“Toţi oamenii fac greşeli, dar numai înţelepţii învaţă din greşelile lor.” Winston Churchill
Aproape c-a trecut... Ce să zic, am trecut cu bine prin momentele ”critice” (Crăciun, ziua mea de naştere). Timpul mă regăseşte tot la închisoare, a treia iarnă consecutivă. Dar nu timpul contează acuma...
Pe-aici nu a ştiut nimeni că e ziua mea (pe 28 decembrie). N-am spus la nimeni. Nu vreau să primesc ”felicitări” fictive... de complezenţă. M-am mulţumit (şi chiar m-am bucurat) să fiu felicitat pe net, pe mess, pe facebook şi alte site-uri de socializare. Acolo am oamenii mei de suflet. Acolo simt că există (şi) sinceritate în afara familiei mele. E bine...
Citesc... Despre jurnalism. Mulţumesc!!! Mă mulţumesc cu ce am. Dar oare am ceva? Am simboluri de bine. E mai mult decât ceva rău, şi mai puţin decât un BINE real.. dar ”binele” meu nu e neapărat şi binele altora, nu? Şi-atunci, ce aleg??? (în ideea că pot eu alege ceva....). Deocamdată doar asist la spectacolul vieţii mele. Nu aleg nimic. Nici nu alerg.
Vă urez distracţie faină de Revelion. Un gând pentru cei dragi la cumpăna anilor, şi-o dorinţă. Sau chiar mai multe. E voie... :) Chiar şi-un sărut!
Pe anul viitor!!! La Mulţi Ani!
Cornel Sabou
joi, 30 decembrie 2010
marți, 28 decembrie 2010
Ziua Mea
“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată... E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” Charles Dickens
Astăzi e ziua mea. De naştere. ”Fac” 39... Încă sunt tânăr. Sau nu?.. Nu contează... Mă simt bine. Sunt sănătos, pregătit pentru provocările vieţii, de orice ”culoare” ar fi. Merg, gândesc înainte. Nu înaintea vremurilor însă. Cuplat bine de tot la prezent, aşez cuminte fiecare faptă la locul ei, şi-mi arhivez corect amintirile.
Nu aştept ceva special de ziua mea. Am primit de Crăciun... Vizita copiilor şi a mamei mele. Zâmbetele, îmbrăţişările şi sărutările lor. Şi bucuria lor. Că m-au văzut. Că sunt bine. E bine să contezi pentru cineva...
Vă spun La Mulţi Ani! Să fiţi mari şi buni, curaţi la suflet şi în gând! Să nu vă lăsaţi la viaţa asta. De fapt, la necazurile ei... Că altfel, viaţa e faină... Nu?
Cornel SABOU
Astăzi e ziua mea. De naştere. ”Fac” 39... Încă sunt tânăr. Sau nu?.. Nu contează... Mă simt bine. Sunt sănătos, pregătit pentru provocările vieţii, de orice ”culoare” ar fi. Merg, gândesc înainte. Nu înaintea vremurilor însă. Cuplat bine de tot la prezent, aşez cuminte fiecare faptă la locul ei, şi-mi arhivez corect amintirile.
Nu aştept ceva special de ziua mea. Am primit de Crăciun... Vizita copiilor şi a mamei mele. Zâmbetele, îmbrăţişările şi sărutările lor. Şi bucuria lor. Că m-au văzut. Că sunt bine. E bine să contezi pentru cineva...
Vă spun La Mulţi Ani! Să fiţi mari şi buni, curaţi la suflet şi în gând! Să nu vă lăsaţi la viaţa asta. De fapt, la necazurile ei... Că altfel, viaţa e faină... Nu?
Cornel SABOU
joi, 23 decembrie 2010
Bancuri cu Mos Craciun
Intr-o seara friguroasa, de iarna, o tanara statea pe unul din podurile Dambovitei si se gandea cum sa scape de viata asta amara.
La un moment dat, Mos Craciun se apropie si-i zice:
- Ce faci tu, aicea, fata mosului?
- Ce sa fac, mosule, iaca sunt suparata, ca n-am servici, n-am casa, n-am bani si ma gandesc sa ma omor, sa scap de toate necazurile.
- Ei, fata mosului, stai ca nu-i dracu asa de negru! Uite, eu pot sa-ti indeplinesc trei dorinte, acum, pe loc. Spune, ce-ti doresti?
- Pai, as vrea sa am o vila in Cotroceni...
- S-a facut! Asta e adresa si astea sunt cheile de la noua ta casa. Altceva?
- O masina, mi-ar fi de mare folos...
- Nici o problema! In garajul casei, un Mercedes te asteapta. A treia dorinta?
- Pai, as vrea sa am un cont in banca, sa-mi nu-mi mai fac griji din cauza banilor...
- In casa o sa gasesti un carnet de cecuri. Ai un milion de dolari in banca. Dar stii, fata mosului, ca toate astea sa se indeplineasca, trebuie sa indeplinesti o conditie...
- Spune, Mos Craciun, ce trebuie sa fac?
- Pai, as vrea sa te asezi in genunchi si sa-ncerci un sex oral.
- Vai, mosule, nu pot sa fac una ca asta!
- Cum, pentru toate dorintele care ti le-am indeplinit?
Pana la urma, fata se lasa convinsa si se apuca de treaba.
Dupa vreo 5 minute, mosu o intreaba:
- Cati ani ai tu, fata mosului?
Luand o scurta pauza, fata raspunde:
- 28, mosule.
- Si, la varsta asta, mai crezi in Mos Craciun?!!
------------------------------------------------------------------------------
Un copilas ii scrie lui Mos Craciun :
- Mosule, trimite-mi un fratior .
Mos Craciun raspunde :
- Trimite-mi-o pe maica-ta mai intai !!!
------------------------------------------------------------------------------
Un copil sarman i-a trimis o scrisoare lui Mos Craciun in care scria tremurat si cu litere sui:
"Draga Mos Craciun,
Eu mi-as dori un calculator cat de ieftin dar parintii mei nu au bani si cred ca nici tu nu ai putea sa-mi trimiti asa ceva dar cate lucruri frumoase n-as putea sa fac eu cu un calculator?
