti anume pentru negocierile de acest fel!
Evenimentul a scos in evidenta atat slabiciunile sistemului penitenciar din Baia Mare cat si abuzurile savarsite de comanda unitatii in aceasta problema a transferarii detinutilor in alte penitenciare. Astfel, atunci cand apare un detinut-problema, in loc sa se rezolve problema se transfera detinutul. Problema este aruncata in curtea altui penitenciar si tot asa pana cand aceasta explodeaza. Cui ii pasa de problema detinutului? NIMANUI! Va intrebati probabil ce problema asa grava avea detinutul Danciu? Nimic important pentru gardieni…La 23 de ani, el se indragostise de o fata care e in libertate. Danciu provine dintr-o familie destramata. Tatal sau a facut si el multa puscarie, iar Radu a inceput cu inchisoarea inca de pe vremea minoratului. Acum, influentat puternic de sentimentele ce le avea pentru fata asta, Radu se cumintise. Era extrem de linistit, nu mai creea nici un fel de problema unitatii pana cand a venit din nou decizia de transfer. Constient ca daca va pleca din Baia Mare va pierde si aceasta noua iubire, Radu s-a urcat pe acoperis! A devenit din nou RAU, asa cum fusese inainte de povestea asta…
Luna viitoare expira mandatul directoruluiVasile Chioreanu la comanda unitatii. Se pare ca odata cu luna august vom avea si un director nou la penitenciar.
“Politica” transferurilor abuzive continua nestingherite la Penitenciarul Baia Mare. Recent, un grup de detinuti “problema” a fost transferat la Gherla. Ca sa intelegeti mai bine situatia am sa va dau un caz concret…
NEMETI MIHAI STELIAN este un detinut banal, anonim care se pierde in multimea de infractori marunti…La 30 de ani are 40 de kg. Este foarte slab si bolnav. Este inchis pentru un banal furt dintr-o masina, fapta comisa cu multi ani inainte. Intre timp isi intemeiase o familie si muncea ca instalator renuntand la aventuri infractionale. Acum, inchis fiind, se punea la modul foarte serios problema sanatatii sale. De la cabinetul medical I s-au prescris medicamente si vitamine. De aici incolo apar problemele…
Cabinetu medical al Penitenciarului Baia Mare este un “cuibusor de nebunii”! in prezent, in unitate, este in desfasurare o ancheta. O asistenta medicala (sotia unui cadru angajat tot aici) este acuzata ca ar fi intretinut relatii sexuale cu un detinut care muncea si el la acest cabinet. Nu stiu inca sigur cat adevar este in aceasta problema si cat e “manevra”, adica actiune bazata pe false motivatii, dar cu scop clar. Cert e ca asemenea “combinatii” sunt in floare de multi ani in cadrul unitatii. De la cabinetul medical sunt sustrase multe medicamente si mai ales vitamine! Asa ajungem la cazul nostru, cazul Nemeti. Trebuia sa primeasca si el vitamine, dar nu le-a primit. A protestat, a iesit la raport la factorii responsabili, dar cum toata lumea stia de jaful de la Cabinetul medical nimeni nu a luat masuri. Ultima oara Nemeti Mihai a trimis directorului Vasile Chioreanu o declaratie prin care arata ca refuza tratamentul medical atata vreme cat nu primeste vitaminele. Astfel, in loc sa se ia masuri pentru a remedia situatia, directorul a decis transferarea detinutului la Gherla. Acum, Nemeti trebuie sa suporte detentia intr-un alt penitenciar, departe de familia sa care nu-l mai poate vizita, mama lui fiind bolnava de cancer. Vina sa este doar faptul ca a cerut sa I se dea in mod real tratamentul medical pe care, culmea, toti medicii penitenciarului I l-au prescris! Prin decizia sa directorul Chioreanu se face astfel protectorul mafiei din penitenciarul Baia Mare!
Cei care ma cunosc stiu ce fel de om sunt. Nu cedez niciodata in fata presiunilor, santajelor sau amenintarilor. Imi cer drepturile in mod pasnic, dar insistent. Pe de alta parte inteleg sa support consecintele faptelor mele. Nu fug de raspundere sau de responsabilitate. Chiar daca sunt lovit pe nedrept, indur si merg mai departe. Am scris aceste lucruri pentru ca multa lume de aici incearca sa ma “citeasca”, sa-mi gaseasca punctele slabe si sa ma determine sa opresc scrisul. Ii informez pe aceasta cale ca nu voi fi niciodata sclavul lor! Nu voi cersi drepturi care mi se cuvin prin lege, asa cum nici nu voi incalca drepturile nimanui si voi respecta, la randul meu, toate legile si regulamentele detentiei.
Se pare ca exista o stransa legatura intre anumite cadre, angajate ale penitenciarului, si personaje dubioase din libertate care au interesul sa creeze probleme unor detinuti. O poveste de acest gen s-a creat si in jurul evenimentului de la cabinetul medical. Oficial, detinutului care lucra acolo I s-a intocmit un raport de incident pentru ca ar fi folosit un lmbaj indecent si I-ar fi facut avansuri asistentei medicale. Aceasta a trimis chiar o nota raport directorului Chioreanu prin care spunea ca de 3 luni de zile este hartuita sexual de catre detinut. Neoficial, detinutul spune ca toata inscenarea I se trage de afara. El l-a dat in judecata pe un sef al Politiei din Sighet fapt care l-a determinat pe un altul, angajat la Jandarmeria Sighet sa apeleze la o ruda a sa care este sef de sectie la penitenciar. Cadrul asta ar fi primit misiunea sa-I creeze probleme mari detinutului pentru ca acesta sa-si retraga plangerea. Inscenarea cea mai la indemana era hartuirea sexuala si a fost executata imediat.
Multe ar mai fi de spus dar ma opresc aici deocamdata. Voi reveni curand cu un alt material despre intimidarile la care sunt supus. Intre timp am fost informat ca plangerea mea prin care acuz de santaj un cadru superior al penitenciarului a fost trimisa spre competenta solutionare a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj. In cealalta problema, a procesului pe care l-am deschisimpotriva conducerii penitenciarului pentru nerespectarea legii in privinta modului in care este amenajat sectorul vizita, am primit termen de judecata la instanta baimareana pe 24 iulie. Pe curand…
CORNEL SABOU
Evenimentul a scos in evidenta atat slabiciunile sistemului penitenciar din Baia Mare cat si abuzurile savarsite de comanda unitatii in aceasta problema a transferarii detinutilor in alte penitenciare. Astfel, atunci cand apare un detinut-problema, in loc sa se rezolve problema se transfera detinutul. Problema este aruncata in curtea altui penitenciar si tot asa pana cand aceasta explodeaza. Cui ii pasa de problema detinutului? NIMANUI! Va intrebati probabil ce problema asa grava avea detinutul Danciu? Nimic important pentru gardieni…La 23 de ani, el se indragostise de o fata care e in libertate. Danciu provine dintr-o familie destramata. Tatal sau a facut si el multa puscarie, iar Radu a inceput cu inchisoarea inca de pe vremea minoratului. Acum, influentat puternic de sentimentele ce le avea pentru fata asta, Radu se cumintise. Era extrem de linistit, nu mai creea nici un fel de problema unitatii pana cand a venit din nou decizia de transfer. Constient ca daca va pleca din Baia Mare va pierde si aceasta noua iubire, Radu s-a urcat pe acoperis! A devenit din nou RAU, asa cum fusese inainte de povestea asta…
Luna viitoare expira mandatul directoruluiVasile Chioreanu la comanda unitatii. Se pare ca odata cu luna august vom avea si un director nou la penitenciar.
“Politica” transferurilor abuzive continua nestingherite la Penitenciarul Baia Mare. Recent, un grup de detinuti “problema” a fost transferat la Gherla. Ca sa intelegeti mai bine situatia am sa va dau un caz concret…
NEMETI MIHAI STELIAN este un detinut banal, anonim care se pierde in multimea de infractori marunti…La 30 de ani are 40 de kg. Este foarte slab si bolnav. Este inchis pentru un banal furt dintr-o masina, fapta comisa cu multi ani inainte. Intre timp isi intemeiase o familie si muncea ca instalator renuntand la aventuri infractionale. Acum, inchis fiind, se punea la modul foarte serios problema sanatatii sale. De la cabinetul medical I s-au prescris medicamente si vitamine. De aici incolo apar problemele…
Cabinetu medical al Penitenciarului Baia Mare este un “cuibusor de nebunii”! in prezent, in unitate, este in desfasurare o ancheta. O asistenta medicala (sotia unui cadru angajat tot aici) este acuzata ca ar fi intretinut relatii sexuale cu un detinut care muncea si el la acest cabinet. Nu stiu inca sigur cat adevar este in aceasta problema si cat e “manevra”, adica actiune bazata pe false motivatii, dar cu scop clar. Cert e ca asemenea “combinatii” sunt in floare de multi ani in cadrul unitatii. De la cabinetul medical sunt sustrase multe medicamente si mai ales vitamine! Asa ajungem la cazul nostru, cazul Nemeti. Trebuia sa primeasca si el vitamine, dar nu le-a primit. A protestat, a iesit la raport la factorii responsabili, dar cum toata lumea stia de jaful de la Cabinetul medical nimeni nu a luat masuri. Ultima oara Nemeti Mihai a trimis directorului Vasile Chioreanu o declaratie prin care arata ca refuza tratamentul medical atata vreme cat nu primeste vitaminele. Astfel, in loc sa se ia masuri pentru a remedia situatia, directorul a decis transferarea detinutului la Gherla. Acum, Nemeti trebuie sa suporte detentia intr-un alt penitenciar, departe de familia sa care nu-l mai poate vizita, mama lui fiind bolnava de cancer. Vina sa este doar faptul ca a cerut sa I se dea in mod real tratamentul medical pe care, culmea, toti medicii penitenciarului I l-au prescris! Prin decizia sa directorul Chioreanu se face astfel protectorul mafiei din penitenciarul Baia Mare!
Cei care ma cunosc stiu ce fel de om sunt. Nu cedez niciodata in fata presiunilor, santajelor sau amenintarilor. Imi cer drepturile in mod pasnic, dar insistent. Pe de alta parte inteleg sa support consecintele faptelor mele. Nu fug de raspundere sau de responsabilitate. Chiar daca sunt lovit pe nedrept, indur si merg mai departe. Am scris aceste lucruri pentru ca multa lume de aici incearca sa ma “citeasca”, sa-mi gaseasca punctele slabe si sa ma determine sa opresc scrisul. Ii informez pe aceasta cale ca nu voi fi niciodata sclavul lor! Nu voi cersi drepturi care mi se cuvin prin lege, asa cum nici nu voi incalca drepturile nimanui si voi respecta, la randul meu, toate legile si regulamentele detentiei.
Se pare ca exista o stransa legatura intre anumite cadre, angajate ale penitenciarului, si personaje dubioase din libertate care au interesul sa creeze probleme unor detinuti. O poveste de acest gen s-a creat si in jurul evenimentului de la cabinetul medical. Oficial, detinutului care lucra acolo I s-a intocmit un raport de incident pentru ca ar fi folosit un lmbaj indecent si I-ar fi facut avansuri asistentei medicale. Aceasta a trimis chiar o nota raport directorului Chioreanu prin care spunea ca de 3 luni de zile este hartuita sexual de catre detinut. Neoficial, detinutul spune ca toata inscenarea I se trage de afara. El l-a dat in judecata pe un sef al Politiei din Sighet fapt care l-a determinat pe un altul, angajat la Jandarmeria Sighet sa apeleze la o ruda a sa care este sef de sectie la penitenciar. Cadrul asta ar fi primit misiunea sa-I creeze probleme mari detinutului pentru ca acesta sa-si retraga plangerea. Inscenarea cea mai la indemana era hartuirea sexuala si a fost executata imediat.
Multe ar mai fi de spus dar ma opresc aici deocamdata. Voi reveni curand cu un alt material despre intimidarile la care sunt supus. Intre timp am fost informat ca plangerea mea prin care acuz de santaj un cadru superior al penitenciarului a fost trimisa spre competenta solutionare a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj. In cealalta problema, a procesului pe care l-am deschisimpotriva conducerii penitenciarului pentru nerespectarea legii in privinta modului in care este amenajat sectorul vizita, am primit termen de judecata la instanta baimareana pe 24 iulie. Pe curand…
CORNEL SABOU
miercuri, 2 iulie 2008
MADE IN CORNEL SABOU
- In ultimul meu articol am scris cateva lucruri despre "plutonierul Garcea" din Penitenciarul Baia Mare, respectiv despre seful de tura, inspectorul Florentin Cosma. Ca o dovada ca nu m-am inselat punandu-i acest nume, Garcea din Maramures mi-a facut zilele trecute un Raport de Incident, adica a decis pedepsirea mea! Motivul: faptul ca am publicat pe internet acest ultim articol! Zilele care urmeaza trebuie sa se intruneasca in sedinta Comisia de Disciplina a Penitenciarului Baia Mare pentru a decide daca aproba sau nu pedeapsa propusa de Garcea. Acuma, trecand peste hazul situatiei, iesind putin din penibil si vorbind serios, atrag atentia Comisiei asupra unor aspecte importante: articolele de presa nu fac obiectul unui raport de incident; dupa primele mele articole, doua comisii de control din partea ANP au venit la Penitenciarul Baia Mare in verificari. Una din acestea a fost condusa chiar de dl. Stanciu, seful Corpului de Control al ANP. Deci, ori inspectorii ANP sunt niste cretini si in loc sa ma pedepseasca pentru articole au verificat temenicia lor, ori Florentin Cosma este batut in cap de caldura verii si trebuie trimis la tratament! Pe de alta parte, informez conducerea unitatii ca nu ma voi multumi doar cu respingerea acestui raport de incident de catre Comisia de Disciplina, ci cer in mod oficial conducerii sa-l sanctioneze pe dl. Cosma pt. abuz in serviciu. Nu este permis ca un cadru al penitenciarului sa-si bata joc de un detinut doar pentru ca " asa vrea muschii lui"! Daca acest Garcea nu va fi sanctionat voi da in judecata Penitenciarul si voi semnala oficial hartuirea la care sunt supus la toate forurile competente! Pe de alta parte, daca Majestatea Sa Garcea e nemultumit de articolele mele are cai legale la dispozitie pentru a reactiona. Una este procesul in care ma poate acuza de insulta sau calomnie, alta este dreptul la replica si - in fine - o a treia cale este sa-si deschida chiar el un blog in care poate sa ma injure cat vrea! Pana una alta il rog sa se mai spele cand vine la servici pentru ca in jurul sau raspandeste o duhoare groaznica!
