257 semnături pentru eliberarea jurnaliştilor arestaţi

Tabel cu semnatarii apelului de eliberare din închisoare a ziariştilor
Liviu Man, Aurel Mureşan şi Ioan Oţel:

1. Sabou Cornel - jurnalist
2. Erli Zsolt - administrator
3. Sabou Camelia - administrator
4. Şleam Ana Domnica - secretară
5. Damian Florin - vânzător
6. Moldovan Maria - pensionară
7. Mureşan Viorica
8. Mureşan Rozalia
9. Mureşan Gavrilă
10. Mureşan Valeria
11. Mureşan Daniel
12. Varga Emeric - economist
13. Lazzari Svanimiro - administrator
14. Tătar Vasile Gheorghe - colonel (r) MApN, SPP
15. Pop Sânziana Maria - profesor
16. Rogojan Valentin - subinginer
17. Şindeştrean Zaharie - medic stomatolog
18. Micle Veronica - asistentă medicală
19. Boga Anca - profesor
20. Boga Flavius - economist
21. Bota Mărioara - pensionară
22. Bota Ioan - profesor
23. Săsăran Cristina - învăţător
24. Cupşa Crina - studentă
25. Scurtu Lucreţia - studentă
26. Nan Petruţa - studentă
27. Pop Cristina - studentă
28. Nemeti Claudia - studentă
29. Rus Cosmina - studentă
30. Tibil Claudiu - student
31. Fechete Oana - studentă
32. During Thorsten - student
33. Tomoioagă Teodora - studentă
34. Luţaş Adina - studentă
35. Marchiş Mihaela - profesor
36. Puţ Veronica - educator
37. Coteanu Ramona - învăţătoare
38. Farcaş Diana - profesor
39. Florian Livia - profesor
40. Crăciun Lucia - profesor
41. Farcaş Samfira - secretară
42. Filip Claudia - profesor
43. Bota Irina - îngrijitor
44. Pop Veronica - învăţătoare
45. Dan Pârcălab - Director General "Gazeta MM"
46. Dora Vaidiş - tehnoredactor "Gazeta MM"
47. Dan Gânguţă - asistent manager "Gazeta MM"
48. Lia Gheorghe - agent publicitate "Gazeta MM"
49. Mircea Crişan - redactor "Gazeta MM"
50. Ioana Lucăcel - redactor "Gazeta MM"
51. Monica Krajnik - consilier publicitate "Gazeta MM"
52. Marius Pilca - consilier publicitate "Gazeta MM"
53. Ştefana Roman - secretară "Gazeta MM"
54. Ioan Pop - director difuzare "Gazeta MM"
55. Ciprian Dragoş - redactor "Gazeta MM"
56. George Gânguţă - "Gazeta MM"
57. Silviu Gheţie - fotoreporter "Gazeta MM"
58. Doina Bedean - "Gazeta MM"
59. Emanuel Luca - editor "Gazeta MM"
60. Nicolae Teremtuş - redactor şef "Gazeta MM"
61. Carmen Matiaş - profesor
62. Kadar Viorica - pensionară
63. Mureşan Ioan - administrator
64. Mureşan Livia - vânzătoare
65. Leordean Ancuţa - vânzătoare
66. Leordean Gheorghe - zidar
67. Lupşe Lenuţa - îngrijitoare
68. Lupşe Raluca - vânzătoare
69. Lupşe Claudiu - vânzător
70. Leordean Ileana - pensionară
71. Kancz Berta - vânzătoare
72. Sfara Iulian - pensionar
73. Sfara Mariana - casnică
74. Todea Ioan - pensionar
75. Libotean Gheorghe - pensionar
76. Măţan Ioan - pensionar
77. Bombaş Liuţa - ceramist
78. Silaghi Letiţia - profesor
79. Bredan Derşidan Andrei - student
80. Dersidan Maria - ing.
81. Dersidan Maria - pensionară
82. Groszhart Maria - economist
83. Romer Rita - economist
84. Mariş Irina - elevă
85. Bogya Jozsef - mecanic
86. Sava Gheorghe - profesor
87. Telegdi Erika - educatoare
88. Goia Norbert - student
89. Doroghi Erika - programator
90. Şandor Luiza - asistent medical
91. Man Narcisa - profesoară
92. Luncanu Ilana - pensionară
93. Martin Florica - secretară
94. Laţa Simona - vânzător
95. Bîrlea Dana - economist
96. Bârlea Şerban - inginer
97. Coldea Greta - profesor
98. Coldea Dan - tehn. vet.
99. Varga Olivia - biochimist
100. Varga Ioan - inginer
101. Kosa Iuliana - vânzător
102. Bâlea Rodica - vitrinieră
103. Bâlea Romulus - sing.
104. Vâcla Clemenţa - profesor
105. Iluţ Mariana - profesor
106. Dulfu Cristian - farmacist
107. Andronache Constantin - profesor
108. Sass Istvan Huba Atilla - conf. univ.
109. Kovacs Gabriela - lector univ.
110. Ciceu Ana Maria - pensionară
111. Ciceu Ioniţă - pensionar
112. Măhălean Ioana - institutor I
113. Măhălean Bogdan - medic
114. Bodolay Timea - educ.
115. Bozga Gabriela - educatoare
116. Bozga Dan - student
117. Todincă Viorica - pensionar
118. Dudaş Cecilia - pensionar
119. Dudaş Ilie - inginer
120. Dudaş Cristian - economist
121. Şuteu Elisabeta - pensionară
122. Şuteu Mircea - economist
123. Hidigan Ioan - pensionar
124. Ţiplea Ioana - agricultor
125. Vezentan Dumitru - medic pens.
126. Vezentan Cornelia - învăţătoare
127. Rednic Ileana - economist
128. Tohătan Doina - prof. pens.
129. Dulf Maria - farmacistă
130. Tomşa Vasile - inginer
131. Tomşa Maria - croitoreasă
132. Szilaghi Iosif - tâmplar
133. Dardtzi Elisabeta - pensionară
134. Lachner Gavril - pensionar
135. Lachner Felicia - pensionar
136. Mureşan Gheorghe - pensionar
137. Mureşan Maria - casnică
138. Şandor Ana - pensionar
139. Şandor Claudia - vânzătoare
140. Lachner Iosif - pensionar
141. Lachner Iuliana - pensionar
142. Eisler Nicoleta - psiho pedagog
143. Dorner Catalina - inginer
144. Zumbil Cauman - adimistrator
145. Mihaiu Anghel - ing.
146. Mihaiu Elvira - profesor
147. Săcălean Claudiu - medic
148. Săcălean Crina - medic
149. Blaj Adrian - medic
150. Hossu Gabriela Ioana - inginer
151. Berinde Vasile - prof. univ.
152. Bologa Remus - inginer
153. Kovacs Ildiko - subinginer
154. Mihalescu Lucia - profesor
155. Varga Camelia - conf.
156. Anca Mihali Cozmuţa - conf.
157. Ambruş Adriana Maria Tana - prof.
158. Popa Eugenia - tehnician
159. Pop Iuliu - prof. univ.
160. Pop Nicolae - conf. univ.
161. Pop Felicia - medic stomatolog
162. Vâcla Maria - prof. pens.
163. Vâcla Ovidiu - inginer
164. Vâcla Florinela - prof.
165. Vâcla Anca - inginer
166. Lupşe Gheorghe - pens.
167. Cherecheş Ioan - pensionar
168. Cherecheş Iuliana - pensionară
169. Man Maria Alexandra - înv. pens.
170. Sabo Cosmin - asist. univ.
171. Taşcu Ioana - Lector univ.
172. Bărbosu Alexandru Dănuţ - conf. univ.
173. Zelina Ioana - lector univ.
174. Iacoş Simona - tehnician
175. Gae Marta - tehnician
176. Horvat Andrei - asist univ.
177. Hossu Gabriela - tehnician
178. Hossu Mircea - inginer
179. Bic Mariana - secr. fecult.
180. Viman Maria - secr. facult.
181. Zaharie Ancuţa - secretar facultate
182. Birtoc Daniela - tehnician
183. Corniţă Georgeta - prof. dr.
184. Iacoş Ecaterina - secretar fac.
185. Balog Laszlo - şef lucr.
186. Coman Adela - conferenţiar
187. Livinschi Monica - tehnician
188. Mureşan Petrule Maria - secr. facult.
189. Chira Flavia - şef lucrări
190. Bud Ioan - conf. univ.
191. Filip Văcărescu Daniela - prof. univ.
192. Duma Simona - şef lucrări
193. Paşca Iosif - conf. univ.
194. Făt Elena - sing.
195. Petrean Liviu - prof.
196. Vida Raţiu Andrei -asist. univ.
197. Horgoş Mircea - şef lucrări
198. Barz Cristian - şef lucrări
199. Buchman Attila - asistent
200. Gavrincea Ciprian - asistent
201. Lung Claudiu - inginer
202. Ardelean Elena - profesor
203. Costin M. - ing.
204. Costin Lucia - prof.
205. Petrică Pop - conf. univ.
206. Dania Racolţa - asist univ.
207. Kozma Lidia Elena - conf. univ.
208. Blaj Adriana - asist med.
209. Săsăran Mariana - secretar fec.
210. Lazăr Viorica - secretar facultate
211. Săsăran Alexandru - şofer
212. Dobra Mariana - secretar
213. Moldovan Dorina -
214. Aniţaş Vasile - ing.
215. Solduban Ana - referent
216. Paşca Mihaela - economist
217. Seling Florentina - economist
218. Solduban Anca - economist
219. Gergely Eugenia - magaz.
220. Gavriş Mariana - economist
221. Haidu Beata - operator date
222. Peter Dan - prof. univ.
223. Coteţiu Radu - prof. univ.
224. Pop. N. Florin - laborant
225. Marchiş Aurica - secretar facult.
226. Năsui Vasile - prof. univ.
227. Băncilă Nicolae - prof. univ.
228. Czompa Peter Vasile - jurnalist
229. Czompa Raul Florin - student
230. Gati Edita - laborantă
231. Vereş Andrei - zidar-zugrav
232. Costin Felicia - gestionar
233. Lupşe Delia - barman
234. Hauşi Adela - bucătar
235. Oros Nicoleta - bucătar
236. Marian Mariana - bucătar
237. Drozman Daniela - cofetar
238. Bodnar Sorinel - ospătar
239. Şandor Emilia - ospătar
240. Şandor Ioan - şofer
241. Sabou Iuliana - patiser
242. Vălean Măriuţa - bucătar
243. Tâţan Vasile - ospătar
244. Tâţan Elena - vânzătoare
245. Tâţan Dan - muncitor
246. Tâţan Ioana - muncitoare
247. Silaghi Florica - şefă unitate
248. Silaghi Ioan - pensionar
249. Bacia Elisabeta - bucătar
250. Senchiu Stan - ospătar
251. Amati Gheorghe - pensionar
252. Amati Melania - pensionar
253. Amati Mihaela - economist
254. Amati Simona - economist
255. berariu Floare - inginer
256. Berariu Vasile - inginer
257. Berariu Vasile Bogdan - student


- Lista va fi completată şi cu alte nume imediat ce vor fi primite înapoi toate listele-tabel care au fost difuzate în teritoriu pentru completare cu semnături.
- Toate persoanele conţinute pe această listă au semnat personal pe un formular-tabel indicând atât numele, prenumele şi profesia cât şi seria şi numărul actului de identitate (plus semnătura personală). Astfel, orice fraudă este exclusă din start...
- Cei care doresc să participe activ la această campanie şi să strângă semnături de la oamenii interesaţi de respectarea legalităţii în România sunt rugaţi să mă contacteze pentru a le trimite tabele.
- Datele de contact: adresa - Baia Mare, str. G. Coşbuc 17/1, tel/fax: 0262-276339, mobil: 0741.467746

Cornel SABOU

Doi poliţişti sigheteni – condamnaţi la închisoare!

