Jurnal (22)

Cum trec anii!.. Şi nu mă refer aici la anii mei de puşcărie. Zic aşa... Trec, şi atunci când îi simţim trecuţi îi regretăm. Parcă niciodată nu sunt suficiente împlinirile pe care le avem. Parcă a rămas mereu ceva netrăit din ceea ce ne-am dorit!
Şi în viaţa mea sunt pagini albe. Momente în care n-am făcut nimic. Nici măcar nu pot spune c-am trăit. Doar pagini albe. Timp irosit. Dacă regret ceva cu adevărat, atunci regret TIMPUL care s-a dus fără să lase în urmă nici măcar amintiri! Nu regret fapte. Ele sunt lecţii de viaţă. Sunt greşeli pe care n-am să le mai fac. Sunt fapte bune pe care am să le repet. Dar timpul care s-a dus nu-l voi mai putea întoarce niciodată. Nu e o dramă, e doar o constatare. Nici măcar tristă.
Mă pregătesc să las în urmă puşcăria, dar nu în uitare. Cum aş putea s-o uit? Iernile în care tremuram de unul singur cu sufletul îngheţat de frigul de fier; verile în care căldura era un chin, şi soarele care-mi zâmbea parcă în batjocură; sărbătorile fără sărbătoare, zilele şi nopţile care treceau ca un secundar obosit! Doar le număram... Gardieni îndărătnici, stresaţi să-mi bage mâna-n buzunar, să numere minutele scurte pe care le petreceam cu copiii la vizită sau să-mi dorească ceea ce aveam deja, ca durere. Dezamăgiri de tot felul.... De la oameni de tot felul. Pe unii i-am hrănit cu mâna mea ani de zile. Am hrănit nişte şerpi, şi eu nu ştiam! Pe alţii, după ce i-am învăţat să trăiască, mi-au dorit să nu mai pot trăi. Dar am găsit la toate astea răspunsuri! Viaţa mi le-a oferit. Mi-a descâlcit povestea eşecurilor din trecut. M-a luminat pe câteva planuri care mi-erau întunecate. Pentru că, pe atunci, nu aveam timp!
Acum, timpul mă are pe mine. În curând liber! Pregătit să-mi trăiesc fericirea altfel. Cu alţi oameni alături.

Să aveţi un week-end plăcut. Începe campionatul nostru nashpa de fotbal. Eu o să mă uit la meciuri... Ca să mai omor ultimele secunde inutile din viaţa mea... Ultimele zile... Pe curând...

Cornel SABOU

Aproape liber!

Ieri, miercuri, 23 februarie 2011, Comisia penitenciarului Baia Mare a admis liberarea mea! Acest lucru înseamnă că voi libera, aşa cum estimam, pe data de 8 martie. Tehnic vorbind, în cursul săptămânii viitoare va trebui să fiu prezentat în faţa unei instanţe de judecată din cadrul Judecătoriei Baia Mare, singura care este abilitată de lege să decidă efectiv liberarea mea, decizia Comisiei din penitenciar fiind mai degrabă o PROPUNERE în acest sens. În principiu, însă, propunerile Comisiei sunt asumate de instanţă deoarece acestea sunt fundamentate pe documente şi fapte, pe supravegherea permanentă din timpul executării pedepsei.
Voi reveni asupra acestui subiect....
Pe curând...

Cornel SABOU

Anghel liber!

Instanţa Tribunalului judeţean Maramureş a respins azi recursul declarat de DNA la liberarea fostului primar băimărean Cristian Anghel, şi a admis liberarea imediată a acestuia. În cursul zilei de azi, în jurul orelor 15.30-16.00, Anghel va iesi pe poarta puşcăriei pentru a fi din nou un om liber, după aproape un an de puşcărie.

