luni, 12 februarie 2007

Dosarul "Zvara" a ajuns la DNA

În episoadele anterioare v-am relatat împrejurările în care a apărut pe rol, în anul 2000, aşa-numitul caz Zvara, care au fost etapele mari ale derulării cazului până în prezent şi, de asemenea, am punctat câteva aspecte despre care opinia publică ştie foarte puţine amănunte chiar şi astăzi, după şapte ani de la declanşarea oficială a cercetărilor. Iată, doar şi din precedenta frază reiese, indirect, că paradoxal, deşi e vorba despre un caz extrem de grav (un magistrat judecat pentru infracţiuni foarte grave – luare de mită, fals în acte şi uz de fals!), deşi cazul ca atare e pe rol de şapte ani (nu avem o confirmare oficială, dar, cel puţin din câte ştim noi, cazul judecătorului băimărean Vasile Zvara e cel mai vechi caz pe rolul instanţelor de judecată şi a parchetelor din România, desigur în ceea ce priveşte cazurile de magistraţi cercetaţi penal şi trimişi în judecată în perioada 2000-2007!), deşi cazul e fără precedent în România din foarte multe puncte de vedere, totuşi astăzi se poate spune, fără nici o reţinere, că opinia publică tot nu cunoşte acest caz. De ce? Tocmai aici este esenţa acestui articol – de ce atâtea neclarităţi? De ce atâta mister în jurul acestui caz, după atâţia ani? De ce atâta teamă în rândurile magistraţilor maramureşeni? De ce au apărut atâtea zvonuri absolut neadevărate despre cazul judecătorului Zvara? De ce atâta reţinere în instituţiile media din Maramureş? Iată motivele pentru care, după atâţia ani, voi apela şi la o altă modalitate de a vă prezenta cazul, şi anume sub formă de întrebări punctuale, unele adresate unor judecători, altele procurorilor care s-au ocupat de caz; sau altele adresate anumitor politicieni sau oameni de afaceri (în special din Maramureş!) şi chiar unor colegi ziarişti… Dar iată întrebările, stimaţi cititori, şi veţi înţelege cum s-au derulat lucrurile în acest incredibil caz, acum ,,în lucru’’ la DNA!

1. Până în aprilie 2000, judecătorul băimărean Vasile Zvara a deţinut funcţia de preşedinte al Judecătoriei Târgu Lăpuş. Cine şi din ce motive a decis atunci transferarea lui Zvara, efectiv peste noapte, la Judecătoria Baia Mare? (precizare: în acea perioadă, preşedinte al Tribunalului Maramureş, deci nr.1 al Justiţiei din judeţ era judecătorul Viorel Bălin, acum pensionar şi, dacă memoria nu mă înşală, ex-magistratul Bălin este şi cetăţean de onoare al municipiului Baia Mare!; pentru ce merite şi cine a decis conferirea acestui titlu lui Viorel Bălin, va fi subiectul unui viitor material).

2. Ce relaţii de colaborare au existat, până în aprilie 2000, între fostul preşedinte al Judecătoriei Târgu Lăpuş, Vasile Zvara, şi fostul prim-procuror al Parchetului Târgu Lăpuş, Crinel Couţi? (precizare foarte importantă: procurorul Couţi a fost promovat, în primăvara anului 2003, nota bene, direct în funcţia de prim-procuror al Parchetului Baia Mare!!!).

3. A existat vreo legătură de cauzalitate între momentul declanşării cazului Zvara şi conflictul profesional dintre judecător şi procurorul Crinel Couţi, conflict notoriu izbucnit încă din anul 1999, imediat după numirea lui Zvara în fruntea Judecătoriei Târgu Lăpuş?

4. Ce legătură a avut, dacă a avut, procurorul Couţi cu declanşarea anchetei în cazul Zvara, deci cu cercetările efectuate iniţial de unii procurori din Cluj, respectiv cu demararea anchetei penale în iunie 2000 de către procurorii de la Parchetul General al României?

