miercuri, 26 noiembrie 2014

Specialisti in google

Exista o vreme in care ascultam cu mare drag si cu mare atentie ce spuneau oamenii bine documentati pe anumite subiecte. Cand intalneam un specialist bine pregatit intr-un domeniu care ma interesa nu ezitam sa-i pun o multime de intrebari si sa aflu de la acesta informatiile interesante la care altfel nu aveam acces. La fel se intampla si invers, adica existau oameni care imi recunosteau calitatea pregatirii pe anumite planuri si ma intrebau curiosi tot felul de lucruri, iar eu raspundeam de fiecare data cu maxima atentie si preocupare sa nu gresesc in nimic din ceea ce spun. Se construia astfel un anumit tip de INCREDERE in competenta celuilalt, iar lucrurile care erau astfel povestite capatau instantaneu calitatea de ADEVAR in mentalul celuilalt!

Intre timp anii au trecut si situatiile de acest gen s-au cam schimbat. Nu doar in viata mea ci in viata intregii societati. A aparut internetul, siteurile de tot felul si a aparut motorul de cautare GOOGLE! Acum, daca doresti sa te documentezi pe un subiect nu mai ai nevoie de opinia unui specialist. Cauti pe google si ti se dau pe tava o multime de siteuri care "vorbesc" despre subiectul cautat. Citesti acolo si gata, stii tot! Nu prea mai conteaza cine a scris pe siteurile alea si nici ce competenta are autorul. Important e ca la orice ora din zi sau din noapte tu ai acces instant la orice informatie  din orice domeniu daca butonezi google! Nici la medic nu mai trebuie sa mergi! Te doare capul, dai cautare pe google la "durerea de cap" si gasesti acolo toate remediile necesare! Si tot asa pe orice tip de problema...

Asta, insa, n-ar fi grav. Pana la urma e bine sa ne adaptam progresului si sa profitam (in sens pozitiv) de binefacerile stiintei si tehnologiei moderne. Problema apare, insa, atunci cand dupa ce asimilam in acest mod informatii culese de pe internet ne credem brusc specialisti in toate si sfidam cu aroganta orice semen de-al nostru care are "tupeul" sa ne contrazica! Chiar daca partenerul de discutie este un om foarte bine pregatit in domeniul aflat in discutie. In cel mai fericit caz, daca ceea ce auzim de la celalalt nu ne convine oprim cinci minute discutia si... cautam pe google! Abia apoi, dupa ce butonam bine de tot rezultatele oferite de motorul de cautare, dam sau nu dreptate partenerului de dialog. Astfel, "stai sa verific pe google" a devenit cel mai modern reper de probare a unui adevar!

Google ne ofera raspunsuri la toate intrebarile noastre, ne arata lumea in toate formele si culorile ei, cu bune si rele, dar nu ne impiedica sa fim oameni in relatiile noastre sociale! Din pacate, insa, generatia de specialisti in google a cam pierdut respectul pentru semen. Un semianalfabet se simte oricand indreptatit sa contrazica un academician pentru ca a gasit el pe google ceva care i-a placut. Dar nu vorbim de semianalfabeti aici, ci de oamenii normali. Si astazi, un om "normal" nu mai are incredere in opinia sau informatia servita cu drag si preocupare de vecinul, ruda sau prietenul bine documentat si bine pregatit pe un subiect! Pentru a capata valoare de adevar, totul trebuie verificat pe google! Asta este drama omului modern! Pentru ca fara sa ne dam sema, specializandu-ne ani de zile pe google, ne-am pierdut increderea in competenta celui de langa noi. Si starea asta de aroganta si superficialitate este abia la inceput! Tehnologia va face in cativa ani salturi si mai mari. Atunci chiar nimic nu va mai conta. Elevii isi vor lua materia de pe google si-i vor rade in nas profesorului. De fapt, profesorii nu vor mai exista pentru ca... nu vor mai avea elevi! Toti vom fi niste profesori bine pegatiti in toate, arhidocumentati si "capabili" sa dam lectii orisicui, dar sa nu primim in schimb nimic. Pentru ca ne servim singuri! De pe google...

Cornel SABOU

vineri, 24 octombrie 2014

Sustinere masiva pentru Klaus Johannis in Baia Mare

Clubul Campionilor din Baia Mare a fost joi, 23 octombrie 2014, gazda unei ample manifestari electorale organizate de filiala Maramures a ACL. Peste 800 de simpatizanti ai acestei aliante politice s-au adunat in sala mare a Clubului pentru a-si declara si manifesta sustinerea fata de candidatura la presedintie a lui Klaus Johannis. A fost una din putinele manifestatii politice si electorale desfasurate in Romania zilelor noastre care s-au desfasurat dupa o reteta consacrata in Statele Unite ale Americii si Occident cu participare extreme de numeroasa, toti cei prezenti putand lua loc la zecile de mese imbracate in culorile ACL, fiecare scaun avand atasat cate un balon albastru cu insemne electorale, adunarea fiind prezidata de pe o scena centrala de liderii politici locali ai PNL si PDL.
 
Problema principala a organizatorilor a fost sa suplimenteze locurile existente, sa aduca alte si alte mese si scaune deoarece participantii la intrunire veneau necontenit din toate colturile judetului. Spre cinstea lor, gazdele au reusit sa faca fata provocarii si au asigurat toate conditiile necesare pentru ca toti cei prezenti sa poata asista in bune conditii la discursurile sustinute de pe scena de lideri politici.
 
Scena a fost ocupata de mai multi reprezentanti din partea PNL si PDL care au tinut discursuri de motivare a sustinerii lor pentru candidatul Johannis. Deputatul liberal maramuresean Mircea Dolha a fost cel care a inflacarat spiritele de la inceput pana la sfarsit, acesta invitand la microfon mai multe personalitati locale, printre care si pe fostul primar baimarean Cristian Anghel, Pavel Dumitru si altii, toti fiind membri de frunte ai filialelor PNL si PDL. Multimea prezenta a reactionat extreme de aprins aplaudand si scandand lozinci electorale de sustinere a lui Klaus Johannis.
 
Dupa incheierea discursurilor intrunirea a continuat cu multa mancare si bautura pentru toti invitatii prezenti, laudabil pentru organizatori fiind faptul ca desi in sala se aflau opt sute de oameni toti acestia au putut fi serviti pe saturate cu mai multe feluri de mancare, cu bauturi racoritoare si vin. Atmosfera de sarbatoare a fost completata de recitalurile muzicale sustinute de cativa artisti locali, multi din cei prezenti iesind pe ringul de dans pentru a se manifesta liber si placut. Intalnirea a durat pana tarziu in noapte, s-au impartit numeroase materiale publicitare electorale avandu-l pe Klaus Johannis in centrul atentiei, fiecare invitat plecand acasa cu un set de afise in format mare, cu calendare si baloane colorate si mai ales cu o buna dispozitie fireasca tinand cont de faptul ca toata adunarea, de la cap la coada, s-a desfasurat intr-un spirit deschis, european si modern.
 
Dincolo de orice calcule politice, "Clubul Campionilor" din Baia Mare (din incinta "Siromex") a fost joi, 23 octombrie 2014 dovada vie a faptului ca in Baia Mare si in Maramures Klaus Johannis beneficiaza de o sustinere reala, concreta si mai ales masiva! Cu un deputat Mircea Dolha care a demonstrat ca e capabil sa mobilizeze (impreuna cu ceilalti lideri locali ai ACL Maramures) in orice moment sute de oameni care sa-si sustina favoritul in cursa electorala.
Ieri, in Baia Mare, Klaus Johannis desi a lipsit a fost vizibil prezent in vointa exprimata ferm de peste 800 de oameni care au decis sa-l urmeze, sa-l sustina si mai ales SA-L VOTEZE pentru cea mai inalta functie in stat, aceea de presedinte al Romaniei!
 
Cornel SABOU

marți, 20 mai 2014

Un trifoi cu patru foi

NU vreau să vă par tragi-comic, nici să provoc reacţii de compasiune sau milă (nu e cazul), dar mă simt nevoit să spun câteva cuvinte legate de faptul că pentru o perioadă mai lungă vă voi lipsi! Cât de lungă... nu ştiu să vă spun acum.