Ce să mai zic... Ştirile amănunţite despre acest eveniment le veţi auzi pe la diverse emisiuni, şi în ziare. Eu mă bucur pentru omul ăsta. Fiind zilnic cu el, în condiţiile amărâte de închisoare, depănând amintiri şi necazuri, calculând şansele de a redeveni liber(i), mi-a devenit drag. Am văzut că face faţă cu demnitate situaţiei, că înfruntă problemele şi că nu abandonează lupta. Bravo Cristian! Ai învins! Nu definitiv, nu categoric, dar e un început. Un ALT început. Merită să-ţi continui lupta, atât pentru recâştigarea onoarei cât şi pentru învingerea adversarilor tăi. Doar nu uita de ce sunt ei capabili ca să te învingă! EI n-au scrupule, EI NU AU MORALĂ, n-au caracter, sunt mizerabili. Unii... Tu-i ştii.. În fine...

Mâine lipsesc din zonă pentru că se ”judecă” şi liberarea mea condiţionată. Să fie într-un ceas bun! Poate ne mai auzim... Pe curând...

Cornel SABOU

Jurnal (21)

A iubi înseamnă suferinţă. Pentru a evita suferinţa, nu trebuie să iubeşti. Dar atunci suferi pentru că nu iubeşti. Aşa că a iubi înseamnă suferinţă, a nu iubi înseamnă suferinţă, suferinţa înseamnă suferinţă. A fi fericit înseamnă iubire, aşa ca a fi fericit înseamnă suferinţă, aşa că nefericirea înseamnă iubire, sau iubirea înseamnă suferinţă, sau suferinţă din prea multă fericire. Woody Allen

Am revenit... online! Asta ar trebui să vă fie suficient ca să înţelegeţi că sunt bine. Atât cât pot fi în situaţia asta. Şi sunt...

Mă conectez tot mai mult la problemele reale, de afară. Mă voi lovi de ele curând. Va fi, pentru mine, o satisfacţie deosebită să fac ceva cu adevărat util după o perioadă în care am trăit doar ca să supravieţuiesc. Am nevoie de asta. Şi de multe altele...

A fost ”ziua îndrăgostiţilor” (varianta de import), şi urmează Dragobetele. Ferice de mine că n-am stres din cauza asta! Nu c-aş fi avut vreodată, dar parcă acum semnificaţiile au altă valoare decât în trecut. Eu, însă, odată cu divorţul experimentez şi noua ipostază de bărbat ”singur”. Fără obligaţii sentimentale (sau de altă natură relaţională). Este şi situaţia asta o experienţă nouă pentru mine. Mă voi adapta. Şi aşa cum am reuşit să găsesc stropi de fericire, mulţumire şi bucurie în închisoare, voi găsi cu siguranţă împlinire şi în libertatea de-a fi EU, eliberat de false afecţiuni..! Mă voi găsi pe un drum nou în toate privinţele. E o provocare plăcută.

Vorbim din nou luni. Miercuri e o zi mare pentru mine. Ziua ”judecăţii”! Nu ”de apoi”, ci de ACUM. Mergem înainte? Da... Cu voi alături... Pe curând...

Cornel SABOU

Jurnal (20)

Doar săptămâna viitoare mai trebuie să treacă pentru ca să fiu analizat în comisia de liberare condiţionată! Parcă nici nu-mi vine să cred că despre mine vorbesc atunci când scriu asta... Şi totuşi, este adevărat! E bine...
Nu am nici un stres. Doar preocupări. Minore, poate nesemnificative, dar raportate la ”lumea mea” de acum sunt importante. E important că mai pot să ies în oraş, câte zece ore pe zi. Că pot să mai scriu la cartea mea de istorie. Că văd lumea reală, aşa cum este ea. Că ”văd” ceea ce nu vedeam înainte. Că simt cum ochii mei ”produc” nu lacrimi, ci picături de recunoştinţă pentru toţi cei care mi-au fost alături în ultimii trei ani, cei mai grei din viaţa mea. Toate relele par acum trecute...