La Tribunalul Maramureş e în aceste zile pe rol punerea în executare a sentinţei penale definitive, dată în 19 iunie 2006 de instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), prin care doi poliţişti din Sighetu Marmaţiei, agenţii Vasile Mariş şi Adrian-Daniel Lăscăian, au fost condamnaţi la şase luni de închisoare (dar cu suspendarea executării pedepsei) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. De asemenea, conform sentinţei definitive, cei doi poliţişti inculpaţi trebuie, ,,în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor, să plătească părţii civile Eşanu Florian (partea vătămată, fotoreporter la cotidianul ,,România Liberă’’ – n.a.), cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, suma de 100.000.000 lei (ROL), admiţându-i în parte cererea de despăgubiri (…)’’. În plus, fiecare dintre inculpaţi mai trebuie ,,să plătească statului câte 7.000.000 lei (vechi – n.a.), iar părţii civile câte 29.718.000 lei (vechi – n.a.) cu titlu de cheltuieli judiciare.’’ De fapt, această sentinţă a fost practic dată pe 20 decembrie 2005 de instanţa Curţii de Apel Cluj, prin Decizia Penală nr.276/A/2005, însă, cum era de aşteptat, ulterior au declarat recurs şi Eşanu Florian, şi poliţiştii inculpaţi, şi partea responsabilă civilmente MAI, dar şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Iar ÎCCJ a respins ca nefondate toate recursurile formulate, menţinând astfel decizia Curţii de Apel Cluj. Dar despre ce a fost vorba de fapt? ,,(…)în noaptea de 2/3 februarie 2003, fiind în efectuarea serviciului de patrulare (poliţiştii sigheteni Mariş şi Lăscăian – n.a.), prin încălcarea atribuţiilor de serviciu l-au încătuşat pe partea vătămată Eşanu Florian, l-au dus la sediul poliţiei unde l-au ţinut mai multe ore şi l-au sancţionat contravenţional, aducând astfel atingere drepturilor constituţionale ale acestuia.’’ Aşadar, evenimentul cu pricina a avut loc în seara de 2 februarie 2003, când, în faţa hotelului Tisa din Sighet, în jurul orelor 23.00, a izbucnit un conflict – realmente absurd – între ziariştii Florian Eşanu şi Ion Traian Ştefan, cu cei doi poliţişti însoţiţi de un jandarm; discuţii stupide, injurii etc., pentru ca într-un final fotoreporterul Eşanu să fie imobilizat, trântit la pământ, i s-au pus cătuşele precum unui infractor foarte periculos (oare povestea seamănă măcar puţin cu cea din cazul ziaristului băimărean Dan Pârcălab?), a fost urcat cu forţa în maşină şi dus la secţie. Acolo circul a continuat, de fapt abuzurile poliţiştilor au continuat, jurnalistul fiind percheziţionat şi amendat contravenţional. Totul a ţinut circa trei ore. Şi astfel, de a doua zi, au început demersurile ziariştilor în justiţie pentru a-şi căuta dreptatea, pe ,,traseul’’ Judecătoria Sighetu Marmaţiei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj şi ÎCCJ. Şi poate ar mai fi de subliniat două aspecte interesante. Primul, faptul că în prima fază a procesului, adică la Tribunalul Maramureş, poliţiştii inculpaţi au fost condamnaţi doar la ,,câte o amendă de 6.000.000 lei vechi, cu caracter administrativ’’ şi, în fine, să-i plătească lui Eşanu 100 milioane lei vechi ca daune morale şi câte 29 milioane lei vechi pentru cheltuielile judiciare suportate de partea vătămată Eşanu. Însă esenţa este faptul că poliţiştii inculpaţi au fost sancţionaţi doar cu ,,amendă administrativă’’, şi nu măcar cu ,,amendă penală’’, ceea ce ar fi avut consecinţe grave pentru meseria poliţiştilor. Al doilea aspect interesant din procesul derulat la Tribunalul Maramureş a fost numărul mare şi ,,calitatea’’ martorilor audiaţi, printre care au fost câţiva poliţişti, inclusiv şeful Poliţiei Sighet pe-atunci, comisarul-şef Liviu Indre, dar şi doamna primar Eugenia Godja! Însă vom mai vorbi (şi scrie) despre aceste aspecte necunoscute opiniei publice, nu de alta, dar, la urma urmei, despre drepturile constituţionale ale tuturor cetăţenilor este vorba, recte despre atât de multe şi dese abuzuri ale autorităţilor. Şi, implicit, despre teama multor cetăţeni de a-şi apăra drepturile în justiţie, ori despre ciudata reţinere a multor ziarişti, din păcate, de a face publice cazurile în care sunt implicaţi şefi din poliţie, primari-lideri politici ş.a.m.d. (Peter CZOMPA)

Dosarul "Zvara" a ajuns la DNA

În episoadele anterioare v-am relatat împrejurările în care a apărut pe rol, în anul 2000, aşa-numitul caz Zvara, care au fost etapele mari ale derulării cazului până în prezent şi, de asemenea, am punctat câteva aspecte despre care opinia publică ştie foarte puţine amănunte chiar şi astăzi, după şapte ani de la declanşarea oficială a cercetărilor. Iată, doar şi din precedenta frază reiese, indirect, că paradoxal, deşi e vorba despre un caz extrem de grav (un magistrat judecat pentru infracţiuni foarte grave – luare de mită, fals în acte şi uz de fals!), deşi cazul ca atare e pe rol de şapte ani (nu avem o confirmare oficială, dar, cel puţin din câte ştim noi, cazul judecătorului băimărean Vasile Zvara e cel mai vechi caz pe rolul instanţelor de judecată şi a parchetelor din România, desigur în ceea ce priveşte cazurile de magistraţi cercetaţi penal şi trimişi în judecată în perioada 2000-2007!), deşi cazul e fără precedent în România din foarte multe puncte de vedere, totuşi astăzi se poate spune, fără nici o reţinere, că opinia publică tot nu cunoşte acest caz. De ce? Tocmai aici este esenţa acestui articol – de ce atâtea neclarităţi? De ce atâta mister în jurul acestui caz, după atâţia ani? De ce atâta teamă în rândurile magistraţilor maramureşeni? De ce au apărut atâtea zvonuri absolut neadevărate despre cazul judecătorului Zvara? De ce atâta reţinere în instituţiile media din Maramureş? Iată motivele pentru care, după atâţia ani, voi apela şi la o altă modalitate de a vă prezenta cazul, şi anume sub formă de întrebări punctuale, unele adresate unor judecători, altele procurorilor care s-au ocupat de caz; sau altele adresate anumitor politicieni sau oameni de afaceri (în special din Maramureş!) şi chiar unor colegi ziarişti… Dar iată întrebările, stimaţi cititori, şi veţi înţelege cum s-au derulat lucrurile în acest incredibil caz, acum ,,în lucru’’ la DNA!

1. Până în aprilie 2000, judecătorul băimărean Vasile Zvara a deţinut funcţia de preşedinte al Judecătoriei Târgu Lăpuş. Cine şi din ce motive a decis atunci transferarea lui Zvara, efectiv peste noapte, la Judecătoria Baia Mare? (precizare: în acea perioadă, preşedinte al Tribunalului Maramureş, deci nr.1 al Justiţiei din judeţ era judecătorul Viorel Bălin, acum pensionar şi, dacă memoria nu mă înşală, ex-magistratul Bălin este şi cetăţean de onoare al municipiului Baia Mare!; pentru ce merite şi cine a decis conferirea acestui titlu lui Viorel Bălin, va fi subiectul unui viitor material).

2. Ce relaţii de colaborare au existat, până în aprilie 2000, între fostul preşedinte al Judecătoriei Târgu Lăpuş, Vasile Zvara, şi fostul prim-procuror al Parchetului Târgu Lăpuş, Crinel Couţi? (precizare foarte importantă: procurorul Couţi a fost promovat, în primăvara anului 2003, nota bene, direct în funcţia de prim-procuror al Parchetului Baia Mare!!!).

3. A existat vreo legătură de cauzalitate între momentul declanşării cazului Zvara şi conflictul profesional dintre judecător şi procurorul Crinel Couţi, conflict notoriu izbucnit încă din anul 1999, imediat după numirea lui Zvara în fruntea Judecătoriei Târgu Lăpuş?

4. Ce legătură a avut, dacă a avut, procurorul Couţi cu declanşarea anchetei în cazul Zvara, deci cu cercetările efectuate iniţial de unii procurori din Cluj, respectiv cu demararea anchetei penale în iunie 2000 de către procurorii de la Parchetul General al României?

5. Judecătorul Zvara a fost acuzat pentru presupusele infracţiuni de luare de mită, fals în acte şi uz de fals, iar aceste capete de acuzare au fost formulate pornindu-se de la două cazuri penale petrecute în Târgu Lăpuş: cazul Ungur Şofron şi cazul Pop Daniel-Ştefănel, de ambele ocupându-se iniţial Poliţia şi Parchetul din Târgu Lăpuş, după care acestea au fost judecate de magistratul Zvara. La ce concluzii au ajuns Poliţia şi Parchetul în cele două cazuri şi ce sentinţe a dat judecătorul în aceste două cauze? (asupra acestor două cazuri vom reveni cu amănunte, pentru că de fapt de aici a pornit totul!).

6. În cazul Ungur Şofron, judecătorul Zvara a fost acuzat de luare de mită (fiind vorba de 1.700 dolari SUA, spuneau unii, 1.800 dolari, ziceau alţii, sau 2.100 dolari, după cum vorbeau oamenii), iar asta la multe luni după ce judecătorul îl condamnase deja pe Ungur la şase ani de închisoare! Pentru ce (sau pentru cine) să fi luat mită judecătorul? (acest lucru ar trebui să fie evident şi dovedit de procurori după atâţia ani de cercetări şi procese, nu-i aşa?)

7. A existat aşa-numitul ,,flagrant’’ în cazul luării de mită? (sigur că nu, altfel Zvara de mult ar fi fost arestat, condamnat şi închis!).

8. De la cine a luat Zvara mită, cît şi cînd? (ei bine, aici e cheia acestui cap de acuzare, fiindcă în joc erau, cel puţin la început, două nume din zona Târgu Lăpuş: Pavel Podină şi Vasile Buda; însă nici unul dintre aceştia nu a afirmat şi nu a declarat vreodată că i-a dat bani judecătorului Zvara!). Cu alte cuvinte, cine se presupune a fi fost cel care a dat mita? Se ştie măcar atâta lucru acum, după şapte ani de la deschiderea cazului Zvara?

9. Pe de altă parte, cine a fost denunţătorul? – căci putea fi exact cel care a dat mita sau, fireşte, altcineva, dar ultima variantă e puţin probabilă (nu, nu a existat nici un denunţ direct împotriva judecătorului Zvara, nici o sesizare şi nici o plângere formulată direct împotriva judecătorului Vasile Zvara!!!).