N-o să fac un secret din faptul că starea actuală a sănătăţii mele implică o schimbare radicală de atitudine, de comportament şi chiar de viaţă. Am făcut multe greşeli în viaţa mea, iar una din acestea a fost faptul că m-am încrezut prea tare în puterea voinţei mele. Da, m-am ştiut un bărbat puternic, capabil să înfrunte orice situaţie grea, orice pericol, orice... Şi am înfruntat (cu succes aş zice) destule situaţii care pe alţii i-ar fi pus pe fugă din prima clipă. Voinţa, însă, nu este suficientă întotdeauna. Sunt cazuri în care această forţă interioară trebuie combinată cu inteligenţa, cu o capacitatea superioară de a discerne corect între priorităţile vieţii. Boala este un asemenea exemplu. O boală, mai ales dacă este una periculoasă, cu efecte care pot duce chiar la deces, nu poate fi tratată doar cu voinţă. Asta am înţeles şi eu acum, din păcate un pic cam târziu...

Puşcăria a fost un blestem pe viaţa mea. În 1998 am fost arestat în baza unei condamnări abuzive (abuz demonstrat cu ocazia procesului câştigat de mine la CEDO împotriva guvernului român). După două luni de detenţie, odată ajuns în libertate am fost nevoit să mă internez de urgenţă în spital suspect fiind de tuberculoză. Am stat atunci internat trei luni şi mi-am rezolvat problema. Sau cel puţin aşa credeam...

În 2008 am fost încarcerat din nou, tot în baza unei condamnări abuzive, dar de data aceasta nu am mai avut nici puterea, nici posibilitatea de a mă mai război cu guvernul la Strasbourg. Am stat trei ani în puşcărie şi când toţi mă vedeau terminat, distrus, mort chiar, eu am trăit triumfând peste toate aceste gânduri negre. M-am întors acasă, lângă copii mei, fără să-mi mai fac vreo grijă cu privire la starea sănătăţii mele. La câteva luni de la liberare am început să simt primele simptome. Le-am ignorat. După încă vreo câteva luni am început să am stări de rău din ce în ce mai accentuate. Apoi, chiar fără să fac nici un efort, am început să respir tot mai greu. Am ignorat şi aceste situaţii. “Îmi revin eu”, mi-am spus şi în loc să acţionez mai inteligent şi să-mi fac investigaţii medicale am mers la muncă în Franţa pe ideea că “banul contează”. Mda...

Am stat opt luni în Franţa trebăluind prin şantiere, gâfâind ca un ogar la orice solicitare fizică. M-am întors de acolo şi... cred că până aici mi-a fost! 
Nu m-am dus la spital, nu mi-am făcut analizele medicale decât atunci când n-am mai putut respira, când stările de cădere la pat ţineau 23 de ore pe zi şi când am văzut că după ce slăbisem deja zece kilograme nu mă puteam reface nici mâncând, nici luând vitamine, nici prin alte forme de forţare a... voinţei! Iar când am ajuns, în sfârşit, să păşesc pe drumul corect al verificării sănătăţii prin investigaţii medicale verdictul pe care l-am primit a fost dur şi nemilos. Internarea mea se impune acum de urgenţă şi sper doar să nu fie cam prea târziu... Nu de alta, dar verificând pe net am citit prin mai multe locuri că tuberculoza se poate trata “dacă este descoperită în fază incipientă”. Nimeni nu spune nimic dacă tuberculoza mai poate fi tratată în caz că este descoperită în fază mai... avansată! O să descopăr eu acest lucru, pe pielea mea, în următoarele luni...

Să nu faceţi ca mine! Nu e suficient să fii (sau să te crezi) “Mihai Viteazul” plus “Napoleon” ca să îţi tratezi o boală. Da, dacă e doar să te lupţi cu “turcii” sau să elaborezi texte “geniale”, dacă trebuie doar să înfrunţi temeri, lipsuri, trădări, duşmănii pătimaşe sau momente de strâmtorare poţi să trăieşti fiind învingător. Poţi câştiga bătălii sau le poţi pierde câştigând experienţă, dar nu poţi învinge o boală cu “sabia”! Nici cu cuvintele, nici cu starea de spirit, nici cu atitudini de învingător în războaie duse aiurea din prea multă sau prea puţină înţelepciune. De regulă, o boală înseamnă un virus, iar un virus se învinge cu “anti-virus”, adică exact cu medicamentele potrivite şi cu un stil de viaţă adecvat. 

Bun... Târziu sau la timp, de mâine încep tratamentul într-un spital creat exact pentru tratarea unor astfel de afecţiuni. Dacă va fi cu succes sau nu voi afla trăind până la capăt destinul ciudat ce mi-a fost hărăzit. Fără dorinţa de a vă părea prea tragic, punând însă răul în faţă, vă spun că dacă pornesc acum pe un drum care va fi să fie ultimul din viaţa mea atunci voi fi ultimul care va plânge pentru asta. Şi va fi ultimul act de “vitejie” prostească de care mă voi dovedi capabil. Dacă, însă, doctorii (doctoriţele) care se vor ocupa de mine vor reuşi să învingă prin profesionalism şi competenţă ceea ce eu n-am putut prin voinţă şi prostie atunci vă spun că în ziua în care voi fi multi-milionar (am voie să visez, nu-i aşa?) le voi ridica un monument! Iar dacă nu voi fi multi-milionar (am voie să fiu realist?) am deja construit un monument în inima mea şi preventiv le dăruiesc această “construcţie” indiferent de rezultatele pe care le vor da tratamentele medicale. 
N-o să închei cu un salut, nici cu un rămas bun. Voi reproduce pe final doar câteva versuri dintr-o poezie care mi-a fost dăruită de un unchi drag mie (Valentin Moldovan) într-o vreme în care boala nu-mi măcina trupul ci  sufletul. Atunci, aceste cuvinte, alături de alte câteva, m-au vindecat!

O îmbrăţişez pe mama/Şi pe toţi care-mi sunt dragi,
E o luptă însăşi viaţa/Cu oglinda din obraji
În panoul biruinţei,/Fără minus, fără plus,
Îmi felicit azi copiii/Un Flaviu şi-un Darius.
Mă-nsoţeşte omenia/Condamnată justiţiar,
Am plătit cu datoria/Pentru dulcele-amar!
Am pus cărţile pe faţă/În misiune, pentru voi,
Ştirile de dimineaţă/Şi-un trifoi cu patru foi!

...



marți, 13 mai 2014

Sclavii Rusiei

De o bună bucată de vreme încoace, pe toate posturile TV, în presa scrisă (atâta câtă mai este) şi pe diferite bloguri, siteuri etc se “analizează” în mult prea multe şi diferite moduri “criza ucraineană” sau, altfel spus, pericolul apariţiei unui nou război. Sintetizând aceste analize ar rezulta următoarea imagine: Rusia este bau-bau, balaurul din poveste, Putin e noul Hitler (sau Stalin – totuna!), Ucraina e fata mare violată de vecinul beat, iar noi putem sta liniştiţi pentru că suntem în NATO! Se face caz de legile internaţionale se invocă protecţia minorităţii ruse şi se analizează temeinicia argumentelor invocate de părţile aflate în conflict. Mult bla-bla inutil... 
Faţă de această situaţie şi pus în faţa atâtor inepţii debitate pe subiect în media mă văd nevoit să intervin şi să clarific două-trei lucruri...

În toată politica lumii şi în toate timpurile (din antichitate şi până azi) un singur criteriu a stat la baza acţiunilor de forţă desfăşurate de un stat împotriva altui stat. Este vorba de puterea militară! ÎNTOTDEAUNA, fără excepţie, când un stat devenea o mare putere militară îşi supunea prin forţă toţi vecinii. Acesta se oprea din politica expansionistă doar când era pus în faţa altui stat care avea cel puţin o forţă militară egală cu a sa. Stilul acesta (foarte evident şi clar pentru perioada antică şi medievală) s-a perpetuat până în zilele noastre. Diferenţa faţă de trecut este doar faptul că azi politica de forţă este mascată de propagandă, chestiune care în trecut nu exista. Când Imperiul Otoman ataca în neştire popoarele europene nu spunea că vrea să le “elibereze” ci afirma sus şi tare că vrea să le supună. Nu exista pe atunci această falsă propagandă de azi care ascunde fiecare conflict în spatele ideilor de eliberare a popoarelor, de protejare a minorităţilor, de implementare a democraţiei etc. 