Citesc... Mai puţin decât aş vrea, mai mult decât nimic. Întorc foaia... Mi-am luat azi şi nişte cărţi pentru week-end. Voi ce citiţi? sau... mai citiţi ceva? Mai citeşte cineva în ţara asta? Răspund tot eu. La biliotecă, văd că da. E înghesuială pe aici. Mult tineret. Mă bucur să văd aşa ceva. Pot să-i combat pe cei care spun mereu că ”tineretul de azi” nu mai face decât să meargă în cluburi, şi să se ”strice” Nu e adevărat. Văd... Mult tineret vine la sala de lectură şi documentează foarte serios tot felul de lucrări. Ore întregi. La închiriat cărţi tre' să stai la rând. Multe volume trebuie rezervate din timp ca să le poţi ”apuca”. Doamnele de aici sunt foarte drăguţe, atente, binevoitoare. E linişte... Atmosferă de studiu. Îmi place la bibliotecă...

No, ce să mai zic... Să aveţi un week-end interesant! Plin. Curat. Frumos. Şi companie selectă. Selectată! Fără stres.. Vorbim din nou săptămâna viitoare. Pe curând...

Cornel SABOU

Descifrarea diversiunii

Diversiunea orchestrată de o ziaristă de doi bani împotriva fostului primar băimărean Cristian Anghel a eşuat. Mie însă nu-mi place să mă opresc la jumătatea drumului. Dacă am văzut că unii au ”comis-o”, am vrut să văd şi de ce au făcut asta. Aşa că mi-am băgat nasul pe ici, pe colo.... Cât am putut, şi cât a fost legal s-o fac ţinând seama de drepturile limitate pe care le am. În urma acestor verificări s-a desprins o primă concluzie. N-o lansez aici ca fiind adevăr 100% pentru că nu o pot documenta ”ca la carte”. Sunt doar supoziţii personale. Este, dacă vreţi, cea mai plauzibilă, logică şi de ”bun simţ” explicaţie. Să vedem...

Am avut pe secţia ”deschişi” a penitenciarului Baia Mare un deţinut interlop periculos (dacă-l raportăm la standardele oficiale de ”pericol public”). Am scris de el. Îl cheamă Bohotici Adrian. E din Sighet. Condamnat 13 ani pentru trafic de persoane. De 8 ani în puşcărie. Omul, ca OM, e distrus complet! Dar el nu ştie asta... L-a lovit şi inconştienţa. Aia care nu se vede, dar se simte. În fine... Tipul se ocupa cu tot felul de manevre ”oculte”. N-avea (şi nu ARE) scrupule. ”Vinde” pe oricine. O vreme s-a lipit de mine, şi asta l-a protejat de nişte ”răzbunări” care i se pregăteau, atât din partea cadrelor, cât şi din partea deţinuţilor. Dar, după ce m-a ”vândut” şi pe mine, l-am lăsat baltă. Şi şi-a dat singur cu stângu-n dreptu'! Pentru că n-a respectat programul într-o ieşire care i se aprobase i s-a întocmit un raport de incident cu 5 zile izolare. Apoi i s-a schimbat regimul de executare a pedepsei, fiind trecut de la ”deschişi” la semideschişi”. A fost mutat de pe secţia noastră.Înainte de a pleca a luat-o şi peste bot. De la nişte colegi. Băieţii l-au umflat ca să nu uite de unde a plecat. Şi ăsta n-a uitat!