- Alt eveniment petrecut recent este studierea cazului meu in Comisia de Munca a Penitenciarului. Dupa ce timp de 4 luni au evitat sa discute cazul meu folosindu-ma la munca fara nicio rasplata, Eu am decis sa incep scrierea unor carti! Comisia mi-a propus sa lucrez la camp sau la sapat! Am refuzat...Oficial mi s-a trantit in fata o minciuna. Cica, la Clubul unitatii nu este nevoie de om! Seful serviciului educativ, Gabriel Simon, a refuzat "angajarea" mea la Club motivand ca are destui oameni, dar pe de alta parte, educatorul Ligia Petrut trage de mine in fiecare zi sa ma duc la Club sa realizez emisiunea saptamanala de radio si revista lunara! Adevarul e ca in prezent, in tot penitenciarul, nu este cine sa faca aceste lucruri, motiv pentru care Ligia Petrut insista sa le fac eu! Gabriel Simon, insa, suparat pe articolele mele de pe acest blog, refuza sa ma angajeze oficial la Club. Decizia aceasta, a Comisiei de Munca, va fi folosita de mine ca proba in dosarul de santaj pe care l-am reclamat la Parchet. In prezent, Clubul Penitenciarului are trei detinuti "angajati". Unul se ocupa cu biblioteca, altul monteaza cabluri la calculatoare si al treilea face bilute si umfla balonase! Eu, ziarist cu 15 ani vechime in presa, nu am loc sa lucrez la acest Club, la ziarul inchisorii sau la emisiunea radio.
- Doamna GRAMA, judecator delegat la Penitenciarul Baia Mare, a respins plangerea mea impotriva unitatii pentru nelegalitatea sectorului vizita. am facut contestatie si dosarul va fi transferat la Judecatoria Baia Mare. Desi am avut o lunga discutie particulara cu doamna judecator pe aceasta tema in care i-a demonstrat negru pe alb ca sectorul vizita nu respecta legea, aceasta a ales sa protejeze conducerea penitenciarului, in loc sa aplice legea! Nu-i nimic, sunt convins ca la Judecatorie voi castiga pt. ca e evidenta ilegalitatea sectorului vizita.
- Trebuie sa revin cu cateva precizari legate de cazul dosarului meu de munca din cadrul penitenciarului. Bomba zilei vine chiar din partea unui cadru al unitatii. In aceiasi zi in care comisia de munca a unitatii a refuzat angajarea mea la Clubul unitatii, motivand ca nu este nevoie de personal, educatorul Ligia Petrut a inaintatoficial o adresa catre Biroul Socio-Educativ prin care seful acestuia, Gabriel Simon, era informat de faptul ca este urgenta nevoie de un detinut care sa fie angajat la Club pentru a realiza emisiunea radio si revista penitenciarului! Aceasta adresa dovedeste - dupa parerea mea - reaua credinta a dlui. Gabriel Simon! Refuzul sau de a ma angaja la Club desi, iata, este demonstrat faptul ca e nevoie de mine acolo, nu este decat o manifestare concreta a santajului la care sunt supus in cadrul acestei unitati! In disperare de cauza, s-a dispus imediat convocarea si intrunirea Comisiei de Munca pt. a reanaliza cazul meu, la nici 24 de ore de cand fusese deja refuzat (30 iunie si 1 iulie). Apoi, ordinul a fost contramandat... A doua Comisie a fost anulata pe falsul motiv ca "un membru lipseste"... Inconstienta aceasta nu arata decat panica ce-i cuprinde pe unii cand sunt pusi fata-n fata cu ilegalitatiile comise! Toate presiunile, santajele si ilegalitatile lor nu m-au facut sa tac, ba dinpotriva, m-au ambitionat sa continui! Respectele mele pentru cei care au inteles sa iasa din acest joc murdar desfasurat contra mea si sa se mentina intr-un cadru legal de manifestare. Despre evolutia acestei situatii va voi mai tine la curent. Nu de alta, dar presimt ca vor urma momente deosebit de "fierbinti"...
- In fine, ultimul aspect pe care vreau sa-l semnalez azi e legat de apropiata liberare a unui coleg de detentie. Dupa ce justitia si-a dat seama ca a comis o eroare in cazul sau si rejudecandu-i cazul a decis sa-l puna liber, penitenciarul se incapataneaza sa-l sicaneze.
Asta va face ca dupa liberare colegul acesta sa prezinte prin mass-media o multime de abuzuri si ilegalitati care se comit in viata penitenciara. Va fi prezentat, probabil, la mai multe posturi de televiziune , locale si nationale ca si in presa scrisa. Intr-un fel ma bucur ca unele cadre de aici sunt atat de obtuze incat nu pot vedea realitatea sau evalua corect consecintele faptelor lor. Incapatanarea lor prosteasca determina reactii firesti din partea oamenilor care se simt loviti pe nedrept.
In curand veti putea vedea, asadar, ample dezvaluiri despre viata penitenciara, cu mult mai multe detalii decat cele scrise de mine aici. Nu va dezvalui deocamdata numele detinutului, dar am sa va anunt exact despre cine e vorba atunci cand se va libera. Tot atunci va voi mai spune si unde il veti putea urmari.
Deocamdata atat. dar voi reveni curand...
CORNEL SABOU
- Alt eveniment petrecut recent este studierea cazului meu in Comisia de Munca a Penitenciarului. Dupa ce timp de 4 luni au evitat sa discute cazul meu folosindu-ma la munca fara nicio rasplata, Eu am decis sa incep scrierea unor carti! Comisia mi-a propus sa lucrez la camp sau la sapat! Am refuzat...Oficial mi s-a trantit in fata o minciuna. Cica, la Clubul unitatii nu este nevoie de om! Seful serviciului educativ, Gabriel Simon, a refuzat "angajarea" mea la Club motivand ca are destui oameni, dar pe de alta parte, educatorul Ligia Petrut trage de mine in fiecare zi sa ma duc la Club sa realizez emisiunea saptamanala de radio si revista lunara! Adevarul e ca in prezent, in tot penitenciarul, nu este cine sa faca aceste lucruri, motiv pentru care Ligia Petrut insista sa le fac eu! Gabriel Simon, insa, suparat pe articolele mele de pe acest blog, refuza sa ma angajeze oficial la Club. Decizia aceasta, a Comisiei de Munca, va fi folosita de mine ca proba in dosarul de santaj pe care l-am reclamat la Parchet. In prezent, Clubul Penitenciarului are trei detinuti "angajati". Unul se ocupa cu biblioteca, altul monteaza cabluri la calculatoare si al treilea face bilute si umfla balonase! Eu, ziarist cu 15 ani vechime in presa, nu am loc sa lucrez la acest Club, la ziarul inchisorii sau la emisiunea radio.
- Doamna GRAMA, judecator delegat la Penitenciarul Baia Mare, a respins plangerea mea impotriva unitatii pentru nelegalitatea sectorului vizita. am facut contestatie si dosarul va fi transferat la Judecatoria Baia Mare. Desi am avut o lunga discutie particulara cu doamna judecator pe aceasta tema in care i-a demonstrat negru pe alb ca sectorul vizita nu respecta legea, aceasta a ales sa protejeze conducerea penitenciarului, in loc sa aplice legea! Nu-i nimic, sunt convins ca la Judecatorie voi castiga pt. ca e evidenta ilegalitatea sectorului vizita.
- Trebuie sa revin cu cateva precizari legate de cazul dosarului meu de munca din cadrul penitenciarului. Bomba zilei vine chiar din partea unui cadru al unitatii. In aceiasi zi in care comisia de munca a unitatii a refuzat angajarea mea la Clubul unitatii, motivand ca nu este nevoie de personal, educatorul Ligia Petrut a inaintatoficial o adresa catre Biroul Socio-Educativ prin care seful acestuia, Gabriel Simon, era informat de faptul ca este urgenta nevoie de un detinut care sa fie angajat la Club pentru a realiza emisiunea radio si revista penitenciarului! Aceasta adresa dovedeste - dupa parerea mea - reaua credinta a dlui. Gabriel Simon! Refuzul sau de a ma angaja la Club desi, iata, este demonstrat faptul ca e nevoie de mine acolo, nu este decat o manifestare concreta a santajului la care sunt supus in cadrul acestei unitati! In disperare de cauza, s-a dispus imediat convocarea si intrunirea Comisiei de Munca pt. a reanaliza cazul meu, la nici 24 de ore de cand fusese deja refuzat (30 iunie si 1 iulie). Apoi, ordinul a fost contramandat... A doua Comisie a fost anulata pe falsul motiv ca "un membru lipseste"... Inconstienta aceasta nu arata decat panica ce-i cuprinde pe unii cand sunt pusi fata-n fata cu ilegalitatiile comise! Toate presiunile, santajele si ilegalitatile lor nu m-au facut sa tac, ba dinpotriva, m-au ambitionat sa continui! Respectele mele pentru cei care au inteles sa iasa din acest joc murdar desfasurat contra mea si sa se mentina intr-un cadru legal de manifestare. Despre evolutia acestei situatii va voi mai tine la curent. Nu de alta, dar presimt ca vor urma momente deosebit de "fierbinti"...
- In fine, ultimul aspect pe care vreau sa-l semnalez azi e legat de apropiata liberare a unui coleg de detentie. Dupa ce justitia si-a dat seama ca a comis o eroare in cazul sau si rejudecandu-i cazul a decis sa-l puna liber, penitenciarul se incapataneaza sa-l sicaneze.
Asta va face ca dupa liberare colegul acesta sa prezinte prin mass-media o multime de abuzuri si ilegalitati care se comit in viata penitenciara. Va fi prezentat, probabil, la mai multe posturi de televiziune , locale si nationale ca si in presa scrisa. Intr-un fel ma bucur ca unele cadre de aici sunt atat de obtuze incat nu pot vedea realitatea sau evalua corect consecintele faptelor lor. Incapatanarea lor prosteasca determina reactii firesti din partea oamenilor care se simt loviti pe nedrept.
In curand veti putea vedea, asadar, ample dezvaluiri despre viata penitenciara, cu mult mai multe detalii decat cele scrise de mine aici. Nu va dezvalui deocamdata numele detinutului, dar am sa va anunt exact despre cine e vorba atunci cand se va libera. Tot atunci va voi mai spune si unde il veti putea urmari.
Deocamdata atat. dar voi reveni curand...
CORNEL SABOU
vineri, 20 iunie 2008
"Garcea" de Maramures
Inainte de a va mai scrie cateva lucruri din viata Penitenciarului Baia Mare trebuie sa fac o precizare: la fel ca in libertate, atunci cand prin articolele mele critic si deranjez SISTEMUL, ma astept la reactii adverse, la abuzuri sau ilegalitati care sa fie savarsite impotriva mea cu scopul de a ma intimida. Sunt deci obisnuit cu asemenea reacti si sunt pregatit sa le infrunt fara probleme.
Exasperate de dezvaluirile mele, o serie de cadre ale Penitenciarului, folosindu-se de detinuti si alte "relatii" au "aranjat" un transfer al meu in alt penitenciar! In mintea acestor oameni bolnavi s-a nascut ideea ca scapand de mine, scapa de probleme!
Ei nu stiu, sarmanii, ca adevaratele informatii "bomba" despre un penitenciar nu pot fi culese decat in ALT penitenciar, unde limba detinutilor si cadrelor se "dezleaga" mai usor, unde nu mai exista teama de repercusiuni! De exemplu, aici, in Baia Mare am cules informatii extrem de interesante despre viata din penitenciarele Satu Mare, Jilava si Rahova! Le pastrez deocamdata pentru cand voi ajunge acolo (daca va fi sa fie). Oricum, despre penitenciarul Baia Mare nu voi inceta niciodata sa scriu! E placerea mea...
Cred ca in toate penitenciarele din Romania exista cadre de tipul plutonierului Garcea, personaj obtuz, fara valori sau principii de viata, obisnuit doar " sa respecte ordinele" primite de la superiori si sa se mandreasca cu prostia pe care o afiseaza nonsalant. Avem si in Baia Mare exemplare de genul asta!
Unul este ofiterul de servici FLORENTIN COSMA, un om care executa cu o placere sadica orice ordin de hartuire a detinutului.
De exemplu, a primit recent ordin sa gaseasca "cu orice pret" telefoanele mobile ascunse in camera unde sunt eu inchis. Au urmat perchezitii la sange executate de cadrele penitenciarului coordonate de acest Cosma. Furios ca n-a gasit nimic Cosma a taiat toate saltelele si a intors pe dos toata camera. Treizeci de oameni am lucrat apoi ca sa reparam tot ce stricase "Garcea"! In acelasi timp, daca un detinut pierde un cearceaf sau o patura i se impune imediat! Cosma mai are obiceiul sa injure detinutii care se aproprie de liberare. Daca acestia se enerveaza sau ii raspund cu aceiasi moneda sunt pedepsiti pentru mai mult timp.
Despre acest exemplar uman voi mai scrie pentru ca multe i se mai pun in carca, inclusiv sinuciderea unui cadru.
Ma opresc aici cu "portretul zilei" si voi reveni curand. Intre timp va mai spun doar ca am dat in judecata penitenciarul pentru amenajarea sectorului vizita conform legii. Astept sentinta...
CORNEL SABOU
P.S. Nu trece o zi fara ca acest "Garcea" al Penitenciarului din Baia Mare sa nu produca alte si alte evenimente penibile. Miercuri spre joi, pe la miezul noptii, a intrat brusc, in forta, intr-o camera cu detinuti de pe sectia a VI-a ("deschisi"). A inceput sa injure si sa blesteme. Un detinut s-a trezit si a fost imediat interogat de Cosma: "Cum, tu nu dormi la ora asta?". Apoi, "Garcea" a inceput sa dezveleasca mai multi detinuti care dormeau, dupa care a plecat trantind usa, injurand si blestemand. Solicit pe acesta cale efectuarea de urgenta a unui control psihologic pentru domnul Florentin Cosma! In cazul in care se va constata ca domnia sa are anumite afectiuni de natura psihica, trebuie tratat fara intarziere! In ceea ce priveste ticul nervos de a dezveli detinutii noaptea, imi exprim speranta ca acesta nu are tulburari de natura sexuala!