Puterile moderne s-au oprit puţin din expansiunea pe cale militară când au apărut armele sofisticate ale secolelor XX-XXI, în special armele nucleare. Era evident că un război purtat între marile puteri în noile condiţii ar duce la autodistrugere. Aşa că noile războaie s-au purtat doar cu naţiunile mai slabe şi chiar dacă pe teritoriile acestor state-victimă se înfruntau – mai pe faţă, mai pe ascuns - tot marile puteri, propaganda venea şi ascundea sau justifica această situaţie. Vezi cazurile Coreea (anii cincizeci), Vietnam (60-70), Afganistan (80), Irak, din nou Afganistan şi acum Ucraina (plus numeroasele conflicte din statele africane). Toate acestea au fost teatre de război pentru că acolo nu exista pericolul declanşării un război nuclear. Să revenim acum la Ucraina de azi...
Dominată de blocul militar NATO, Europa oferea puţine şanse de expansiune pentru orice mare putere. Cu o excepţie. Este vorba de fostele state sovietice. Nu mă refer la fostele state comuniste ci doar la cele care compuneau în trecut URSS. Statele baltice au apucat să adere la NATO într-o vreme în care Rusia abia se refăcea după dureroasa (pentru ea) rupere de Uniunea Sovietică. Ani la rând în Rusia au trebuit reaşezate instituţii, recreate sisteme de comandă etc. Acum (de câţiva ani încoace) Rusia este stabilizată din toate punctele de vedere, inclusiv (sau MAI ALES) în domeniul militar!
Nu trebuie să ne mire politica de forţă pe care Putin o duce împotriva Ucrainei. Ucraina nu este parte din nici o alianţă militară. Valorile şi legile internaţionale sunt egale cu zero, aşa cum au fost întotdeauna pentru toate marile puteri, inclusiv pentru SUA. Ucraina, singură, nu este capabilă să se opună Rusiei. Ştiind toate acestea, Putin se desfăşoară aşa cum se desfăşura Imperiul otoman pe vremuri, doar că el acum nu spune că vrea să supună Ucraina ci – evident – că vrea să o elibereze de fasciştii care au preluat acolo puterea şi, bineînţeles, să protejeze minoritatea rusă. Exerciţiul de forţă este evident şi este executat pentru singurul motiv că Rusia este mai puternică decât Ucraina din punct de vedere militar! Este singurul lucru care contează! Nu minorităţi, nu “dreptate”, nu legi, nu altceva. Putin a prins un loc în care NATO nu este băgat şi acţionează acolo cu forţa pe care o are. Politica junglei, adică cel mai puternic îl mănâncă pe cel mai slab. Nu are alte motivaţii în spate decât dorinţa de a-şi extinde puterea şi influenţa. Aşa cum pe alte planuri şi din aceleaşi motive acţionează militar şi SUA, care la rândul său îşi maschează adevăratele intenţii în propaganda “eliberării popoarelor” şi a exportului de democraţie. 
Dacă acceptăm acest context ne dăm seama uşor cum vor evolua evenimentele. În jurul Rusiei vor supravieţui doar statele care se declară supuse Moscovei (gen Belarus) sau cele care au apucat să adere la NATO. Celelalte, mai ales dacă manifestă şi tendinţe de independenţă sau intenţii de orientare spre Vest, vor fi supuse imediat prin exerciţiul puterii militare. Cazurile Georgiei (în trecutul apropiat) şi acum al Ucrainei. 

Da, Ucraina va fi complet destabilizată şi destrămată. Estul Ucrainei este deja în război civil. Mai multe oraşe s-au “blindat” şi la propriu şi la figurat împotriva încercărilor Kievului de a restabili ordinea. E o chestiune de zile până când Rusia va interveni militar şi va prelua controlul acestei mari părţi din Ucraina. Dacă Armata ucraineană se va opune, atunci Ucraina va fi ocupată integral şi Putin “nu va mai avea ce face” decât s-o încorporeze în Rusia. 
Din păcate, la fel cred că se va întâmpla şi în Moldova. Veţi vedea că Rusia nu va abandona Transnistria. Odată ce această regiune va deveni teritoriu rus, până la un pretext pentru ocuparea militară a Moldovei nu mai e mult. Pentru că Moldova se grăbeşte să se integreze în UE şi Putin nu poate permite asta! Ori la conducerea Moldovei va veni un guvern pro-rus, ori Moldova va fi ocupată militar de Rusia! Acesta este verdictul!

Asta am vrut să vă spun... Nu mai analizaţi aiurea toate motivele aruncate pe piaţă de propaganda oficială. Toate astea la un loc au valoare ZERO! În realitate este vorba de exercitarea unei puteri din dorinţa de a-ţi creşte puterea şi influenţa. Ca în evul mediu! Când înţelegi asta îţi dai seama că nu ai de ales decât să te supui, să devi sclavul celui puternic, sau să lupţi şi să mori frumos! Nici o şansă cu apelarea la legile internaţionale, la ONU sau la extratereştri! Nimănui nu-i pasă de aşa ceva... Azi, cel puternic e Rusia. Cel slab e Ucraina. Cel puternic vrea să îl supună pe cel slab. Cel slab se supune de bună voie sau este supus cu forţa. Atât! Clar până aici??? Mă bucur... 

Numai bine, ne reauzim curând!

Cornel SABOU

duminică, 6 aprilie 2014

Raportul Comisei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 (VIII)

TIMIŞOARA – ORAŞUL DECLANŞĂRII REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989

Străveche vatră românească, spaţiu de spiritualitate dintotdeauna a neamului românesc, Banatul a reprezentat de peste 2 milenii întruchiparea luptei dârze pentru libertate şi democraţie a unui popor mândru şi care şi-a apărat fiinţa şi pământul străbun năzuind permanent ca pe rodul virtuţilor sale să-şi clădească o viaţă, o istorie şi un loc potrivit între naţiunile lumii.
Eforturile constructive ale locuitorilor români, germani, maghiari şi sârbi şi de alte naţionalităţi sunt aşezate pe temelia valorilor materiale şi spirituale ale unui trecut demn ce se pierde în negura vremurilor şi relaţiilor fireşti de convieţuire şi respect.
Vatră a unităţii de gând, simţire şi faptă, judeţul Timiş continuă a străluci în constelaţia judeţelor ţării ca o ctitorie de oameni harnici, dârji şi iubitori de ţară.

Judeţul Timiş are o populaţie de peste 700.000 locuitori din care numai în municipiul Timişoara – reşedinţă de judeţ, locuiesc peste 300.000 de oameni. Acest oraş ocupă al 3-lea loc ca mărime între oraşele ţării pe naţionalităţi, populaţia judeţului se prezintă astfel: români: 80,1 %; maghiari: 9,0%; germani: 3,8%; sârbi: 2,4%; ţigani: 2,1%; În mediul urban: 39,3%, iar în mediul rural: 48,4%. 
Pe religii, structura populaţiei  judeţului Timiş se prezintă astfel: ortodoxă: 78%, romano-catolică: 10%, penticostală: 2,7%; reformată: 2,3%; baptistă: 1,2%; greco-catolică, adventistă: 0,2%.
Deţinător al unor ramuri de vârf în economia naţională (calculatoare, poduri rulante electrice, motoare electrice, chimie etc.) judeţul Timiş şi oraşul Timişoara prezintă şi o mare importanţă cultural-turistică. Relieful diversificat, de la înălţimi muntoase de peste 1300 m la câmpii joase, judeţul Timiş dispune de importante bogăţii naturale ale solului şi subsolului. Aşezat în Câmpia de vest a ţării, se învecinează cu Iugoslavia şi Ungaria de-a lungul unui important drum ce uneşte Europa Vestică şi Centrală cu Marea Neagră. Timişoara se află la o distanţă aproximativ egală de Marea Adriatică şi Marea Neagră.
În 1940, o mare parte a refugiaţilor din Transilvania vremelnic ocupată a fost găzduită frăţeşte de Banatul îndoliat. Populaţia majoritară română a trăit exemplar alături de şvabi, sârbi maghiari chiar şi în timpul războiului. Ţara va cădea, sub cizma bolşevică impusă de „balalaicele” şi tancurile armatei roşii.
În 1945, după plecarea în masă a şvabilor, speriaţi de regimul comunist urmată de deportările masive ale acestora în Rusia sovietică s-a lăsat un vid care a însemnat o mare pierdere economică şi culturală. În perioada anti-Tito, condusă de Gheorghiu-Dej, a frânat dezvoltarea Banatului care a suferit şi o ocupaţie bolşevică dintre cele mai crunte.
Începând din deceniul şapte, a apărut şi criza economică a României, în realitate a întregului sistem comunist. În anii 1988-1989, degradarea economică şi socială în România s-a accentuat, ajungându-se la o situaţie imposibilă.
Existenţa unei practici de nepromovare,către cei doi dictatori, a informaţiilor negative pe motivul de a nu-i supăra, înlocuirea adevărului cu minciuna care devenise lege, toate acestea au adus grave prejudicii întregii activităţi economice, sociale şi chiar politice. Exista un refuz al factorilor de conducere în stat, de a lua în consideraţie semnele certe de dezintegrare a întregului postament pe care era aşezată societatea românească, fie pentru a nu-şi pierde scaunele, fie pentru a nu suporta repercusiuni asupra propriilor persoane. Din motive pur subiective dezvoltarea comunistă a economiei româneşti ajunsese în această perioadă la limita maximă a ceea ce ea putea oferi, mult agravată de ambiţiile celor doi dictatori, astfel că începând cu 1978 se declanşează declinul rapid şi inevitabil.