10. Dar atunci cine şi împotriva cui a făcut plângere penală? E adevărat că acest prim demers de fapt l-a făcut soţia lui Ungur Şofron, însă, atenţie, nu împotriva judecătorului Zvara, ci împotriva altcuiva? Dacă e adevărat, împotriva cui şi de ce? (oare femeia a depus o plângere împotriva lui Pavel Podină şi a lui Vasile Buda, în sensul că aceştia au mers la ea şi, din nou atenţie, i-au cerut femeii 1.800 sau 2.100 dolari pentru a ,,aranja’’ ei, cu judecătorul, cum altfel, eliberarea lui Ungur Şofron din puşcărie!?) Şi dacă presupunem, prin absurd, că aşa ar fi stat lucrurile, adică suma de bani strânsă de cei doi urma să ajungă la Zvara, putea judecătorul să-i ,,rezolve’’ ulterior eliberarea lui Ungur? (nu, categoric nu, Zvara nu mai avea absolut nici o soluţie juridică legală de a-l pune în libertate pe Ungur Şofron! – dar asupra acestui foarte important aspect vom reveni).

11. Prin urmare, e adevărat că în cazul Zvara, respectiv pentru deschiderea unui dosar penal împotriva judecătorului s-a autosesizat Parchetul? Dacă e adevărat, care procuror(i) şi de la care Parchet? De la cel din Târgu Lăpuş? Cel din Baia Mare? Cel din Cluj-Napoca? Sau direct Parchetul General? Iar autosesizarea procurorilor (sic!) ce anume a avut ca bază legală de pornire a cercetărilor?

12. De ce a durat circa nouă luni de zile ancheta efectuată de fostul procuror-şef Nicolae Păcuraru de la Parchetul General al României? (şi coincidenţa, sigur că da, face că tocmai cam atunci când Parchetul General punea soluţia de trimitere în judecată a lui Zvara, în februarie-martie 2001, procurorul Păcuraru a fost destituit şi transferat la un parchet judeţean din Alba, nota bene, adică tocmai în Alba Iulia unde urma să fie strămutat procesul, la Curtea de Apel Alba, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din octombrie 2001!).

13. De ce judecătorul băimărean nu a fost niciodată, dar absolut niciodată audiat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), nici măcar înainte de demararea anchetei oficiale?

14. De ce judecătorul nu a fost niciodată primit de fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu? (magistratul inculpat a încercat de nenumărate ori să obţină o audienţă la stimabila doamnă ministru pusă în funcţie de PSD, nu a fost primit, dar nici măcar nu s-a răspuns la nici un memoriu trimis de Zvara pe adresa cabinetului doamnei ministru Stănoiu?!).

15. De ce, de peste şapte ani, absolut nimeni din Ministerul Justiţiei nu suflă o vorbă, public, despre existenţa pe rol a cazului judecătorului băimărean Vasile Zvara?

16. În cazul acuzaţiei de luare mită, pe baza căror dovezi a fost deschisă ancheta Parchetului, cine a demarat-o şi ce probe au fost obţinute ulterior, adică până în momentul trimiterii magistratului în judecată, în martie 2001?

17. Timp de aproape nouă luni, de anchetă s-a ocupat procurorul-şef Nicolae Păcuraru de la Parchetul General al României. De ce dosarul Zvara a fost preluat, după atâta timp, de procurorul Flavius Crîznic? (într-adevăr, în februarie 2001 cazul a fost preluat de procurorul care astăzi este consilierul doamnei ministru Monica Macovei!) E normal ca de un caz să se ocupe un procuror, iar în final soluţia s-o pună un alt procuror?

18. După ce a fost trimis în judecată (în martie 2001), magistratul penalist Zvara a fost, cum era şi normal, suspendat din funcţie, lucru pe care judecătorul inculpat l-a aflat abia în data de 17 mai 2001. Bun, numai că, atenţie, suspendarea intra în vigoare începând cu data de… 26 aprilie 2001, deci retroactiv! E posibilă o astfel de situaţie? Iată că în România e posibilă. Dar e legal? Atunci cum rămâne cu perioada 26 aprilie-17 mai 2001, perioadă în care judecătorul – deşi suspedat din funcţie – a beneficiat de toate drepturile profesionale şi şi-a îndeplinit toate obligaţiile de serviciu?

19. Procesul în cazul Zvara a început la Curtea de Apel Cluj, pe 24 mai 2001. La prima înfăţişare, inculpatul a solicitat instanţei strămutarea procesului, oriunde în ţară, numai să nu continue în Cluj. Oare de ce? Din cauză că Zvara se temea de judecătorii clujeni sau de procurorii clujeni? (de subliniat că în acea perioadă, printre cei mai temuţi procurori din Cluj – temuţi în ce sens doriţi dvs, stimaţi cititori - se număra şi procurorul Daniel Morar, cel care astăzi este chiar şeful DNA!, şi, în plus, procuror care în anii 2000-2001 cunoştea mai mult decât bine pe-atunci proaspătul dosar Zvara).

20. De ce Curtea Supremă de Justiţie, actuala Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, a avut nevoie, în anul 2001, de aproape şase luni de zile pentru a lua o simplă decizie în privinţa cererii de strămutare a procesului din Cluj?

21. Judecătorul inculpat Vasile Zvara a fost vreodată, cel puţin în prima fază a anchetei procurorilor, reţinut pentru cercetări? A fost Zvara arestat? I s-a impus vreodată inculpatului Zvara, de către vreo instanţă de judecată, să părăsească România? Dar au solicitat vreodată procurorii ca lui Zvara să i se impună interdicţia de a părăsi România? Şi dacă răspunsul la toate aceste întrebări este NU pe linie, atunci de ce acest ,,judecător băimărean corupt’’ nu a fost nici reţinut, nici arestat şi nici nu i s-a interzis să plece din ţară? Nu au existat probe suficiente? Sau poate nu a existat şi nu există nici astăzi la dosar nici un fel de probă directă, nici o probă concludentă, ci doar câteva simple declaraţii absolut nerelevante şi neacoperite de probe? (va urma)

Peter CZOMPA

Articol publicat în "Viaţa Maramureşului", nr.6(127) din 2007

Am zilele senine şi noaptea dorm foarte bine

Puşcăria are şi avantaje. Ca o hârtie de turnesol, închisoarea împarte lumea în alb şi negru. Fără nuanţe, fără griurile salvatoare din lumea de afară. Acum îţi vezi prietenii, cât şi duşamnii. Şi oamenii pe care îi cunoşti îi categoriseşti mult mai dur. Nu mai ai timp să le găseşti scuze sau pretexte pentru comportamentul lor. Evident că în situaţii de criză, fiecare îşi simte cămaşa mai aproape decât sacoul şi acţionează în consecinţă. Dar rezultatele? Când am fost arestaţi, trocul pus la cale de procurori era simplu. Denunţă-l pe Liviu Man, spune orice-l poate incrimina şi tu vei scăpa, nu vei fi arestat, te poţi întoarce la viaţa călduţă de dinainte. Două persoane au ales această cale, cea uşoară. Nu le pronunţ numele, ca să nu-i mai fac o dată de ruşine. O să povestească ei, cum li s-a dictat ce să scrie, în infamele denunţuri. Mai mult decât atât, primele lor declaraţii au fost scrise de mâna procurorilor şi doar semnate de aceştia. Astfel, ei au câştigat zile liniştite şi nopţi pline de coşmaruri. Ceilalţi minunaţi colegi ai mei au ales să spună adevărul, punându-l în faţa interesului lor propriu. Aşa au ajuns în arest, Anca Cocuţ, Ioan Oţel, Aurel Mureşan, Dorel Vidican, Dan Pârcălab şi Aurelian Grama. Memoranda Onac, o fată minunată, cu o inimă şi un curaj mai mari decât ale unui pluton de bărbaţi, şi-a riscat libertatea doar pentru a spune adevărul. Adevărul şi nu minciunile pe care le doreau ridicate la rang de adevăr procurorii DIICOT. Atât în timpul anchetei, cât şi după aceea, Memorandei, aflată în libertate, poliţiştii i-au făcut neîncetat propuneri de colaborare. Să colaboreze oricum. Să mintă şi să spună ce vor procurorii. Pentru ca minciuna, mare cât China, din dosarul Gazeta să fie amplificată şi pentru ca alte persoane să intre în malaxorul justiţiei. Unde sunt relaţiile sus-puse ale celor implicaţi în cazul Gazeta? Nicăieri. Într-un an de ascultat telefoanele noastre, a fost identificat un singur telefon cu primarul Emil Boc. Lucru pe care primarul Clujului l-a plătit cu vârf şi îndesat de la „moraliştii” din presă. Dar justiţia începe să-şi facă treaba. Am mai rămas doar trei în arest, ziarele apar în continuare. Nu ne-aţi putut omorî. Deşi aţi încercat.Cel mai frumos lucru rămâne acesta. Nouă oameni, inculpaţi şi învinuiţi din Gazeta, nu sunt învinşi, ci învingători. Şi spre deosebire de alţii din libertate, am zilele senine şi noaptea dorm foarte bine.

Liviu MAN

Penitenciarul de Maximă Siguranţă Gherla

preluat de pe siteul ziarului "Bună Ziua Ardeal"

100 de zile

Iată că prin bunăvoinţa lui Toma Rus, exponentul unei anumite părţi a oligarhiei clujene deranjate de adevărurile scrise de atâţia ani în Gazeta de Cluj şi în Bună ziua, Ardeal, a procurorilor Hrudei şi Deritei, am deja 100 de zile de închisoare. În România anului 2007, membră a Uniunii Europene. Total nevinovat şi fără să fi suferit o condamnare în viaţa mea. Dar, nu-i aşa, trebuia dată o palmă presei de investigaţii, ca să nu mai scrie despre ce este important. Despre cum fac banii aleşi noştri politicieni, fără culoare politică, sau cum o aşa zisă parte vătămată cumpără o fabrică cu un leu pentru ca mai apoi să primească ajutor de la Statul român nu ştiu câte zeci de milioane de euro. Aşa este „bine”. Presa trebuie să fie doar de divertisment, ziarele trebuie să arate toate ca Libertatea sau Averea – un şir nesfârşit de bârfe şi telenovele de doi bani în scris. Devenisem prea importanţi, cu ziarele noastre, şi trebuia să fim distruşi. Pentru că eram incontrolabili şi pentru că nu ne subordonam nici unui partid politic, nici unui grup de interese, că tot e la modă termenul. Nu eram ai nimănui. Şi asta a fost o greşeală de neiertat. Pentru cine? Pentru cei care iau deciziile majore. Nu a fost întâmplător faptul că au fost sechestrate cu confiscare toate autoturismele redacţiei. Nu a fost întâmplător faptul că au fost confiscate computerele, toate computerele redacţiilor. Pentru ca ziarele să nu mai apară. Apoi trebuiau intimidaţi reporterii. Şi asta s-a întâmplat. Toţi reporterii de la publicaţiile mele clujene au fost audiaţi. A aflat ceva senzaţional Parchetul? Absolut nimic, după cum puteţi citi şi în „monumentalul” rechizitoriu de...76 de pagini. Am fost demonizaţi în presa leneşă mintal care ia de bun tot ce dă Parchetul, dar n-are bunul simţ şi minima deontologie profesională să ceară o părere avocaţilor noştri sau celor şase oameni care sunt acum în libertate. N-aţi reuşit, domnilor procurori! Dan Pârcălab şi Aurelian Grama, asociaţii mei au fost eliberaţi la mai puţin de 30 de zile de când au fost arestaţi. Dorel Vidican, sufletul Gazetei de Bistriţa, este şi el în libertate acum. Ziarele continuă să apară. Pâcla mincinoasă, ţesută de Parchet, începe să se destrame. Şi apropo de convorbirile telefonice, mult mediatizate şi reproduse peste tot în presă. Mie, personal, mi s-au reţinut la dosar, într-un an de zile, 100 de convorbiri, din cele, vezi Doamne, 50.000 de convorbiri înregistrate. Nici una dintre ele nu este cu o parte vătămată sau despre o parte vătămată. În schimb, sunt acuzat de vulgaritate şi aroganţă. Ăstea nu sunt infracţiuni. Dacă toţi cei care vorbesc vulgar ar fi arestaţi, ar trebui construite zeci de noi puşcării pe tot cuprinsul României. Deja am câştigat cea mai importantă luptă. Publicaţiile noastre apar şi vor apărea în pofida faptului că eu sunt la Puşcărie. Am încredere în Justiţie că va face dreptate până la urmă. Am văzut judecători corecţi şi curajoşi la Curtea de Apel Cluj. Libertatea va veni şi ea curând!
Liviu MAN
preluat de pe siteul ziarului "Bună Ziua Ardeal"