Pe curand...
Exasperate de dezvaluirile mele, o serie de cadre ale Penitenciarului, folosindu-se de detinuti si alte "relatii" au "aranjat" un transfer al meu in alt penitenciar! In mintea acestor oameni bolnavi s-a nascut ideea ca scapand de mine, scapa de probleme!
Ei nu stiu, sarmanii, ca adevaratele informatii "bomba" despre un penitenciar nu pot fi culese decat in ALT penitenciar, unde limba detinutilor si cadrelor se "dezleaga" mai usor, unde nu mai exista teama de repercusiuni! De exemplu, aici, in Baia Mare am cules informatii extrem de interesante despre viata din penitenciarele Satu Mare, Jilava si Rahova! Le pastrez deocamdata pentru cand voi ajunge acolo (daca va fi sa fie). Oricum, despre penitenciarul Baia Mare nu voi inceta niciodata sa scriu! E placerea mea...
Cred ca in toate penitenciarele din Romania exista cadre de tipul plutonierului Garcea, personaj obtuz, fara valori sau principii de viata, obisnuit doar " sa respecte ordinele" primite de la superiori si sa se mandreasca cu prostia pe care o afiseaza nonsalant. Avem si in Baia Mare exemplare de genul asta!
Unul este ofiterul de servici FLORENTIN COSMA, un om care executa cu o placere sadica orice ordin de hartuire a detinutului.
De exemplu, a primit recent ordin sa gaseasca "cu orice pret" telefoanele mobile ascunse in camera unde sunt eu inchis. Au urmat perchezitii la sange executate de cadrele penitenciarului coordonate de acest Cosma. Furios ca n-a gasit nimic Cosma a taiat toate saltelele si a intors pe dos toata camera. Treizeci de oameni am lucrat apoi ca sa reparam tot ce stricase "Garcea"! In acelasi timp, daca un detinut pierde un cearceaf sau o patura i se impune imediat! Cosma mai are obiceiul sa injure detinutii care se aproprie de liberare. Daca acestia se enerveaza sau ii raspund cu aceiasi moneda sunt pedepsiti pentru mai mult timp.
Despre acest exemplar uman voi mai scrie pentru ca multe i se mai pun in carca, inclusiv sinuciderea unui cadru.
Ma opresc aici cu "portretul zilei" si voi reveni curand. Intre timp va mai spun doar ca am dat in judecata penitenciarul pentru amenajarea sectorului vizita conform legii. Astept sentinta...
CORNEL SABOU
P.S. Nu trece o zi fara ca acest "Garcea" al Penitenciarului din Baia Mare sa nu produca alte si alte evenimente penibile. Miercuri spre joi, pe la miezul noptii, a intrat brusc, in forta, intr-o camera cu detinuti de pe sectia a VI-a ("deschisi"). A inceput sa injure si sa blesteme. Un detinut s-a trezit si a fost imediat interogat de Cosma: "Cum, tu nu dormi la ora asta?". Apoi, "Garcea" a inceput sa dezveleasca mai multi detinuti care dormeau, dupa care a plecat trantind usa, injurand si blestemand. Solicit pe acesta cale efectuarea de urgenta a unui control psihologic pentru domnul Florentin Cosma! In cazul in care se va constata ca domnia sa are anumite afectiuni de natura psihica, trebuie tratat fara intarziere! In ceea ce priveste ticul nervos de a dezveli detinutii noaptea, imi exprim speranta ca acesta nu are tulburari de natura sexuala!
Pe curand...
miercuri, 4 iunie 2008
Semnal catre ANP!
Povestea aventurilor din Penitenciarul Baia Mare continua...
In ultima perioada am primit confirmarea definitiva a faptului ca structurile de tip mafiot au transformat unitatea intr-un SRL propriu, ca legea si regulamentele sunt doar niste unelte folosite in interes propriu si ca batjocura plus mediocritatea sunt cele mai de sus trepte la care poate accede modelul de cadru de aici.
Am publicat multe nereguli, chiar ilegalitati, din viata penitenciara. Au fost si controale, am avut si discutii cu cadrele superioare. In mare parte s-a recunoscut ca semnalele mele de alarma sunt realitati care trebuie schimbate. Cu toate acestea nu s-a schimbat nimic! Sistemul s-a inchis in sine pentru a se conserva, pentru a-si pastra privilegiile sfidand in continuare atat legea cat si bunul simt. In momentul de fata, legea privind executarea pedepsei in penitenciare prevede o multime de conditii, drepturi si asa-zise "avantaje" pentru detinut. Scopul legii este, printre altele, acela de a-l reeduca cu adevarat pe infractor, de a-l invata ce este respectul pentru om si pentru valorile umane in general. Nu poti trata un detinut ca pe un animal si apoi sa-i pretinzi un comportament decent in societate! Legiuitorul a inteles asta si a oferit - prin legile votate - cadrul necesar schimbarii. Schimbarea insa, s-a oprit la poarta penitenciarului! Legea nu poate fi aplicata de "cainii" care inainte de asta erau tortionari cu legitimatie! Vazand noile drepturi, calaii comunismului strambau din nas. Apoi inghiteau in sec vazand bunatatile primite de acasa de unii detinuti. Au inceput sa se "razbune" decretand prosteste ca "nu sunt fonduri" pentru implementarea schimbarilor de fond. Schimbarile facute de forma au inceput sa primeasca lovituri sub centura. Am sa va dau cateva exemple pentru edificare.
Un detinut clasificat "semi-deschis" are dreptul in fiecare saptamana la o vizita si un pachet. Vizita ar trebui sa se desfasoare "la masa", adica detinutul nu trebuie sa aiba intre el si vizitator (membru al familiei) un obstacol despartitor! Scopul "vizitei la masa" este acela de a permite o comunicare libera, cu respectarea intimitatii omului pentru ca detinutul acesta (clasificat semi-deschis) este considerat mai putin periculos decat cel clasificat la regim "inchis" sau "maxima siguranta". "Masa" respectiva ar trebui sa fie acel obiect pe care il cunoastem cu totii, in jurul careia sa stea familia detinutului. Ciobanii de la Baia Mare insa au turnat o masa dintr-un perete in altul, intr-o incapere de nici 10 mp. Vizitatorii sunt trecuti de-o parte a "baricadei", detinutii de alta. De cele mai multe ori, detinuti si vizitatori deopotriva stau inghesuiti ca sardelele in conserva. Copiii sunt amestecati cu majorii si sunt obligati sa fie martorii scenelor de nervi facute de cate un recidivist nemultumit. Nu exista niciun pic de intimitate. Fiecare isi striga in gura mare problemele de familie, ca la nebuni. Nu exista copil minor care sa nu plece de aici cu sechele psihice. Fata mea de 17 ani este efectiv daramata de fiecare data cand ma viziteaza. Perchezitiile corporale, limbajul vulgar si total lipsit de respect ("treci incoace", "du-te-ncolo"), conditii mizerabile in camera aceea de vizita, inghesuiala, anturajul (impreuna cu noi la masa mai sunt mereu si alti detinuti). Apoi modul taranesc in care sunt controlate pachetele (cadrele de la vizita isi baga labele murdare in toate alimentele, pipaindu-le, desfacandu-le etc, pentru ca nu stiu folosi aparatura din dotare cu care ar putea verifica pachetul), toate acestea sunt, pentru un copil minor, o realitate de cosmar!
Pachetul este limitat acum la o greutate de 10 kg/saptamana. I-am vazut pe desteptii de la sectorul vizita punand de-a valma pe cantar bocanci, lapte, chiloti, paine, tigari masurand cu disperare ca gramajul sa nu depaseasca 10 kg. Probabil asa traiesc si acasa la ei, cu chilotii si ciorapii in frigider langa salam si carnat! Doamne, da-le un gram de minte!
I-am cerut directorului inchisorii sa studieze posibilitatea amenajarii unui sector de vizita special in care vizitatorii minori sa fie separati (si totodata feriti) de contactul cu alti detinuti decat persoana vizitata. Dl. Chioreanu a parut incantat de ideea mea, a promis ca o va analiza la modul serios si asta a fost tot! In fapt, nu s-a schimbat nimic. Pe de alta parte insa, unele cadre de la sectorul vizita si-au permis sa abordeze anumite femei venite in vizita la sotii lor si sa le ceara numarul de telefon mobil sub diferite pretexte! Acest tip de atitudine este incalificabil si ar trebui stopat imediat! Este inadmisibil ca sotiile unor detinuti sa fie "agatate" la poarta penitenciarului de niste obsedati sexual in uniforma de stat! Imi dau seama insa ca nu are cine-i opri pe acesti pofticiosi. De ce spun asta? Pentru ca chiar domnul Horea Chisu (C.I.-stu unitatii) si-a permis sa o abordeze nonsalant pe fiica mea minora in timp ce ea pleca de la penitenciar dupa ce imi facuse o vizita! Pe drumul de intoarcere, Chisu si-a oprit masina langa fiica mea si a inceput s-o "abureasca" cu tot felul de texte rasuflate!
Pe moment, fiica mea s-a speriat si nu a scos niciun cuvant! Vazand ca n-are succes, Chisu a plecat, apoi a incercat sa se scuze fata de mine spunand ca nu dorea decat sa-i spuna fiicei mele ca el nu e baiat asa rau cum il descriu eu in articolele de pe blog! Cer oficial ANP Bucuresti sa il linisteasca pe Horea Chisu si sa-i interzica acestuia sa mai ia contact cu copiii mei! Nu se poate ca statul roman sa tolereze si sa incurajeze asemenea comportamente! Nu stiu daca incercarea lui Chisu a fost doar o tentativa de corupere a unei minore sau o incercare de intimidare a mea, dar personal nu accept o asemenea atitudine si CER superiorilor sai sa ia masuri!
In legatura cu acest Horia Chisu mai am cateva lucruri de spus. Omul acesta m-a santajat pe fata! Mi-a spus clar ca daca nu opresc articolele mele nu voi beneficia de prevederile legii ca pentru munca pe care o desfasor in unitate sa mi se scada din pedeapsa. Eu si acum muncesc in penitenciar de pomana, fara niciun castig. Am vrut sa testez cele spuse de Chisu si am facut o cerere pentru a fi analizat in Comisia de munca a inchisorii. desi, conform legii, trebuia sa se analizeze cazul meu si sa se dea o solutie, comisia intrunita in 27.05.2008 nici macar nu a discutat cazul meu! Nici o problema...Zilele acestea ma voi inregistra la penitenciar cu o lucrare stiintifica, iar dupa ce o voi publica, penitenciarul va fi obligat, conform legii, sa-mi ofere castigul pe care-l merit! Atitudinea aceasta a lui Chisu porneste de la o conceptie eronata pe care acesta si-a asumat-o. Parerea lui este ca cineva ma manipuleaza pe mine impotriva sa. Eu mi-am facut datoria sa il informez ca este intr-o eroare, dar omul nu vrea sa creada si pace! Treaba lui...si placerea mea de a scrie mai departe!
In treacat, mai mentionez ca zilele trecute toti detinutii au fost serviti la pranz cu o portie consistenta de viermi! In urma revoltelor inregistrate pe mai multe camere, firma FODO (care asigura mancarea detinutilor) a fost obligata sa retraga portia de viermi si sa aduca alt fel de mancare...
In fine...De acum inainte voi avea mai mult timp la dispozitie pentru a scrie pe blog. Pana acum, in "prostia mea" am muncit la Clubul unitatii dandu-mi tot interesul pentru realizarea unei reviste a penitenciarului si a unor emisiuni radio de calitate pentru ca - iata! - munca mea sa fie luata in batjocura! Voi ramane de acum sa scriu carti, multe carti. Am timp berechet doi-trei ani! Si-mi place sa scriu. Voi veti vedea asta. Vor vedea si Ei si vor inghiti in sec! Pentru ca Ei nu pot sa ma opreasca din scris. Pana la urma, toata mafia asta penitenciara nu este decat o imitatie jalnica a mafiei din societatea libera. Pentru un astfel de "razboi" sunt foarte bine antrenat. Veti vedea...Pe curand!
CORNEL SABOU
In ultima perioada am primit confirmarea definitiva a faptului ca structurile de tip mafiot au transformat unitatea intr-un SRL propriu, ca legea si regulamentele sunt doar niste unelte folosite in interes propriu si ca batjocura plus mediocritatea sunt cele mai de sus trepte la care poate accede modelul de cadru de aici.
Am publicat multe nereguli, chiar ilegalitati, din viata penitenciara. Au fost si controale, am avut si discutii cu cadrele superioare. In mare parte s-a recunoscut ca semnalele mele de alarma sunt realitati care trebuie schimbate. Cu toate acestea nu s-a schimbat nimic! Sistemul s-a inchis in sine pentru a se conserva, pentru a-si pastra privilegiile sfidand in continuare atat legea cat si bunul simt. In momentul de fata, legea privind executarea pedepsei in penitenciare prevede o multime de conditii, drepturi si asa-zise "avantaje" pentru detinut. Scopul legii este, printre altele, acela de a-l reeduca cu adevarat pe infractor, de a-l invata ce este respectul pentru om si pentru valorile umane in general. Nu poti trata un detinut ca pe un animal si apoi sa-i pretinzi un comportament decent in societate! Legiuitorul a inteles asta si a oferit - prin legile votate - cadrul necesar schimbarii. Schimbarea insa, s-a oprit la poarta penitenciarului! Legea nu poate fi aplicata de "cainii" care inainte de asta erau tortionari cu legitimatie! Vazand noile drepturi, calaii comunismului strambau din nas. Apoi inghiteau in sec vazand bunatatile primite de acasa de unii detinuti. Au inceput sa se "razbune" decretand prosteste ca "nu sunt fonduri" pentru implementarea schimbarilor de fond. Schimbarile facute de forma au inceput sa primeasca lovituri sub centura. Am sa va dau cateva exemple pentru edificare.