Unele date şi informaţii deţinute de organele specializate ale judeţului Timiş premergătoare perioadei revoluţionare din decembrie 1989  

Evoluţia vieţii social-politice a judeţului Timiş din anii dictaturii comuniste şi în special din ultimii ani ai regimului totalitarist-ceauşist se îndrepta spre o stare prerevoluţionară explozivă ca urmare a existenţei unor importante contradicţii economice şi sociale. Degradarea nivelului de viaţă al imensei majorităţi a populaţiei ajunsese la un punct limită ce nu putea fi depăşit decât prin nişte schimbări radicale şi de fond. Apariţia unei opoziţii mute şi dârze din partea populaţiei exprima o stare tensională, care ar fi trebuit să convingă conducerea de partid şi a securităţii de existenţa unui imens pericol. Informaţiile deţinute de cuplul dictatorial puse la dispoziţie de organele securităţii statului sugerau totuşi în linii mari, starea tensionată existentă în majoritatea segmentelor socio-profesionale ale ţării şi mai ales în Banat. Pierderea contactului regimului dictatorial cu realitatea socială din ţară explică arbitrariul în efectuarea actului de conducere iresponsabil şi, totodată, inconştienţa în faţa cauzelor apariţiei unor tulburări sociale. Încă din anul 1987 România fusese supusă unui intens tir informaţional din partea serviciilor de spionaj străine. Vestul şi-a unit eforturile cu serviciile de informaţii ale ţărilor vecine „frăţeşti”, cu interese diferite asupra ţării dar, având toate un interes comun şi anume, înlăturarea incomodului clan ceauşist ca un început al slăbirii şi, poate chiar, al dezintegrări României. Ca urmare, serviciile de spionaj şi-au mutat priorităţile spre acutizarea prin orice căi şi prin orice mijloace a crizei interne. În acest sens, s-a urmărit printre altele şi crearea unei mişcări de dizidentă prin realizarea unui grup de opozanţi care la nevoie, să poată fi scoşi în faţă ca fiind promotorii acţiunii de răsturnare a puterii. În realitate, această acţiune nu a prea a reuşit în România. Singura persoană care merită în mod deosebit amintită este doamna Doina Cornea, pentru extraordinarul său curaj.
La sfârşitul anului 1988 organele specializate din ţară au informat pe Nicolae Ceauşescu despre proiectarea în Occident a dezmembrării României, lucru pe care dictatorul a refuzat să îl creadă. În decembrie 1988 cu prilejul întâlnirii periodice cu conducerea iugoslavă (Loncear şi Dizdarevici) şi când aceştia au pus în discuţie problema Banatului sârbesc, Nicolae Ceauşescu a reacţionat destul de dur. Respectiva consfătuire era pe punctul de a fi compromisă. Dacă e să dăm crezare opiniilor relatate în lucrarea „La cele mai înalte nivele ale puterii” Editura ALL – 1994, având la bază documente KGB şi CIA, în care se relata că în decembrie 1988 în sala Sfânta Ecaterina de la Kremlin, secretarul general al P.C. (B) al URSS, M.S. Gorbaciov 1-a primit pe Henry Kissinger – reprezentantul preşedintelui SUA. Acesta a oferit un plic lui Gorbaciov ce conţinea propuneri de împărţire a sferelor de influenţă în Europa de Est, între SUA şi URSS.
Relaţiile personale dintre Ceauşescu şi Gorbaciov devin din ce în ce mai critice fiind dublate şi de atitudinea sa sfidătoare faţă de SUA pentru ca pe plan intern să nu rămână mai prejos dictatorul forţează plata tuturor datoriilor externe ducând ţara într-o mizerie de nedescris, frig, întuneric, sărăcie şi foamete.
Un an mai târziu, pe 8 iulie 1989, cu ocazia întâlnirii la nivel al ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, Nicolae Ceauşescu a încercat să realizeze o dezamorsare a relaţiilor româno-ungare. Ca urmare, s-a organizat o întâlnire bilaterală la Arad cu conducerea ungară (NYRESZO, NEMETH MIKLOŞ şi GYULA HORN – arunci Ministerul de Externe şi care a fost un fiasco total, deoarece delegaţia ungară a susţinut că Transilvania nu aparţine României şi că în consecinţă vor proceda la internaţionalizarea problemei în cadrul ONU şi al altor organizaţii internaţionale În acest context, Nicolae Ceauşescu şi-a pierdut calmul ripostând ferm şi cu violenţă.
Acestea au fost momentele când Nicolae Ceauşescu a înţeles propriile sale afirmaţii că „...se pune ceva la cale împotriva României” fără a-şi da seama că el personal devenise indezirabil în faţa întregii lumi şi mai ales în faţa poporului român.
O analiză sumară a delegaţiilor străine participante la Congresul al XIV-lea ne dă posibilitatea a trage nişte concluzii interesante astfel: nivelul de reprezentare foarte scăzut, opiniile declarate ale unor delegaţi potrivit cărora cu acest prilej Nicolae Ceauşescu ar renunţa la conducere şi încercările unor delegaţi de a incita cadrele de conducere din partid de a trece la acţiuni pentru înlăturarea clanului ceauşist; confirmarea din partea unor delegaţi că în exterior se pun la cale unele acţiuni pentru înlăturarea lui Ceauşescu. Din informaţiile deţinute de organele de contraspionaj româneşti rezulta că forţe străine planificaseră ca dată pentru înlăturarea grupului ceauşist – 25 decembrie 1989 – sărbătoarea Crăciunului sau 31 decembrie – sărbătoarea Noului An.
Occidentalii au mers pe stimularea nemulţumirilor existente în partea de apus a ţării, în Transilvania şi Banat şi aceasta având în vedere doi factori de bază – minorităţi naţionale şi culte şi secte neoprotestante pe care le stimulau material şi organizatoric.
Din punct de vedere economic trebuie să recunoaştem că bănăţenii trăiau mai bine ca în restul ţării,având în vedere bogăţia zonei, dar şi hărnicia oamenilor.
Din informaţiile securităţii, la reuniunea şefilor de state şi de guverne a ţărilor membre a pieţii comune, ar fi fost iniţiate măsuri coordonate în vederea multiplicării acţiunilor de destabilizare a situaţiei din Europa de Est, în vederea căderii regimurilor comuniste. Cu referire la România, reuniunea a hotărât: „…în contextul poziţiilor concertate ale SUA şi URSS se are în vedere intensificarea acţiunilor vizând crearea unei tensiuni interne; destabilizarea prin folosirea unor stări de nemulţumire şi incitări în mediul minorităţii maghiare, considerându-se că în acest fel, România ar putea fi determinată să nu mai obstrucţioneze procesele ce au loc în Est.” (notă DSS nr.0263/22.11.1989).
Este evident că regimul totalitar din România se afla în faţa unei iminente prăbuşiri, a unei inevitabile explozii populare.
Plecând de la unica idee a unui pericol extern, regimul ceauşist nu era în măsură să înţeleagă adevăratele cauze care aparţineau în fapt, problematicii interne, a stării de cumplită nemulţumire de sărăcie şi mizerabilă umilinţă.
Dispunerea municipiului şi a judeţului într-o zonă geografică situată la confluenţa unor factori de propagandă externă, deosebit de activă; existenţa unei atitudini anticomuniste specifice populaţiei timişorene; tradiţia democratică prezentă în concepţia şi comportamentul localnicilor, existenţa unui cadru de relaţii şi contacte mult mai dezvoltate cu cetăţeni din ţările Europei Occidentale şi Centrale, specificul compoziţiei etnice a regiunii sunt tot atâţia factori ce au creat mediul prielnic al izbucnirii revoltei.
Factorii enumeraţi, precum şi mulţi alţii, au demonstrat că atât cursul evenimentelor de la Timişoara, clar anticomuniste, cât şi deznodământul lor au fost determinate în mod fundamental de populaţia Timişoarei. Ceauşescu anilor 1968-1975, simpatizat de Occident prin atitudinea sa refractară la dictatura sovietică de tip cominternist devenise arogant, megaloman şi retrograd în deceniul 80 în faţa aceloraşi politicieni din Vest. Pentru URSS şi, mai exact, pentru Gorbaciov, el era inadaptabil schimbărilor pe care le dorea şi chiar mai mult, avea uneori poziţia unui inamic.
Din raportul SRI rezultă că în ultimele luni ale anului 1989 a sporit simţitor şi inexplicabil numărul trecerilor ilegale ale frontierei dinspre Ungaria în România, precum şi returnările masive de fugari de către autorităţile maghiare. În decembrie, deşi la Timişoara se aflau gl. Macri şi col. Teodorescu, nici un posibil agent nu a fost demascat.
Atitudinea atât de rapid exprimată de Bush şi oamenii săi privind o posibilă, chiar necesară intervenţie a Pactului de la Varşovia în România este evident continuarea unei discuţii sau înţelegeri deja avute.
Ofertele ruşilor de un posibil „ajutor” făcute în noaptea de 22/23 decembrie – telefonic – generalului Guşă, se refereau la un regiment de trupe aeromobile şi de desant.
În acelaşi timp, ambasadorul francez oferea 90 antiterorişti în apropierea graniţei de la Oradea, (declaraţie S.N. şi Dna Doina Cornea).
Nici o clipă nu trebuie să uităm că pe teritoriul României se aflau 10000-20000 posibili combatanţi veniţi din Uniunea Sovietică, dintre turiştii supranumerici veniţi din U.R.S.S.
Diversiunea aeriană şi electronică,  la care a fost supus întreg teritoriul naţional vine să confirme existenţa unui plan de acţiune militară împotriva României.
Revoluţia română, prin desfăşurarea evenimentelor, a dat peste cap toate planurile externe. Nu a căzut numai Ceauşescu, a căzut pentru prima dată un regim comunist.
Trecerea Armatei de partea Revoluţiei a jucat rolul determinant, dar comuniştii au continuat să creadă în existenţa sistemului lor.
Cu toate implicaţiile străine nu putem aduce atingeri unui adevăr pe cât de evident pe atât de incontestabil: revoluţia de la Timişoara a fost a timişorenilor, iar victoria ei se datoreşte în covârşitoare măsură majorităţii populaţiei timişorene.
Dintr-o revoltă a nemulţumiţilor, mişcarea s-a transformat într-o revoluţie anticomunistă.
va urma