Nu le-a iesit planul

De ieri, am rămas trei în Puşcărie. În sfârşit, un complet curajos al Curţii de Apel Cluj i-a eliberat pe Dan Pârcălab, Aurelian Grama şi pe Dorel Vidican. S-a rupt hamul. De la eliberarea Ancăi Cocuţ, în luna noiembrie, nu se mai întâmplase nimic bun. Iată că, totuşi, se poate. Când a fost eliberat, Dan Pârcălab era în a 19-a zi de greva foamei. Cel mai optimist dintre noi a fost, fără îndoială, Aurelian Grama, care a refuzat marţi să se tundă la frizerul puşcăriei pentru că, a spus el, oricum se va tunde joi la frizerul lui favorit. I-a ajutat Dumnezeu. Şi pe Dorel Vidican, care, ca şi mine, împlinise 90 de zile în arest. Şi căruia i se spusese pentru prima dată „tată” de către fiica lui Miruna, în arestul puşcăriei din Cluj. Miruna are un an şi opt luni. Şi nu ştie că tatăl ei a făcut puşcărie.

Toată manopera hidoasă a celor de la DIICOT s-a risipit ca fumul pe care-l produc gunoaiele din grădină când sunt arse toamna. Arestarea lui Dan Pârcălab şi Aurelian Grama a fost clocită de minţile procurorilor Hrudei&Deritei ca să umfle balonul deja fâsâit al „celebrului” caz Gazeta. Cei doi au fost primii ziarişti arestaţi în Uniunea Europeană în 3 sau 4 ianuarie. Iată că, 27 de zile mai târziu, sunt eliberaţi. Mai mult, Dorel Vidican, arestat odată cu noi în 30 octombrie anul trecut, este şi el în libertate. Mă tot întreb ce vor cloci cei doi procurori până în 15 februarie când este un nou termen în cazul Gazeta. Ce documente le vor mai înmâna condeierilor de serviciu de la organul de presă al DIICOT-ului, Evenimentul Zilei.

Acum două luni, DIICOT-iştii se lăudau cu înregistrarea a 30.000 de convorbiri telefonice, ba apoi cu 50.000 de convorbiri între membrii Trustului. La dosar, din cele 30 - 50.000 de convorbiri telefonice au ajuns vreo 100-150. Dacă chiar au înregistrat 30.000 de convorbiri, iar relevante după părerea lor sunt sunt 100, asta înseamnă un procent de 0,3%. Bun randament. Deci, un procent de 99,7% din convorbiri sunt considerate de genialii dicotişti ca nefiind bune de ceva. Dar cine plăteşte pentru asta? Toma Rus, cel mai bogat poliţist din România, favoritul chestorului Fătuloiu? Procurorii Hrudei şi Deritei? Nu! Dumneavoastră, dragi cititori!

Abia aştept să intrăm pe fondul cauzei. O să vedeţi atunci, dragi cititori, cum martori care au fost presaţi să spună minciuni, fiind ameninţaţi cu arestarea dacă nu „colaborează” cu DIICOT-ul, vor spune adevărul pentru că nu-i mai pot aresta vajnicii procurori. Alţii o să vă spună cum au fost audiaţi la sediul BCCO la ora trei dimineaţa. O să aflaţi cum, cei care n-au colaborat cu organele poliţieneşti, oameni de afaceri serioşi, au primit vizita Gărzii Financiare, iar apoi pe cea a Poliţiei Economice. ...Ce amenzi au luat şi cum au fost ameninţaţi.

Derbedeii de la DIICOT se cred ceva trupe de elită. Umblă mascaţi, cu maşini fără numere de înmatriculare. Pun cătuşe pe mâinile oricui. Se cred în ceva film american. Sunt filmaţi şi daţi în prime-time de televiziunile noastre care trăiesc exclusiv din senzaţii. Din aparenţe. Oamenii sunt arestaţi, stau prin puşcării, apoi sunt eliberaţi. Cine va plăti atunci oalele sparte? Cand vom câştiga procesul şi vom fi achitaţi? Fie în ţară, fie la CEDO! Tot dumneavoastră, stimaţi contribuabili. Astfel încât procurorii pot să facă orice vor pentru că nu vor plăti nici un leu despăgubiri. În schimb, între timp, dragi cititori, deoarece sunt un pericol public cum consideră încă instanţele clujene, am să vă scriu, zilnic, din Penitenciarul Gherla. (Liviu MAN)

P.S. Prin eliberarea celor trei, mi s-au risipit ultimele îndoieli că ziarele mele sau ale lui Aurelian vor da faliment. Nasol, băieţi. N-a ieşit planul. Aşa-i?

Data aparitiei: 2007-02-09, în ediţia on-line „BZA”

PS Cornel SABOU - În imagine puteţi vedea casa (vila) comisarului clujean Toma Rus, duşmanul de moarte al jurnalistului Liviu Man.

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MAI-MARII MAFIEI DIN JUSTIŢIA ROMÂNĂ

Săptămâna trecută am început să vă prezentăm aşa-numitul caz Zvara, recte cercetările şi procesele penale – de şapte ani pe rol! – în care inculpat este judecătorul Vasile Zvara de la Judecătoria Baia Mare. Scriam, printre altele, că, din anumite puncte de vedere, acest foarte grav caz este fără precedent în justiţia din România şi v-am prezentat şi câteva argumente în acest sens. Pentru cititorii care totuşi încă nu cunosc chestiunea, precizăm că magistratul băimărean Vasile Zvara a fost trimis în judecată la începutul anului 2001, iar procesul s-a încheiat, în faza de recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pe 26 ianuarie 2006, deci în urmă cu un an. Însă atunci, după şase ani de anchete, procese, strămutări, două sentinţe cu condamnare la închisoare, recursuri, casări de sentinţe şi rejudecări, a căzut ,,bomba’’: instanţa ÎCCJ nu a dat o sentinţă definitivă şi irevocabilă (aşa cum ar fi fost normal şi aşa cum aştepta absolut toată lumea), ci a hotărât să trimită dosarul înapoi la Parchetul General al României?! Adică înapoi la instituţia care, în perioada iunie 2000-februarie 2001, s-a ocupat de cercetarea penală şi care l-a şi trimis pe Zvara în judecată în martie 2001. Capetele de acuzare: luare de mită, fals în acte şi uz de fals. Aşadar, acum dosarul este din nou, de peste un an de zile, la Parchetul General, şi din nou, probabil, în faza de cercetare penală (sic!) precum în anul 2000! Şi, după cum scriam în numărul trecut din ,,Viaţa Maramureşului’’, cazul Zvara a intrat acum şi în UE, dar şi în ANUL OPT, tot nefinalizat!

De fapt, după atâţia ani, chiar nu mai e nimic de mirare în derularea acestui stupefiant caz. Fiindcă, după cum am mai precizat, exact asta se întâmplă de peste şapte ani: de când a fost oficial deschis dosarul Zvara, în iunie 2000, absolut nimeni din Ministerul Justiţiei nu a pomenit public, niciodată, absolut nimic despre acest caz; niciun procuror, niciun judecător, niciun ministru al Justiţiei! Apropo, ştiţi că acest caz ,,a prins’’ deja al patrulea ministru de Justiţie? E foarte simplu, iată explicaţia: în anul 2000, când a demarat ancheta procurorilor de la Parchetul General, ministru al Justiţiei încă era liberalul Valeriu Stoica; au fost alegerile generale de la finele anului 2000, iar ministru al Justiţiei a ajuns Rodica Stănoiu, membră marcantă a PSD; aşadar, în martie 2001, Stănoiu a fost cea care şi-a pus avizul pentru trimiterea în judecată a magistratului băimărean!; în mai 2001 a început procesul, iar la începutul anului 2004 PSD-ul a decis s-o ,,remanieze” pe ministreasa Rodica Stănoiu, locul ei fiind luat de pesedistul Cristian Diaconescu; şi uite-aşa s-a ajuns şi la alegerile de la sfârşitul anului 2004, în urma cărora Monica Macovei a devenit noul ministru al Justiţiei. Însă, foarte curios, nici măcar doamna Macovei încă nu a scos nici un singur cuvinţel, public, despre cazul Zvara. N-o fi ştiind nimic despre acest proces pe rol de atâţia ani? Poate că nu. Poate nici nu i-a spus nimeni (sic!). Dar despre cazul Zvara sigur ştie, în schimb, procurorul Flavius Crâznic, actual consilier al doamnei ministru! Pentru că, nota bene, procurorul Crâznic este cel care, în februarie-martie 2001 a preluat dosarul Zvara de la procurorul Nicolae Păcuraru şi se pare că tocmai procurorul Crâznic a şi pus în final soluţia de trimitere în judecată a judecătorului băimărean. Dar, nu-i aşa?, ce-ar putea să spună astăzi, oficial, oricare reprezentant al Ministerului Justiţiei? Că unui ,,judecător corupt’’ din Baia Mare i se aduc acuze extrem de grave şi că procesul e pe rol, iar instanţa şi numai instanţa de judecată va decide ce şi cum?! Aşa şi este, că în rest ce-ar putea comenta sau explica respectivul reprezentant al Ministerului Justiţiei? Poate din ce motive acest caz e pe rol de peste şapte ani? Nuuu! Dar atunci ce? Multe, tare multe, însă până una, alta, să mai facem noi public încă un motiv de a (se) comenta – tot pe la colţuri, fireşte – despre acest ,,inexistent” caz.
Iată astfel, în exclusivitate, o declaraţie incendiară a judecătorului Vasile Zvara (magistrat doar suspendat din funcţie şi în acest moment, atît şi nimic altceva!), de fapt fiind vorba despre o ,,SCRISOARE DESCHISĂ” - semnată olograf de Vasile Zvara, pe care am primit-o de la magistratul băimărean în urmă cu circa un an şi jumătate:

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MAI-MARII MAFIEI DIN JUSTIŢIA ROMÂNĂ

"M-aţi întrebat în urmă cu câteva zile, domnule ziarist (de fapt l-am întrebat în urmă cu aproape doi ani, telefonic, pentru că judecătorul băimărean se afla şi încă se află şi acum într-o ţară occidentală, cu toată familia sa; ei nu au ,,fugit’’, ci au plecat cât se poate de legal, pentru a nu muri de foame în România: fiindcă un magistrat suspendat din funcţie aici nu are dreptul să lucreze nicăieri, nici la Stat şi nici la firme private, iar Zvara intuia foarte bine încă din 2002 că procesul său va fi tergiversat cât mai mult posibil! – n.a.), dacă am ceva să le transmit celor ce au pus la cale înlăturarea mea din justiţie. V-am spus atunci că nu-mi doresc decât să le fie ruşine, însă abia mai apoi am realizat că vorbisem în van, fiindcă lor le sunt străine noţiunile de onoare şi ruşine. Doresc, însă, să fac publice prin intermediul dvs. câteva întrebări la care de ani de zile aştept răspunsuri şi care, ca de obicei, vor rămâne fără răspuns. De ce? Poate pentru că a răspunde la ele înseamnă a spune adevărul pe faţă şi, mai presus de orice, înseamnă a pierde puterea câştigată prin fraudă, minciună şi, nu în ultimul rând, asasinate politice (şocantă afirmaţia judecătorului!?! – n.a.).