Mutat pe ”bloc”, aruncat între alte zeci de deţinuţi, şi nebăgat în seamă de nimeni, Bohotici al nostru a început să conceapă planuri (”escrocherii”, cum le numeşte el) de răzbunare. Împotriva noastră. A celor care am rămas la ”deschişi”, şi care beneficiem de multe libertăţi şi avantaje pe care el le-a pierdut. Ce idee credeţi că i-a venit? Noi, pe secţia noastră, nu avem ”miliţian” supraveghetor. Nu e necesar. Secţia e liniştită, oamenii îşi văd de pedeapsa lor, mai au puţin până la liberare, şi trăiesc ”bine” (atât cât se poate în condiţiile astea). Nici legea nu prevede un asemenea supraveghetor. Administraţia are însă dreptul să numească un ”paznic”, care să stea cu noi tot timpul, dacă pe secţie se înregistrează evenimente grave. Nu a fost cazul. Până i-a venit lui Bohotici ”ideea” să inventeze un asemenea eveniment. În speranţa că ”gravitatea” situaţiei va impune numirea unui miliţian supraveghetor pe secţia deschişi. Aşa că a născocit povestea cu Anghel. Că ar fi luat bătaie la puşcărie. A inclus şi nişte detalii care să dea credibilitate cazului. Că deţinuţii bat la uşi într-un anume fel pentru a se păzi de cadrele care vin neanunţate, şi alte alea. L-a pus pe Anghel ”victimă” pentru că era cea mai proeminentă figură de pe secţie. Spera ca presiunile de afară ale prietenilor lui Anghel să-l forţeze pe directorul Horia Chiş să ia măsuri drastice contra noastră.

Bohotici a dat povestea unui alt interlop, aflat afară, în libertate. Sarcina acestuia era să găsească nişte ziarişti mai proşti, care să înghită găluşca fără să facă nici o verificare. Şi s-o publice. I-a găsit pe şocaţii de la ”detectivul de presă”. De fapt, pe şocata Anamaria Somay. Asta, minte-ngustă, a sărit ca uliul văzând că e vorba de Anghel. Şi a băgat o serie de trei articole pe site-ul lor. ”Anghel bătut la puşcărie”. Acuma, să fiu sincer şi corect, trebuie să recunosc că Anamaria a pus totuşi o întrebare. A întrebat cine l-a bătut pe Anghel. Ea nu mai punea la îndoială faptul că primarul luase bătaie (de altfel, citiţi comentariul ei de la articolul precedent, şi o să vedeţi că ea încă mai crede în povestea asta). Diversiunea venea tocmai în sprijinul campaniei demarate de ea împotriva fostului primar. O campanie finanţată de un duşman al lui Anghel. Ştiu exact despre cine e vorba, dar în chestiunea asta o să mă bag doar după liberare. Ca să v-o dezvălui. Deci... Proastei i s-a răspuns că un membru al clanului Dobăieş (”clan” din Sighet) l-a bătut pe Anghel. O vreme, Bohotici susţinea sus şi tare că face parte din clanul Dobăieş. Ca să beneficieze de ”renumele” acestora. Până a venit în puşcărie şeful adevărat al acestui clan. Am vorbit personal cu el. Am fost prieteni. Am mâncat împreună luni de zile. E un băiat de ispravă. Foarte inteligent, şi corect în felul lui... Mi-a spus clar că Bohotici nu face parte din nici un clan. Că e ”nime-n drum”. Dar are tupeu. Să mintă orice. Şi ei îl lasă-n pace. Pentru că nu-i afectează direct. Ok... Deci el, Bohotici, trebuia să fie ”membrul clanului Dobăieş” care l-ar fi bătut pe Anghel. Ca să-şi mai ridice cota. Că acum a ajuns un fraier. Să pară din nou ”şmecher”. Să acopere ruşinea de a fi luat bătaie de la colegi. Lui îi trebuia doar faima mediatică. Nu-şi făcea probleme de eventuale urmări, pentru că în realitate incidentul nu a avut loc, şi nu putea fi pedepsit pentru ceva ce nu s-a întâmplat. Mno, problema e că Bohotici a prins puţin timp lângă Anghel. Apoi a fost mutat (cum spuneam la începutul acestui material). Şi n-a bătut el pe nimeni. Că nu-i în stare. E vai de capul lui!..