Toti colegii mei au calculator si se lauda dar eu nu m-as lauda si as face tot felul de minunatii care ar aduce numai bucurie alor mei. Fiindca nu cred c-o sa-mi poti trimite un calculator te rog sa-mi trimiti o ciocolata."
Scrisoarea a fost pusa la cutie si a ajuns la oficiul postal de care apartinea copilul si fiindca nu avea timbru diriginta a decis s-o deschida si citind-o i-au dat lacrimile. S-a sfatuit cu colegele si au pus mana de la mana, au cumparat un calculator ieftin si l-au trimis din partea lui Mos Craciun copilului amarat.
Dupa cateva zile in cutia de scrisori a aparut un alt plic scris de aceeasi manuta tremuranda si femeile l-au deschis curioase. Iata ce scria:
"Mos Craciun,
Multumesc pentru calculator si promit ca o sa fac cele mai minunate lucruri cu el si o sa invat si mai bine si o sa fiu si mai cuminte si o sa auzi despre mine numai lucruri de lauda. Daca ai fost asa de bun si mi-ai cumparat calculator sunt sigur ca mi-ai trimis si o ciocolata dar au furat-o curvele alea de la Posta."
------------------------------------------------------------------------------
Intrebari si raspunsuri:
Cine e nevasta lui Mos Craciun?
Merry Christmas!
De ce e Mos Craciun mereu fericit?
Pentru ca stie unde stau fetitele rele...
La un moment dat, Mos Craciun se apropie si-i zice:
- Ce faci tu, aicea, fata mosului?
- Ce sa fac, mosule, iaca sunt suparata, ca n-am servici, n-am casa, n-am bani si ma gandesc sa ma omor, sa scap de toate necazurile.
- Ei, fata mosului, stai ca nu-i dracu asa de negru! Uite, eu pot sa-ti indeplinesc trei dorinte, acum, pe loc. Spune, ce-ti doresti?
- Pai, as vrea sa am o vila in Cotroceni...
- S-a facut! Asta e adresa si astea sunt cheile de la noua ta casa. Altceva?
- O masina, mi-ar fi de mare folos...
- Nici o problema! In garajul casei, un Mercedes te asteapta. A treia dorinta?
- Pai, as vrea sa am un cont in banca, sa-mi nu-mi mai fac griji din cauza banilor...
- In casa o sa gasesti un carnet de cecuri. Ai un milion de dolari in banca. Dar stii, fata mosului, ca toate astea sa se indeplineasca, trebuie sa indeplinesti o conditie...
- Spune, Mos Craciun, ce trebuie sa fac?
- Pai, as vrea sa te asezi in genunchi si sa-ncerci un sex oral.
- Vai, mosule, nu pot sa fac una ca asta!
- Cum, pentru toate dorintele care ti le-am indeplinit?
Pana la urma, fata se lasa convinsa si se apuca de treaba.
Dupa vreo 5 minute, mosu o intreaba:
- Cati ani ai tu, fata mosului?
Luand o scurta pauza, fata raspunde:
- 28, mosule.
- Si, la varsta asta, mai crezi in Mos Craciun?!!
------------------------------------------------------------------------------
Un copilas ii scrie lui Mos Craciun :
- Mosule, trimite-mi un fratior .
Mos Craciun raspunde :
- Trimite-mi-o pe maica-ta mai intai !!!
------------------------------------------------------------------------------
Un copil sarman i-a trimis o scrisoare lui Mos Craciun in care scria tremurat si cu litere sui:
"Draga Mos Craciun,
Eu mi-as dori un calculator cat de ieftin dar parintii mei nu au bani si cred ca nici tu nu ai putea sa-mi trimiti asa ceva dar cate lucruri frumoase n-as putea sa fac eu cu un calculator?
Toti colegii mei au calculator si se lauda dar eu nu m-as lauda si as face tot felul de minunatii care ar aduce numai bucurie alor mei. Fiindca nu cred c-o sa-mi poti trimite un calculator te rog sa-mi trimiti o ciocolata."
Scrisoarea a fost pusa la cutie si a ajuns la oficiul postal de care apartinea copilul si fiindca nu avea timbru diriginta a decis s-o deschida si citind-o i-au dat lacrimile. S-a sfatuit cu colegele si au pus mana de la mana, au cumparat un calculator ieftin si l-au trimis din partea lui Mos Craciun copilului amarat.
Dupa cateva zile in cutia de scrisori a aparut un alt plic scris de aceeasi manuta tremuranda si femeile l-au deschis curioase. Iata ce scria:
"Mos Craciun,
Multumesc pentru calculator si promit ca o sa fac cele mai minunate lucruri cu el si o sa invat si mai bine si o sa fiu si mai cuminte si o sa auzi despre mine numai lucruri de lauda. Daca ai fost asa de bun si mi-ai cumparat calculator sunt sigur ca mi-ai trimis si o ciocolata dar au furat-o curvele alea de la Posta."
------------------------------------------------------------------------------
Intrebari si raspunsuri:
Cine e nevasta lui Mos Craciun?
Merry Christmas!
De ce e Mos Craciun mereu fericit?
Pentru ca stie unde stau fetitele rele...
De Craciun...
Instead of being a time of unusual behavior, Christmas is perhaps the only time in the year when people can obey their natural impulses and express their true sentiments without feeling self-conscious and, perhaps, foolish. Christmas, in short, is about the only chance a man has to be himself. (În loc să fie timpul unui comportament neobişnuit, Crăciunul este singura perioada a anului când oamenii îşi pot urma propriile impulsuri şi îşi pot exprima propriile sentimente, fără reţineri. Crăciunul, pe scurt, reprezintă şansa de a fi noi înşine
– Francis C. Farley
Ce să zic?.. Am trăit şi zile mai bune. Normal, nu? Dar şi mai rele! De aceea nu mă plâng. Mă bucur de ceea ce am, pentru că ceea ce-mi lipseşte voi avea (alt)cândva. E din nou Crăciun...