Un detinut clasificat "semi-deschis" are dreptul in fiecare saptamana la o vizita si un pachet. Vizita ar trebui sa se desfasoare "la masa", adica detinutul nu trebuie sa aiba intre el si vizitator (membru al familiei) un obstacol despartitor! Scopul "vizitei la masa" este acela de a permite o comunicare libera, cu respectarea intimitatii omului pentru ca detinutul acesta (clasificat semi-deschis) este considerat mai putin periculos decat cel clasificat la regim "inchis" sau "maxima siguranta". "Masa" respectiva ar trebui sa fie acel obiect pe care il cunoastem cu totii, in jurul careia sa stea familia detinutului. Ciobanii de la Baia Mare insa au turnat o masa dintr-un perete in altul, intr-o incapere de nici 10 mp. Vizitatorii sunt trecuti de-o parte a "baricadei", detinutii de alta. De cele mai multe ori, detinuti si vizitatori deopotriva stau inghesuiti ca sardelele in conserva. Copiii sunt amestecati cu majorii si sunt obligati sa fie martorii scenelor de nervi facute de cate un recidivist nemultumit. Nu exista niciun pic de intimitate. Fiecare isi striga in gura mare problemele de familie, ca la nebuni. Nu exista copil minor care sa nu plece de aici cu sechele psihice. Fata mea de 17 ani este efectiv daramata de fiecare data cand ma viziteaza. Perchezitiile corporale, limbajul vulgar si total lipsit de respect ("treci incoace", "du-te-ncolo"), conditii mizerabile in camera aceea de vizita, inghesuiala, anturajul (impreuna cu noi la masa mai sunt mereu si alti detinuti). Apoi modul taranesc in care sunt controlate pachetele (cadrele de la vizita isi baga labele murdare in toate alimentele, pipaindu-le, desfacandu-le etc, pentru ca nu stiu folosi aparatura din dotare cu care ar putea verifica pachetul), toate acestea sunt, pentru un copil minor, o realitate de cosmar!
Pachetul este limitat acum la o greutate de 10 kg/saptamana. I-am vazut pe desteptii de la sectorul vizita punand de-a valma pe cantar bocanci, lapte, chiloti, paine, tigari masurand cu disperare ca gramajul sa nu depaseasca 10 kg. Probabil asa traiesc si acasa la ei, cu chilotii si ciorapii in frigider langa salam si carnat! Doamne, da-le un gram de minte!
I-am cerut directorului inchisorii sa studieze posibilitatea amenajarii unui sector de vizita special in care vizitatorii minori sa fie separati (si totodata feriti) de contactul cu alti detinuti decat persoana vizitata. Dl. Chioreanu a parut incantat de ideea mea, a promis ca o va analiza la modul serios si asta a fost tot! In fapt, nu s-a schimbat nimic. Pe de alta parte insa, unele cadre de la sectorul vizita si-au permis sa abordeze anumite femei venite in vizita la sotii lor si sa le ceara numarul de telefon mobil sub diferite pretexte! Acest tip de atitudine este incalificabil si ar trebui stopat imediat! Este inadmisibil ca sotiile unor detinuti sa fie "agatate" la poarta penitenciarului de niste obsedati sexual in uniforma de stat! Imi dau seama insa ca nu are cine-i opri pe acesti pofticiosi. De ce spun asta? Pentru ca chiar domnul Horea Chisu (C.I.-stu unitatii) si-a permis sa o abordeze nonsalant pe fiica mea minora in timp ce ea pleca de la penitenciar dupa ce imi facuse o vizita! Pe drumul de intoarcere, Chisu si-a oprit masina langa fiica mea si a inceput s-o "abureasca" cu tot felul de texte rasuflate!
Pe moment, fiica mea s-a speriat si nu a scos niciun cuvant! Vazand ca n-are succes, Chisu a plecat, apoi a incercat sa se scuze fata de mine spunand ca nu dorea decat sa-i spuna fiicei mele ca el nu e baiat asa rau cum il descriu eu in articolele de pe blog! Cer oficial ANP Bucuresti sa il linisteasca pe Horea Chisu si sa-i interzica acestuia sa mai ia contact cu copiii mei! Nu se poate ca statul roman sa tolereze si sa incurajeze asemenea comportamente! Nu stiu daca incercarea lui Chisu a fost doar o tentativa de corupere a unei minore sau o incercare de intimidare a mea, dar personal nu accept o asemenea atitudine si CER superiorilor sai sa ia masuri!
In legatura cu acest Horia Chisu mai am cateva lucruri de spus. Omul acesta m-a santajat pe fata! Mi-a spus clar ca daca nu opresc articolele mele nu voi beneficia de prevederile legii ca pentru munca pe care o desfasor in unitate sa mi se scada din pedeapsa. Eu si acum muncesc in penitenciar de pomana, fara niciun castig. Am vrut sa testez cele spuse de Chisu si am facut o cerere pentru a fi analizat in Comisia de munca a inchisorii. desi, conform legii, trebuia sa se analizeze cazul meu si sa se dea o solutie, comisia intrunita in 27.05.2008 nici macar nu a discutat cazul meu! Nici o problema...Zilele acestea ma voi inregistra la penitenciar cu o lucrare stiintifica, iar dupa ce o voi publica, penitenciarul va fi obligat, conform legii, sa-mi ofere castigul pe care-l merit! Atitudinea aceasta a lui Chisu porneste de la o conceptie eronata pe care acesta si-a asumat-o. Parerea lui este ca cineva ma manipuleaza pe mine impotriva sa. Eu mi-am facut datoria sa il informez ca este intr-o eroare, dar omul nu vrea sa creada si pace! Treaba lui...si placerea mea de a scrie mai departe!
In treacat, mai mentionez ca zilele trecute toti detinutii au fost serviti la pranz cu o portie consistenta de viermi! In urma revoltelor inregistrate pe mai multe camere, firma FODO (care asigura mancarea detinutilor) a fost obligata sa retraga portia de viermi si sa aduca alt fel de mancare...
In fine...De acum inainte voi avea mai mult timp la dispozitie pentru a scrie pe blog. Pana acum, in "prostia mea" am muncit la Clubul unitatii dandu-mi tot interesul pentru realizarea unei reviste a penitenciarului si a unor emisiuni radio de calitate pentru ca - iata! - munca mea sa fie luata in batjocura! Voi ramane de acum sa scriu carti, multe carti. Am timp berechet doi-trei ani! Si-mi place sa scriu. Voi veti vedea asta. Vor vedea si Ei si vor inghiti in sec! Pentru ca Ei nu pot sa ma opreasca din scris. Pana la urma, toata mafia asta penitenciara nu este decat o imitatie jalnica a mafiei din societatea libera. Pentru un astfel de "razboi" sunt foarte bine antrenat. Veti vedea...Pe curand!
CORNEL SABOU
vineri, 16 mai 2008
OAMENI SI NEOAMENI
Gunoaie multe in penitenciarul asta...De fapt nu gunoaiele sunt problema ci lipsa unui om care sa faca in mod real curatenie. Din aceasta cauza gunoiul pute si infecteaza tot mediul.
Prin articolele mele, postate pe acest blog, am incercat sa descopar lumii adevarata fata a vietii penitenciare. Panica s-a instalat imediat. Sistemul, lovit din interior, s-a agitat si a reactionat nepotrivit. Obisnuit sa domine prin forta si intimidare, sa castige cu promisiuni desarte si amagire, se gasea acum, dintr-o data, pe un teren de lupta nou in care armele cele mai eficiente sunt pixul, hartia si...inteligenta!
Taramul mass-media este pentru orice om o experienta mereu noua si o provocare constanta! Folosita ca ARMA, mass-media poate fi devastatoare! Atat in atac, cat si in aparare. In mod normal, institutia de stat ar trebui sa angajeze in functiile de "purtator de cuvant" sau responsabil cu relatiile mass-media CEI MAI BUNI OAMENI in comunicare! Din pacate, mentalitatea de stat este exact opusul normalitatii. Pe functiile acestea sunt promovate persoane incompetente, care repeta mecanic niste texte rasuflate invatate pe de rost si care - vezi Doamne- "dau bine" pe ecran! Din cauza acestor concepte primare, TOATE institutiile de stat din Romania sufera enorm la capitolul imagine...dar cui ii pasa?
In penitenciarul Baia Mare purtator de cuvant este d-ra CRINA SUCIU. Pana acum, obisnuita sa reproduca mecanic doua-trei fraze, in fata unor reporteri obositi de drumul lung pana la puscarie, nu a reusit sa faca fata unei provocari mai pretentioase, respectiv contractul cu subsemnatul. Imi cer scuze daca va voi parea lipsit de modestie, dar dupa 14 ani de presa la cel mai inalt nivel (pentru un jurnalist de provincie) pe oameni de genul d-rei de mai sus simt ca-i pot sorbi intr-o lingurita!
Culmea prostiei in materie de comunicare a fost ideea d-rei Suciu ca poate controla TOT ce inseamna relatie directa cu mass-media din partea detinutilor. Am auzit, de exemplu, ca in trecut, dupa ce un grup de detinuti a scris unui ziar local, d-ra a respins documentarea facuta la fata locului, in unitate, de un jurnalist, motivand ca detinutii au renuntat la protestul lor, fapt care era neadevarat. Dupa alte asemenea "succese" madam a fost de-a dreptul socata sa constate ca exista un detinut (EU) care isi permite sa scrie despre penitenciar, pe internet, fara ca ea sa mai poata controla aceste comunicari! Astfel, in loc sa-si adapteze oarecum strategia de comunicare la noua situatie existenta, in loc sa incerce sa "controleze" scurgerea de informatii printr-o abordare echilibrata, atenta si profesionalista a omului "vinovat" (adica tot eu), madam a recurs la "toporul" din dotare si a inceput sa loveasca in nestire. Mai intai direct, prin jignirea si umilirea subsemnatului, apoi prin manevre oculte, prost concepute si executate. Nu va obtine niciodata efectul scontat, dar cand va intelege acest lucru va fi prea tarziu pentru ea...
Mai nou, d-ra a apelat la serviciile unui mercenar media local, un jurnalist fost si el puscarias, Vasile Dragomir. Acesta, actionand la ordin, a inceput sa scuipe si sa manjeasca cu noroi colegi de-ai domnisoarei banuiti ca ar "colabora" cu mine. Asa cum sta bine unei blonde, madam a inceput sa-si rada in pumni si sa se priveasca in oglinda cu o mina triumfatoare. Desigur, nu e nimeni in jurul ei care sa-i spuna ca a gresit, poate chiar capital de data asta. Nu e nimeni suficient de capabil sa vada bine in viitor pentru a estima consecintele care vor decurge dintr-un asemenea comportament. Nu-i nimic, din aceasta experienta vor invata altii, mai inteligenti si mai predispusi la efectuarea unei schimbari de mentalitate...
- Horia Chisu (C.I.-stul unitatii) ramane o figura aparte in acest peisaj dezolant. Constant in afirmatiile pe care le face, dar contradictoriu in actiunile sale, se straduieste sa descifreze "complotul" care sta in spatele demersului meu jurnalistic. Pana acum, eforturile sale nu au dat nici un rezultat. Nu a aflat nici sursele mele de informare, nu poate patrunde nici in tematica viitoarelor mele articole, nu poate nici macar estima corect ce va urma sau care va fi finalitatea demersului meu. Este intr-o ceata totala...Oricum, fata de colegii sai, are cel putin meritul ca INCEARCA sa faca ceva, si asta uzand de mijloacele pe care i le ofera inteligenta si nu forta bruta. Desigur, ii va lua si lui ceva timp pana sa inteleaga ca argumentele cu care reusea sa convinga pana acum detinutii de drept comun NU functioneaza in cazul meu! Un om care a acceptat in mod constient sa-si piarda ANI din viata in libertate pentru ca nu s-a umilit si nu s-a supus unui sistem profund corupt nu se va "indoi" acum, pentru doua-trei luni de puscarie in plus sau minus. Eu detin in mod legal o CONSTIINTA care ma ajuta sa "evadez" in fiecare zi din mediul acesta si sa traiesc LIBER chiar daca sunt dupa gratii. In fata unei asemenea structuri de personalitate, NICIO masura de forta sau amenintare nu produce efecte. Indiferent ca voi fi lovit cu bata, cu sentinta judecatoreasca sau cu alte masuri "legale" de constrangere imi voi pastra mereu treaza constiinta si nu voi accepta sa pierd niciodata singurul lucru valoros pe care il am: LIBERTATEA INTERIOARA singura capabila sa produca liniste si pace chiar si in momente de restriste...
Hm...Stiti care e paradoxul acestei situatii? Si cei din libertate, din societate, si-au pus aceiasi problema: cum sa il controleze pe Cornel Sabou? Si pentru ca nu au gasit raspunsul corect m-au aruncat in puscarie. Lumea moderna este obisnuita sa-si cumpere toate nevoile imediate. Ca moneda de schimb sunt oferite tot felul de avantaje materiale. Ramane insa mereu neachitata polita respectului pentru om! Culmea imposibilului in societatea moderna este sa obti printr-o strangere de mana barbateasca ceea ce nu poti obtine prin oferte materiale consistente!
In fine...Pana cand Horia Chisu, si altii asemenea lui, vor "invata" sa fie BARBATI nu-mi ramane decat sa asist, uneori amuzat, la tot acest spectacol pe care mi-l ofera viata. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat privilegiul acesta!!!
- Ligia Petrut este - ca sa zic asa - sefa mea directa in penitenciar. Ea coordoneaza activitatea de la Clubul unitatii, unde lucrez si eu. In ultimul timp a fost acuzata, chiar prin presa, ca m-ar manipula , ca ea ar fi de fapt la originea dezvaluirilor mele, ca s-ar folosi de mine pentru a lovi in colegii ei, etc.
In primul rand, vreau pe aceasta cale SA-I MULTUMESC Ligiei Petrut pentru ca NU a facut lucrurile de care este acuzata! Sunt chiar uimit sa descopar in aceasta femeie "barbatul" de care vorbeam adineaori, persoana capabila sa ofere respectul pentru OM fara sa pretinda nimic in schimb! Stiu ca, intr-un fel, ii fac rau Ligiei scriind aceste lucruri, pentru ca "laudele" mele vor fi in ochii mediocrilor "dovezi" ale "manipularii" sale. Plec insa de la premisa ca daca a reusit sa faca fata pana acum mizeriei penitenciare nu se va impiedica de un banal exercitiu de recunostinta din partea unui om condamnat aspru de soarta. Ligia contabilizeaza multe asemenea atitudini pe care sunt convins ca nu le exploateaza mediatizandu-le sau povestindu-le colegilor. Este, daca vreti, bucuria, dar si "chinul" omului drept. Nu as fi facut niciodata in mod public aceste aprecieri, daca nu s-ar fi intamplat ca ea sa fie in mod public acuzata de chestiuni in care sunt si eu implicat. Si pentru ca acuzatiile care i s-au adus sunt FALSE, este de datoria mea sa fac precizarile cuvenite...Nu ma astept la reactii normale din partea comunitatii penitenciare, dar in acelasi timp afirm cu toata responsabilitatea ca putin imi pasa de eventualele reactii anormale! Pana la urma, ma pot lipsi si de munca de la acest Club sau de alte asa-zise avantaje care rezulta din iesirea la munca! Prefer sa raman OM si sa ma bucur de respectul unui alt OM, decat sa fiu animal si sa traiesc in jungla morala a populatiei animalice de aici! Pana la urma, noi, OAMENII, ne vom intalni si ne vom recunoaste mereu indiferent de locul pe care il ocupam in societate, de uniforma pe care o imbracam sau de cutumele sociale...