Diversiunea n-a ţinut. Site-ul ăla oricum nu-l citeşte nimeni. Chiar şi Anamaria mi-a mulţumit că i-am făcut reclamă. Lumea s-a sesizat asupra acestei diversiuni abia după ce am scris eu, pe blogul meu. Efectul n-a fost cel scontat de Bohotici. Nu e nici directorul puşcăriei cumpărat la apelul de seară. Şi mai sunt şi eu! Puţin mai mult decât ”trebuie” bine pregătit în probleme de astea, de combatere a manipulării. Nu s-a pus nici un miliţian pe secţie. Nu s-a schimbat nimic. Ne-am amuzat doar, o zi-două. Atât.

Deci, Anamaria dragă, povestea ta e cam ca la ”Radio Erevan”. Da, e adevărat că a fost bătut, dar nu Cristian Anghel, ci Bohotici Adrian, şi nu un membru al clanului Dobăieş l-a bătut, ci un pretins membru al acestui clan a luat bătaie. Priceput??? Mno, ne-am distrat un pic... Pe curând...

Cornel SABOU

Ziarista de la Aprozar

N-am crezut că unii pot fi chiar atât de bătuţi în cap încât să inventeze de-a dreptul nişte poveşti aiuritoare. Există în Baia Mare o mână de ziarişti care au fost plătiţi (angajaţi) să-l crucifice cu orice preţ pe fostul primar băimărean Cristian Anghel, acum aflat la închisoare. Profitând de faptul că acesta este în imposibilitate de a replica la fiecare aberaţie publicată pe net, pseudo-ziariştii de care vorbeam lansează ”bombe” menite să-l discrediteze pe fostul primar. Nu m-aş băga în prostiile astea dacă n-ar avea cumva legătura cu viaţa mea de după gratii. Dacă o fac, dacă intervin acum, e doar pentru a clarifica lucrurile, în interesul adevărului.

Deci, pe siteul http://www.detectivuldepresasoc.ro, site ”patronat” de vechiul meu ”client” Adi Rusu, apar TREI articole sub titlul ”Anghel, bătut în puşcărie!”. Ca să nu vă chinuiţi să butonaţi aiurea în căutarea lor, vi le reproduc eu aici:

articol 1:
Exclusiv Detectivul de Presă Şoc: ANGHEL, BĂTUT ÎN PUŞCĂRIE!
Surse din anturajul fostului edil băimărean, încarcerat pentru fapte de corupţie, ne-au relatat în exclusivitate că Anghel a fost bătut de către „tovarăşii” săi de după gratii! Din câte am aflat, Cristian Anghel se comportă şi la puşcărie ca în primărie, intrând unde doreşte şi când doreşte, fără să respecte codurile celorlalţi puşcăriaşi, unii membri ai unor clanuri celebre şi periculoase. Aşa se face că Anghel, într-una dintre zile, nu a respectat semnele uneia dintre clanuri, intrând în încăpere fără să avertizeze conform regulilor, puşcăriaşii aflaţi acolo. Drept „răsplată”, Anghel ar fi primit câţiva pumni care l-au pus la pământ. Dacă în libertate Cristian Anghel a reuşit mereu să se impună, se pare că în spatele gratiilor faptul că a fost primar şi preşedinte de partid, nu contează. Pentru prima dată în viaţă, cum este şi normal, Anghel este tratat egal cu ceilalţi muritori. I s-au prezentat regulile nescrise din puşcărie, el nu le-a respectat şi a fost „pedepsit”.
Răsplătit cu aceeaşi monedă
Cristian Anghel a depus o cerere de eliberare condiţionată la începutul anului, aprobată de comisia de eliberări din cadrul penitenciarului şi avizată favorabil şi de tribunal. Procurorii DNA au făcut însă recurs şi astfel Anghel va mai sta o perioadă după gratii. Unele voci susţin că acesta îşi merită soarta şi tărăgănările procurorilor, el însuşi trăgând de timp ca în Baia Mare să nu fie organizate alegeri.

articol 2:
Alo, domnule primar ?! ANGHEL, BĂTUT ÎN PUŞCĂRIE DIN CAUZA UNEI CONVORBIRI TELEFONICE ÎNTRERUPTE!