Ce-mi doresc eu de sărbătorile astea?.. Păi... Îmi doresc să ai TU tot ceea ce-ţi doreşti! Pe masă şi în casă! Să nu-ţi lipsească nimic pentru ca să fii fericit(ă)! Altceva nu-mi doresc, pentru că NIMIC nu poate înlocui (pentru mine) faptul că nu pot fi liber! Iar pentru tine e suficient atât. Bucură-te tu de Crăciunul ăsta, iar de celelalte care vor veni, cât vom trăi, ne vom bucura împreună. OK?..
Mie să nu-mi doriţi ”Sărbători Fericite”! Asta e doar o urare care se foloseşte automat. E menită să ”demonstreze” bunele intenţii, gândul curat. Eu nu pot avea sărbători fericite, dar pot trăi cu asta. Şi încerc să vă transmit vouă gândul meu curat...
Să fiţi mai buni...
Cornel SABOU
– Francis C. Farley
Ce să zic?.. Am trăit şi zile mai bune. Normal, nu? Dar şi mai rele! De aceea nu mă plâng. Mă bucur de ceea ce am, pentru că ceea ce-mi lipseşte voi avea (alt)cândva. E din nou Crăciun...
Ce-mi doresc eu de sărbătorile astea?.. Păi... Îmi doresc să ai TU tot ceea ce-ţi doreşti! Pe masă şi în casă! Să nu-ţi lipsească nimic pentru ca să fii fericit(ă)! Altceva nu-mi doresc, pentru că NIMIC nu poate înlocui (pentru mine) faptul că nu pot fi liber! Iar pentru tine e suficient atât. Bucură-te tu de Crăciunul ăsta, iar de celelalte care vor veni, cât vom trăi, ne vom bucura împreună. OK?..
Mie să nu-mi doriţi ”Sărbători Fericite”! Asta e doar o urare care se foloseşte automat. E menită să ”demonstreze” bunele intenţii, gândul curat. Eu nu pot avea sărbători fericite, dar pot trăi cu asta. Şi încerc să vă transmit vouă gândul meu curat...
Să fiţi mai buni...
Cornel SABOU
miercuri, 22 decembrie 2010
Jurnal (13)
Paradox... Când aud iar de ”lupta împotriva corupţiei” mi se face părul măciucă! Toată ”lupta” asta nu e decât o ”afacere” care manipulează sume enorme, şi reprezintă interese strict personale. LEGEA, din ”armă” defensivă (de protejare a unor drepturi, libertăţi), a fost transformată într-o TÂRFĂ pe care o folosesc cum vor cei puternici. Am lângă mine un ”corupt” de frunte, primarul băimărean Cristian Anghel. De fapt, totul e cum INTERPRETEZI legea, atât! În primele două instanţe (Judecătorie şi Tribunal) Anghel a fost declarat nevinovat, magistraţii interpretând legea în favoarea sa. Apoi, la Curtea de Apel, alţi magistraţi au interpretat ALTFEL aceleaşi fapte, în defavoarea sa, şi l-au condamnat la închisoare. Aici e paradoxul... Avem corupţi (e plină societatea de ei) dar n-avem legi care să-i condamne ferm. Avem doar judecători care interpretează legile cum vor... Eşti vinovat (sau nu) după cum vrea EA sau EL. Halal ”luptă”! Un judecător ”duşman” te condamnă, altul ”prieten” te scapă (sau invers). Eu n-am avut prieteni din tabăra asta... Aşa că, sunt vinovat! Aş râde dacă nu m-ar durea ultimii trei ani...
Pe 5 ianuarie, Anghel intră în comisia de liberare condiţionată. Liberează pe 18. Eu intru pe 23 februarie. Liberez pe 8 martie. A trecut ceva timp, nu?....
Cornel SABOU
Pe 5 ianuarie, Anghel intră în comisia de liberare condiţionată. Liberează pe 18. Eu intru pe 23 februarie. Liberez pe 8 martie. A trecut ceva timp, nu?....
Cornel SABOU
marți, 21 decembrie 2010
Jurnal (12)
Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil. Confucius
Unii miliţieni s-au simţit prost (nu proşti!) când am spus (pentru ei!) că George Coşbuc nu e (doar) o stradă, ci (şi) un poet român. M-au contrazis spunându-mi că şi ei ”au auzit” de George Coşbuc. E cazul să-mi cer scuze! Da, AU AUZIT de George (”... şi George nu mai vine”!)... E drept, nu ştiau sigur la ce echipă joacă decât că sigur nu e legitimat la Steaua! Ok, păi, până o să-l transfere Becali pe Coşbuc, hai să vedem ce mai scria omul ăsta în ”bloc-notes”...
Mama
de George Coşbuc (viitor atacant la Steaua Bucureşti)
În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară -
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.
Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.
Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră...
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.
...O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti -
- "Ce vezi?î întreab-o fată.
- "Nimic... Mi s-a părut aşa!
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.
Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
- "Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire...
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!
Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat -
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!
Din când în când ”merită” să ne mai înnobilăm caracterul cu... atacanţi de valoare!
Nu am primit permisie de Crăciun... Nu-i bai... Cel puţin, după liberare, n-o să le fiu ”dator” cu un Crăciun. Pentru mine asta înseamnă mult, la fel ca orice datorie morală. Ştiţi cum se spune... datoriile materiale ţi le achiţi după putinţă, cele morale după voinţă! În VOINŢĂ sunt foarte bogat! Păcat că n-am multe datorii de achitat...
Pe curând...
Cornel SABOU
Unii miliţieni s-au simţit prost (nu proşti!) când am spus (pentru ei!) că George Coşbuc nu e (doar) o stradă, ci (şi) un poet român. M-au contrazis spunându-mi că şi ei ”au auzit” de George Coşbuc. E cazul să-mi cer scuze! Da, AU AUZIT de George (”... şi George nu mai vine”!)... E drept, nu ştiau sigur la ce echipă joacă decât că sigur nu e legitimat la Steaua! Ok, păi, până o să-l transfere Becali pe Coşbuc, hai să vedem ce mai scria omul ăsta în ”bloc-notes”...