Inchei aici articolul de azi si va doresc o zi buna in continuare. Bucurati-va de libertatea din voi...
CORNEL SABOU
P.S. in episodul urmator vom povesti alte exemple concrete de abuzuri savarsite in penitenciar, cu nume si date reale, usor de verificat...Pe curand!
Prin articolele mele, postate pe acest blog, am incercat sa descopar lumii adevarata fata a vietii penitenciare. Panica s-a instalat imediat. Sistemul, lovit din interior, s-a agitat si a reactionat nepotrivit. Obisnuit sa domine prin forta si intimidare, sa castige cu promisiuni desarte si amagire, se gasea acum, dintr-o data, pe un teren de lupta nou in care armele cele mai eficiente sunt pixul, hartia si...inteligenta!
Taramul mass-media este pentru orice om o experienta mereu noua si o provocare constanta! Folosita ca ARMA, mass-media poate fi devastatoare! Atat in atac, cat si in aparare. In mod normal, institutia de stat ar trebui sa angajeze in functiile de "purtator de cuvant" sau responsabil cu relatiile mass-media CEI MAI BUNI OAMENI in comunicare! Din pacate, mentalitatea de stat este exact opusul normalitatii. Pe functiile acestea sunt promovate persoane incompetente, care repeta mecanic niste texte rasuflate invatate pe de rost si care - vezi Doamne- "dau bine" pe ecran! Din cauza acestor concepte primare, TOATE institutiile de stat din Romania sufera enorm la capitolul imagine...dar cui ii pasa?
In penitenciarul Baia Mare purtator de cuvant este d-ra CRINA SUCIU. Pana acum, obisnuita sa reproduca mecanic doua-trei fraze, in fata unor reporteri obositi de drumul lung pana la puscarie, nu a reusit sa faca fata unei provocari mai pretentioase, respectiv contractul cu subsemnatul. Imi cer scuze daca va voi parea lipsit de modestie, dar dupa 14 ani de presa la cel mai inalt nivel (pentru un jurnalist de provincie) pe oameni de genul d-rei de mai sus simt ca-i pot sorbi intr-o lingurita!
Culmea prostiei in materie de comunicare a fost ideea d-rei Suciu ca poate controla TOT ce inseamna relatie directa cu mass-media din partea detinutilor. Am auzit, de exemplu, ca in trecut, dupa ce un grup de detinuti a scris unui ziar local, d-ra a respins documentarea facuta la fata locului, in unitate, de un jurnalist, motivand ca detinutii au renuntat la protestul lor, fapt care era neadevarat. Dupa alte asemenea "succese" madam a fost de-a dreptul socata sa constate ca exista un detinut (EU) care isi permite sa scrie despre penitenciar, pe internet, fara ca ea sa mai poata controla aceste comunicari! Astfel, in loc sa-si adapteze oarecum strategia de comunicare la noua situatie existenta, in loc sa incerce sa "controleze" scurgerea de informatii printr-o abordare echilibrata, atenta si profesionalista a omului "vinovat" (adica tot eu), madam a recurs la "toporul" din dotare si a inceput sa loveasca in nestire. Mai intai direct, prin jignirea si umilirea subsemnatului, apoi prin manevre oculte, prost concepute si executate. Nu va obtine niciodata efectul scontat, dar cand va intelege acest lucru va fi prea tarziu pentru ea...
Mai nou, d-ra a apelat la serviciile unui mercenar media local, un jurnalist fost si el puscarias, Vasile Dragomir. Acesta, actionand la ordin, a inceput sa scuipe si sa manjeasca cu noroi colegi de-ai domnisoarei banuiti ca ar "colabora" cu mine. Asa cum sta bine unei blonde, madam a inceput sa-si rada in pumni si sa se priveasca in oglinda cu o mina triumfatoare. Desigur, nu e nimeni in jurul ei care sa-i spuna ca a gresit, poate chiar capital de data asta. Nu e nimeni suficient de capabil sa vada bine in viitor pentru a estima consecintele care vor decurge dintr-un asemenea comportament. Nu-i nimic, din aceasta experienta vor invata altii, mai inteligenti si mai predispusi la efectuarea unei schimbari de mentalitate...
- Horia Chisu (C.I.-stul unitatii) ramane o figura aparte in acest peisaj dezolant. Constant in afirmatiile pe care le face, dar contradictoriu in actiunile sale, se straduieste sa descifreze "complotul" care sta in spatele demersului meu jurnalistic. Pana acum, eforturile sale nu au dat nici un rezultat. Nu a aflat nici sursele mele de informare, nu poate patrunde nici in tematica viitoarelor mele articole, nu poate nici macar estima corect ce va urma sau care va fi finalitatea demersului meu. Este intr-o ceata totala...Oricum, fata de colegii sai, are cel putin meritul ca INCEARCA sa faca ceva, si asta uzand de mijloacele pe care i le ofera inteligenta si nu forta bruta. Desigur, ii va lua si lui ceva timp pana sa inteleaga ca argumentele cu care reusea sa convinga pana acum detinutii de drept comun NU functioneaza in cazul meu! Un om care a acceptat in mod constient sa-si piarda ANI din viata in libertate pentru ca nu s-a umilit si nu s-a supus unui sistem profund corupt nu se va "indoi" acum, pentru doua-trei luni de puscarie in plus sau minus. Eu detin in mod legal o CONSTIINTA care ma ajuta sa "evadez" in fiecare zi din mediul acesta si sa traiesc LIBER chiar daca sunt dupa gratii. In fata unei asemenea structuri de personalitate, NICIO masura de forta sau amenintare nu produce efecte. Indiferent ca voi fi lovit cu bata, cu sentinta judecatoreasca sau cu alte masuri "legale" de constrangere imi voi pastra mereu treaza constiinta si nu voi accepta sa pierd niciodata singurul lucru valoros pe care il am: LIBERTATEA INTERIOARA singura capabila sa produca liniste si pace chiar si in momente de restriste...
Hm...Stiti care e paradoxul acestei situatii? Si cei din libertate, din societate, si-au pus aceiasi problema: cum sa il controleze pe Cornel Sabou? Si pentru ca nu au gasit raspunsul corect m-au aruncat in puscarie. Lumea moderna este obisnuita sa-si cumpere toate nevoile imediate. Ca moneda de schimb sunt oferite tot felul de avantaje materiale. Ramane insa mereu neachitata polita respectului pentru om! Culmea imposibilului in societatea moderna este sa obti printr-o strangere de mana barbateasca ceea ce nu poti obtine prin oferte materiale consistente!
In fine...Pana cand Horia Chisu, si altii asemenea lui, vor "invata" sa fie BARBATI nu-mi ramane decat sa asist, uneori amuzat, la tot acest spectacol pe care mi-l ofera viata. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat privilegiul acesta!!!
- Ligia Petrut este - ca sa zic asa - sefa mea directa in penitenciar. Ea coordoneaza activitatea de la Clubul unitatii, unde lucrez si eu. In ultimul timp a fost acuzata, chiar prin presa, ca m-ar manipula , ca ea ar fi de fapt la originea dezvaluirilor mele, ca s-ar folosi de mine pentru a lovi in colegii ei, etc.
In primul rand, vreau pe aceasta cale SA-I MULTUMESC Ligiei Petrut pentru ca NU a facut lucrurile de care este acuzata! Sunt chiar uimit sa descopar in aceasta femeie "barbatul" de care vorbeam adineaori, persoana capabila sa ofere respectul pentru OM fara sa pretinda nimic in schimb! Stiu ca, intr-un fel, ii fac rau Ligiei scriind aceste lucruri, pentru ca "laudele" mele vor fi in ochii mediocrilor "dovezi" ale "manipularii" sale. Plec insa de la premisa ca daca a reusit sa faca fata pana acum mizeriei penitenciare nu se va impiedica de un banal exercitiu de recunostinta din partea unui om condamnat aspru de soarta. Ligia contabilizeaza multe asemenea atitudini pe care sunt convins ca nu le exploateaza mediatizandu-le sau povestindu-le colegilor. Este, daca vreti, bucuria, dar si "chinul" omului drept. Nu as fi facut niciodata in mod public aceste aprecieri, daca nu s-ar fi intamplat ca ea sa fie in mod public acuzata de chestiuni in care sunt si eu implicat. Si pentru ca acuzatiile care i s-au adus sunt FALSE, este de datoria mea sa fac precizarile cuvenite...Nu ma astept la reactii normale din partea comunitatii penitenciare, dar in acelasi timp afirm cu toata responsabilitatea ca putin imi pasa de eventualele reactii anormale! Pana la urma, ma pot lipsi si de munca de la acest Club sau de alte asa-zise avantaje care rezulta din iesirea la munca! Prefer sa raman OM si sa ma bucur de respectul unui alt OM, decat sa fiu animal si sa traiesc in jungla morala a populatiei animalice de aici! Pana la urma, noi, OAMENII, ne vom intalni si ne vom recunoaste mereu indiferent de locul pe care il ocupam in societate, de uniforma pe care o imbracam sau de cutumele sociale...
Inchei aici articolul de azi si va doresc o zi buna in continuare. Bucurati-va de libertatea din voi...
CORNEL SABOU
P.S. in episodul urmator vom povesti alte exemple concrete de abuzuri savarsite in penitenciar, cu nume si date reale, usor de verificat...Pe curand!
vineri, 2 mai 2008
CAZURI SI NECAZURI LA PENITENCIARUL BAIA MARE
Am sa punctez in continuare cateva chestiuni in legatura cu materialele scrise de mine pana acum.
- In Penitenciarul Baia Mare s-a pornit o adevarata vanatoare pentru a se afla care sunt sursele mele de informare. La fel ca in libertate tintele mele sunt exclusiv interesate de CINE imi da informatiile si nu de lucrurile care trebuie indreptate. O serie de detinuti au fost deja contactati si intimidati cu amenintari subtile sau directe pentru a nu mai "colabora" cu mine. Altora li s-a promis marea si sarea numai sa nu mai imi spuna nimic. Conducerea analizeaza tot felul de variante pentru a ma izola de restul detinutilor astfel incat sa nu mai am acces la informatiile compromitatoare pentru ei.
- Eforturile lor sunt inutile, dar ei inca nu realizeaza asta. In randul celor mai multe cadre predomina o mentalitate de tip faraonic. Ei privesc detinutul ca pe o sluga care nu are dreptul sa-si strige drepturile. "Slugile" acestea trebuie cumintite prin forta si intimidare. Cu timpul, cadrele acestea vor afla ca eu, Cornel Sabou, nu pot fi intimidat, amenintat sau fortat sa am o atitudine "corespunzatoare". La mine nu are efect decat calea dialogului onest, sincer si cu cartile pe fata. In plus, eu nu am ce sa mai pierd. Libertate nu am, avere nu am...Nu pot nici sa-mi vad copiii. Conditile in care sunt primiti vizitatorii sunt execrabile. Intr-o incapere FOARTE mica sunt inghesuiti copii, parintii, detinuti, toti stand inghesuiti ca si cartile in biblioteca. Detinutii sunt despartiti de vizitatori de o masa lunga si foarte lata fiindu-mi imposibil sa iau un copil in brate sau sa-l imbratisez. Desi legea prevede posibilitatea de a sta pana la 2 ore alaturi de familie, aici detinutul nu este lasat decat 30-40 minute.
- Detinutii care sunt clasati la regim "deschis" au posibilitatea sa lucreze in afara unitatii fara paza. Legea le permite acestora sa detina telefon mobil si card cu bani. Conducerea penitenciarului Baia Mare sfideaza insa legea si nu le permite acestor detinuti sa beneficieze de facilitatile prevazute de lege.
- Detinutii scosi la munca beneficiaza de "zile castig", adica ei castiga lunar un numar de zile care se scad din pedeapsa. Eu lucrez de doua luni la Clubul unitatii fara sa castig nimic. Fac munca benevola pentru ca pe listele de "angajati cu plata" figureaza detinuti care si-au cumparat postul. Chiar daca ei nu lucreaza nimic, beneficiaza totusi de "zile castig" in timp ce eu, care ZILNIC lucrez la emisiuni de radio, revista si concursuri de tot felul, nu primesc decat jigniri si umilinte si asta chiar din partea unei "educator", Crina Suciu. Nici o problema, rabdarea mea nu are limite...
- A intrebat cineva pe blog unde-mi sunt prietenii si sotia. Probabil e vorba tot de un cadru al penitenciarului care mi-a verificat dosarul de aici si a vazut ca sunt vizitat DOAR de fiica mea, minutata Daniela. Deci, prietenii mei sunt oameni cinstiti, sunt la casele lor, cu familiie lor. Nu fac parte din lumea interlopa sau din mafia politica. Cei mai multi dintre ei mi-au vizitat familia in perioada sta si mi-au ajutat copiii sa treaca peste socul arestarii mele. Multumesc pe aceasta cale in mod deosebit lui Dan Parcalab si Puiu Czompa, care m-au si vizitat la inchisoare.
Cat despre sotia mea, ea nu ma prea cauta la penitenciar pentru ca...este in Spania, si munceste acolo ca sa poata asigura supravietuirea copiilor nostri!