Vă ofeream în exclusivitate sâmbătă, 29 ianuarie 2011, informaţia primită pe surse, conform căreia Cristian Anghel, fostul primar al municipiului, actualmente închis pentru fapte de corupţie, a fost caftit de colegii de celulă. Se pare că acesta nu a respectat legile nescrise ale puşcăriaşilor.
Suntem privaţi de libertate, dar avem telefoane...
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că unii deţinuţi sunt „privilegiaţi”, astfel că deţin ilegal telefoane mobile. Prin convorbirile telefonice făcute din puşcărie, unii îşi administrează afacerile, vorbesc cu rudele, prietenii sau „colaboratorii”. Din câte ne-a declarat un apropiat al fostului primar, care doreşte să îşi păstreze anonimatul, inclusiv Anghel ar deţine un telefon mobil. Revenind la episodul recent în care Pinochio- Anghel a încasat câţiva pumni, am aflat şi motivul. Se pare că există un cod între deţinuţi, când unul din celulă vrea să vorbească la telefon, celălalt/ceilalţi, trebuie să părăsească celula. Când doresc să se întoarcă, deţinuţii „ieşiţi la plimbare”, trebuie să bată în uşă conform înţelegerii. Este vorba de semne pe care gardienii nu le cunosc, sau se fac că nu le ştiu, astfel încât cel care vorbeşte la telefon să ştie cine intră în celulă: colegul sau gardianul...
Anghel s-a crezut în primărie, nu la puşcărie. În loc de „să trăiţi”, a primit câţiva pumni...
Pe metoda „sunt fost primar, am drepturi speciale”, Pinochio a uitat de curând de înţelegerea dintre deţinuţi. Fiind scos din celulă pentru ca „tovarăşii” lui să poată dialoga în intimitate, acesta s-a întors la un moment dat, dând buzna în celulă. Nervos, unul dintre colegii de celulă, speriat şi crezând că a fost prins de un gardian vorbind la telefon, văzând că este doar „colegul”, i-a administrat lui Anghel o corecţie. Din câte am aflat noi este vorba de câţiva pumni daţi în zona facială. Cine este cel care a „îndrăznit” să îi dea ceaiul fostului edil, aflaţi în curând.
Rămâneţi pe Detectivul de Presă Şoc, mâine urmează noi dezvăluiri despre acest subiect!

articol 3:
Anghel bătut în puşcărie pentru o convorbire telefonică întreruptă: UN MEMBRU AL CLANULUI DOBĂIEŞ I-A DAT CEAIUL FOSTULUI PRIMAR
Vă prezentam zilele trecute în exclusivitate informaţia primită pe surse, conform căreia fostul primar al municipiului a fost bătut în puşcărie. Sursele noastre au dezvăluit şi motivul pentru care Anghel a fost bătut: a întrerupt convorbirea telefonică a unui „tovarăş”, nu a respectat legile nescrise ale deţinuţilor.
Din câte a reieşit ulterior, tot pe surse, am aflat că un membru al Clanului Dobăieşilor, tovarăş de celulă cu Cristian Anghel, ar fi fost cel care i-a aplicat fostului primar corecţia. Obişnuit cu importanţa pe care şi-a dat-o când deţinea funcţia supremă în municipiul Baia Mare, Anghel nu a ţinut cont de codurile deţinuţilor. Intrând în celulă fără să dea de înţeles că păşeşte în celulă un deţinut şi nu un gardian, băgându-l în sperieţi pe colegul care purta o conversaţie telefonică, Anghel a primit câţiva pumni în zona facială. Se pare că este vorba de un membru al Clanului Dobăieş, cunoscut în judeţul nostru ca fiind o gaşcă extrem de periculoasă de interlopi.