Mama
de George Coşbuc (viitor atacant la Steaua Bucureşti)
În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară -
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.
Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.
Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră...
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.
...O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti -
- "Ce vezi?î întreab-o fată.
- "Nimic... Mi s-a părut aşa!
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.
Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
- "Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire...
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!
Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat -
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!
Din când în când ”merită” să ne mai înnobilăm caracterul cu... atacanţi de valoare!
Nu am primit permisie de Crăciun... Nu-i bai... Cel puţin, după liberare, n-o să le fiu ”dator” cu un Crăciun. Pentru mine asta înseamnă mult, la fel ca orice datorie morală. Ştiţi cum se spune... datoriile materiale ţi le achiţi după putinţă, cele morale după voinţă! În VOINŢĂ sunt foarte bogat! Păcat că n-am multe datorii de achitat...
Pe curând...
Cornel SABOU
vineri, 17 decembrie 2010
Jurnal (11)
Unul dintre cele mai grele lucruri în viaţă este să ai cuvinte în inimă pe care nu le poţi pronunţa (James Earl Jones)
Astăzi vreau să vorbesc despre oamenii care sunt importanţi pentru mine. Pentru că EXISTĂ oameni importanţi pentru mine, şi uneori mă gândesc (şi) la ei...
De exemplu, mă gândesc la... George Coşbuc! Nu, nu e vorba despre strada G. Coşbuc, stimaţi miliţieni, ci de cel care-a fost POETUL cu acest nume. Şi de poezia lui.
Dacă-l citeşti pe Coşbuc trebuie s-o faci încet, în şoaptă chiar, şi – eventual – să fii singur. Mesajul lui curge ca un râu, se strecoară prin fisurile personalităţii tale, şi-ţi rămâne apoi lipit de suflet. El nu plânge, dar cheamă dorurile toate, de mamă şi de ţară, de însingurarea căreia îi poate chiar găsi virtuţi. El simte sacrificiul, şi-i vede în versuri pe anonimii ce mor ca să trăiască cei ce merită să moară! Şi totuşi, Coşbuc nu critică.... Îmi place Coşbuc!
Alt om important pentru mine e Alexandru... În Franţa i se mai spune Alexandre Dumas! A (re)creat o parte de istorie prin ochii muşchetarilor săi, dar nu oricum ci făcându-te şi pe tine să crezi ca faci parte din ea. Din istorie...
Ioan Chirilă a fost un banal jurnalist. , dar datorită lui pot spune c-am vizitat şi cunoscut întreaga lume, căci cronicile sale erau sportive şi la propriu, şi la figurat. Mai este apoi Paul Goma, singurul român care nu e român pentru că a refuzat să facă o cerere scrisă în acest sens. Dar să nu credeţi că doar scriitorii sunt importanţi pentru mine!..
Mi-e dor de Pintea Haiducul, de mama, de un film cu Tom Hanks (poate o sa revăd cândva – a câta oară? - ”Nopţi albe în Seattle”), de Flaviu şi Darius... Mi-e dor şi de oamenii pe care nu i-am cunoscut încă! Dar uite că alunec pe panta dorurilor, iar eu vroiam să scriu despre altceva. Vroiam să scriu despre oamenii importanţi... Despre Răzvan, despre fraţii mei, despre cei care ştiu să dea ”bună ziua” sau ”bună seara” chiar dacă nu te cunosc, despre oamenii cu nume de străzi, şi despre oamenii care dorm pe străzi cu nume de oameni.
De la toţi ”ăştia” eu am ”furat” câte ceva... Nu suficient, se pare. O să-i recitesc, o să-i reîntâlnesc, să văd ce mi-a scăpat...
Nu i-am scris aici pe toţi... Unii sunt importanţi pentru că aşa am stabilit eu! M-am lăsat ”cucerit” de viaţa lor simplă, în care eu nu existam. Ei mă ignorau, trăindu-şi destinul, dar trăindu-l în lumină! Lumina aceasta, într-o vreme, a ajuns şi la mine (chiar dacă nu cu viteza luminii). Alţii trăiesc ca şi cum aş însemna ceva pentru ei...
O să fiu de Crăciun aici... Şi pentru că n-o să pot fii cu voi, voi n-o să vă supăraţi. Aveţi fiecare alţi oameni importanţi în jur. Importanţi pentru voi. Purtaţi-le grija! Sunt ocazii care nu se mai întorc, şi oameni care pleacă. Unii definitiv...
Nu i-am scris aici pe toţi... Unii vor fi importanţi doar în viitorul meu. Alţii doar în gândul meu. Câţiva, în inima mea.... Un week-end fain să aveţi! Pe curând...
Cornel SABOU
Astăzi vreau să vorbesc despre oamenii care sunt importanţi pentru mine. Pentru că EXISTĂ oameni importanţi pentru mine, şi uneori mă gândesc (şi) la ei...
De exemplu, mă gândesc la... George Coşbuc! Nu, nu e vorba despre strada G. Coşbuc, stimaţi miliţieni, ci de cel care-a fost POETUL cu acest nume. Şi de poezia lui.
Dacă-l citeşti pe Coşbuc trebuie s-o faci încet, în şoaptă chiar, şi – eventual – să fii singur. Mesajul lui curge ca un râu, se strecoară prin fisurile personalităţii tale, şi-ţi rămâne apoi lipit de suflet. El nu plânge, dar cheamă dorurile toate, de mamă şi de ţară, de însingurarea căreia îi poate chiar găsi virtuţi. El simte sacrificiul, şi-i vede în versuri pe anonimii ce mor ca să trăiască cei ce merită să moară! Şi totuşi, Coşbuc nu critică.... Îmi place Coşbuc!
Alt om important pentru mine e Alexandru... În Franţa i se mai spune Alexandre Dumas! A (re)creat o parte de istorie prin ochii muşchetarilor săi, dar nu oricum ci făcându-te şi pe tine să crezi ca faci parte din ea. Din istorie...