luni, 31 martie 2014

NATO şi mica minciună din Afganistan

Pentru că zilele acestea s-au sărbătorit 10 ani de când România este membră NATO mulţi oficiali români (inclusiv preşedintele Băsescu) au menţionat faptul că România a participat la războiul din Afganistan ca o obligaţie derivând din statutul de membru NATO. S-a repetat astfel de mai multe ori faptul că participarea la acest război s-a făcut sub comanda NATO şi că aceasta este o obligaţie pentru statul român şi de asemenea o mândrie. 

În primul rând voi demonta această minciună amintindu-vă doar două date esenţiale: România s-a alăturat coaliţiei militare care a atacat Afganistanul în anul 2001, în baza Hotărârii nr. 38 din 21 decembrie 2001 a Parlamentului României, care acorda Guvernului împuternicirea de a stabili forţele, mijloacele, finanţarea şi condiţiile în care se va asigura această participare. România a intrat în acest război în 2001, iar membră NATO a devenit abia în 29 martie 2004! Aşadar, ce calitate NATO avea România în 2001 şi încă 3 ani după aceea? Ce obligaţii NATO avea România pentru a participa la războiul din Afganistan în perioada 2001-2004? Nici una! Participarea la acest război a fost o acţiune benevolă, oportunistă, o decizie luată de autorităţi pentru a intra în graţiile marilor puteri care duceau în spate cu adevărat războiul din Afganistan.

De asemenea, mai menţionez următoarele. Războiul din Afganistan a început şi s-a terminat (în faza sa principală) sub comanda SUA şi Marii Britanii. Forţele militare implicate în război au reprezentat o Coaliţie militară internaţională formată ad-hoc, din mai multe state, fără ca NATO să fie implicată în vreun fel. Abia în anul 2003, NATO a fost solicitată să preia comanda forţelor din Afganistan pentru a ajuta la stabilizarea ţării şi la întărirea autorităţii noii puteri afgane. Războiul principal se terminase, confruntările care au urmat (continuând până azi) fiind duse împotriva unor insurgenţi (aşa numiţii terorişti) care acţionau de capul lor prin tot felul de acte sinucigaşe sau atentate cu bombe artizanale. 

Drept urmare, corect din punct de vedere istoric este să spunem că participarea la războiul din Afganistan nu s-a făcut sub autoritatea NATO, România nefiind membru NATO atunci când s-a implicat în război, iar NATO nefiind implicată în nici un fel în primii doi ani de război. Abia din 2003, de când NATO a preluat comanda Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF) şi din 2004, de când România este membră NATO se poate spune că România acţionează sub mandat NATO în Afganistan. 
În fine, poate nu este atât de important să ştim toate aceste mici amănunte. Sau poate, dimpotrivă, este important să înţelegem de ce astăzi militarii români mai mor prin Afganistan!

Cornel SABOU

joi, 27 martie 2014

Mircea Diaconu există, dar lipseşte cu desăvârşire

Cunoaşteţi, cred, cazul Mircea Diaconu. Celebrul actor candidează ca independent pentru Parlamentul European după ce (anii trecuţi) a fost declarat incompatibil de ANI deoarece ocupa mai multe funcţii publice: senator, ministru al Culturii şi director de teatru, plus că o angajase şi pe nevastă-sa la teatru în urma unui concurs aranjat. Din această cauză, PNL a refuzat să-l pună pe Diaconu pe liste, aşa că incompatibilul a demisionat din partid şi a decis să candideze independent. Zilele acestea, BEC va decide dacă această candidatură este legală sau nu...
Cazul Diaconu este, din punctul meu de vedere, un paradox. Dacă te uiţi la prestaţia sa publică, la discurs, la modul de comportare în funcţiile publice pe care le-a avut e clar că omul este cu zece clase peste media politicienilor români! La toate acestea, Diaconu a adăugat şi un plus de modestie, de decenţă şi de respect fapt care l-a evidenţiat în peisajul acesta general plin de incompetenţă şi semi-analfabetism. Dacă aş rămâne ancorat doar în aceste repere, aş declara că-l susţin pe Diaconu la orice funcţie, la orice candidatură. Pentru că eu chiar aş vrea ca asemenea oameni să se impună în politica românească. De-am avea o sută ca Mircea Diaconu în politica românească am renaşte, poate, ca popor, ca ţară!

Pe de altă parte, însă, nu pot să nu simt şi un gust amar. Cu toate calităţile enumerate mai sus, acest om de excepţie, odată ajuns la vârful puterii în România, a demonstrat că nu se ridică mai presus de mediocritate atunci când vine vorba de interesul personal, egoist! Ales senator, Diaconu nu s-a mulţumit cu atât. A ţinut cu dinţii să-şi păstreze postul de director de teatru ca să mai ia un salar şi de acolo. Asta deşi legea spunea clar că este incompatibil cu amândouă funcţiile. Mai mult, şi-a angajat şi nevasta (tot ca director) în urma unui concurs trucat. A acumulat ulterior şi funcţia de Ministru al Culturii devenind astfel un mic Napoleon care le făcea pe toate. De fapt nu făcea nimic, dar lua salariu din trei părţi!