,,Totul este un fals grosolan comis de către procurori”

Aşadar:

- De ce organele de presă care au scris despre mine s-au mulţumit şi se mulţumesc în continuare să scrie doar ceea ce le impun procurorii şi nu adevărul? (despre cazul Zvara s-a mai scris câte ceva până prin anul 2003, în majoritate lor fiind însă articole denigratoare la adresa judecătorului băimărean şi pline ochi cu minciuni ordinare şi dezinformări gen ,,Zvara este cercetat în stare de arest!’’, deşi Zvara nu a fost niciodată arestat şi nici măcar reţinut pentru cercetări, nicio secundă! – n.a.)

- De ce aceleaşi organe de presă nu apelează la sprijinul unui avocat care, depunându-şi delegaţia în dosarul meu, să le permită ziariştilor să vadă ceea ce este în realitate în dosarul meu? Nu trebuie să fii jurist pentru ca, citind paginile acelui dosar, să-ţi dai seama că totul este o înscenare fără suport juridic, că totul este un fals grosolan comis de către procurori (drăguţă şi tare afirmaţia judecătorului, nu? – n.a.) şi care, în repetate rânduri, au falsificat vizibil actele din dosar, a se vedea procesul-verbal întocmit cu ocazia verificării caietului grefierei (referire la fosta grefieră-şefă de la Judecătoria Târgu-Lăpuş – n.a.): se face menţiunea că grefiera-şefă Pop Ligia a fost de faţă şi a semnat. Fals, în ziua respectivă nici măcar nu a fost de faţă. Semnătura din dreptul numelui ei este falsă şi aparţine unui procuror (stupefiant!?! – n.a.). Mai mult, a se compara procesul-verbal de efectuare a unei fotocopii, în care se menţionează că la rubrica procuror nu exista nicio menţiune cu toate că este scris clar că procurorul a fost de acord cu măsura propusă (de judecătorul Zvara – n.a.). De ce se face o atare menţiune? Fiindcă se ignora realitatea şi ei ştiu că nimeni nu are curajul să verifice. Şi seria falsurilor ar putea continua (la acest punct, judecătorul Zvara se referă la aspecte din ancheta privind două din acuzele care i se aduc, de fals în acte şi uz de fals, în dosarul Pop Daniel Ştefănel, cauză în care judecătorul a dat o soluţie la începutul anului 2000, pe când el era încă preşedinte al Judecătoriei Târgu-Lăpuş – n.a.)

- De ce se ascunde faptul că am fost destituit ilegal din funcţia de preşedinte de instanţă (în aprilie 2000, de la Judecătoria Târgu-Lăpuş – n.a.), mai înainte de tot acest scandal, fără să mi se fi permis să fiu audiat în Consiliul Superior al Magistraturii? De ce se ascunde adevărul că am fost destituit de pe funcţia de preşedinte fiindcă am încercat împreună cu organele abilitate ale statului să prindem în flagrant un «mafiot» pe care nu aveam voie să-l prindem şi care oferea banii cu camătă cetăţenilor, după care le lua casele. Mai mult chiar, ajungând să se perfecţioneze, obţinea cu bani mulţi hotărâri de expedient false, pronunţate în dosare inexistente (incredibil! – n.a.) sau care nu aveau nicio legătură cu individul, hotărâri care mai apoi erau puse în executare cu forţa. De ce? (şi de către cine? – n.a.) Veţi afla! (într-adevăr, opinia publică tot va afla odată şi-odată, cu lux de amănunte, cu nume şi date concrete, ceea ce s-a petrecut în perioada 1999-2001 în Târgu-Lăpuş, adică la Judecătorie, Parchet şi Poliţie, recte în Palatul de Justiţie din Baia Mare, dar asta numai după ce se va pune punct final acestui caz ,,interminabil’’ - n.a.)

- De ce se ascunde faptul că am fost trimis în judecată fără ca măcar urmărirea penală să fi fost terminată (??? – n.a.) şi fără ca măcar să fi existat o minimă probă de vinovăţie împotriva mea?

,,Procurorul Crâznic mi-a spus că în dosar nu există probe împotriva mea’’

- De ce ministrul justiţiei (Rodica Stănoiu – n.a.) a refuzat să mă primească în audienţă ştiind că vreau să-i prezint adevăratele dovezi ale destituirii mele (din fruntea Judecătoriei Târgu-Lăpuş – n.a.) şi de ce unul dintre consilierii ei, aflând că sunt prezent (în secretariatul biroului ministrului Stănoiu – n.a.), a strigat în gura mare să mă bucur că nu sunt arestat şi a telefonat lui Crâznic (procurorul Flavius Crâznic, cel care astăzi este consilierul doamnei ministru Monica Macovei! – n.a.) ordonându-i să întocmească rechizitoriul? Aceluiaşi Crâznic care, cu nicio săptămână în urmă, mi-a spus că în dosar nu există probe împotriva mea, însă ar trebui anunţată şi ministra (acest episod s-a derulat cam prin ianuarie/februarie 2001, cu foarte puţin timp înainte ca Zvara să fie trimis în judecată – n.a.). Ciudat, nu?

- De ce trebuia să fiu arestat şi care sunt acuzaţiile împotriva mea? Faptul că am pus în libertate un copil nevinovat (cazul Pop Daniel Ştefănel – n.a.), arestat la şase luni de la comiterea presupusei fapte (căci e vorba de o înscenare) şi cu o zi înainte de a fi trimis în judecată? Acesta este falsul meu? De când pentru o conducere fără permis se arestează cu o zi înainte de trimiterea în judecată şi asta numai pentru că omul nu vroia să recunoască ceea ce alţii nu au dovedit? Dacă era periculos, trebuia arestat imediat, nu-i aşa? S-a dovedit vreodată că aş fi urmărit un scop prin punerea lui în liberate? Altul, evident, decât cel de a stopa abuzurile poliţiştilor şi procurorilor din zonă. Se spune că aş fi luat mită. De la cine? De la un individ (Ungur Şofron – n.a.) condamnat de mine la o pedeapsă maximă şi care în tot cursul procesului n-a făcut decât să mă înjure şi să mă ameninţe cu „neamurile” lui din Ministerul Justiţiei? Ştie oare lumea că eu nu aş fi avut nici măcar posibilitatea de a-l pune în libertate? Ştie oare lumea că „neamurile” lui din Minister l-au pus în liberate şi asta după ce că sentinţa (dată de judecătorul Vasile Zvara – n.a.) nici măcar nu a fost atacată cu apel?!!! Oare cine să-i fie ,,neamurile”, acelaşi individ din preajma ministrei, care i-a interzis colegei lui de birou să o anunţe pe ministră că eu sunt acolo şi am unele acte să-i arăt? Ştie oare lumea că nu există nicio dovadă sau plângere împotriva mea cum că eu aş fi primit bani? Singurele, autosesizările procurorilor m-au acuzat. De ce? Fiindcă am refuzat, contrar ameninţărilor, să condamn persoane nevinovate şi care nu aveau altă vină decât aceea de a refuza să dea bani şi de băut celor ce i-au trimis în judecată (uluitor! – n.a.).

Zvara a descoperit o importantă filieră de spălare a banilor?

- De ce, dacă eram aşa de corupt, cu numai câteva luni în urmă, când fiind încă preşedinte de instanţă şi sesizând că unul dintre stagiarii mei ar fi pus mâna pe banii cuiva, am declanşat o anchetă internă pentru a afla adevărul. Şi dacă e aşa, ce interes aş fi avut să iau mai apoi bani de la cel ce se lăuda cu „pilele” lui, ştiind că eu nu pot face legal nimic pentru el?

- De ce ministra (Rodica Stănoiu – n.a.) ascunde adevărul? Iniţial am crezut-o victima dezinformării lui Păcuraru (Nicolae Păcuraru, procurorul din cadrul Parchetului General care s-a ocupat, în perioada iunie 2000-ianuarie 2001, de ancheta în dosarul Zvara – n.a.), mai apoi însă, văzând că pur şi simplu se fereşte să mă vadă pentru a nu-i arăta ceea ce ar fi fost obligată să vadă, mi-am dat seama că de fapt este pe o mână cu cei care din umbră conduc interesele injustiţiei (da, aşa scrie, ,,interesele INJUSTIŢIEI’’ - n.a.).

- De ce ascunde faptul că în spatele cazului Zvara se ascunde de fapt „Afacerea Zvara” sau altfel spus eliminarea din sistem a unui magistrat care a avut ghinionul să descopere ceea ce era interzis a descoperi şi care a avut curajul să facă investigaţiile de rigoare pentru a da de capătul firului? De ce se ascunde faptul că de fiecare dată când m-am deplasat la Bucureşti împreună cu avocatul meu (băimăreanul Traian Velea – n.a.) am fost trimişi înapoi acasă fără a se discuta nimic altceva decât de ce am avut curajul să mă leg de societatea care cumpărase în toamna anului 1999 1 hectar de pădure fără vegetaţie şi estimată la o valoare locală de circa 500.000 lei, cu suma de 5.000.000.000 lei? Să nu mai spunem că terenul a fost retrocedat ilegal.

- De ce se ascunde adevărul că în spatele cazului meu se află cea mai mare filieră de spălare a banilor din România, controlată de regimul politic şi care, în timp ce românii mor de foame, învârte mii de miliarde de lei?

- De ce ascunde faptul că tot eu am descoperit cum se spală banii alocaţi de comunitatea internaţională agriculturii, prin intermediul unor sere inundate anual cu hidrantul şi declarate mai apoi ca fiind „calamitate” şi despăgubite pentru recolta pierdută, care în fapt nu a existat niciodată.