Ioan Chirilă a fost un banal jurnalist. , dar datorită lui pot spune c-am vizitat şi cunoscut întreaga lume, căci cronicile sale erau sportive şi la propriu, şi la figurat. Mai este apoi Paul Goma, singurul român care nu e român pentru că a refuzat să facă o cerere scrisă în acest sens. Dar să nu credeţi că doar scriitorii sunt importanţi pentru mine!..
Mi-e dor de Pintea Haiducul, de mama, de un film cu Tom Hanks (poate o sa revăd cândva – a câta oară? - ”Nopţi albe în Seattle”), de Flaviu şi Darius... Mi-e dor şi de oamenii pe care nu i-am cunoscut încă! Dar uite că alunec pe panta dorurilor, iar eu vroiam să scriu despre altceva. Vroiam să scriu despre oamenii importanţi... Despre Răzvan, despre fraţii mei, despre cei care ştiu să dea ”bună ziua” sau ”bună seara” chiar dacă nu te cunosc, despre oamenii cu nume de străzi, şi despre oamenii care dorm pe străzi cu nume de oameni.
De la toţi ”ăştia” eu am ”furat” câte ceva... Nu suficient, se pare. O să-i recitesc, o să-i reîntâlnesc, să văd ce mi-a scăpat...
Nu i-am scris aici pe toţi... Unii sunt importanţi pentru că aşa am stabilit eu! M-am lăsat ”cucerit” de viaţa lor simplă, în care eu nu existam. Ei mă ignorau, trăindu-şi destinul, dar trăindu-l în lumină! Lumina aceasta, într-o vreme, a ajuns şi la mine (chiar dacă nu cu viteza luminii). Alţii trăiesc ca şi cum aş însemna ceva pentru ei...
O să fiu de Crăciun aici... Şi pentru că n-o să pot fii cu voi, voi n-o să vă supăraţi. Aveţi fiecare alţi oameni importanţi în jur. Importanţi pentru voi. Purtaţi-le grija! Sunt ocazii care nu se mai întorc, şi oameni care pleacă. Unii definitiv...
Nu i-am scris aici pe toţi... Unii vor fi importanţi doar în viitorul meu. Alţii doar în gândul meu. Câţiva, în inima mea.... Un week-end fain să aveţi! Pe curând...
Cornel SABOU
joi, 16 decembrie 2010
Jurnal (10)
“Cel mai bun mod de a-ţi aprecia munca este să-ţi imaginezi cum e fără ea.” Oscar Wilde
Frig... E un frig frumos afară. Unii se încălzesc numărând bani. Alţii, mai puţini, iubind! Cei mai mulţi tremură. Eu am caloriferul chiar lângă pat...
M-am uitat aseară la meciul Stelei cu Napoli. În loc să câştigăm şi noi ca proştii, am pierdut ca românii, în ultimul minut. Nu ştiu de ce, dar nu se întâmplă niciodată să CÂŞTIGĂM în ultimul minut, doar să pierdem. Asta e... S-a dus primăvara fotbalistică europeană. Vom (voi) trăi primăvara altfel. Cu atât mai bine!
Pregătiri de Crăciun? Ar fi cazul, că nu mai e mult până atunci. Să nu uitaţi să luaţi cadouri celor dragi! De Crăciun, dacă nu dăruieşti nimic, nu meriţi să trăieşti... Crăciunul!!!
Încerc să-mi ”spăl” creierii de mizeriile puşcăriei, să mă pregătesc de liberare. Vreau să (re)intru în societate cu ambiţii sănătoase. N-am renunţat la ideea de a-mi reedita ziarul! Ca să vezi...
Mai scriu şi mâine câteva rânduri. Că apoi e iar week-end. Of...
Pe curând...
Cornel SABOU
P.S. Spun doar aşa, ca o observaţie pur statistică: acesta e al 100-lea articol pe care îl public pe blog de când sunt arestat! Nu că ar conta...
Frig... E un frig frumos afară. Unii se încălzesc numărând bani. Alţii, mai puţini, iubind! Cei mai mulţi tremură. Eu am caloriferul chiar lângă pat...
M-am uitat aseară la meciul Stelei cu Napoli. În loc să câştigăm şi noi ca proştii, am pierdut ca românii, în ultimul minut. Nu ştiu de ce, dar nu se întâmplă niciodată să CÂŞTIGĂM în ultimul minut, doar să pierdem. Asta e... S-a dus primăvara fotbalistică europeană. Vom (voi) trăi primăvara altfel. Cu atât mai bine!
Pregătiri de Crăciun? Ar fi cazul, că nu mai e mult până atunci. Să nu uitaţi să luaţi cadouri celor dragi! De Crăciun, dacă nu dăruieşti nimic, nu meriţi să trăieşti... Crăciunul!!!
Încerc să-mi ”spăl” creierii de mizeriile puşcăriei, să mă pregătesc de liberare. Vreau să (re)intru în societate cu ambiţii sănătoase. N-am renunţat la ideea de a-mi reedita ziarul! Ca să vezi...
Mai scriu şi mâine câteva rânduri. Că apoi e iar week-end. Of...
Pe curând...
Cornel SABOU
P.S. Spun doar aşa, ca o observaţie pur statistică: acesta e al 100-lea articol pe care îl public pe blog de când sunt arestat! Nu că ar conta...
luni, 13 decembrie 2010
Jurnal (9)
Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău. (Socrate)
Linişte... Linişte şi ”pace”. E bine aşa. Mai am două luni şi ceva. Mi se spune că e greu ”afară”, că banii sunt puţini, că lumea e rea, că... O fi mai greu ca la puşcărie??? Pentru mine, AFARĂ nu e deloc greu! E... frumos, e cald şi bine.