-Am sa va semnalez cateva chestiuni ciudate legate de comportamentul unor cadre. Probabil stiti (sau nu) in penitenciar este interzisa detinerea unor anumite obiecte (cum ar fi telefonul mobil). Cu ocazia unor perchezitii, daca se descopera asupra unor detinuti asemenea obiecte interzise, acestea se confisca si detinutul este pedepsit. Obiectele confiscate se inmagazineaza si daca sunt proprietatea detinutului i se inapoiaza la eiberare. Din pacate nu intotdeauna se intampla asa. O mare parte a lucrurilor astfel confiscate dispar pur si simplu! De fapt, acestea sunt ilegal insusite de anumite cadre care se doteaza astfel cu telefoane, CD-uri, CD-playere etc...Pentru asemenea fapte cadrele nu dau socoteala nimanui, pt ca detinutul "vinovat" nu este ascultat de nimeni. Pentru a demonstra ca nu vorbesc prostii, am sa va dau un caz concret.
In data de 22 aprilie 2007, detinutul CRISAN RADU MIHAI este surprins in timp ce asculta muzica la un CD-player (obiect interzis pe atunci) de catre seful de tura FLORE GAVRIS care, in afara programului special de perchezitie, a dat buzna in camera si a confiscat aparatul. Detinutului i s-a intocmit imediat un raport de pedepsire si a fost oprit de la munca. La data de 1 ianuarie 2008, prin ordin al ministrului, s-a aprobat detinerea in penitenciare a aparatelor de ascultat muzica tip CD-player. Detinutul a cerut sa i se inapoieze aparatul, dar acesta nu mai exista nicaieri. Intre timp, Crisan Radu Mihai s-a adresat Parchetului Baia Mare care a deschis un dosar pe numele lui Gavris Flore. Ambele parti au fost audiate la Parchet, dar dupa asta nu se mai stie nimic de soarta dosarului. In prezent, Flore Gavris este sef sectie si a efectuat de mai multe ori presiuni asupra detinutului care se afla in subordinea sa directa pentru ca acesta sa-si retraga plangerea. Detinutul a cautat si cerut protectie la conducerea penitenciarului, dar nu a fost nici macar ascultat. In ziarul "Graiul MM" din 15.08.2007 este publicat chiar un apel al detinutului care reclama ca de trei luni cere audienta la director dar nu este primit.
Aveti asadar, in acest caz, dovada concreta a acestui tip de abuz savarsit de unele cadre ale penitenciarului.
Data viitoare am sa va vorbesc de cazul incredibil al unui detinut care, dimpotriva, dupa ce a fost prins cu obiecte interzise a fost recompensat, trimis in permisie si a primit o multime de alte avantaje. Doua situatii identice la origine (detinuti prinsi cu obiecte interzise) dar cu evolutii total diferite. Toate acestea datorita unor cadre curupte...
CORNEL SABOU
P.S. Din acest moment nu mai sunt permise comentari decat din partea utilizatorilor inregistrati.
p.s.2 In curand voi publica detalii despre sinuciderea unui cadru, eveniment care a avut loc anul trecut. Mai astept doar cateva zile pentru ca mi sa promis ca voi fi informat despre varianta oficiala a mortii acestuia.
- In Penitenciarul Baia Mare s-a pornit o adevarata vanatoare pentru a se afla care sunt sursele mele de informare. La fel ca in libertate tintele mele sunt exclusiv interesate de CINE imi da informatiile si nu de lucrurile care trebuie indreptate. O serie de detinuti au fost deja contactati si intimidati cu amenintari subtile sau directe pentru a nu mai "colabora" cu mine. Altora li s-a promis marea si sarea numai sa nu mai imi spuna nimic. Conducerea analizeaza tot felul de variante pentru a ma izola de restul detinutilor astfel incat sa nu mai am acces la informatiile compromitatoare pentru ei.
- Eforturile lor sunt inutile, dar ei inca nu realizeaza asta. In randul celor mai multe cadre predomina o mentalitate de tip faraonic. Ei privesc detinutul ca pe o sluga care nu are dreptul sa-si strige drepturile. "Slugile" acestea trebuie cumintite prin forta si intimidare. Cu timpul, cadrele acestea vor afla ca eu, Cornel Sabou, nu pot fi intimidat, amenintat sau fortat sa am o atitudine "corespunzatoare". La mine nu are efect decat calea dialogului onest, sincer si cu cartile pe fata. In plus, eu nu am ce sa mai pierd. Libertate nu am, avere nu am...Nu pot nici sa-mi vad copiii. Conditile in care sunt primiti vizitatorii sunt execrabile. Intr-o incapere FOARTE mica sunt inghesuiti copii, parintii, detinuti, toti stand inghesuiti ca si cartile in biblioteca. Detinutii sunt despartiti de vizitatori de o masa lunga si foarte lata fiindu-mi imposibil sa iau un copil in brate sau sa-l imbratisez. Desi legea prevede posibilitatea de a sta pana la 2 ore alaturi de familie, aici detinutul nu este lasat decat 30-40 minute.
- Detinutii care sunt clasati la regim "deschis" au posibilitatea sa lucreze in afara unitatii fara paza. Legea le permite acestora sa detina telefon mobil si card cu bani. Conducerea penitenciarului Baia Mare sfideaza insa legea si nu le permite acestor detinuti sa beneficieze de facilitatile prevazute de lege.
- Detinutii scosi la munca beneficiaza de "zile castig", adica ei castiga lunar un numar de zile care se scad din pedeapsa. Eu lucrez de doua luni la Clubul unitatii fara sa castig nimic. Fac munca benevola pentru ca pe listele de "angajati cu plata" figureaza detinuti care si-au cumparat postul. Chiar daca ei nu lucreaza nimic, beneficiaza totusi de "zile castig" in timp ce eu, care ZILNIC lucrez la emisiuni de radio, revista si concursuri de tot felul, nu primesc decat jigniri si umilinte si asta chiar din partea unei "educator", Crina Suciu. Nici o problema, rabdarea mea nu are limite...
- A intrebat cineva pe blog unde-mi sunt prietenii si sotia. Probabil e vorba tot de un cadru al penitenciarului care mi-a verificat dosarul de aici si a vazut ca sunt vizitat DOAR de fiica mea, minutata Daniela. Deci, prietenii mei sunt oameni cinstiti, sunt la casele lor, cu familiie lor. Nu fac parte din lumea interlopa sau din mafia politica. Cei mai multi dintre ei mi-au vizitat familia in perioada sta si mi-au ajutat copiii sa treaca peste socul arestarii mele. Multumesc pe aceasta cale in mod deosebit lui Dan Parcalab si Puiu Czompa, care m-au si vizitat la inchisoare.
Cat despre sotia mea, ea nu ma prea cauta la penitenciar pentru ca...este in Spania, si munceste acolo ca sa poata asigura supravietuirea copiilor nostri!
-Am sa va semnalez cateva chestiuni ciudate legate de comportamentul unor cadre. Probabil stiti (sau nu) in penitenciar este interzisa detinerea unor anumite obiecte (cum ar fi telefonul mobil). Cu ocazia unor perchezitii, daca se descopera asupra unor detinuti asemenea obiecte interzise, acestea se confisca si detinutul este pedepsit. Obiectele confiscate se inmagazineaza si daca sunt proprietatea detinutului i se inapoiaza la eiberare. Din pacate nu intotdeauna se intampla asa. O mare parte a lucrurilor astfel confiscate dispar pur si simplu! De fapt, acestea sunt ilegal insusite de anumite cadre care se doteaza astfel cu telefoane, CD-uri, CD-playere etc...Pentru asemenea fapte cadrele nu dau socoteala nimanui, pt ca detinutul "vinovat" nu este ascultat de nimeni. Pentru a demonstra ca nu vorbesc prostii, am sa va dau un caz concret.
In data de 22 aprilie 2007, detinutul CRISAN RADU MIHAI este surprins in timp ce asculta muzica la un CD-player (obiect interzis pe atunci) de catre seful de tura FLORE GAVRIS care, in afara programului special de perchezitie, a dat buzna in camera si a confiscat aparatul. Detinutului i s-a intocmit imediat un raport de pedepsire si a fost oprit de la munca. La data de 1 ianuarie 2008, prin ordin al ministrului, s-a aprobat detinerea in penitenciare a aparatelor de ascultat muzica tip CD-player. Detinutul a cerut sa i se inapoieze aparatul, dar acesta nu mai exista nicaieri. Intre timp, Crisan Radu Mihai s-a adresat Parchetului Baia Mare care a deschis un dosar pe numele lui Gavris Flore. Ambele parti au fost audiate la Parchet, dar dupa asta nu se mai stie nimic de soarta dosarului. In prezent, Flore Gavris este sef sectie si a efectuat de mai multe ori presiuni asupra detinutului care se afla in subordinea sa directa pentru ca acesta sa-si retraga plangerea. Detinutul a cautat si cerut protectie la conducerea penitenciarului, dar nu a fost nici macar ascultat. In ziarul "Graiul MM" din 15.08.2007 este publicat chiar un apel al detinutului care reclama ca de trei luni cere audienta la director dar nu este primit.
Aveti asadar, in acest caz, dovada concreta a acestui tip de abuz savarsit de unele cadre ale penitenciarului.
Data viitoare am sa va vorbesc de cazul incredibil al unui detinut care, dimpotriva, dupa ce a fost prins cu obiecte interzise a fost recompensat, trimis in permisie si a primit o multime de alte avantaje. Doua situatii identice la origine (detinuti prinsi cu obiecte interzise) dar cu evolutii total diferite. Toate acestea datorita unor cadre curupte...
CORNEL SABOU
P.S. Din acest moment nu mai sunt permise comentari decat din partea utilizatorilor inregistrati.
p.s.2 In curand voi publica detalii despre sinuciderea unui cadru, eveniment care a avut loc anul trecut. Mai astept doar cateva zile pentru ca mi sa promis ca voi fi informat despre varianta oficiala a mortii acestuia.
sâmbătă, 26 aprilie 2008
REACTII SI CONTRA REACTII LA PENITENCIARUL BAIA MARE
Bun gasit dragi cititori si SARBATORI FERICITE! Fie ca sarbatoarea Invierii lui Isus Hristos sa va aduca in suflete pacea, in inimi bucuria si in familie bunastare si liniste! Evident, pentru mine este mult mai greu sa ma bucur de acest Paste, avand in vedere ca sunt despartit de copiii mei si ca sistemul acesta penitenciar nu-mi permite nici macar sa-i iau in brate atunci cand acestia vin la mine in vizita. Atunci cand am intrebat un cadru superior de ce nu mi se permite sa-mi imbratisez normal copiii (motivand ca la varstele lor-9,10 si 17 ani- ei nu inteleg regulamentele, ci vor doar sa vina in brate la TATI ) mi s-a raspuns ca exista pericolul de a mi se trasmite astfel droguri! Adica, acesti copii ai mei ( Darius-9ani, Flaviu-10 ani si Dana-17 ani) ar putea “profita” de imbratisarea mea strecurandu-mi in buzunar stupefiante! Am ramas si eu stupefiat de o asemenea explicatie, dar n-am avut ce face decat s-o accept. Imi exprim totodata speranta ca sistemul penitenciar va “produce” cadre mult mai deschise la minte deoarece metodele acestea penibile de gandire fac mult rau famililor si asa necajiti pentru ca un om drag lor este inchis. Oricum, dupa ce vor trece sarbatorile de Paste imi propun sa protestez oficial (chiar si prin metode extreme!).
Sa revenim insa la probleme specifice locului meu de detentie…Din pacate, am observat ca toate sesizarile facute de mine in articolele precedente se confirma! Dupa ce am reclamat indolenta si nepasarea cu care medical-sef Calauz isi face datoria, acesta s-a pus serios pe treaba si rezultatele s-au vazut imediat. Au fost depistati detinuti bolnavi de TBC si au fost izolati de colectiv, au fost depistate cadre cu TBC si au fost transferate in posturi mai isolate. Calauz mi-a confirmat ca exista mai multe cadre bolnave de hepatita, dar mi-a precizat ca aceasta boala nu se transmite decat prin contact sexual sau prin sange, “ceea ce nu este cazul”…Cauzele atator imbolnaviri ar fi conditiile proaste de detentie. Calauz spune ca toate incercarile sale de a moderniza spatial medical din incinta penitenciarului au fost sortite esecului “din cauza lipsei fondurilor”…Pe de alta parte, domnia sa mi-a declarat ca peste doua luni va pleca din aceasta unitate deoarece este scarbit de atmosfera existenta aici, de dusmaniile dintre diferitele grupuri si grupulete care se “sapa” unul pe altul din cauza unor interese obscure. Daca inainte, Calauz abia putea fi zarit prin incinta unitatii, de la aparitia articolului meu acesta a venit zilnic la lucru, s-a implicat personal in toate problemele specifice postului sau demonstrand astfel ca, daca vrea, poate!
O alta experietnta interesanta a fost “confruntarea” pe care am avut-o cu C.I.-stul unitatii (ofiterul cu contrainformatiile) Horia Chis. Dupa toate criticile pe care i le-am adus , am crezut ca acesta va reactiona dur, violent. N-ar fi fost o problema, toata viata m-am confruntat cu tipi duri, asa ca eram “antrenat” pentru a face fata provocarilor daca ar fi fost nevoie. N-a fost insa cazul. Chis mi-a demonstrat ca este suficient de inteligent pentru a trata “conflictul” dintre noi prin maniere elegante, normale de altfel. Am avut un dialog constructive, util si interesant. Nu a contestat explicit nimic din ceea ce am scris, m-a avertizat doar ca sunt manipulat de anumite cadre pe care el le urmareste de mult timp. Nu l-am contrazis, ba i-am explicat explicat chiar ca noi, jurnalistii, mereu suntem manipulati de unii sau altii, in baza unor interese personale sau de grup. E treaba SISTEMULUI sa produca oameni de calitate care sa nu poata fi atacati, santajati sau corupti. ACESTI oameni trebuie sa faca ordine in sistem si nu noi, jurnalistii. I-am multumit dlui Chis pentru atitudine si l-am asigurat de buna mea credinta in toate materialele pe care le scriu. Nu am scopuri caudate, nu apar pe cineva si nu reprezint interese obscure. Scriu si reclam doar lucrurile care reflecta un comportament abuziv, ilegal sau situatiile anormale din cadrul sistemului care ma gazduieste. De astfel, foarte multi sunt impresionati de ceea ce ei numesc CURAJUL meu de a lupta impotriva sistemului penitenciar tocmai din penitenciar, din postura de detinut! Sper ca prin actiunile sale viitoare, Horia Chis sa demonstreze ca este un cadru eficient si sa obtina REZULTATE CONCRETE in actiunea sa de combatere a curuptiei din penitenciar. Este foarte mult de lucru in acest domeniu, iar vorbele goale (fara acoperire in fapte si rezultate) nu fac doi bani! Eu voi continua sa-l “ajut” in munca sa semnaland public toate neregulile pe care le voi constata si-l asigur, pe aceasta cale, ca am suficienta experienta in materie de investigatii, informatori, diversiune si protectie informativa pentru a nu scrie “prostii”.