Vedeţi dvs, asta este mica descurcăreală românească de care Mircea Diaconu nu s-a putut desprinde! Şi dacă un om cu inteligenţa sa, cu prestaţia şi pregătirea sa nu a putut să se rupă de şmecheriile acestea de duzină atunci ce pretenţii putem avea de la ceilalţi, de la parlamentarii de genul... "meseria mea e auto"??
Concluzie: În cazul Diaconu sunt cu sufletul împărţit în două. Privind realitatea (trăim într-o ţară în care toţi "se descurcă" asemeni lui Diaconu, dar nu toţi sunt prinşi) şi comparând calitatea de om şi de profesionist a acestuia cu a celorlalţi l-aş susţine din toată inima! Pe de altă parte însă, ştiu că ţara asta asta nu se va ridica din mocirla morală în care se zbate prin oameni care nu-şi servesc decât propriul interes, care nu văd în funcţiile publice decât oportunităţi de a-şi satisface propriile nevoi şi interese. 

Aşadar, ce alegem, oameni buni? Îl susţinem pe Diaconu pe ideea că oricum în Parlamentul European nu vor să meargă decât "neveste disperate, secretare şi amante" sau îl dăm la o parte pe ideea că omul "a fost prins" la butoiul cu miere? Complicat? Pentru mine da... De aceea, stau deoparte, ca să zic aşa. În acelaşi timp, în aceiaşi ţară, dar nu în aceleaşi funcţii Mircea Diaconu există, dar lipseşte cu desăvârşire. 

Cornel SABOU

luni, 17 martie 2014

Becali, sau Satana pedepsit de Dumnezeu

Prin 2012 am scris un articol pe acest blog prin care afirmam că Gigi Becali este de fapt omul Satanei şi nu al lui Dumnezeu. Înainte de a continua vă dau linkul spre acel articol şi ar fi indicat să-l citiţi înainte de a parcurge continuarea aici...


De atunci şi până azi, faptele vieţii au demonstrat că am avut dreptate. Becali este la închisoare pentru infracţiuni deloc onorabile. Este "beneficiarul" mai multor condamnări şi mai are încă pe rol nişte dosare. Indiferent dacă vă place sau nu Becali, trebuie să recunoaşteţi că profilul acesta de infractor mafiot (răpire, sechestrare, mită, afaceri ilegale cu Ministerul Apărării etc) nu corespunde absolut deloc cu profilul unui bun creştin. Mai ştiţi cumva de unde vine denumirea de CREŞTIN, de la ce personaj se trage acest nume? Bineînţeles că ştiţi, de la Isus Hristos! Isus a fost şi el condamnat într-un proces. Mai ţineţi minte de ce anume era acuzat? Da, era acuzat că se credea Dumnezeu, că făcea minuni, că vindeca oameni, că proclama venirea Împărăţiei lui Dumnezeu etc... Nu a fost acuzat de furt, mită, tâlhărie sau alte asemenea fapte! Mai târziu, în istorie, mii de alţi creştini au fost executaţi, torturaţi sau încarceraţi abuziv, dar toţi aceştia au suferit nedreptăţi pentru CREDINŢA lor în Dumnezeu, nicidecum pentru infracţiuni de drept comun! Nu există nici măcar un creştin care să fie comemorat azi de vreo religie pentru că a fost închis acuzat fiind de răpire şi sechestrare! Dacă ne credem creştini autentici atunci ar fi bine să nu ne lăsăm păcăliţi de aceşti satanişti în haine scumpe care îl "cumpără" pe Hristos doar ca să-şi atingă scopurile lor mârşave şi să facem clar diferenţa între cei care suferă cu adevărat pe nedrept o condamnare şi cei care sunt mafioţi (infractori) cu acte în regulă. 
Teoriile mele n-ar fi bune de nimic dacă Dumnezeu Cel adevărat nu ar avea El grijă de toate aceste lucruri şi nu ar oferi Personal răspunsurile potrivite! În cazul Becali răspunsul lui Dumnezeu e clar şi la vedere: satanistul a fost răpus şi aruncat la groapa de gunoi socială! Becali a ajuns la puşcărie, tot acolo ajungând şi verii săi, unul mai mafiot ca celălalt!
Putem recunoaşte caracterul real al omului şi dacă ne uităm la comportamentul celui închis. Adevăraţii creştini, cei care au suferit în închisoari pentru credinţa lor, nu au cerşit niciodată bunăvoinţa călăilor! Ba dimpotrivă, erau onoraţi să sufere în numele lui Hristos şi mulţumeau lui Dumnezeu pentru încercările prin care trec. Becali, în schimb, face zilnic câte o cerere de graţiere! Becali îşi plânge soarta în cel mai jalnic mod! Becali este dărâmat de lipsa confortului cu care este obişnuit, de lipsa slugilor sale, de lipsa mediatizărilor care l-au făcut celebru, de lipsa mâncării de calitate etc... Nimic creştin în lucrurile astea. Nimic onorabil. 
Am înţeles că mai nou Becali încearcă să-şi asocieze "suferinţa" cu cea trăită de Iov, biblicul Iov. Adică, el, Becali, suferă toate nenorocirile pământului asemeni lui Iov. Să fie clar: Becali suferă pedeapsa păcatelor sale grave, de fapt el suferă pedeapsă pentru viaţa sa de infractor, de mafiot! E clar? O viaţă de mafiot plină de infracţiuni nu poate fi "iertată" pentru că mafiotul face donaţii. Cei mai mari donatori din lume sunt celebri Rotschild şi Rockfeller care pe de altă parte sunt acuzaţi că au "patronat" cele mai mizere conspiraţii mondiale care au distrus popoare şi naţiuni! Dacă donezi 5000 euro nu înseamnă că ai dreptul să te culci cu nevasta unui fotbalist de-al tău şi să distrugi astfel o familie! Şi ar mai fi multe de spus...
Nu mai continui... Blastemul pe care şi l-a atras Becali asupra sa se extinde şi asupra familiei sale. Fiica sa, Teodora, a accidentat un om pe stradă, drept urmare i s-a întocmit dosar penal. Probabil, cazul se va rezolva cu bani. Cine nu şi-ar dori să fie uşor accidentat de o maşină condusă de fiica lui Becali??? :) DAR, pentru că am vorbit de Dumnezeu, acolo banii nu au nici o influenţă. Becali va descoperi asta încetul cu încetul. Până una-alta, el are de plătit acum pentru mai mult decât infracţiunile sale. În "codul penal" ceresc a te folosi de numele lui Dumnezeu ca să faci bani este o "infracţiune" care se pedepseşte cu... moartea! Becali ar trebui să se teamă de asta!!! S-auzim de bine!

Cornel SABOU

luni, 10 martie 2014

Sentinţa completă în dosarul transferurilor

COMUNICAT DNA

Prin decizia penală pronunțată la data de 04.03.2014, Curtea de Apel București Secția a II-a Penală, a hotărât următoarele: 

Condamnă pe inculpatul COPOS GHEORGHE, fost președinte și patron al Clubului de fotbal „Rapid București”, la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria(asociat sau reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală.

Condamnă pe inculpatul STOICA MIHAI, fost director al Clubului de fotbal „Oțelul” Galați, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie (reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura o activitate de care s-a folosit pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Condamnă pe inculpatul BORCEA CRISTIAN, fost președinte executiv al Clubului de fotbal „Dinamo”, la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare și interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria(asociat, acționar sau reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de înșelăciunedouă infracțiuni de spălare a banilor și evaziune fiscală, toate în formă continuată.

Condamnă pe inculpatul BECALI IOAN, impresar sportiv, la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare și interzicerea atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria(agent licențiat sau de reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de spălare a banilorînșelăciune și evaziune fiscală, toate în formă continuată.

Condamnă pe inculpatul BECALI VICTOR, impresar sportiv, la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și interzicerea, atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria (agent licențiat), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de spălare a banilor și evaziune fiscală, toate în formă continuată.

Condamnă pe inculpatul PĂDUREANU JEAN, fost președinte al Clubului de fotbal „Gloria Bistrița”, la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și interzicerea atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie (reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura o activitate de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de gravespălare a banilor și evaziune fiscală.

Condamnă pe inculpatul POPESCU GHEORGHE, fost angajat al firmei „Becali sport”, la pedeapsa de 3 ani și 1 lună și 10 zile închisoare și interzicerea atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria (reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de spălare a banilor și evaziune fiscală în formă continuată.