Evident, soluţia în cazul meu nu poate fi decât una politică, căci în caz contrar poate ar trebui reformată justiţia, poate că unii miniştri în baza legii răspunderii ministeriale ar trebui să-şi dea demisia ş.a.m.d. Nu mi-aş fi dorit decât să fiu ascultat, căci mi-am făcut datoria de magistrat şi de bun patriot. Din păcate nu a fost să fie. Chiar şi în cazul unei soluţii juste şi legale, aş fi acceptat ca femeia (Rodica Stănoiu – n.a.) care a vrut să-şi construiască în fapt cariera pe viaţa şi sufletul copilului meu să-mi recunoască, fie şi între patru ochi, că a greşit şi aş fi iertat-o fără alte pretenţii. Din păcate însă, lucrurile au mers prea departe. Sper şi-mi doresc din inimă ca Bunul Dumnezeu aşa să-i ajute fiecăruia dintre cei implicaţi, după cum au fost de bună credinţă.” (va urma)

Peter CZOMPA

Nota autorului: intertitlurile şi parantezele explicative au fost introduse în text de semnatarul acestui articol, Peter Czompa.

publicat în "Viaţa Maramureşului" nr, 5(126) din 6-12 februarie 2007

Teoria conspiraţiei

În 30 octombrie, am fost arestat de către trupele de comando de la DIICOT care au intrat în casa mea cum probabil cucereau hunii actualele teritorii ale Uniunii Europene. La fel au păţit şi colegii mei Dorel Vidican, Aurel Mureşan, Anca Cocuţ şi Ioan Oţel. În seara aceleisi zile, am fost plimbaţi cu cătuşe la mâini în faţa tuturor televiziunilor. Verdictul era deja luat: vinovaţi! Mizerabilul Cristian Tudor Popescu, omul care s-a pronunţat întodeauna împotriva deconspirării informatorilor din presă, s-a antepronunţat şi el. Ziariştii de la Cluj sunt vinovaţi. După o lună de izolare, timp în care nu am fost audiaţi nici măcar o dată de către procurori, instanţa ne-a mai prelungit sejurul la Puşcărie. Încă 30 de zile. Presa care scrie la comanda procurorilor jubila. Au început “scurgerile” în presă de infornaţii din aşa-zisusl dosar “Gazeta”. Judecătorii trebuiau convinşi că au de-a face cu un grup criminal organizat care potrivit Prchetului: “Aveau mari relaţii în rândul parlamentarilor, persoanelor cu funcţii de conducere în Poliţie, din administraţia locală, din justiţie. Multe din aceste persoane au fost promovate în funcţiile de conducere pe care le ocupă având sprijinul membrilor grupului sau s-au bucurat de o imensă mediatizare prin intermediul publicaţiilor”. Citatul de mai sus a fost repetat obsesiv de către reprezentanţii Parchetului la fiecare cerere de prelungire a amandatelor de arestare, de trei luni încoace. La sfârşitul lunii noiembrie, judecătorii au mai putut fi convinşi de poveştile SF ale Parchetului. Dar venea prelungirea mandatelor de arestare din luna decembrie, poveştile Parchetului erau aceleaşi şi între timp Anca Cocuţ fusese eliberată de către Curtea de Apel. Panică pentru procurorii Hrudei şi Deritei. Trebuiau să inventeze ceva. Şi au inventat spălarea de bani, o nouă infracţiune pentru temutul “grup criminal”. Ni s-a adus la cunoştiinţă fapta şi atât. Nici o acuzaţie la obiect, nici o audiere. Nimeni dintre noi n-a fost audiat de către procurori. În schimb, angajaţii DIICOT-ului în frunte cu subinspectorul Filip, mâna dreaptă a comisarului şef Toma Rus, ne făceau propuneri “să dăm în gât” pe deputatul X, pe judecătorii Y şi Z. Ca să scăpăm noi. Evident că respectivul n-a primit nici un răspuns. Pentru că nu aveam ce declara. Filip îmi spunea: “Gândeşte-te la familia ta”. Şi evident că nu i-am spus mimic. Aşa lucrează angajaţii MAI în 2007, în UE cu ziarişti nevinovaţi. I-am spus din nou lui Filip că sunt nevinovat şi că n-am ce declara despre nimeni. Individul le-a făcut făcut propuneri şi colegilor mei. Tot fără rezultat. În schimb marea infracţiune –spălarea de bani - i-a impresionat pe judecători care ne-au mai dat un mandat de 30 de zile de puşcărie. Nu trebuie uitat faptul că acelaşi judecător care ne-a arestat pe 30 octombrie ne-a prelungit mandatul în luna decembrie – judecătorul Ariana Ilieş. În plus, au pus-o sub acuzare pe soţia mea, cadru didactic la UMF, care are legătură cu ziaristica cât am eu cu medicina. Apoi pentru a mări presiunea au ameninţat-o pe soţia mea cu arestarea. Pentru că, nu-i aşa, un anumit judecător dă mandate de arestare celor propuşi de către DIICOT. Am făcut deci Crăciunul şi Revelionul aici, la Puşcărie. Nu am fost audiaţi de către procurori. Şi a venit luna ianuarie. Ce mai trebuia inventat ca să-i ţinem pe periculoşii “infractori” de la “Gazeta” la beci? Noi arestaţi. Asociaţii şi prietenii mei Dan Pârcălab, directorul Gazetei de Maramureş şi Aurelian Grama, directorul Ziarului de Mureş şi Zi de Zi au fost reţinuţi şi arestaţi de către comandourile DIICOT. Ce-i drept, nu cu atâta zarvă ca în cazul nostru în octombrie, adică nu le-au fost distruse redacţiile şi nu le-au confiscat computerele cum am păşit noi. Dar tot cu mascaţi, televiziuni şi cătuşe la mâini. Ei ...şi acum cei de la DIICOT au făcut o eroare de apreciere. Presa maramureşeană s-a mobilizat exemplar în sprijinul lui, la fel şi partidele parlamentare din Maramureş. Greţoasa minciună a DIICOT-ului a început să crape. Dan Pârcălab, primul ziarist român care a câştigat la CEDO procesul care-l pirduse în România ca ziarist, având-ul ca avocat chiar pe actualul ministru al justiţiei, Monica Macovei, a învins sistemul. Miercuri, 24 ianuarie, Tribunalul Cluj l-a eliberta pe Dan Pârcălab. Aceasta i-a înnebunit pe cei de la DIICOT. Au început nu să dea drumul la informaţii, ci au dat drumul pe internet rechizitoriul “Gazeta”, o însăilare penibilă de 78 de pagini despre 9 inculpaţi urmăriţi de un an şi două luni de către securiştii de la DIICOT. Adică, în mare, 9 pagini/ inculpat care cuprinde plângerile tuturor fustraţilor şi delatorilor din cinci judeţe. Cinci judeţe unde scriam de zece ani. Dar despre rechizitoriu vom vorbi altă dată. Spre deosebire de cei de la Parchet, eu nu vreau să influenţez instanţa prin ceea ce scriu. Trebuie însă să spun că nu am fost audiat nici eu, nici ceilalţi colegi niciodată in cele trei luni de detenţie şi nu ni s-a permis să fim confruntaţi cu jalnicii acuzatori mincinoşi. Tot rechizitoriul a fost scris şi compus de DIICOT. De fapt, cele 78 de pagini ale rechizitoriului sunt scrise de DIICOT-işti împreună cu aşa zisele părţi vătămate. Si pentru că se apropie un nou termen la Curtea de Apel Cluj, DIICOT-iştii au intrat în vrie. Şi acum dau în presă declaraţii din dosarele de urmărire penală ca să-l atace pe deputatul Daniel Buda, care are ghinionul că mi-a fost avocat de mai mulţi ani şi pe primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc. Trebuie reacreditat grupul cu “mari relaţii”, lucru care n-a putut fi prins în rechizitoriu pentru că n-au găsit nimic. De aici aberaţiile cu dosarul “Gazeta” în care să fie prins, vezi Doamne, peştii mari. Şi cum vă spuneam în cele 78 de pagini nu sunt decât acuzaţiile şi găinăriile colaboratorilor DIICOT, dar trebuie făcut zgomot prin intermediul EVZ şi TVR pentru că judecătorii de la Curtea de Apel Cluj nu cumva să ia decizia de a-i judeca în libertate pe cei din aşa zisul dosar “Gazeta”. Probabil că pentru ei presupuşii spioni Mugea şi Beniatov sunt mai puţini periculoşi decât presupuşii şantajuşti de la Gazeta. Probabil că aşa este.
Liviu MAN
Data aparitiei: 2007-01-31, în ziarul "BZA"

Bumerangul

Ceea ce ne spune aici Liviu Man este extraordinar... de grav! Organele de cercetare penală încearcă să stoarcă informaţii compromiţătoare de la cei arestaţi despre “deputatul X, judecătorii Y şi Z.” Aici vorbim deja despre o poliţie politică în cel mai adevărat sens al cuvântului, despre o manieră de a face ancheta penală specifică numai perioadei totalitare-comuniste! Avertismentul primit de Liviu Man “Gândeşte-te la familia ta” marchează revenirea în actualitate a şantajelor efectuate de stat pentru îndeplinirea unei comenzi politice sau de altă natură. Şi asta în timp ce procurorii nu-i anchetează deloc pe arestaţi pe acuzaţiile care sunt aduse la dosarul de urmărire penală.
Ştiu că Liviu Man este un om puternic... Ştiu că va rezista acestei încercări şi că va ieşi cu bine din puşcărie. Şi nu atunci când vor vrea procurorii, peste 20 de ani... Ci mult mai repede! Tare mă tem însă că “experimentul” acesta se va întoarce ca un bumerang peste falca procurorului DIICOT. Dar de ce zic că mă tem? Chiar sper asta...

Cornel SABOU

publicat în "Viaţa Maramureşului" nr. 5(126) din 6-12 februarie 2007

N-am ce negocia, pentru că sunt nevinovat!