Am călcat-o în picioare! Zăpada... N-a protestat. A căzut mai departe, din cer.. M-a albit cu totul. S-au înmulţit şi firele de păr albe. Cineva mi-a spus să nu-mi fac probleme, că e ”la modă”. Mai mult, cică femeile moderne ar prefera bărbaţii ”grizonaţi”! Ce să zic... nu-i mare stres pe capul meu! Femeile din trecutul meu nu m-au luat pentru culoarea firelor de păr. Sper... Dar să lăsăm femeile pentru... după liberare!
Voi faceţi brad anul ăsta? Noi am primit unul... Mult mai frumos decât anul trecut, dar gol... Stă şi acum pe un suport în ”curte”, pe terenul de sport. E verde!!!
Anghel e ok... Suportă bine detenţia. Nu vă spun ce-i în sufletul lui, că asta nu e treaba mea. Luna viitoare merge acasă...
Pe curând...
Cornel SABOU
Linişte... Linişte şi ”pace”. E bine aşa. Mai am două luni şi ceva. Mi se spune că e greu ”afară”, că banii sunt puţini, că lumea e rea, că... O fi mai greu ca la puşcărie??? Pentru mine, AFARĂ nu e deloc greu! E... frumos, e cald şi bine.
Am călcat-o în picioare! Zăpada... N-a protestat. A căzut mai departe, din cer.. M-a albit cu totul. S-au înmulţit şi firele de păr albe. Cineva mi-a spus să nu-mi fac probleme, că e ”la modă”. Mai mult, cică femeile moderne ar prefera bărbaţii ”grizonaţi”! Ce să zic... nu-i mare stres pe capul meu! Femeile din trecutul meu nu m-au luat pentru culoarea firelor de păr. Sper... Dar să lăsăm femeile pentru... după liberare!
Voi faceţi brad anul ăsta? Noi am primit unul... Mult mai frumos decât anul trecut, dar gol... Stă şi acum pe un suport în ”curte”, pe terenul de sport. E verde!!!
Anghel e ok... Suportă bine detenţia. Nu vă spun ce-i în sufletul lui, că asta nu e treaba mea. Luna viitoare merge acasă...
Pe curând...
Cornel SABOU
vineri, 10 decembrie 2010
Jurnal (8)
În sfârşit! A căzut prima zăpadă!.. Mă bucur întotdeauna de prima zăpadă a iernii. M-am născut iarna, şi poate de aceea sunt puternic influenţat de anotimpul ăsta. Trăiesc... altfel iarna. Simt altfel, sper altfel, cred altfel... Mai profund, mai ”cald”, mai... rece! Sigur, este un pic de disconfort generat de frig, de zăpada care se topeşte formând belţi şi apoi gheaţă, la care se adaugă (pentru mine) lipsa posibilităţilor concrete de a mă proteja de ”răutăţile” iernii, dar toate astea nu contează! Contează doar lucrurile esenţiale, iar acum esenţial este că iarna a venit, că m-a găsit aici, în viaţă, bucuros că pot s-o trăiesc!
Este ultima iarnă prin care voi trece fără posibilitatea de a oferi cadouri celor dragi. Nu ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine era (şi este) important SĂ OFER! Atunci mă simt om, mă simt împlinit. Îmi place să culeg bucurie din ochii celor ce-mi sunt apropiaţi, să simt mulţumirea LOR lângă mulţumirea mea. Nu sunt vorbe goale, sunt doar... mâini goale... azi. Dar timpul ăsta ”nefavorabil” va trece (cu mine prin el) şi voi trăi iarna bucuriei mele... în primăvara în care voi libera.
Bucuraţi-vă de zăpadă! Pe curând...
Cornel SABOU
Este ultima iarnă prin care voi trece fără posibilitatea de a oferi cadouri celor dragi. Nu ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine era (şi este) important SĂ OFER! Atunci mă simt om, mă simt împlinit. Îmi place să culeg bucurie din ochii celor ce-mi sunt apropiaţi, să simt mulţumirea LOR lângă mulţumirea mea. Nu sunt vorbe goale, sunt doar... mâini goale... azi. Dar timpul ăsta ”nefavorabil” va trece (cu mine prin el) şi voi trăi iarna bucuriei mele... în primăvara în care voi libera.
Bucuraţi-vă de zăpadă! Pe curând...
Cornel SABOU
Sondaj-primar
Pe acest blog am facut un sondaj de opinie...
Iata intrebarea:
Daca acum ar avea loc alegeri pentru functia de primar al municipiului Baia Mare, pe care din urmatorii candidati l-ati vota?
Si acum iata raspunsurile:
Cristian Anghel (PNL)...................34 (56%)
Mircea Dolha (PSD)...................... 6 (10%)
Mircea Man (PDL)........................ 0 ( 0%)
Istvan Ludescher (UDMR)................. 0 ( 0%)
Catalin Chereches (independent)......... 8 (13%)
Altul................................... 8 (13%)
Nu stiu/nu as vota ..................... 4 ( 6%)
Voturi totale: 60
Sondaj încheiat
Iata intrebarea:
Daca acum ar avea loc alegeri pentru functia de primar al municipiului Baia Mare, pe care din urmatorii candidati l-ati vota?
Si acum iata raspunsurile:
Cristian Anghel (PNL)...................34 (56%)
Mircea Dolha (PSD)...................... 6 (10%)
Mircea Man (PDL)........................ 0 ( 0%)
Istvan Ludescher (UDMR)................. 0 ( 0%)
Catalin Chereches (independent)......... 8 (13%)
Altul................................... 8 (13%)
Nu stiu/nu as vota ..................... 4 ( 6%)
Voturi totale: 60
Sondaj încheiat
luni, 6 decembrie 2010
Acasa
Nu scriu mult...
Sunt acasa, cu copiii si cu mama mea. Atmosfera de Craciun. Colinde pe fundal, mancare calda si buna in bucatarie, caldura. Peste cateva ore plec. A fost simplu si frumos.
Pe curand...
Cornel SABOU
Sunt acasa, cu copiii si cu mama mea. Atmosfera de Craciun. Colinde pe fundal, mancare calda si buna in bucatarie, caldura. Peste cateva ore plec. A fost simplu si frumos.
Pe curand...