Condamnă pe inculpatul NEȚOIU GHEORGHE, fost acționar la Clubul de fotbal „Dinamo” la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea atât pe perioada executării pedepsei cât și pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie (reprezentant al unui club de fotbal), ori de a desfășura o activitate de care s-a folosit pentru săvârșirea a: două infracțiuni de spălare a banilorînșelăciune cu consecințe deosebit de grave și evaziune fiscală.

Obligă, în solidar, pe inculpații Borcea Cristian și Becali Ioan la plata către partea civilă LICEUL CU PROGRAM SPORTIV „BANATUL” TIMISOARA a sumei de 265.000 USD, în echivalent în lei la cursul de schimb al BNR de la data efectuării plății, la care se adaugă dobânda legală de referință a BNR calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Obligă pe inculpatul Copos Gheorghe la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 63.908 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Dulca Cristian).
Obligă, în solidar, pe inculpații Borcea Cristian și Becali Ioan la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 609.444 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Contra Cosmin).
Obligă inculpatul Becali Ioan la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 844.603 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal(transferul fotbalistului Ganea Ionel).
Obligă, în solidar, pe inculpații Pădureanu Jean, Becali Ioan, Becali Victor și Popescu Gheorghe la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 328.440 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Sînmărtean Lucian).
Obligă, în solidar, pe inculpații Copos Gheorghe, Becali Ioan și Popescu Gheorghe la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 2.296.097 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Bratu Florin).
Obligă, în solidar, pe inculpații Borcea Cristian, Becali Ioan și Nețoiu Gheorghe la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 405.992 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Alexa Dan).
Obligă, în solidar, pe inculpații Borcea Cristian și Becali Ioan la plata către partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a sumei de 164.780 lei și a obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), calculate în conformitate cu legislația fiscală, de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării integrale a debitului principal (transferul fotbalistului Mihalcea Adrian).
Confiscă de la inculpați următoarele sume de bani: 
- de la inculpatul Copos Gheorghe – 150.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Dulca Cristian) și 40.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Bratu Florin);
- de la inculpatul Stoica Mihai – 550.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Arhire Iulian); 
- de la inculpatul Borcea Cristian – sumele de 593.750 USD și de 80.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Ioan – 418.750 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Contra Cosmin);
- de la inculpatul Becali Ioan – 1.400.000 USD, în echivalent în lei iar de la inculpatul Pădureanu Jean – 112.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Ganea Ionel);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 169.667 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 1.201.667 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Victor – 1.201.667 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Codrea Paul);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 213.000 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 125.000 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Victor – 125.000 USD, în echivalent în lei iar de la inculpatul Stoica Mihai – 125.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Cernat Florin);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 124.500 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Ioan – 100.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Mara Bogdan);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 32.167 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 360.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Victor – 360.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Mitea Nicolae);
- de la inculpatul Pădureanu Jean – 87.000 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 75.000 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Victor – 75.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Popescu Gheorghe – 75.000 USD, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Sînmărtean Lucian);
- de la inculpatul Copos Gheorghe – 500.007 USD, în echivalent în lei, de la inculpatul Becali Ioan – 500.000 USD, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Popescu Gheorghe – 1.000.000 USD în echivalent în lei din care se scade suma de 1.330.000 lei plătită cu titlu de impozit (transferul fotbalistului Bratu Florin);
- de la inculpatul Borcea Cristian – 29.200 Euro, în echivalent în lei, iar de la inculpatul Becali Ioan – 403.000 Euro, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Alexa Dan).
- de la inculpatul Becali Ioan – 350.000 Euro, în echivalent în lei (transferul fotbalistului Mihalcea Adrian). 
Obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează : COPOS GHEORGHE – 115.000 lei; STOICA MIHAI – 65.000 lei; BORCEA CRISTIAN – 265.000 lei; BECALI IOAN – 315.000 lei; BECALI VICTOR – 115.000 lei; PĂDUREANU JEAN – 65.000 lei; NEȚOIU GHEORGHE – 65.000 lei și POPESCU GHEORGHE – 115.000 lei.
Obligă apelantul inculpat Popescu Gheorghe la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. 

DEFINITIVĂ 

Inculpații au fost trimiși în judecată de către DNA la data de 30 septembrie 2008, vezi comunicatul nr. 249/VIII/3 din 02 octombrie 2008. 

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

vineri, 7 martie 2014

Susţin graţierea lui Gică Popescu!

În ultimele zile a apărut în societatea românească o atitudine îmbrăţişată de foarte mulţi oameni cu privire la graţierea lui Gică Popescu, condamnat şi arestat în dosarul transferurilor din fotbal. Personal, susţin această idee şi-mi doresc ca Gică Popescu să fie graţiat! Spun acest lucru pentru că am văzut între timp tot felul de apariţii idioate prin media, figuri triste de analişti rataţi, care se împotrivesc acestui curent de simpatie pentru cel care a fost Căpitanul Generaţiei de Aur. 
Spre deosebire de ceilalţi condamnaţi în dosar, Gică nu a fost mafiot de meserie. Jean Pădureanu, Borcea, MM Stoica sau fraţii (verii) Becali, toţi s-au remarcat de-a lungul anilor numai prin afaceri ciudate, prin şmecherii de tot felul, prin mafiotisme care le-au adus milioane de euro (bani negri) în buzunare. Popescu a nimerit în mijlocul lor dintr-un motiv foarte simplu. Aceşti oameni conduceau fotbalul românesc, ei manevrau toţi banii din fotbalul românesc, ei gestionau toate situaţiile care însemnau "afaceri" în fotbalul românesc. 
Gică a câştigat mulţi bani din fotbal. Nu s-a retras pe o insulă din Spania sau din altă zonă pururea caldă ci s-a întors în România ca să-şi investească banii în ţara lui. Aici s-a lovit de celebra mafie românească, de toate învârtelile mari sau mici care compun viaţa afacerilor de tip românesc. A încercat să se adapteze. A jucat cinstit dar asta nu i-a fost de folos. Academia de fotbal pe care a vrut s-o înfiinţeze a fost un eşec pentru că a primit tot felul de şicane din partea “sistemului”. A început să fie “sfătuit” de toţi aceşti mafioţi de meserie cum să-şi investească banii, ca să facă dintr-un leu, doi. Popescu a fost un naiv... un naiv frumos, însă. Da, admit că e posibil să fii pus botul la influenţa mafioţilor şi să fii gestionat vreun transfer în condiţii ilegale. Imediat, însă, ce scandalul a izbucnit în presă, Popescu a scos din contul său un milion şi vreo trei sute de mii de lei noi şi a mers la fisc ca să plătească impozit pe afacerea ilegală care i se imputa! Fără să-l silească nimeni, fără să fii început deja un proces împotriva lui! În fine...
Nu vreau acum să discut neapărat dosarul în cauză. Mă uit la Gică Popescu, la tot ce a însemnat el pentru sportul românesc şi pentru imaginea României în lume. Nu a fost el cel mai bun. Acolo, în vârf, e locul lui Hagi. Dar el, Popescu, a fost Căpitanul lui Hagi! El, Popescu a fost căpitanul Barcelonei! În lumea asta largă, dacă mergi în Burkina Faso există şanse să găseşti pe cineva care a auzit de Gică Popescu şi prin el de România, dar categoric nu vei găsi vreunul din ţara aceea care să fii auzit de Cristian Tudor Popescu sau de alţi analişti împiedecaţi în propriile idei. De ani de zile americanii ne dau nouă lecţii de viaţă. Ei bine, Popescu, alături de toţi ceilalţi din generaţia de aur, a mers acolo, în America, şi le-a predat americanilor o lecţie de fotbal! I-a învăţat cum trebuie să privească zborul balonului spre poartă, şi apoi i-a învins, acolo, la ei acasă! Românii conduşi de Popescu au şocat lumea mondială a fotbalului zdrobind toate clasamentele şi pronosticurile până într-acolo încât unii au ajuns să şoptească pe la colţuri că România va câştiga campionatul mondial! Doar un penalty ratat în meciul acela nenorocit cu Suedia din sferturile Cupei Mondiale ne-a împiedicat să fim, prin el şi prin toţi colegii lui, cei mai buni din lume!
Popescu, prin performanţele sale, a adus FERICIRE în sufletele a milioane de români! Să nu uităm, până la urmă, cine suntem noi. Nu am avut foarte multe figuri celebre. Am avut o singură gimnastă care a fost cea mai bună din lume, Nadia. Un singur tenisman care a fost cel mai bun din lume, Ilie Năstase. Un singur fotbalist care figurează şi acum în clasamentul celor mai buni din toată istoria fotbalului, Hagi. Şi o singură Generaţie de Aur, al cărei căpitan a fost Gică Popescu. Celelalte mari forţe sportive ale lumii au avut sute, mii de sportivi care au dominat sportul mondial. Germania a câştigat de mai multe ori Campionatul Mondial şi are sute de fotbalişti care au format generaţii de aur nemţeşti de-a lungul a multe decenii. Noi nu-l avem decât pe Popescu şi ai lui! 
Gata, nu mai întind vorba... Popescu trebuie să fie eliberat. Graţiat! Este monumentul de care avem nevoie ca să ne amintim că am fost cândva în fruntea fotbalului mondial, că au tremurat cândva toate forţele fotbalistice ale lumii atunci când Popescu intra în teren. Nu avem altul ca el. Iar toţi cei care mor de invidie şi de răutate să stea în banca lor. Niciodată nu s-a întâmplat (şi nici pe viitor nu se va întâmpla) ca zeci de mii de oameni să scandeze numele lor! Să se împace cu ideea! Pe curând...

