Beby

Beby e fratele meu... Dumnezeu mi l-a dat intr-o zi de mai, cand eu aveam deja trei ani jumate. De atunci au trecut multe zeci de primaveri, si ninsori ni s-au asezat pe tample... Nu vreau decat sa-ti spun LA MULTI ANI BEBY! Pentru ca mi-e dor de tine, de prietenia noastra, si de lucrurile (multe si marunte) pe care am uitat sa le traim! In alte conditii ti-as fi scris mai multe, dar acum sunt... urmarit (ca sa zic asa) si iata, am ajuns sa nu-mi mai pot manifesta simple trairi interioare pentru ca sistemul... interpreteaza! Si de cele mai multe ori o face exact pe dos, dar nu pentru ca gandeste cu dosul, ci pentru ca nu este antrenat sa descalceasca lucruri simple...
Iarta-ma pentru intarziere. Uneori trece ceva timp intre momentul scrierii materialului si aparitia acestuia pe blog. Cred ca intelegi... Peste toate insa ma bucur sa pot macar atat, macar acum...
Salutari familiei tale. Pe curand...
Cornel SABOU

Unii nu-nteleg...

Am trait s-o vad si pe asta... Comisia de munca a penitenciarului Baia Mare a analizat din nou cazul meu pentru a hotari daca lucrarea stiintifica pe care o scriu este suficient de sustinuta de recomandari de specialitate pentru a putea fi inregistrata oficial ca munca prestata de mine in cadru legal. In acest scop mi s-a cerut sa aduc de afara o recomandare scrisa din partea unei personalitati care sa se pronunte asupra relevantei temei pe care o dezvolt in carte, si anume perioada celui de-al doilea razboi mondial, cu evenimentele sale politice si militare. Am primit o asemenea recomandare din partea domnului TEODOR ARDELEAN, doctorand, director al Bibliotecii judetene Petre Dulfu din Baia Mare, fost senator al Romaniei si unul din cele mai proeminente figuri in domeniul universitar din tara noastra. Degeaba... O fi dansul (dl Ardelean) foarte cunoascut si apreciat in tara si chiar peste hotare, dar la puscaria din Baia Mare nimeni nu a auzit de el! Comisia prezidata de cititul ofiter Flore Gavris a hotarat ca recomandarea lui Teodor Ardelean este nula deoarece... pe recomandare nu scrie ca el s-ar pricepe la probleme ce tin de istoria celui de-al doilea razboi mondial. In consecinta, mi s-a cerut sa caut o alta personalitate care sa ma recomande, mai competenta in domeniu. Trebuie sa recunosc ca in fata acestei decizii am ramas mut! Ce sa mai spun, ce sa mai gandesc? Drept e ca noi, cei care din cand in cand mai scriem cate-o carte, nu prea putem intelege cum gandesc cei care, in viata lor, nu si-au citit nici macar propriul buletin!. Eu, unul, nu-mi puteam imagina ca trebuie sa-i cer domnului Ardelean un CV complet care sa-i ateste - in fata comisiei penitenciare - calitatea sa profesionala, altfel unanim recunoscuta la nivel national. In fine.... Mi-a fost pur si simplu sila de atata prostie, si am decis sa renunt. Voi scrie nu despre istoria razboiului mondial ci despre istoria ultimilor doi ani, asa cum i-am petrecut eu aici, in penitenciarul Baia Mare. Cine ma cunoaste... stie ce inseamna asta! Pe (in) curand...
Cornel SABOU

39 de primaveri

Ea a fost pentru o vreme cel mai important om din viata mea. Ca s-o am am lasat tot, si primind-o am primit tot! Cel putin asa credeam atunci...
Timpul a trecut peste noi, si ne gaseste azi, dupa 13 ani, pierduti unul de altul, dar nu definitiv pierduti. De mult nu mai calcam acelasi drum, nu mai impartim aceleasi necazuri si nici macar aceleasi bucurii! Acum, Ea nu mai e un om important in viata mea...
Ziua de azi, insa, e ziua ei! Si la propriu, si la figurat. O zi de nastere cu bucurii conditionate, dar cu libertatea pe care si-a ales-o intr-un moment de ratacire. Toate darurile pe care le-a primit (sau pe care le va primi) azi sunt plata pentru (ne)fericirea de a fi pierdut deja totul. Si cand spun totul nu ma refer la clipe de amor, caci acestea pot fi cumparate, ci doar la... ceea ce conteaza, la sentimentul (neconditionat) de a fi alaturi la bine si la greu, la ceea ce s-a nascut candva din dragostea noastra, si care acum creste fara dragostea ei. Dar nu e nimic de plans, pentru ca ea, de ziua ei, nu plange...
Nu pot sa-i doresc nimic, si nici sa-i daruiesc, caci ceea ce am eu acum e fara valoare pentru ea. Va veti intreba probabil, in cazul acesta, de ce scriu? Nu stiu exact... Poate pentru ca stiu ca in toti anii (multi) care au trecut mi-a admirat intotdeauna scrisul, m-a invidiat chiar pentru acest talent si - indiferent de context - mi-a ramas peste timp o... fidela cititoare! Pot asadar sa-i ofer aceasta virtuala realitate, dar nu ca pe un buchet de cuvinte ce trebuie citit ci ca pe o... ultima coroana de suflet impletita in ani de temnita grea, ce o asez insa nu pe capul ei ci pe mormantul durerilor noastre ingropate!

Cornel SABOU

PS - Am iertat-o pentru ca (in unele privinte) si ea m-a iertat. Trist de amuzant e doar faptul ca nici unul, nici altul nu ne cerusem iertarea!... Pe curand!