O alta stire interesanta este intentia directorului logistic ANP, BOGDAN COSTAS, de a ma da in judecata pentru ca am scris aici despre aventurile sale sexuale cu angajate ale penitenciarului Baia Mare. Il provoc s-a faca, si il informez ca in cariera mea am avut zeci de procese de calomnie , castigandu-le pe toate! Sunt prea puternic pe zona asta, a presei, pentru a ma speria de un obsedat care se da rotund doar in fata femeilor. Daca este barbat si in afara patului sa se confrunte cu mine in justitie! Il astept….
Ca un fapt divers, precisez ca de cand am inceput sa public articole despre penitenciarul Baia Mare in unitate s-a produs o anumita tulburare. Cadrele care se simt cu musca pe caciula se intreaba, stresate, daca nu cumva vor aparea mentionate in urmatorul meu articol, cele curate, cinstite, fac ironii pe seama stresatilor, se amuza deschis si ma incurajeaza (chiar si numai din priviri) sa continui dezvaluirile. Un exemplu negativ in acest sens, este purtatorul de cuvant al unitatii, d-ra CRINA SUCIU. Aceasta blonda cu pretentii de “Elena Udrea” (dar departe de inteligenta originalului) se comporta ca un mic “faraon” local. Este de-a dreptul sensibila cand afiseaza aere de recidivist notoriu, se inconjoara de criminali si talhari pe post de sluga, pretinde onoruri si inchinare si se simte in al noualea cer cand “armatele” de analfabeti ii dedica ode si psalmi! Trec peste nenumaratele minciuni pe care le promoveaza prin comunicatele si declaratiile sale publice (le voi proba intr-un articol viitor, acum mi-e cam sila sa ma ocup de ea) ca si peste diversiunile pe care le patroneaza printre detinuti si cadre si am sa va spun doar ca in ultimul timp este foarte stresata pentru ca “frumusetea” sa nu mai este apreciata, asa cum se astepta, de barbatii cu functii de conducere din unitate!
Tot mai multe persoane (cadre si detinuti) ma cauta pentru a-mi expune diverse probleme solicitandu-ma pentru a le face publice. Eu incerc, atat cat pot, sa documentez problemele care imi sunt semnalate si sa discern intre “bine” si “rau”. Sper ca acele cazuri pe care le voi semnala sa fie luate in seama, analizate si solutionate, de factorii competenti pentru ca in sistemul penitenciar se petrec foarte multe drame REALE si, de multe ori, cadrele care ar trebui sa le resolve le trateaza cu indiferenta si nepasare.
Astazi, am sa dau exemplul detinutului LUCA TEOFIL, condamnat la 8 ani de inchisoare. A fost consilier local in Baia Mare si a fost arestat dupa un flagrant cu prostituate. In penitenciar, omul a desfasurat o activitate creativa rar intalnita printre detinutii de drept comun. “Am participat la toate activitatile socio-educative primind, in 4 ani, 18 recompense. Am luat o diploma in urma cursului EDUCATORI INTRE EGALI si am publicat o carte de poezii compuse aici, intitulata ARUNC UN ULTIM ZAR. Sunt detinatorul a doua brevete de inventie si in prezent lucrez la un alt brevet, cu un program zilnic de 7 ore” mi-a declarat Luca Teofil. Pe aceasta cale, detinutul solicita ANP Bucuresti sa-i aprobe prelungirea programului de lucru la 50 ore/saptamana si , de asemenea, sa primeasca de acasa un calculator care ii este absolut necesar pentru elaborarea proiectelor de inventie si pe care sa il foloseasca strict in timpul programului de lucru si la Clubul unitatii. “Pentru a realiza inventia, in prezent lucrez in conditii rudimentare, folosind doar creion si radiera, la fel ca in urma cu 50 de ani” spune Luca. Incercarile sale de a obtine aprobari de la conducerea penitenciarului Baia Mare au fost, pana acum, sortite esecului.
Personal (daca imi permiteti o apreciere subiectiva) nu vad nicio problema in a i se aproba detinutului Luca Teofil minimele conditii necesare unei munci creative eficiente. Intr-o lume bolnava, orice intentie sau demers lucrative, intelligent sau creative ar trebui incurajat si apreciat, nu blocat si impiedicat! Desigur, in astfel de cazuri, este necesar ca problema sa fie analizata competent de oameni bine pregatiti, maturi si inteligenti nu de cadre a caror viziune nu depaseste sarma ghimpata din jurul unitatii! Luca Teofil nu a gasit intelegere aici si nu cred ca cererea sa merita macar discutata, analizata la un nivel superior.
Aceste fiind spuse, ma opresc deocamdata aici. Imi propun ca, pe viitor, sa vin mult mai des in fata dvs. cu articole noi atat despre viata penitenciara cat si cu chestiuni extrem de interesante din viata publica locala (politica, afaceri, justitie etc.). Dumnezeu sa va ajute!
Cornel SABOU
Sa revenim insa la probleme specifice locului meu de detentie…Din pacate, am observat ca toate sesizarile facute de mine in articolele precedente se confirma! Dupa ce am reclamat indolenta si nepasarea cu care medical-sef Calauz isi face datoria, acesta s-a pus serios pe treaba si rezultatele s-au vazut imediat. Au fost depistati detinuti bolnavi de TBC si au fost izolati de colectiv, au fost depistate cadre cu TBC si au fost transferate in posturi mai isolate. Calauz mi-a confirmat ca exista mai multe cadre bolnave de hepatita, dar mi-a precizat ca aceasta boala nu se transmite decat prin contact sexual sau prin sange, “ceea ce nu este cazul”…Cauzele atator imbolnaviri ar fi conditiile proaste de detentie. Calauz spune ca toate incercarile sale de a moderniza spatial medical din incinta penitenciarului au fost sortite esecului “din cauza lipsei fondurilor”…Pe de alta parte, domnia sa mi-a declarat ca peste doua luni va pleca din aceasta unitate deoarece este scarbit de atmosfera existenta aici, de dusmaniile dintre diferitele grupuri si grupulete care se “sapa” unul pe altul din cauza unor interese obscure. Daca inainte, Calauz abia putea fi zarit prin incinta unitatii, de la aparitia articolului meu acesta a venit zilnic la lucru, s-a implicat personal in toate problemele specifice postului sau demonstrand astfel ca, daca vrea, poate!
O alta experietnta interesanta a fost “confruntarea” pe care am avut-o cu C.I.-stul unitatii (ofiterul cu contrainformatiile) Horia Chis. Dupa toate criticile pe care i le-am adus , am crezut ca acesta va reactiona dur, violent. N-ar fi fost o problema, toata viata m-am confruntat cu tipi duri, asa ca eram “antrenat” pentru a face fata provocarilor daca ar fi fost nevoie. N-a fost insa cazul. Chis mi-a demonstrat ca este suficient de inteligent pentru a trata “conflictul” dintre noi prin maniere elegante, normale de altfel. Am avut un dialog constructive, util si interesant. Nu a contestat explicit nimic din ceea ce am scris, m-a avertizat doar ca sunt manipulat de anumite cadre pe care el le urmareste de mult timp. Nu l-am contrazis, ba i-am explicat explicat chiar ca noi, jurnalistii, mereu suntem manipulati de unii sau altii, in baza unor interese personale sau de grup. E treaba SISTEMULUI sa produca oameni de calitate care sa nu poata fi atacati, santajati sau corupti. ACESTI oameni trebuie sa faca ordine in sistem si nu noi, jurnalistii. I-am multumit dlui Chis pentru atitudine si l-am asigurat de buna mea credinta in toate materialele pe care le scriu. Nu am scopuri caudate, nu apar pe cineva si nu reprezint interese obscure. Scriu si reclam doar lucrurile care reflecta un comportament abuziv, ilegal sau situatiile anormale din cadrul sistemului care ma gazduieste. De astfel, foarte multi sunt impresionati de ceea ce ei numesc CURAJUL meu de a lupta impotriva sistemului penitenciar tocmai din penitenciar, din postura de detinut! Sper ca prin actiunile sale viitoare, Horia Chis sa demonstreze ca este un cadru eficient si sa obtina REZULTATE CONCRETE in actiunea sa de combatere a curuptiei din penitenciar. Este foarte mult de lucru in acest domeniu, iar vorbele goale (fara acoperire in fapte si rezultate) nu fac doi bani! Eu voi continua sa-l “ajut” in munca sa semnaland public toate neregulile pe care le voi constata si-l asigur, pe aceasta cale, ca am suficienta experienta in materie de investigatii, informatori, diversiune si protectie informativa pentru a nu scrie “prostii”.
O alta stire interesanta este intentia directorului logistic ANP, BOGDAN COSTAS, de a ma da in judecata pentru ca am scris aici despre aventurile sale sexuale cu angajate ale penitenciarului Baia Mare. Il provoc s-a faca, si il informez ca in cariera mea am avut zeci de procese de calomnie , castigandu-le pe toate! Sunt prea puternic pe zona asta, a presei, pentru a ma speria de un obsedat care se da rotund doar in fata femeilor. Daca este barbat si in afara patului sa se confrunte cu mine in justitie! Il astept….
Ca un fapt divers, precisez ca de cand am inceput sa public articole despre penitenciarul Baia Mare in unitate s-a produs o anumita tulburare. Cadrele care se simt cu musca pe caciula se intreaba, stresate, daca nu cumva vor aparea mentionate in urmatorul meu articol, cele curate, cinstite, fac ironii pe seama stresatilor, se amuza deschis si ma incurajeaza (chiar si numai din priviri) sa continui dezvaluirile. Un exemplu negativ in acest sens, este purtatorul de cuvant al unitatii, d-ra CRINA SUCIU. Aceasta blonda cu pretentii de “Elena Udrea” (dar departe de inteligenta originalului) se comporta ca un mic “faraon” local. Este de-a dreptul sensibila cand afiseaza aere de recidivist notoriu, se inconjoara de criminali si talhari pe post de sluga, pretinde onoruri si inchinare si se simte in al noualea cer cand “armatele” de analfabeti ii dedica ode si psalmi! Trec peste nenumaratele minciuni pe care le promoveaza prin comunicatele si declaratiile sale publice (le voi proba intr-un articol viitor, acum mi-e cam sila sa ma ocup de ea) ca si peste diversiunile pe care le patroneaza printre detinuti si cadre si am sa va spun doar ca in ultimul timp este foarte stresata pentru ca “frumusetea” sa nu mai este apreciata, asa cum se astepta, de barbatii cu functii de conducere din unitate!
Tot mai multe persoane (cadre si detinuti) ma cauta pentru a-mi expune diverse probleme solicitandu-ma pentru a le face publice. Eu incerc, atat cat pot, sa documentez problemele care imi sunt semnalate si sa discern intre “bine” si “rau”. Sper ca acele cazuri pe care le voi semnala sa fie luate in seama, analizate si solutionate, de factorii competenti pentru ca in sistemul penitenciar se petrec foarte multe drame REALE si, de multe ori, cadrele care ar trebui sa le resolve le trateaza cu indiferenta si nepasare.
Astazi, am sa dau exemplul detinutului LUCA TEOFIL, condamnat la 8 ani de inchisoare. A fost consilier local in Baia Mare si a fost arestat dupa un flagrant cu prostituate. In penitenciar, omul a desfasurat o activitate creativa rar intalnita printre detinutii de drept comun. “Am participat la toate activitatile socio-educative primind, in 4 ani, 18 recompense. Am luat o diploma in urma cursului EDUCATORI INTRE EGALI si am publicat o carte de poezii compuse aici, intitulata ARUNC UN ULTIM ZAR. Sunt detinatorul a doua brevete de inventie si in prezent lucrez la un alt brevet, cu un program zilnic de 7 ore” mi-a declarat Luca Teofil. Pe aceasta cale, detinutul solicita ANP Bucuresti sa-i aprobe prelungirea programului de lucru la 50 ore/saptamana si , de asemenea, sa primeasca de acasa un calculator care ii este absolut necesar pentru elaborarea proiectelor de inventie si pe care sa il foloseasca strict in timpul programului de lucru si la Clubul unitatii. “Pentru a realiza inventia, in prezent lucrez in conditii rudimentare, folosind doar creion si radiera, la fel ca in urma cu 50 de ani” spune Luca. Incercarile sale de a obtine aprobari de la conducerea penitenciarului Baia Mare au fost, pana acum, sortite esecului.
Personal (daca imi permiteti o apreciere subiectiva) nu vad nicio problema in a i se aproba detinutului Luca Teofil minimele conditii necesare unei munci creative eficiente. Intr-o lume bolnava, orice intentie sau demers lucrative, intelligent sau creative ar trebui incurajat si apreciat, nu blocat si impiedicat! Desigur, in astfel de cazuri, este necesar ca problema sa fie analizata competent de oameni bine pregatiti, maturi si inteligenti nu de cadre a caror viziune nu depaseste sarma ghimpata din jurul unitatii! Luca Teofil nu a gasit intelegere aici si nu cred ca cererea sa merita macar discutata, analizata la un nivel superior.
Aceste fiind spuse, ma opresc deocamdata aici. Imi propun ca, pe viitor, sa vin mult mai des in fata dvs. cu articole noi atat despre viata penitenciara cat si cu chestiuni extrem de interesante din viata publica locala (politica, afaceri, justitie etc.). Dumnezeu sa va ajute!