Cornel SABOU
vineri, 3 decembrie 2010
Jurnal (7)
Motto: Cuvintele nu sunt un joc de artificii, ele sunt arme care pot ucide sau înălţa. Gabriel Ţepelea
Din nou week-end...
M-am ales cu un ”nou” şef de secţie. A revenit pe post ofiţerul Bogdan Neagoş. Cel despre care spuneam că anul trecut s-a ”specializat” în ”cunoaşterea” deţinuţilor uitând să-i mai şi recompenseze cu permisii de Crăciun. Azi dimineaţă a venit pe secţie spunând (ironic) că îi vor trebui din nou vreo trei luni ca să ne cunoască, şi ca să ne propună pentru recompense. Nu prea ştiu dacă trebuie să râd la glumele lui... Cred însă că nici el nu râde la ”glumele” mele. L-am copiat amândoi pe Traian Băsescu (în varianta cârcotaşă), adică... ”vai, ce-mi plac glumele mele!” Vom vedea cine va râde mai bine, şi mai ales cine va râde la urmă! Eu pe ideea asta merg, şi nu-mi fac griji. Ce ziceţi, el ar trebui să-şi facă???
Încerc să ignor provocările astea. Mă deranjează. Îmi place să scriu despre altceva, despre lucruri care înnobilează omul. Despre sentimente. Despre oameni care merită numele ăsta. Aici simt că s-a produs o schimbare în felul meu de-a fi... jurnalist! Înainte căutam doar să critic, să scot în evidenţă răul social din mediul de afaceri şi din cel politic. Nu mai aveam timp de Oamenii care se pierdeau în anonimat, deşi EI erau aceia care făceau aerul respirabil. Vreau să identific în viitor adevăratele valori, şi să le pun în... valoare! Vreau să le cunoaştem mai bine împreună, dacă ”trebuie” să le luăm ca modele demne de urmat, iar dacă alegem să rămânem pe drumul nostru măcar să spunem că există. Puteam să fac asta şi aici, dar dacă acum aş prezenta portrete pozitive despre nişte cadre ale unităţii le-aş face mai mult rău decât bine, pentru că ”superiorii” lor nu ar aprecia asemenea ”laude”. Le-ar interpreta în modul lor mafiot de gândire. Şi atunci, la CE sau la CINE ar folosi? De aceea tac... acum.
Voi fi acasă de duminică seara până luni seara. Copiii mă aşteaptă. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt mari, frumoşi, sănătoşi. Învaţă bine, sunt cuminţi şi devreme maturizati. Ţinând cont că au fost lipsiţi de ambii părinţi o perioadă de aproape trei ani e o minune că sunt aşa cum sunt. De fapt, sunt DOUĂ minuni, Flaviu şi Darius...
Să aveţi un week-end fain...
Cornel SABOU
Din nou week-end...
M-am ales cu un ”nou” şef de secţie. A revenit pe post ofiţerul Bogdan Neagoş. Cel despre care spuneam că anul trecut s-a ”specializat” în ”cunoaşterea” deţinuţilor uitând să-i mai şi recompenseze cu permisii de Crăciun. Azi dimineaţă a venit pe secţie spunând (ironic) că îi vor trebui din nou vreo trei luni ca să ne cunoască, şi ca să ne propună pentru recompense. Nu prea ştiu dacă trebuie să râd la glumele lui... Cred însă că nici el nu râde la ”glumele” mele. L-am copiat amândoi pe Traian Băsescu (în varianta cârcotaşă), adică... ”vai, ce-mi plac glumele mele!” Vom vedea cine va râde mai bine, şi mai ales cine va râde la urmă! Eu pe ideea asta merg, şi nu-mi fac griji. Ce ziceţi, el ar trebui să-şi facă???
Încerc să ignor provocările astea. Mă deranjează. Îmi place să scriu despre altceva, despre lucruri care înnobilează omul. Despre sentimente. Despre oameni care merită numele ăsta. Aici simt că s-a produs o schimbare în felul meu de-a fi... jurnalist! Înainte căutam doar să critic, să scot în evidenţă răul social din mediul de afaceri şi din cel politic. Nu mai aveam timp de Oamenii care se pierdeau în anonimat, deşi EI erau aceia care făceau aerul respirabil. Vreau să identific în viitor adevăratele valori, şi să le pun în... valoare! Vreau să le cunoaştem mai bine împreună, dacă ”trebuie” să le luăm ca modele demne de urmat, iar dacă alegem să rămânem pe drumul nostru măcar să spunem că există. Puteam să fac asta şi aici, dar dacă acum aş prezenta portrete pozitive despre nişte cadre ale unităţii le-aş face mai mult rău decât bine, pentru că ”superiorii” lor nu ar aprecia asemenea ”laude”. Le-ar interpreta în modul lor mafiot de gândire. Şi atunci, la CE sau la CINE ar folosi? De aceea tac... acum.
Voi fi acasă de duminică seara până luni seara. Copiii mă aşteaptă. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt mari, frumoşi, sănătoşi. Învaţă bine, sunt cuminţi şi devreme maturizati. Ţinând cont că au fost lipsiţi de ambii părinţi o perioadă de aproape trei ani e o minune că sunt aşa cum sunt. De fapt, sunt DOUĂ minuni, Flaviu şi Darius...
Să aveţi un week-end fain...