Cornel SABOU

joi, 6 martie 2014

Despre conspiraţii şi mistere

Oamenii moderni, mai mult decât cei din secolele trecute, cred în existenţa unor conspiraţii extrem de misterioase! Uneori, aceste conspiraţii se dovedesc adevărate, alteori false. Cele mai multe, însă, rămân învăluite într-un mare mister.
Personal, resping atitudinile extreme atunci când vorbim de lucruri atât de ciudate precum conspiraţiile mondiale. Cei care resping din start existenţa oricărei conspiraţii motivându-şi atitudinea cu un soi de “pragmatism” şi cerând “dovezi” nu sunt decât nişte încuiaţi care confundă noţiunea de ADEVĂR cu cea de “adevăr juridic”, adică un adevăr care poate fi demonstrat cu probe. Viaţa e compusă dintr-o mare sumă de adevăruri care nu pot fi demonstrate cu probe în înţeles juridic. Omul este dotat cu creier ca să gândească, ca să pună evenimentele într-o succesiune logică şi să încerce astfel să ajungă la adevăr nu neapărat prin căutarea de probe în înţelesul lor juridic ci prin găsirea de răspunsuri care să poată explica satisfăcător multele lucruri neînţelese care compun un mister sau o posibilă conspiraţie. 
De asemenea, îi resping şi pe cei care văd în orice o conspiraţie! Aceştia sunt mai penibili decât primii, mai ales când îi vezi vorbind cu atâta convingere despre “ei”, cei care din umbra pământului decid şi scurgerea anotimpurilor. Dacă e soare iarna, apoi sigur e HAARP, arma secretă a Americii care modifică anotimpurile, dacă Obama tuşeşte în direct precis a transmis un semnal secret de invadare a Iranului, dacă Putin tace, precis vrea să zică el ceva şi – evident – tu, conspiraţionist de meserie, ştii precis ce!
Să-i lăsăm, însă, pe deraiaţii de la normalitate şi să vedem în ce măsură putem crede în existenţa unor conspiraţii. 
Spuneam la început că există conspiraţii care în timp s-au dovedit a fi adevărate. Aş enumera aici, pe scurt, Afacerea Watergate, Afacerea Dreyfus, Proiectul MKUltra (un program de control al minţii oamenilor gestionat de CIA), COINTELPRO (un program FBI de intimidare a unor organizaţii politice din SUA), Afacerea Contra-Iran, Conspiraţia becurilor (o înţelegere secretă între producători de a pune în comerţ doar becuri cu durată limitată de funcţionare) etc... Luate aşa, în detaliu, sunt foarte multe conspiraţii care s-au dovedit a fi adevărate. Aceste cazuri încurajează oamenii să creadă mai departe că multe alte conspiraţii sunt acum în derulare, sub ochii noştri, şi îi face pe aceştia să arate cu degetul spre tot felul de organizaţii “oculte” care ar fi responsabile. 
Să enumerăm şi câteva conspiraţii (sau mistere) care nu s-au dovedit a fi adevărate, dar despre care există argumente (slabe sau solide, apreciaţi fiecare în parte!) pentru a susţine existenţa lor reală. Aşadar, Prioria din Sion (o societate secretă mitică despre care se spune că plănuieşte reinstaurarea dinastiei merovingiene pe tronul Europei şi Ierusalimului), Proiectul Blue Beam (NASA împreună cu Naţiunile Unite încercă să implementeze pe scară globală religia New Age, cu Antihristul la conducere şi să înceapă astfel o Noua Ordine Mondială, prin intermediul unei simulări tehnologice 3D a celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos), Aselenizarea (unii spun că aselenizarea nu a avut loc, paşii lui Armstrong pe lună fiind filmaţi într-un studio Hollywood-ian), Supravieţuirea lui Elvis Preasley, a lui Adolf Hitler, originile SIDA, reptilienii (o specie extraterestră care trăieşte printre oameni, purtând chip uman), Chemtrail (Teoria dârelor chimice lăsate de aeronave militare care conţin agenţi chimici sau biologici pulverizaţi în mod deliberat la altitudini mari, în scopuri care nu trebuiesc divulgate publicului larg, în cadrul unor programe clandestine conduse de către oficiali guvernamentali) etc. Sunt FOARTE multe teorii ale conspiraţiei care pot fi, într-o măsură mai mare sau mai mică, adevărate, la fel cum, în aceeaşi măsură, pot fi neadevărate. 
Probabil cea mai consumată teorie a conspiraţiei este cea legată de extratereştri. Amintesc fenomenul de răpire extraterestră, Incidentul Roswell din 1947 (când ofiţeri ai Armatei americane au declarat într-o conferinţă de presă că au capturat un OZN prăbuşit, inclusiv corpuri de extratereştri, pentru ca apoi, într-o altă conferinţă, să se spună că de fapt era vorba de un balon meteorologic), incidentul Mantell din 1948 (un pilot de avion P-51 Mustang care a murit după o urmărire şi probabil o luptă aeriană cu un OZN), Incidentul OZN din Pădurea Rendlesham, Anglia, 1980, când o întreagă unitate militară britanică a raportat debarcarea, aterizarea în apropiere a unei imense nave OZN, Oamenii în negru, Comisia Majestic 12 creată depreşedintele american Harry Truman pentru a investiga fenomenul OZN, Zona 51 (o bază secretă americană despre care se spune că ar găzdui aparate OZN) etc... 
Mai amintesc succint câteva presupuse conspiraţii: atentatele de la World Trade Center, uciderea lui J.F. Kennedy, a lui Michael Jackson, moartea ciudată a lui Elvis, a prinţesei Diana, a Papei Ioan Paul I, existenţa unor organizaţii care ar conduce în secret întreaga omenire, precum Grupul Bildenberg, Consiliul pentru Relaţii Externe, Comisia Trilaterală, Francmasoneria, Clubul de la Roma, Iluminati, Evreii etc... 
Nu-i aşa că şi dacă luăm doar exemplele menţionate mai sus am putea găsi suficiente teme interesante asupra cărora să medităm? Am putea oare să negăm toate acestea fără să cercetăm? Am putea să le acceptăm doar aşa, ca să ne satisfacem pofta de senzaţional şi fără o profundă documentare? Eu cred că fiecare om are dreptul să-şi construiască o părere proprie. Până la urmă, inteligenţa, capacitatea de înţelegere, pasiunea pentru adevăr, toate acestea vor creea fiecăruia o imagine potrivită cu propria personalitate. Jignirea altora doar pentru că au altă părere, aerele de superioritate ale celor care cred (“ştiu ei”) că deţin adevărul suprem sunt atitudini nepotrivite. 
Personal, în funcţie de timpul pe care îl am la dispoziţie, cercetez cu plăcere aceste conspiraţii (şi multe-multe altele, nemenţionate aici), păstrez o atitudine rezervată, dar interesată, şi gust cu plăcere toate opiniile care se exprimă pe subiectele acestea misterioase, nedescifrate încă. Aş vrea să văd cât mai mulţi oameni implicaţi în activitatea de cercetare a adevărului şi cât mai puţini oameni “convinşi” în mod supreficial de deţinerea adevărului suprem. Succes tuturor!

Cornel SABOU