Stau la puşcărie de trei luni şi încă nu am înţeles de ce. Totul a început în 30 octombrie 2006 la ora 9 când vreo zece civili, doi jandarmi mascaţi însoţiţi de doi martori au năvălit în casa mea şi m-au înştiinţat că au un mandat de percheziţie şi un mandat de aducere pentru a fi audiat la procurorii Deritei şi Hrudei. Mi-au confiscat telefonul mobil, mi-au interzis să iau legătura cu avocatul meu Gheorghiţă Mateuţ şi au început să-mi întoarcă casa cu susul în jos. Au confiscat CD-urile cu lucrarea de doctorat a nevesti-mii şi casetele cu desene animate ale copiilor mei, Iulia (11 ani) şi Mihai (9 ani). Le-au percheziţionat camerele lor şi au căutat sub paturile copiilor şi în paturile lor. Să găsească ce? Mi-au căutat în cările din bibliotecă. Evident că n-au găsit nimic. In plus l-au împiedicat pe avocatul firmei mele din Cluj, Mihai Lăpuşan, să vorbească la telefon. Asta în timp ce la redacţiile Gazetei de Cluj şi BZA trupele de comando confiscau toată tehnica de calcul şi toate documentele contabile. Au urmat apoi lungile ore de aşteptare pe coridoarele Parchetului Cluj unde şi când mă duceam la baie eram escortat de mascaţi. De facto eram deja reţinut, nu încă cu acte legale. Spre seară, procurorul Deitei mi-a spus de ce infracţiuni sunt acuzat fără însă să-mi precizeze la modul concret de ce sunt acuzat. I-am spus că sunt nevinovat. Si am fost reţinut. Acelaşi model a fost aplicat şi în cazul colegilor mei Ioan Oţel, Dorel Vidican, Aurel Mureşan şi Anca Cocuţ. Procurorul Deritei mi-a propus să colaborez cu organele de urmărire penală pentru că mi se va înjumătăţi pedeapsa. I-am spus că n-am ce negocia, pentru că sunt nevinovat. În aceeaşi seară, comedia judiciară a continuat. Am fost adunaţi toţi în boxă, mai puţin unul dintre noi care a scris după dictarea procurorilor, iar judecătorul Ariana Ilieş ne-a dat 29 de zile de arest. Nu i-a lăsat pe avocaţi să studieze dosarul lucrat de procurori un an de zile, n-a fost de acord ca procesul să aibă loc a doua zi pentru ca avocaţii să poată studia dosarul. Tot ce a lucrat DIICOT-ul într-un an, avocaţii au avut timp să studieze doar 30 de minute. Să fim serioşi. Decizia de arestare era luată de multă vreme. De atunci de când chestorul Fătuloiu îl întreba pe Toma Rus la telefon: “Când îi luaţi pe aştia ?” Şi ne-a luat. Ne-au blocat conturile la toate firmele, ne-au luat autoturismele, adică sechestru cu confiscare, ca la cei mai mari bandiţi. Iar cererea de arestare a DIICOT-ului este o poveste SF care zdrobeşte însă destine. Din sala de tribunal am fost plimbaţi prin faţa camerelor de luat vederi a tuturor televiziunilor din România. Pentru opinia publică eram deja vinovaţi, aveam cătuşe la mâini şi riscam, nu-i aşa, 20 de ani de puşcărie. Ne-au separat apoi şi ne-au dus cu duba la Gherla. La un moment dat pe staţie li s-au spus celor din dubă că trebuie să ne aducă înapoi la Cluj la Penitenciarul lipit de Tribunal de unde tocmai ple­casem. Şi aşa am devenit puşcăriaşul Liviu Man, fără antecedente penale, dar în fine, un puşcăriaş periculos. De aceea am stat singur în celulă 60 de zile şi nu i-am văzut pe colegii mei tot 60 de zile. N-am vorbit decât cu gardienii timp de două luni. Şi atunci când eram scos la plimbare eram singur. Şi atunci când eram dus să fac baie, pentru că n-avem baie în celulă, eram tot singur. Izolare ca pentru cei mai periculoşi criminali. Nu am fost audiat de către procurori în toate aceste trei luni de arest NICIODATĂ. Nu mi s-a adus nici o învinuire concretă niciodată în acest timp. Am cerut să fiu cofruntat cu aşa zisele părţi vătămate. Nu mi s-a aprobat. Am cerut să fiu confruntat cu martorii. Nu mi s-a aprobat. De către cine? De cuplul procurorilor Deritei şi Hrudei, bunii prieteni ai comisarului Toma Rus şi a judecătoarei Ariana Ilieş. Judecătoare care, coincidenţă, nu? După 60 de zile de închisoare ne-a mai dat 30 de zile de puşcărie de la ea. Judecătoare care coincidenţă nu? Le-a dat mandate de arestare colegilor mei Aurelian Grama şi Dan Pârcălab în luna ianuarie în zile diferite. Ce de coincidenţe stimaţi cititori, nu-i aşa? Din tot Tribunalul Cluj numai un anumit judecător. Sunt sigur că Uniunea Europeană, celor de la CEDO nu o să le pară coincidenţe aceste mârşăvii. În tot acest timp, procurorii scurgeau necontenit informaţii spre organul DIICOT-ului, cotidianul “Evenimentul Zilei”, informaţii rupte din context care apăreau evident înaintea prelungirilor de mandate de arestare. Imi pare bine că această practică a fost descrisă ca infracţiune în proiectul nou de Cod penal. Şi acum, în sfârşit după 90 de zile, procurorii DIICOT au terminat dosarul. După 90 de zile şi 11 luni în care am fost urmăriţi, monitorizaţi şi cu telefoanele ascultate de Securitatea anului 2007, DIICOT-ul. Jalnica însăilare a procurorilor o vom demonta în instanţă bucăţică cu bucăţică. Dar, din momentul ce, potrivit legii, suntem nevinovaţi, până la condamnare definitivă de ce suntm judecaţi în stare de arest? Pentru că potrivit justiţiei am fi un pericol public. Da, recunosc, că suntem un pericol public petru cei cărora le-am stricat afacerile murdare făcute pe seama statului, adică pe spatele dumneavoastră, a boului de contribuabil, cum le place acestor ciocoi să spună. Ei au rezolvat să stăm acum în puşcărie! Dar minciuna, falsul şi mârşăvenia nu pot continua la infinit. Mai devreme sau mai târziu, ne vom vedea în libertate. Pentru că aşa cum spunea un mare filosof: “Tot ce nu te omoară, te face mai puternic”.
Liviu MAN
P.S. N-am scris până acum ca să nu-i influenţez pe domnii procurori în întocmirea rechizitoriului. De acum, rechizitoriul este gata.
Data aparitiei: 2007-01-29, în ziarul "BZA"

Cine e pericolul social?

Această primă “scrisoare” publicată de Liviu Man exprimă o surprinzătoare situaţie de respect pe care jurnalistul o are faţă de organele de cercetare penală! Liviu Man ar fi putut scrie oricând în perioada celor trei luni de când este arestat. El nu a făcut-o însă. De ce? Pentru că nu a dorit să influenţeze ancheta, pentru că nu dorea să facă presiuni asupra celor care instrumentează dosarul. Răbdarea lui Liviu a ţinut până când procurorii au finalizat cercetările şi au încheiat rechizitoriul. De abia în acest moment Liviu Man hotărăşte să vorbească, să descrie primele clipe ale arestării sale şi să condamne acţiunea DIICOT. Un exemplu de atitudine care ar trebui să ne pună pe gânduri... Pentru că Liviu Man nu este un oarecare. El putea crea multe valuri acuzând din spatele gratiilor, protestând într-o formă sau alta. N-a făcut-o, pentru că aşa a înţeles el să respecte autoritatea. O autoritate care însă nu i-a răspuns cu aceiaşi monedă. O autoritate care nu l-a respectat pe Liviu Man. Trist este faptul că această autoritate care a intrat cu bocancii în viaţa intimă a unor jurnalişti ne reprezintă pe noi, societatea civilă, liberă şi “democratică”!
În numele tuturor celor care iubesc adevărul, care cred în ideea nobilă de justiţie şi în Dumnezeu îi cer scuze lui Liviu Man pentru acest abuz care, în realitate, nu ne reprezintă pe noi, oamenii liberi! Prin arestarea lui Liviu Man, DIICOT-ul şi justiţia română nu ne-au păzit de un infractor, nu ne-au ferit de nişte posibile infracţiuni şi nu ne-au scăpat de un real pericol public. Dimpotrivă, prin arestarea lui Liviu Man s-a creat o situaţie de pericol public faţă de care nu ne apără nimeni!

Cornel SABOU

publicat în "Viaţa Maramureşului" nr. 5(126) din 6-12 februarie 2007

Campanie pentru eliberarea lui Liviu Man, Ioan Oţel şi Aurel Mureşan

Săptămânalul local "Viaţa Maramureşului" face publică intenţia de a strânge semnături pentru eliberarea imediată şi judecarea în stare de libertate a jurnaliştilor Liviu Man, Ioan Oţel şi Aurel Mureşan! Plecând de la ideea că principiul prezumţiei de nevinovăţie nu trebuie aplicat selectiv ci respectat în toate cazurile prevăzute de lege, cerem autorităţilor de stat, justiţiei ca

ÎN NUMELE LEGII

să dispună eliberarea imediată şi cercetarea în stare de libertate a jurnaliştilor încă arestaţi Liviu Man, Ioan Oţel şi Aurel Mureşan!

În acest sens, noi, "Viaţa MM" demarăm o amplă campanie de strângere de semnături pentru susţinerea acestui principiu. În faţa autorităţilor, în faţa reprezentanţilor justiţiei, opinia publică, societatea civilă se pot exprima în acest sens şi pot cere respectarea unor principii recunoscute la nivel european. Credem că a venit timpul renunţării la metodele dictatoriale, comuniste de a face anchetă, credem că odată cu integrarea în Uniunea Europeană trebuie să ne supunem cu toţii aceleiaşi legi şi nu să fim judecători de ocazie, înainte de vreme! Menţinerea stării de arest preventiv în cazul celor trei jurnalişti acum, după ce a fost terminată cercetarea penală şi dosarul a fost înaintat instanţei, este un abuz care trebuie imediat îndreptat!
În acest sens, cei care doresc să semneze pentru eliberarea imediată şi cercetarea în stare de libertate a jurnaliştilor încă arestaţi Liviu Man, Ioan Oţel şi Aurel Mureşan o pot face în felul următor:
1. Deplasându-se personal la sediul redacţiei noastre din Baia Mare, str. G. Coşbuc 17/1 unde se va depune o semnătură pe un tabel conţinând numele tuturor celor care răspund pozitiv apelului nostru.
2. Trimiţând prin poştă (la aceiaşi adresă, Baia Mare, str. G. Coşbuc 17/1) o scrisoare prin care declară că aderă la cererea expresă formulată de noi. Scrisoarea trebuie să conţină toate datele personale ale semnatarului şi menţiunea că semnează pentru "eliberarea imediată şi cercetarea în stare de libertate a jurnaliştilor încă arestaţi Liviu Man, Ioan Oţel şi Aurel Mureşan".
3. Prin fax la numărul redacţiei noastre: 0262-276339. Datele conţinute pe adresa trimisă prin fax trebuie să fie identice cu cele amintite la punctul 2...
Director "Viaţa Maramureşului",
Cornel SABOU

Punctări cu tâlc

PRM Maramureş şi pasărea Phoenix.

Aşadar, cel puţin teoretic, în acest moment organizaţia PRM din judeţul nostru nu mai există fiindcă aşa a decis centrul. Centrul sau Corneliu Vadim Tudor, prin vocea lui Lucian Bolcaş? Însă asta prea puţin contează, din moment ce hotărîrea a fost deja luată, iar acum de reorganizarea filialei dizolvate se ocupă ex-senatorul de Borşa, Mircea Mihordea. De ce-am spus ,,de Borşa’’ şi nu ,,de Maramureş’’? Pentru că a rămas celebră o zicere de-a ex-senatorului care, la un moment dat (pe cînd era senator), fiind în Palatul Administrativ din Baia Mare şi fiind căutat de cîţiva cetăţeni care aveau şi ei, săracii, bucuria că-şi vor putea spune păsurile unui ditamai senatorul, ei bine, parlamentarul le-ar fi replicat cam aşa: îmi pare rău, n-am ce vă face, eu am fost ales de cei din Borşa, nu de băimăreni! Şi în aceeaşi ordine de idei, la fel de celebră a devenit de-acum şi fosta mare prietenie a ex-senatorului cu ,,mîna lui dreaptă’’ de pe-atunci, recte cu fostul său şef de cabinet Vasile Vlaşin – actualul vajnic consilier local de Baia Mare, soţ model, orator de marcă, prieten al ziariştilor şi proprietar în cadrul trustului Gazeta. Dar drumurile li s-au despărţit, astfel că Mircea Mihordea trebuie să-şi găsească urgent o altă ,,mînă dreaptă’’. Grea misie va avea ex-senatorul, acum cînd preşedintele ,,dizolvat’’ Emil Marinescu tocmai a început să grîngurească public şi el, aşa cum n-a prea făcut-o în ultimii doi ani (mai ales ca vicepreşedinte al CJ Maramureş). A crezut monsieur Emil, în aparenta sa naivitate, că poate sta cu funduleţul în două luntrii, adică şi s-o facă pe liderul de filială PRM (deci să implementeze politica lui Vadim), dar şi să se cam facă preş în faţa liderilor locali ai PD, PNL şi UDMR. N-a ţinut omul cont că politica e tot o curvă; el a crezut că poate trage sforile peste ştacheta politicii de tip dîmboviţean, fără ca Vadim şi Bolcaş să afle. Dar şi aşa i-am dat prea multă importanţă imberbului Marinescu, unul dintre cei mai slabi, anoşti şi nereprezentativi politicieni ai Maramureşului din 1990 încoace. Prin urmare, (re)iese la rampă Mircea Mihordea, care i-a spus lui Marian Ilea, acum cîteva zile la AXA TV, prin telefon, că ar fi bucuros dacă ,,aş şti măcar 10%’’ din ce ştiţi dumneavoastră’’?! O fi mult, o fi puţin, numai doctorul Mihordea ştie de ce-a scos porumbelul, la fel cum tot numai el ştie ce (se) va face cu Ovidiu Ştefan, Florin Bancoş, senatorul Ioan Corodan, primarul Gârda & comp. Fiindcă reformatorul borşean va cam avea nevoie de o pasăre Phoenix ca să refacă organizaţia PRM Maramureş, care astăzi e doar cenuşă. Părerea mea, vorba lui Văcăroiu.