Toate aceste ”articole” sunt semnate de ”ziarista” Anamaria Somay...

Şi-acum să clarificăm ”problema”: Anghel nu a luat nici o bătaie în puşcărie! Nici măcar nu s-a certat cu cineva. Anghel este bine-merci din acest punct de vedere. Toţi deţinuţii de pe secţia unde este închis (fără excepţie) îl respectă pe fostul primar. Nu îl deranjează nimeni, sub nici o formă. Are o cameră liniştită, cu oameni (colegi de celulă) foarte... ”la locul lor”. Mai mult decât atât, pe secţia aceasta nu există nici un deţinut care să facă parte din ”clanul Dobăieş”! De unde naiba a putut scorni Anamaria Somay întreaga poveste numai ea ştie. Îi recomand să se apuce de romane SF. Are... ”aplecare” pentru aşa ceva. Cât despre jurnalism... s-o lase baltă! În profesia asta nu poţi inventa asemenea poveşti!!! Adică, de putut, poţi, că nu te costă nimic să o iei razna. Şi nu te doare nici capul (pe principiul că ”nu poate să te doară ce n-ai”). Doar că scopul (nobil) al acestei meserii este altul decât inventarea unor evenimente care nu au avut loc.
Mă gândesc că poate, sărăcuţa jurnalistă, a ”pus botul” la vrăjeala unui coate-goale de pe la puşcărie (angajat sau deţinut). Dar când e vorba de un astfel de caz, cu o persoană atât de cunoscută nu faci chiar nici o verificare??? Nici una???? Alo, Adi Rusu tată, aşa faci tu presă pe-acolo??? Chiar sunteţi toţi ”şocaţi”??? Mă trezesc că mâine-poimâine o să scrieţi şi despre mine că am murit la puşcărie, şi eu o să fiu în programul meu zilnic de ieşire la Biblioteca Judeţeană. O să zică lumea că-s fantomă. Bu-hu-hu!

No, ce să mai zic?.. AŞA NU! Aşa nu se face presă... Ăştia fac de ruşine meseria de ziarist. Haideţi să vă citez din editorialul semnat pe acest site de Anamaria noastră:

”Unii pseudo-jurnalişti încasează bani ca să îi picteze pe anumiţi potentaţi ai zilei în culorile dictate de dătătorul de bancnotă. Alţii, scriu prostii atât de mari încât îţi vine să renunţi la cititul presei scrise... Un ziar local a îndrăznit, din inconştienţă sau prostie, să publice un material în numele lui Vasile Vlaşin, material despre care acesta a aflat dând o geană peste presă! Ca ziarist, fie unul adevărat sau unul pseudo... cum poţi să comiţi o asemenea faptă ?! Să scrii un articol în numele unei personalităţi publice fără să vorbeşti cu acel om, fără ca acesta să fi spus măcar pe şustache vreun cuvânt din ce ai scris tu?! Cum poţi da o declaraţie a unui om cu care nu ai vorbit, ale cărui cuvinte sau declaraţie nu le-ai văzut publicate în altă parte?! Cum poţi da un drept la replică în numele lui Vlaşin dacă el nu a scris, nu a zis şi nu a cerut acest lucru?!”

Anamaria dragă, răspunsul la întrebările astea retorice îl poţi da chiar tu! Cum e posibil să inventezi asemenea aberaţii cum ai inventat chiar tu??? Chiar, sunt curios şi eu. Cum e posibil??? iată şi finalul apoteotic al ”jurnalistei”:

”Ce s-a întâmplat în cazul Vlaşin, poate fi considerat viol! Violul integrităţii unui om, violul asupra drepturilor sale constituţionale... Tot viol se numeşte această fraudă în numele unui om care nu are nici o legătură cu un material scris în numele său. Viol asupra actului de presă. Şi mi-e scârbă acum şi mă gândesc iar şi iar de ce nu m-am făcut mai bine vânzătoare la aprozar? Acolo poate nu mi-ar fi fost ruşine cu "colegii"...”