Cornel SABOU
marți, 22 aprilie 2008
''FAMIGLIA'' PENITENCIARULUI BAIA MARE
Va salut din nou, oameni buni! Inainte de a va oferi un nou episod din viata penitenciarului Baia Mare ma simt obligat sa fac cateva precizari vizavi de unele comentarii rautacioase postate sub anonimat la articolele precedente de anumite cadre ale acestei unitati. Eu inteleg foarte bine faptul ca articolele mele au deranjat linistea si viata tihnita a unor neciopliti, ajunsi peste noapte de la coada vacii nebune in haina statului. Dupa cum poate vedea toata lumea, ''argumentele'' folosite de aceste rebuturi ale sistemului nu sunt decat dejectii verbale, mostre ale unui caracter infect, produse ale unor creiere bolnave de care, sincer, MI-E MILA! Marea mea FORTA consta tocmai in faptul ca AM CURAJUL sa ies in fata, cu subiect si predicat, nume si prenume, desi sunt detinut, in penitenciarul LOR, iar EI, desi sunt ''stapani'' pe viata mea n-au nici macar curajul de a ma privi in ochi, daramite de-a se lupta cu mine cinstit, cu cartile pe fata! Ii asigur pe aceasta cale ca anii pe care ii voi petrece eu aici, dupa gratii, vor fi cam tristi pentru unii dintre ei (si ele!) si sa nu va mirati, nervosilor, daca veti ajunge inapoi, sa sugeti tata vacii de la care ati plecat in lume! Nu mi-e frica de voi! Sunt prea puternic pentru a ma speria de o adunatura de gunoaie! Imi cer scuze fata de oamenii de bun simt, dar REALITATEA pe care o traiesc eu aici PUTE in halul asta si nu am ce face, ma simt obligat sa o descriu in toata ''splendoarea'' ei...
Astazi, am sa va descriu o situatie si am sa va las pe dvs sa trageti concluzii. Sa decideti singuri daca e normala sau nu, daca e europeana sau...''sovietica''! Penitenciarul este o unitate de stat, finantata din bani publici, de la bugetul de stat. In mod normal, posturile care sunt ocupate in organigrama unitatii ar trebui sa fie date unor oameni care dovedesc competenta, moralitate si tarie de caracter. Nu e lucru usor sa fi ''stapan'' pe vietile a sute de detinuti, sa menti ordinea si disciplina si sa te adaptezi unor pretenti europene. Situatia pe care o voi descrie mai jos ar putea fi numita NEPOTISM, dar cred ca acest calificativ ar fi superficial si nepotrivit. Am putea accepta ''nepotismul'' daca ar fi vorba de unu-doi-trei cazuri de soti, sotii, cumnati sau nepoti angajati in Penitenciarul Baia Mare pentru a le asigura acestora un loc caldut si bine platit (cu zeci de milioane pe luna!). Dar, oameni buni, cand vorbim de ZECI de cazuri de nepotism, toate in acelasi loc, la aceiasi unitate (PENITENCIARUL BAIA MARE), atunci cred ca intram intr-o zona mult mai...periculoasa! Cititi si va cruciti!!!
Iata in continuare o LISTA cu FAMILIILE angajate la Penitenciarul Baia Mare si platite cu banii dvs...
Astazi, am sa va descriu o situatie si am sa va las pe dvs sa trageti concluzii. Sa decideti singuri daca e normala sau nu, daca e europeana sau...''sovietica''! Penitenciarul este o unitate de stat, finantata din bani publici, de la bugetul de stat. In mod normal, posturile care sunt ocupate in organigrama unitatii ar trebui sa fie date unor oameni care dovedesc competenta, moralitate si tarie de caracter. Nu e lucru usor sa fi ''stapan'' pe vietile a sute de detinuti, sa menti ordinea si disciplina si sa te adaptezi unor pretenti europene. Situatia pe care o voi descrie mai jos ar putea fi numita NEPOTISM, dar cred ca acest calificativ ar fi superficial si nepotrivit. Am putea accepta ''nepotismul'' daca ar fi vorba de unu-doi-trei cazuri de soti, sotii, cumnati sau nepoti angajati in Penitenciarul Baia Mare pentru a le asigura acestora un loc caldut si bine platit (cu zeci de milioane pe luna!). Dar, oameni buni, cand vorbim de ZECI de cazuri de nepotism, toate in acelasi loc, la aceiasi unitate (PENITENCIARUL BAIA MARE), atunci cred ca intram intr-o zona mult mai...periculoasa! Cititi si va cruciti!!!
Iata in continuare o LISTA cu FAMILIILE angajate la Penitenciarul Baia Mare si platite cu banii dvs...
- FLORE GAVRIS ( sef sectie) este frate cu MARIAN GAVRIS (sector caini) si var cu VIOREL GAVRIS (birouri);
- SORIN GHIDUT (sectie) este frate cu EUGEN GHIDUT (sector vizita);
- NICOLAE BIG (sectie) este frate cu MIHAI BIG (garaj), iar sotia lui Mihai, LENUTA BIG e proprietara unicului magazin alimentar din incinta penitenciarului;
- VASILE MORAR (centrala) si sotia lui, AGAFIA MORAR (sectie femei);
- CORIN SUT (sectie) este cumnat cu SORIN VALEAN (sectie);
- STEFAN HRITAC (sectie) este fiul lui MARIA HRITAC (casiera);
- ROBERT ROMAN (sef paza exterior) este (sau, ma rog, a fost) sotul lui ALINA ROMAN (contabila). Cei doi au divortat dupa ce Robert si-a prins nevasta in bratele fostului director economic BOGDAN COSTAS ( in prezent director logistic ANP Bucuresti);
- GRIGORE CANTA (sef tura) este frate cu ALEXANDRU CANTA (sef schimb);
- CALIN PINTEA (sofer garaj) e frate cu IOSKA PINTEA (foisor);
- SORIN CIONTE (magazie) este frate cu CRISTIAN CIONTE (garaj), Sorin si-a adus aici si finul, CIPRIAN DAN (bucatarie catering);
- GELU ANDREICUT (functii diverse) este sotul lui CLAUDIA ANDREICUT (asistenta);
- VLADUT BOTH (cabinet) e frate cu LIVIU BOTH (foisor);
- AUGUSTIN BOTH ( sere, escorta) e frate cu VALER BOTH (gradina);
- VASILE ILIS ( sef paza escorta) e sotul lui ADRIANA ILIS (sefa caserie)
- CRINA SUCIU ( purtator de cuvant) este fiica lui IOAN SUCIU ( fost comandant al penitenciarului, decedat);
- MARIUS LAURAN (sectie) este nepotul lui LIVIU BODEA (sectie);
- din fratii HOZAN, unul s-a pensionat. A mai ramas in unitate ALEXANDRU HOZAN.
- GABRIEL SIMON (sef compartiment educativ) este frate cu RAUL SIMON (sector vizita).
- RODICA MURESAN (contabila) l-a adus in unitate pe CRISTIAN MARIES (prieten?, ruda?);
- MIHAI COROIAN (sef cadre) este sotul lui PAUNITA COROIAN (scrisori);
- VASILE ILUT (tehnic-educativ) este sotul lui MARIETA ILUT (secretara);
- DOREL CIOLTE (escorta) este frate cu DANIEL CIOLTE (vizita);
- IONUC CUTOI (sofer) sotul lui DANA CUTOI (magazie). Se pare insa ca in prezent sunt divortati.
- CODRIN BOTA (sef schimb) este nasul lui PETROSAN;
- din satul Iadara au venit in grup: NICOLAE BUTEANU (poarta 1) var cu IOAN PRUNA (garaj); POP TODOR (popota) care l-a adus si pe FELICIAN POP ( foisor);
- un caz special este EUGEN SOMESAN, un cadru BOLNAV DE HEPATITA, dar care lucreaza bine-merci intrand in contact cu colegii si detinutii fara nicio problema, desi cazul sau e de notorietate in unitate!!!
Nu am pretentia ca lista de mai sus e completa. Documentarea mea a fost facuta, totusi, in niste conditii speciale. Eu sunt detinut, am un milion de interdictii si foarte putine drepturi. Cu toate aceste conditii ''speciale'' am reusit sa '' descopar'' peste 20 de cazuri de ''nepotism''. Va marturisesc ca lista cu nasii, finii, verii, cumnatii si ''prietenii'' este MULT mai mare, dar nu am avut rabdare s-o intocmesc.
Ce vreau eu sa demonstrez cu asta? In primul rand faptul ca sunt detinut intr-un ''spatiu'' dominat de OMERTA (legea tacerii). Interesele personale ale multor angajati, toleranta reciproca (''faci tu, fac si eu'') increngatura de relatii dintre aceste cadre (multe sotii sau amante trecute de la unii la altii, divorturi, imperecheri, incuscrii etc) fac ca ORICE problema sa ''moara'' inainte de a se rezolva, fapte marsave din trecut sunt acoperite de uitare, iar competenta, profesionalismul sunt lasate in plata Domnului. Cei care au intrat in sistemul penitenciar tocindu-si coatele prin scoli si muncind pe rupte sunt marginalizati pentru a face loc pilelor, cunostintelor, familiei... Asa se face ca anii trec si Penitenciarul Baia Mare ramane blocat in antichitate, cu camere de detinere nemodificate de zeci de ani, cu instalatii sanitare insalubre, cu hrana deplorabila si multe, multe altele... Precizez ca pe unii din aceasta lista i-am cunoscut personal si am constatat ca sunt oamnei de treaba, n-as avea nimic sa le reprosez. Ei bine, daca sunt chiar asa cum i-am cunoscut eu, atunci NU se vor supara pe mine pentru ca i-am trecut pe aceasta lista! Vor fi suficient de maturi pentru a intelege demersul meu, ca si principiile pe care le apar, nu de acum, ci de 13 ani (de cand lucrez in presa).
Probabil ca unii dintre dvs, cititorii mei, veti spune acum ca acest mic ''razboi'' se va intoarce impotriva mea, ca sistemul ma va invinge din nou, ca toti acestia (luati impreuna) sunt puternici si periculosi. Dragi mei am sa va marturisesc ceva...
Inainte de arestarea mea doream sa ma retrag definitiv din presa. Negociam vanzarea ziarului meu si chiar vroiam sa ma mut , impreuna cu copiii mei din Baia Mare pentru a incepe o viata noua, in alta parte a tarii. Eram satul de o viata plina de conflicte si vroiam sa ofer familiei mele LINISTE. Sistemul insa, razbunator si nemilos, nu m-a lasat! Mi-a fabricat condamnari penale si m-a inchis. In prima faza m-am enervat si am vrut sa reiau lupta, dar m-am oprit. De ce? Am facut o cerere de intrerupere a pedepsei pentru a ma intoarce acasa trei luni. Copiii mei ramasesera singuri, fara niciun sprijin material (asa cum sunt si acum, de altfel). Am zis ca voi ramane in banca mea, linistit si cuminte, daca voi fi lasat sa-mi salvez familia, dar Judecatoria Baia Mare A RESPINS cererea mea! Dorinta LOR este sa ma distruga definitiv! OK, nicio problema, mi-am zis atunci, voi muri, voi disparea, voi fi distrus, dar o voi face in LEGEA MEA, a luptei cu sistemul. Nu accept sa dispar din peisaj ca un caine, inlantuit si la propriu si la figurat. Ceea ce ati citit pana acum (de cand sunt arestat) este doar ''divertisment'', prologul adevaratelor campanii de dezvaluiri care vor urma.
Apropo...daca veti auzi ca am avut un accident, ca m-am intoxicat, ca m-am sinucis, ca am vrut sa evadez sau alte prostii de astea sa stiti ca am fost pana in ultima clipa, acelasi...
CORNEL SABOU
...un mare iubitor de viata!
Ce vreau eu sa demonstrez cu asta? In primul rand faptul ca sunt detinut intr-un ''spatiu'' dominat de OMERTA (legea tacerii). Interesele personale ale multor angajati, toleranta reciproca (''faci tu, fac si eu'') increngatura de relatii dintre aceste cadre (multe sotii sau amante trecute de la unii la altii, divorturi, imperecheri, incuscrii etc) fac ca ORICE problema sa ''moara'' inainte de a se rezolva, fapte marsave din trecut sunt acoperite de uitare, iar competenta, profesionalismul sunt lasate in plata Domnului. Cei care au intrat in sistemul penitenciar tocindu-si coatele prin scoli si muncind pe rupte sunt marginalizati pentru a face loc pilelor, cunostintelor, familiei... Asa se face ca anii trec si Penitenciarul Baia Mare ramane blocat in antichitate, cu camere de detinere nemodificate de zeci de ani, cu instalatii sanitare insalubre, cu hrana deplorabila si multe, multe altele... Precizez ca pe unii din aceasta lista i-am cunoscut personal si am constatat ca sunt oamnei de treaba, n-as avea nimic sa le reprosez. Ei bine, daca sunt chiar asa cum i-am cunoscut eu, atunci NU se vor supara pe mine pentru ca i-am trecut pe aceasta lista! Vor fi suficient de maturi pentru a intelege demersul meu, ca si principiile pe care le apar, nu de acum, ci de 13 ani (de cand lucrez in presa).
Probabil ca unii dintre dvs, cititorii mei, veti spune acum ca acest mic ''razboi'' se va intoarce impotriva mea, ca sistemul ma va invinge din nou, ca toti acestia (luati impreuna) sunt puternici si periculosi. Dragi mei am sa va marturisesc ceva...
Inainte de arestarea mea doream sa ma retrag definitiv din presa. Negociam vanzarea ziarului meu si chiar vroiam sa ma mut , impreuna cu copiii mei din Baia Mare pentru a incepe o viata noua, in alta parte a tarii. Eram satul de o viata plina de conflicte si vroiam sa ofer familiei mele LINISTE. Sistemul insa, razbunator si nemilos, nu m-a lasat! Mi-a fabricat condamnari penale si m-a inchis. In prima faza m-am enervat si am vrut sa reiau lupta, dar m-am oprit. De ce? Am facut o cerere de intrerupere a pedepsei pentru a ma intoarce acasa trei luni. Copiii mei ramasesera singuri, fara niciun sprijin material (asa cum sunt si acum, de altfel). Am zis ca voi ramane in banca mea, linistit si cuminte, daca voi fi lasat sa-mi salvez familia, dar Judecatoria Baia Mare A RESPINS cererea mea! Dorinta LOR este sa ma distruga definitiv! OK, nicio problema, mi-am zis atunci, voi muri, voi disparea, voi fi distrus, dar o voi face in LEGEA MEA, a luptei cu sistemul. Nu accept sa dispar din peisaj ca un caine, inlantuit si la propriu si la figurat. Ceea ce ati citit pana acum (de cand sunt arestat) este doar ''divertisment'', prologul adevaratelor campanii de dezvaluiri care vor urma.
Apropo...daca veti auzi ca am avut un accident, ca m-am intoxicat, ca m-am sinucis, ca am vrut sa evadez sau alte prostii de astea sa stiti ca am fost pana in ultima clipa, acelasi...
CORNEL SABOU
...un mare iubitor de viata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)