Ziarişti bucureşteni versus poliţişti sigheteni.

Au cîştigat ziariştii. În iarna anului 2003, doi ziarişti de la cotidianul ,,România Liberă’’ au avut o altercaţie în Sighetu Marmaţiei, în faţa hotelului Tisa, cu cîţiva poliţişti şi jandarmi. S-a lăsat cu înjurături şi brutalităţi fotoreporterului Florin Eşanu i s-au pus cătuşele, a fost dus la sediul poliţiei, percheziţionat, interogat vreo două ore, amendat contravenţional şi eliberat. Ce a urmat după acest incident? Cei doi ziarişti au contestat amenda primită şi au cîştigat. Pe urmă, ei i-au dat în judecată pe cei doi poliţişti sigheteni, procesele durînd aproape patru ani. Au cîştigat ziariştii; de fapt doar Florin Eşanu, colegul său plecînd între timp în străinătate. Cei doi poliţişti au fost condamnaţi pentru abuz şi, în plus, au şi de plătit lui Eşanu o căruţă de bani drept daune morale. În consecinţă, poliţiştii fiind condamnaţi la închisoare, îşi pierd şi serviciul, adică sînt daţi afară din poliţie, cel puţin aşa ar trebui. O să vă povestim altă dată cîte ceva din culisele cazului, mai ales că în a doua fază a procesului, derulată la Tribunalul Maramureş, au compărut ca martori inclusiv doamna primar Eugenia Godja şi şeful Poliţiei Sighet, comisarul-şef Liviu Indre. Şi au avut cei doi martori de vază nişte mărturii… că respectivii poliţişti sigheteni nu numai că nu trebuiau condamnaţi, ba dimpotrivă, felicitaţi şi avansaţi în grad pentru că au încătuşat un ziarist. Deci, revenim.

Merită atenţie!

E vorba, din punctul de vedere al subsemnatului, de domnul Tămăşan (regret că nu-i cunosc prenumele, mea culpa, pentru că dealtfel nici nu-l cunosc), preşedinte al organizaţiei Maramureş a Partidului Republican. Nu am să intru în nici un fel de detalii, ci subliniez doar atît: în ultimul timp, domnia-sa a fost tot mai prezent în media locală, atît ca politician cît mai ales ca şi simplu cetăţean – apărînd şi susţinînd anumite drepturi ale concetăţenilor săi. Despre asta este vorba în primul rînd şi, în plus, dl Tămăşan, prin discursul său şi prin modul în care ridică anumite probleme de interes public general, dă clasă foarte multor aşa-zişi politicieni locali prăfuiţi, ipocriţi, oportunişti şi inculţi. Iată de ce omul merită atenţie.

Cine îşi pune în cap 800 de băimăreni?

Ne referim la de-acum mult mediatizatul scandal privind zona verde / parcul şi aleile dintre blocurile de pe Progresului, Florilor şi Culturii. Terenul în cauză este acum proprietate privată, corect. Dar de aici şi pînă la a se construi acolo orice, că aşa vrea proprietarul şi/sau investitorul – după ce va obţine, desigur, toate aprobările necesare inclusiv în Consiliul Local, e cale mult prea lungă. Sigur, legile sînt legi, proprietatea privată trebuie respectată, hotărîrile Consiliului Local de asemenea, însă cînd toate acestea vin în contradicţie cu voinţa şi doleanţele a 700-800 de locatari din zonă, parcă lucrurile totuşi nu mai pot fi luate la modul simplist. Da, şi Zavaczki, şi Lovas, şi familiile lor ş.a.m.d. au drepturile lor consfinţite de lege, însă intenţiile domniilor-lor sînt total opuse doleanţelor celor cîteva sute de locatari din zonă. Cine are dreptate? Culmea, ambele tabere. Şi mai există şi legea bunului simţ, nimeni nu poate ignora – prevalîndu-se de legi – părerile a 800 de băimăreni. Trebuie găsită urgent o soluţie de compromis, altfel va fi bai şi ,,cineva’’ îşi va pune în cap sutele de cetăţeni tot mai nemulţumiţi de administraţia publică locală.

Mare agitaţie la Casa Tineretului

De vreo patru ani încoace, la Casa Tineretului din Baia Mare se petrec atît de multe – şi bune, şi rele – încît aproape nimeni nu mai înţelege nimic. Nici măcar Justiţia; sau Consiliul Judeţean ori presa. Noua conducere, instalată în urma alegerilor acum circa doi ani, în frunte cu preşedintele Mircea Cătană, se chinuie de-atunci să-şi încheie interminabilele procese cu unii foşti chiriaşi, încearcă să renoveze imensele clădiri, să reorganizeze activitatea Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Maramureş (FJTM, cea care gestionează activitatea Casei Tineretului) etc. Numai că, mai nou, conducerea FJTM se judecă pînă şi cu cinci asociaţii membre ale FJTM, asociaţii care au atacat în instanţă nişte alegeri de anul trecut. Şi se pare că au şi cîştigat în prima instanţă, urmează runda a doua. Recent, peste toate astea, în seara zilei de 22 ianuarie a.c. în Casa Tineretului a avut loc un incident între preşedintele Cătană şi cîţiva ziarişti de la săptămînalul ,,e-Strada’’, care a doua zi au şi plecat de la ziar! E treaba lor. Problema e de fapt a preşedintelui Cătană care, mai ales în calitatea sa de proprietar/investitor al ziarului, şi-a cam şifonat niţel imaginea publică şi asta iese cam greu la spălat. Chiar dacă se vor găsi (ori s-au găsit deja) alţi ziarişti care să continue activitatea la inedita publicaţie. Cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt, nu? Doar că presa nu-i nici ciorbă, nici iaurt, nici asociaţie de tineret şi nici… şedinţă de Adunare Generală a FJTM, cum probabil a fost joi, 25 ianuarie curent. O şedinţă anunţată legal, dar foarte discret, într-un ziar local, pe 9 ianuarie şi-atît. Nu asta contează, ci cum a fost, ce-a fost, dacă a fost… cum ar fi trebuit să fie. Toate la vremea lor, că doar despre o instituţie publică vorbim, nu?

Tivadar şi greva foamei

Zice omul, Vasile Tivadar din Sighetu Marmaţiei, că a intrat în greva foamei, ca ziarist (sic!), ca să-l sprijine moral pe jurnalistul Dan Pârcălab. Asta se întîmpla imediat după mitingul ziariştilor din Baia Mare. Bravo lui, doar că Dan nu de aşa ceva avea nevoie; şi nu de la unul ca Tivadar. Au mai scris şi alţi colegi, recent, despre ,,fenomenul’’ Tivadar, sîntem şi noi de aceeaşi părere. Însă vă mai spunem noi ceva despre ,,ziaristul’’ Vasile Tivadar: cînd în Baia Mare se desfăşura procesul dintre ziariştii de la ,,România Liberă’’ şi poliţiştii din Sighet, a apărut şi Tivadar ca martor, cerut de… poliţiştii inculpaţi. Şi aşa i-a fost şi mărturia, deşi, atenţie, omul nici măcar nu fusese martor al incidentului în cauză; deci marele ziarist Tivadar a susţinut în instanţă varianta poliţiştilor, cum că aşa ,,auzise’’ el! A rîs pînă şi judecătorul. Mai e nevoie de comentarii?

Peter CZOMPA

Material publicat în "Viaţa Maramureşului" nr. 125 din 30 ianuarie - 5 februarie 2007

Cazul judecătorului Zvara – în UE şi în anul OPT!

Cazul judecătorului băimărean Vasile Zvara a intrat şi el în UE: tot nerezolvat! Adică pe rol, deci tot nefinalizat după şapte ani (sic!) de anchete, procese, strămutări, sentinţe de condamnare la închisoare, recursuri, casări de sentinţe, rejudecări ş.a.m.d. De fapt, e chiar impropriu spus nefinalizat, pentru că acum cazul Zvara nu mai e nici măcar pe rolul instanţelor de judecată, ci, nota bene, după aproape şase ani de procese, dosarul a fost returnat la Parchetul General în urmă cu un an. Mai exact pe data de 26 ianuarie 2006, cînd instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis – atunci cînd toată lumea aştepta în sfîrşit o sentinţă definitivă şi irevocabilă – ca dosarul cazului să fie trimis înapoi la procurii Parchetului General! Altfel spus, ceva n-a mers, ceva a ,,scîrţîit’’ din greu în dosar, în toţi aceşti ani, aşa că judecătorii ÎCCJ n-au îndrăznit nici să-l achite, dar nici să-l condamne pe magistratul băimărean inculpat. Una peste alta, pe scurt, concluziile sînt următoarele: cazul e tot pe rol, intrînd astfel în anul opt!!! (cercetările procurorilor au început în anul 2000, iar în februarie 2001 judecătorul penalist Vasile Zvara de la Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată); procesele s-au desfăşurat în Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Braşov şi Bucureşti; inculpatul a fost condamnat de două ori (în Alba-Iulia, la 6 ani şi opt luni de închisoare, respectiv în Braşov, la 6 ani de închisoare); ambele sentinţe au fost ulterior casate de CSJ, recte de ÎCCJ; acum, dosarul fiind din nou la Parchetul General, practic situaţia cazului/dosarului este precum era în anul 2000: din nou în faza de cercetare penală (incredibil, dar adevărat); judecătorul inculpat nu a fost niciodată reţinut, nici arestat şi nici nu i s-a pus vreo interdicţie, de exemplu de a părăsi ţara (oare de ce, procurorii nu aveau suficiente probe?). Într-adevăr, acest caz este incredibil sub absolut toate aspectele sale, de la durata lui şi pînă la modul în care cazul Zvara este ţinut în cel mai mare secret, vorba vine, de către absolut toţi reprezentanţii Justiţiei din România – de la ministru pînă la purtătorii de cuvînt ai Ministerului Justiţiei şi Parchetelor. Oare de ce nici acum, după şapte ani de tăcere generală, nici măcar acum cînd România a devenit membră UE, nimeni dintre reprezentanţii Justiţiei nu spune public că există pe rol şi cazul unui ,,judecător corupt’’ din Baia Mare? Pentru că, în fond, magistratul băimărean e acuzat de luare de mită, fals în acte şi uz de fals, acuzaţii extrem de grave! Iar băimărenii, de fapt toţi maramureşenii şi, de ce nu, toţi ceţăţenii ţării au dreptul să afle cum se derulează mult trîmbiţata reformă în justiţie – mai ales atunci cînd e vorba de curăţenia internă printre judecători şi procurori; de aceea opinia publică din Maramureş ar trebui informată nu doar despre cazurile cu fel şi fel de infractori de duzină, violatori, spărgători, hoţi şi proxeneţi sau criminali, ci şi despre cazurile în care sînt implicaţi judecători, procurori, avocaţi sau executori judecătoreşti. Nu de alta, însă marea majoritate a populaţiei are de-a face, într-un fel sau altul, cu JUSTIŢIA, iar cei mai mulţi cetăţeni se plîng exact de acest lucru: porcăriile din justiţie, la toate nivelurile! Deci, un judecător băimărean este cercetat de opt ani de zile; ce mama dracului poţi cerceta, judeca, rejudeca timp de opt ani? Există sau nu probe, dovezi împotriva magistratului? Iată de ce acest caz este ţinut sub totală tăcere (inclusiv de mass-media), iată de ce avem un caz fără precedent în justiţia din România!

Peter CZOMPA

Material publicat în săptămânalul "Viaţa Maramureşului" nr. 125 din 30 ianuarie - 5 februarie 2007