5. Judecătorul Zvara a fost acuzat pentru presupusele infracţiuni de luare de mită, fals în acte şi uz de fals, iar aceste capete de acuzare au fost formulate pornindu-se de la două cazuri penale petrecute în Târgu Lăpuş: cazul Ungur Şofron şi cazul Pop Daniel-Ştefănel, de ambele ocupându-se iniţial Poliţia şi Parchetul din Târgu Lăpuş, după care acestea au fost judecate de magistratul Zvara. La ce concluzii au ajuns Poliţia şi Parchetul în cele două cazuri şi ce sentinţe a dat judecătorul în aceste două cauze? (asupra acestor două cazuri vom reveni cu amănunte, pentru că de fapt de aici a pornit totul!).

6. În cazul Ungur Şofron, judecătorul Zvara a fost acuzat de luare de mită (fiind vorba de 1.700 dolari SUA, spuneau unii, 1.800 dolari, ziceau alţii, sau 2.100 dolari, după cum vorbeau oamenii), iar asta la multe luni după ce judecătorul îl condamnase deja pe Ungur la şase ani de închisoare! Pentru ce (sau pentru cine) să fi luat mită judecătorul? (acest lucru ar trebui să fie evident şi dovedit de procurori după atâţia ani de cercetări şi procese, nu-i aşa?)

7. A existat aşa-numitul ,,flagrant’’ în cazul luării de mită? (sigur că nu, altfel Zvara de mult ar fi fost arestat, condamnat şi închis!).

8. De la cine a luat Zvara mită, cît şi cînd? (ei bine, aici e cheia acestui cap de acuzare, fiindcă în joc erau, cel puţin la început, două nume din zona Târgu Lăpuş: Pavel Podină şi Vasile Buda; însă nici unul dintre aceştia nu a afirmat şi nu a declarat vreodată că i-a dat bani judecătorului Zvara!). Cu alte cuvinte, cine se presupune a fi fost cel care a dat mita? Se ştie măcar atâta lucru acum, după şapte ani de la deschiderea cazului Zvara?

9. Pe de altă parte, cine a fost denunţătorul? – căci putea fi exact cel care a dat mita sau, fireşte, altcineva, dar ultima variantă e puţin probabilă (nu, nu a existat nici un denunţ direct împotriva judecătorului Zvara, nici o sesizare şi nici o plângere formulată direct împotriva judecătorului Vasile Zvara!!!).

10. Dar atunci cine şi împotriva cui a făcut plângere penală? E adevărat că acest prim demers de fapt l-a făcut soţia lui Ungur Şofron, însă, atenţie, nu împotriva judecătorului Zvara, ci împotriva altcuiva? Dacă e adevărat, împotriva cui şi de ce? (oare femeia a depus o plângere împotriva lui Pavel Podină şi a lui Vasile Buda, în sensul că aceştia au mers la ea şi, din nou atenţie, i-au cerut femeii 1.800 sau 2.100 dolari pentru a ,,aranja’’ ei, cu judecătorul, cum altfel, eliberarea lui Ungur Şofron din puşcărie!?) Şi dacă presupunem, prin absurd, că aşa ar fi stat lucrurile, adică suma de bani strânsă de cei doi urma să ajungă la Zvara, putea judecătorul să-i ,,rezolve’’ ulterior eliberarea lui Ungur? (nu, categoric nu, Zvara nu mai avea absolut nici o soluţie juridică legală de a-l pune în libertate pe Ungur Şofron! – dar asupra acestui foarte important aspect vom reveni).

11. Prin urmare, e adevărat că în cazul Zvara, respectiv pentru deschiderea unui dosar penal împotriva judecătorului s-a autosesizat Parchetul? Dacă e adevărat, care procuror(i) şi de la care Parchet? De la cel din Târgu Lăpuş? Cel din Baia Mare? Cel din Cluj-Napoca? Sau direct Parchetul General? Iar autosesizarea procurorilor (sic!) ce anume a avut ca bază legală de pornire a cercetărilor?

12. De ce a durat circa nouă luni de zile ancheta efectuată de fostul procuror-şef Nicolae Păcuraru de la Parchetul General al României? (şi coincidenţa, sigur că da, face că tocmai cam atunci când Parchetul General punea soluţia de trimitere în judecată a lui Zvara, în februarie-martie 2001, procurorul Păcuraru a fost destituit şi transferat la un parchet judeţean din Alba, nota bene, adică tocmai în Alba Iulia unde urma să fie strămutat procesul, la Curtea de Apel Alba, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din octombrie 2001!).