Cornel SABOU
joi, 2 decembrie 2010
Jurnal (6)
citatul zilei: Să trăieşti bine nu este altceva decît să-l iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată lucrarea ta. Îi arăţi (prin cumpătare) o iubire desăvîrşită, pe care nici o nenorocire nu o poate zdruncina (ceea ce ţine de tărie), care nu ascultă decît de El (şi aceasta este dreptatea), care veghează pentru a discerne toate, de teama de nu te lăsa luat prin surprindere de viclenie şi de minciună (şi aceasta este prudenţa) Augustin de Hipona
Parcă văd că se va repeta situaţia de anul trecut cu permisiile de Crăciun. Atunci, nici o persoană privată de libertate de la regimul ”deschis” nu a primit vreo permisie. Pentru că un ofiţer incompetent, Bogdan Neagoş, n-a avut timp să ne ”cunoască”... În realitate, şi pe ăsta, şi pe mulţi alţii îi doare-n cot de noi, de lege şi de dramele pe care le trăiesc oamenii închişi. Nu-i interesează nici măcar să-şi cunoască atribuţiile legale, ca să nu mai zic că nu cunosc nici legile care le reglementează munca. Dacă pot să facă un rău, să confişte un telefon sau un cablu improvizat, îl fac cu mare plăcere şi cu un zâmbet tâmp pe faţă. Ca să-ţi facă în ciudă! Ca să exploateze la maxim durerea ta... Ca să te lovească. Asta-i plăcerea multora de aici. Ei nu fac lucrurile astea din datorie, din obligaţie de servici (căci atunci s-ar simţi la fel de obligaţi şi să ne respecte drepturile) ci dintr-o preocupare bolnavă de a crea o durere în plus, de a vedea deţinutul umilit, batjocorit, înjosit etc... Chiar dacă aparent pe mine m-au lăsat în pace de-o vreme încoace, în realitate unii mă urmăresc şi speră să mă ”faulteze” cât de curând. Am parte de tot felul de verificări ciudate, de ”interpretări” ale unor situaţii vechi de când lumea, de avertismente... Oricum, eu am uitat să mă tem. Merg înainte. Încolo e drumul meu... şi credinţa mi-e în Dumnezeu!
Eu ştiu... că am mai trăit situaţii de astea... Cândva, peste timp (nu mult), unii vor veni la mine şi-mi vor spune ”Cornele, eu te-am ajutat”. Dar vorbele lor mă vor plictisi atunci... Pentru că eu ştiu... ştiu foarte bine, şi foarte exact cine şi cum m-a ajutat. Iar ”ajutorul” la care mă refer nu ţine – până la urmă – decât de nişte amărâte de drepturi consfinţite de lege!
Între timp mi s-a confirmat un lucru de care oricum eram convins. Ştiu că s-au dat ordine la administraţia penitenciarului pentru ca să fiu distrus. Da, e adevărat! A venit omul de afară, multimilionar-miliardar, l-a chemat la ordin pe ofiţerul de puşcărie şi i-a spus verde-n faţă: ”Vreau să-l termini pe Cornel SABOU, să-l termini definitiv”... Dar Cornel Sabou nu e aşa uşor de terminat (femeile ştiu mai bine asta – ca să fiu nesimţit). De aia am avut eu multe probleme în timpul detenţiei mele... Am trecut însă peste ele, prin ele, am supravieţuit. Uneori, banii nu sunt suficienţi, chiar dacă ofiţerul fără caracter se supune ordinului tău şi încearcă. Acum ştiu mult mai exact cum stau lucrurile... Şi mă păzesc mult mai bine! Încă nu sunt terminat, domnilor.... Mai lucraţi la asta???
Cornel SABOU
Parcă văd că se va repeta situaţia de anul trecut cu permisiile de Crăciun. Atunci, nici o persoană privată de libertate de la regimul ”deschis” nu a primit vreo permisie. Pentru că un ofiţer incompetent, Bogdan Neagoş, n-a avut timp să ne ”cunoască”... În realitate, şi pe ăsta, şi pe mulţi alţii îi doare-n cot de noi, de lege şi de dramele pe care le trăiesc oamenii închişi. Nu-i interesează nici măcar să-şi cunoască atribuţiile legale, ca să nu mai zic că nu cunosc nici legile care le reglementează munca. Dacă pot să facă un rău, să confişte un telefon sau un cablu improvizat, îl fac cu mare plăcere şi cu un zâmbet tâmp pe faţă. Ca să-ţi facă în ciudă! Ca să exploateze la maxim durerea ta... Ca să te lovească. Asta-i plăcerea multora de aici. Ei nu fac lucrurile astea din datorie, din obligaţie de servici (căci atunci s-ar simţi la fel de obligaţi şi să ne respecte drepturile) ci dintr-o preocupare bolnavă de a crea o durere în plus, de a vedea deţinutul umilit, batjocorit, înjosit etc... Chiar dacă aparent pe mine m-au lăsat în pace de-o vreme încoace, în realitate unii mă urmăresc şi speră să mă ”faulteze” cât de curând. Am parte de tot felul de verificări ciudate, de ”interpretări” ale unor situaţii vechi de când lumea, de avertismente... Oricum, eu am uitat să mă tem. Merg înainte. Încolo e drumul meu... şi credinţa mi-e în Dumnezeu!
Eu ştiu... că am mai trăit situaţii de astea... Cândva, peste timp (nu mult), unii vor veni la mine şi-mi vor spune ”Cornele, eu te-am ajutat”. Dar vorbele lor mă vor plictisi atunci... Pentru că eu ştiu... ştiu foarte bine, şi foarte exact cine şi cum m-a ajutat. Iar ”ajutorul” la care mă refer nu ţine – până la urmă – decât de nişte amărâte de drepturi consfinţite de lege!
Între timp mi s-a confirmat un lucru de care oricum eram convins. Ştiu că s-au dat ordine la administraţia penitenciarului pentru ca să fiu distrus. Da, e adevărat! A venit omul de afară, multimilionar-miliardar, l-a chemat la ordin pe ofiţerul de puşcărie şi i-a spus verde-n faţă: ”Vreau să-l termini pe Cornel SABOU, să-l termini definitiv”... Dar Cornel Sabou nu e aşa uşor de terminat (femeile ştiu mai bine asta – ca să fiu nesimţit). De aia am avut eu multe probleme în timpul detenţiei mele... Am trecut însă peste ele, prin ele, am supravieţuit. Uneori, banii nu sunt suficienţi, chiar dacă ofiţerul fără caracter se supune ordinului tău şi încearcă. Acum ştiu mult mai exact cum stau lucrurile... Şi mă păzesc mult mai bine! Încă nu sunt terminat, domnilor.... Mai lucraţi la asta???
Cornel SABOU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)