Bravo Anamaria! La aprozar cu tine. Că acolo nu poţi vinde castraveţi dacă nu-i ai! Sau, mai stii... ai o soluţie si în cazul ăsta? Cât despre Vlaşin, nu cred că e tocmai mulţumit de felul în care i-ai luat tu apărarea... Chiar ţi s-a părut că omul ăla arată ca un om violat??? Tu cred că ai ceva sechele în problema asta, cu violul... În fine, treaba ta. Bafta la aprozar!

Cornel SABOU

A murit...

A murit Bartolomeu Anania... Să fiu sincer, mă impresionează vieţile sfinţilor! Cred că e bine să scoatem din anonimat şi din uitare vieţile celor ce au pus mai presus de confortul lor imediat aspecte înălţătoare pentru suflet. Într-un fel, noi trăim şi datorită oamenilor de sacrificiu din istoria neamului şi a lumii! Nu conştientizăm întotdeauna asta, pentru că ne lăsăm furaţi de cotidian, de ”problemele” noastre de zi cu zi. Dar chiar dacă noi nu ”vedem”, oamenii aceştia excepţionali există. Suferind nedrept prin închisori, batjocoriţi uneori, linguşiţi când au putere, cei ce cred în virtute nu se îndoaie în faţa greutăţilor vieţii. Pentru că viaţa lor este eternă, şi ei ştiu asta. Doar viaţa noastră este limitată. Pentru că noi alegem aşa. Noi ne limităm la viaţa de azi pe mâine, la câştigul imediat, la satisfacţia ieftină şi la plăcerea care corupe caracterul. Şi pierdem... Mai mult decât ne puteam imagina atunci când câştigăm. Pentru că nu avem conştiinţa adevăratelor valori. Cele care înalţă sufletul şi întăresc caracterul. De aceea, noi, cei mai mulţi, suferim atunci când ne lovim de greutăţi.
N-am cunoscut multe despre Bartolomeu Anania... M-a impresionat însă povestea vieţii lui, a experienţei dure trăite de el în închisorile comuniste. Mă întreb dacă a putut cu adevărat să-şi ierte temnicierii??? Dincolo de vorbele publice. Şi mă mai întreb dacă gunoaiele alea umane care schingiuiau şi omorau prin puşcării au avut măcar o tresărire atunci când au auzit că Bartolomeu a murit???
Eu sunt mai limitat în puterea de a ierta... Îmi recunosc păcatul ăsta. Am făcut ceva progrese, nu zic, dar mai am de lucru. O să-i iert într-o zi pe toţi cei ce au încercat să-mi distrugă viaţa. Sper! Dacă nu reuşesc, atunci să mă ierte Dumnezeu... şi să-i păzescă pe ei. De mine! Mai vorbim... Pe curând...

Cornel SABOU

Jurnal (19)

36... Îmi place să scad. Înainte preferam să adun... Azi a mai liberat unu'.
Anghel s-a dus la Gherla. Îl aştept înapoi vineri. Încă nu se ştie nimic de liberarea lui. Adică, nimic oficial, că neoficial se poartă tot felul de bârfe. Cele mai multe răutăcioase.
Nu mă plictisesc, dar nici nu mă laud. Aici, n-am cu ce. Sunt bine...

Trebuie să vină primăvara, nu? Asta aştept. E cea mai aşteptată primăvară din toate câte-au fost şi-or să mai fie! Şi-or să mai fie!!

Nu mai scriu... Decât atât, că au rămas 36. Pe curând...

Cornel Sabou