Un deţinut refuză liberarea

Deţinutul PAVEL IOAN VASILE, de la secţia ”deschişi” a penitenciarului Baia Mare, mi-a mărturisit că va cere zilele acestea, pentru a doua oară, amânarea liberării sale condiţionate! În urmă cu o lună de zile Pavel trebuia să libereze deoarece se împlinise fracţia de pedeapsă pe care trebuia s-o execute pentru a fi admis de comisia de liberare condiţionată. Atunci el se afla în Penitenciarul-spital Dej, şi a şocat comisia de liberare declarând că nu vrea să meargă din închisoare până nu i se rezolvă dosarul de pensionare de boală. La cererea sa, Penitenciarul Dej a amânat eliberarea lui Pavel cu 30 de zile. Aceste zile se împlinesc în curând, moment în care el trebuie să fie din nou analizat de Comisia de liberare, şi întrucât nu sunt motive pentru a-l mai reţine se preconiza eliberarea acestuia. Pavel a şocat însă spunându-le ofiţerilor unităţii că nu vrea să libereze nici de data asta pentru că dosarul său de pensionare încă nu s-a rezolvat. Exasperată (şi probabil temându-se de... ineditul acestui caz), conducerea unităţii a hotărât să-l transfere din nou, de data aceasta la penitenciarul Jilava-spital pentru ca medicii de acolo să hotărască dacă Pavel se poate (sau nu) pensiona pe caz de boală. Precizez că acesta are vreo 14-15 ani de muncă în subteran (în minele din Maramureş) şi este în mod clar suferind, el abia reuşind să se mişte pentru a mânca sau pentru a face deplasările strict necesare. Luni la rând Pavel s-a ”luptat” cu administraţia penitenciarului băimărean pentru a obţine actele de care avea nevoie pentru pensionare, dar a fost mereu plimbat de ici-colo fără să i se rezolva nimic. În consecinţă, acesta a afirmat că va sta în puşcărie până i se va rezolva problema şi – dacă va fi cazul - va refuza explicit liberarea. În cursul zilei de mâine Pavel va fi transferat de la Baia Mare la Jilava...
Cornel SABOU

Poezie - Început de sfârşit

Lumea-i lovită, şi viaţa mă doare,
Vin peste mine copii şi părinţi,
Văd cum lumina din ochii mei moare
Spălată în ploi de lacrimi fierbinţi.

Nu mă opresc şi nu cercetez,
Legile vieţii nu le-nţeleg,
Nu mă gândesc şi nu cugetez,
Azi drumul spre moarte nu îl aleg.

Omul trăieşte şi moare mereu,
Consumă o clipă şi-apoi îi e dor,
Moare de ciudă chiar Dumnezeu
Căci El nu moare-i nemuritor.

De aceea salut glonţul ce vine,
Şi-l las să intre la mine în trup,
Căci viaţa ce-o pierd e pentru tine
Lanţul de moarte pe care îl rup.

....................................

Este un timp, şi vine o vreme
Când sânge de viaţă îmi curge uşor,
Fiinţa-mi lovită cade şi geme,
Glonţul prin mine e trecător...

Cornel SABOU

Rezultate sondaj 1

Timp de o săptămână am efectuat un sondaj printre cititorii blogului meu... Întrebarea era următoarea: Credeti ca editarea unui jurnal penitenciar de catre un detinut este un lucru normal? Iată şi răspunsurile care au fost date:

da – 21 voturi (61%)
nu – 13 voturi (38%)
Total voturi: 34

Ce spune acest sondaj? Spune că eu trebuie să continui să scriu! Şi asta voi face (oricum continuam)... Remarc faptul că am mulţi cititori angajaţi la penitenciar, o parte însemnată a acestora votând ”Nu”.
Cornel SABOU

Anghel din nou după gratii

Am auzit că fostul primar băimărean, Cristian Anghel, s-a întors după gratii... După cum scrie Ciprian Dragoş pe site-ul său, Anghel e acum la Gherla, şi va reveni la penitenciarul băimărean în curând... Nu prea cred că ar avea ceva şanse cu căile extraordinare de atac. De aceea zic că Anghel ar trebui să accepte ideea că va sta zece luni aici.
Exemplul lui Anghel este unul de ţinut minte. Nu există în Maramureş ”personalitate” care să fii avut mai multă susţinere (politică, juridică şi de multe alte feluri) decât el, şi cu toate astea a picat la puşcărie... Sigur, nu sunt naiv să cred necondiţionat în profesionalismul justiţiei române, dar o explicaţie a acestui caz deosebit trebuie să existe. O explicaţie pertinentă...
Anghel suferă acum, şi are nevoie mai mult decât oricând de susţinerea morală şi materială a familiei sale şi a adevăraţilor săi prieteni. El trebuie să înţeleagă că acum cel mai important lucru e să se protejeze pe sine de orice cădere psihică sau fizică. Să accepte realitatea şi să meargă înainte. Dacă va veni la regimul deschis din cadrul penitenciarului băimărean va avea tot ce-i trebuie ca să ducă o viaţă liniştită în perioada asta de detenţie. Pe bloc, la regimul ”semideschis”, îi va fi un pic mai greu. Acolo deţinuţii sunt mai aglomeraţi, mai ”agitaţi”, dar până la urmă se va adapta şi Anghel.
Acest moment nu este un final pentru politicianul băimărean, ci doar startul pentru un nou început. Ştiu că va duce dorul activităţii politice (aşa cum mie mi-a lipsit jurnalismul), dar politica sa actuală trebuie să fie strict legată de supravieţuire... Vom mai vorbi despre Cristian Anghel aşa că acum mă opresc aici... Pe curând...
Cornel SABOU