13. De ce judecătorul băimărean nu a fost niciodată, dar absolut niciodată audiat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), nici măcar înainte de demararea anchetei oficiale?

14. De ce judecătorul nu a fost niciodată primit de fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu? (magistratul inculpat a încercat de nenumărate ori să obţină o audienţă la stimabila doamnă ministru pusă în funcţie de PSD, nu a fost primit, dar nici măcar nu s-a răspuns la nici un memoriu trimis de Zvara pe adresa cabinetului doamnei ministru Stănoiu?!).

15. De ce, de peste şapte ani, absolut nimeni din Ministerul Justiţiei nu suflă o vorbă, public, despre existenţa pe rol a cazului judecătorului băimărean Vasile Zvara?

16. În cazul acuzaţiei de luare mită, pe baza căror dovezi a fost deschisă ancheta Parchetului, cine a demarat-o şi ce probe au fost obţinute ulterior, adică până în momentul trimiterii magistratului în judecată, în martie 2001?

17. Timp de aproape nouă luni, de anchetă s-a ocupat procurorul-şef Nicolae Păcuraru de la Parchetul General al României. De ce dosarul Zvara a fost preluat, după atâta timp, de procurorul Flavius Crîznic? (într-adevăr, în februarie 2001 cazul a fost preluat de procurorul care astăzi este consilierul doamnei ministru Monica Macovei!) E normal ca de un caz să se ocupe un procuror, iar în final soluţia s-o pună un alt procuror?

18. După ce a fost trimis în judecată (în martie 2001), magistratul penalist Zvara a fost, cum era şi normal, suspendat din funcţie, lucru pe care judecătorul inculpat l-a aflat abia în data de 17 mai 2001. Bun, numai că, atenţie, suspendarea intra în vigoare începând cu data de… 26 aprilie 2001, deci retroactiv! E posibilă o astfel de situaţie? Iată că în România e posibilă. Dar e legal? Atunci cum rămâne cu perioada 26 aprilie-17 mai 2001, perioadă în care judecătorul – deşi suspedat din funcţie – a beneficiat de toate drepturile profesionale şi şi-a îndeplinit toate obligaţiile de serviciu?

19. Procesul în cazul Zvara a început la Curtea de Apel Cluj, pe 24 mai 2001. La prima înfăţişare, inculpatul a solicitat instanţei strămutarea procesului, oriunde în ţară, numai să nu continue în Cluj. Oare de ce? Din cauză că Zvara se temea de judecătorii clujeni sau de procurorii clujeni? (de subliniat că în acea perioadă, printre cei mai temuţi procurori din Cluj – temuţi în ce sens doriţi dvs, stimaţi cititori - se număra şi procurorul Daniel Morar, cel care astăzi este chiar şeful DNA!, şi, în plus, procuror care în anii 2000-2001 cunoştea mai mult decât bine pe-atunci proaspătul dosar Zvara).

20. De ce Curtea Supremă de Justiţie, actuala Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, a avut nevoie, în anul 2001, de aproape şase luni de zile pentru a lua o simplă decizie în privinţa cererii de strămutare a procesului din Cluj?

21. Judecătorul inculpat Vasile Zvara a fost vreodată, cel puţin în prima fază a anchetei procurorilor, reţinut pentru cercetări? A fost Zvara arestat? I s-a impus vreodată inculpatului Zvara, de către vreo instanţă de judecată, să părăsească România? Dar au solicitat vreodată procurorii ca lui Zvara să i se impună interdicţia de a părăsi România? Şi dacă răspunsul la toate aceste întrebări este NU pe linie, atunci de ce acest ,,judecător băimărean corupt’’ nu a fost nici reţinut, nici arestat şi nici nu i s-a interzis să plece din ţară? Nu au existat probe suficiente? Sau poate nu a existat şi nu există nici astăzi la dosar nici un fel de probă directă, nici o probă concludentă, ci doar câteva simple declaraţii absolut nerelevante şi neacoperite de probe? (va urma)

Peter CZOMPA

Articol publicat în "Viaţa Maramureşului", nr.6(127) din 2007

Niciun comentariu: