Detinutii Sectiei a V-a "Deschisi" a Penitenciarului Baia Mare cer schimbarea educatorului Ligia Petrut

Catre directorul Penitenciarului Baia Mare

Subsemnatii, persoane private de libertate detinute in Sectia a V-a „Deschisi” a Penitenciarului Baia Mare, va solicitam prin prezenta schimbarea educatorului Ligia Petrut (care este alocat sectiei noatre), din urmatoarele motive.

1. Nu este aproape deloc prezenta pe sectie pentru a discuta cu noi problemele cu care ne confruntam si care cad in sarcina ei pentru a le rezolva.

2. Ligia Petrut nu organizeaza niciun program cultural-educativ real pe sectia noastra. Daca vine, o data la trei luni, sa faca un asemenea program, il executa rapid si formal, in 5 – 10 minute, astfel incat niciunul dintre noi nu are posibilitatea sa se evidentieze in vreun fel.

3. Nu organizeaza iesiri in comunitate, desi regimul la care suntem incadrati ne-ar permite sa participam des la asemenea manifestari.

4. In rarele ocazii cand ia contact direct cu noi, in loc sa se intereseze de problemele pe care el avem, ne instiga sa dam in judecata conducerea Penitenciarului si s-o reclamam in mass-media.

Din cauza acestor motive noi nu beneficiem de o asistenta cultural-educativa competenta, fapt care are efecte negative inclusiv asupra situatiei noastre juridice.

Va solicitam sa efectuati o ancheta cu privire la activitatea educatorului Ligia Petrut si sa dispuneti inlocuirea acesteia cu o persoana competenta care sa se ocupe cu adevarat de soarta noastra.

Acest memoriu este asumat prin semnatura de urmatorii detinuti de pe Sectia a V-a „Deschisi” a Penitenciarului Baia Mare.

Lista cu persoanele private de libertate de pe Sectia a V-a "Deschisi" a Penitenciarului Baia Mare, care solicita inlocuirea educatorului Ligia Petrut.

1. Bohotici Adrian

2. Crisan Sergiu

3. Szabo Ioan

4. Mare Adrian

5. Ilea Emanoil

6. Crisan Sorin

7. Muresan Daniel

8. Burnar Alin

9. Ghereben Gheorghe

10. Grigor Ion

11. Preda Gheorghe

12. Martocean Emerich

13. Varga Carol

14. Bozsoki Arpad

15. Horvath Zoltan

16. Sabou Cornel

17. Fodor Cristian

18. Danci Dumitru

19. Andrei Marin

20. Constantinescu Danut

21. Giurgiu Ionel

22. Bota Adrian

25. 03. 2010

Noua viata a lui Cristian Anghel

Odata inchis, optiunile pe care le are la dispozitie Cristian Anghel pentru a-si petrece timpul “liber” s-au restrans foarte mult. El trebuie acum sa se incadreze in programele existente, pentru ca viata de aici de dupa gratii este strict reglementata, pana in cele mai mici detalii, in toate aspectele ei.
Dimineata, Anghel se trezeste la ora 6, cand i se serveste micul dejun. Un „ospatar” amabil (in general condamnat pentru infractiuni usoare) il serveste pe fostul primar cu trei biscuiti, o lingurita de margarina si una de marmelada, plus o cana de ceai (care nu este altceva decat apa fierbinte putin colorata). Anghel are posibilitatea de a-si prepara propria cafea, daca are un fierbator sau un filtru de cafea.
La ora 8 vine apelul de dimineata, cand detinutii sunt numarati. Atunci se poate inscrie la raport la unul din numerosii sefi din unitate. Dupa apel, are un program relativ liber, in care poate iesi la plimbare, poate citi sau viziona programe tv sau poate face miscare in sala de sport. Daca este cazul, va primi vizite din partea educatorului, psihologului sau sefului de sectie.
Anghel poate purta imbracaminte de orice fel. Daca ii lipseste ceva, poate apela la magazia unitatii, care are mai multi saci de haine de toate marimile (inclusiv pentru bebelusi) primite ca ajutoare de la tot felul de organizatii.
Intre orele 13 si 14, Anghel poate servi masa de pranz. Felul I este o supa de macaroane sau, mai rar, de fasole. Felul doi, de regula, e format din cartofi cu ingrosala de faina, plus renumitele „jangale”, bucati de faina fiarta. Carne nu exista decat in hartii. Conform actelor, ni se servesc zilnic 30 – 40 kg de carne. Tot conform actelor, unitatea plateste catre omul de afaceri liberal Ioan Fodo cele 30 – 40 kg carne pe zi.
Farfuriile noastre, insa, pot fi spalate cu apa rece, pentru ca mancarea din ele nu contine deloc grasime. Apropo de farfurii, Anghel va trebui sa primeasca de acasa vesela, pentru ca unitatea nu ii pune la dispozitie nici farfurii, nici lingura sau furculita.
Dupa masa, Anghel va reveni in patul sau pentru a medita la intamplarile nefericite care l-au adus aici. Din nou program liber, pana la ora 18, cand vine masa de seara. De obicei tot cartofi, varza sau macaroane. La ora 20, apelul de seara, dupa care, de regula, somnul apare doar tarziu, in noapte.
Cam asa arata o zi petrecuta dupa gratii de Cristian Anghel si acest stil de viata se prelungeste de-a lungul intregii perioade de pedeapsa.
In penitenciar, moneda deschimb intre detinuti este tigara. Cu tigari, Anghel poate cumpara orice are nevoie: lenjerie de pat, haine, hrana etc. Tot cu tigari poate plati un detinut mai sarac sa munceasca in locul sau. Deocamdata, ofertele de munca pentru primarul arestat nu sunt foarte onorabile. El ar putea impinge tomberoanele de gunoi, ar putea face curatenie pe sectii sau sa distribuie hrana. Daca Anghel isi va descoperi un talent de jurnalist, ar putea ocupa vechiul meu loc de munca, la Clubul unitatii. Acolo va trebui sa realizeze emisiuni de radio si o revista lunara.
In alta ordine de idei, merita mentionat faptul ca pana in prezent, comportamentul lui Anghel este unul exemplar. Nu manifesta deloc aere de vedeta, raspunde la orice salut, acorda respect neconditionat tuturor cadrelor si colegilor de detentie cu care intra in contact. Se supune fara comentarii tuturor procedurilor interne, desi unele, cum ar fi perchezitia corporala, pot fi considerate umilitoare.
Cativa detinuti tigani l-au invitat pe Anghel la un fotbal. Iar el a promis ca va veni, cu conditia sa nu fie faultat. Una peste alta, Anghel are o atitudine demna, care in specificul vietii penitenciare chiar merita semnalata.
Zilele urmatoare va fi transferat la Penitenciarul Gherla, unde, cand va implini 21 de zile de detentie, i se va stabili regimul de executare, care nu poate fi decat semideschis sau deschis. Voi reveni curand cu alte detalii.
Cornel Sabou

Destrămarea unui mit

Cipri Dragoş publică un material pe blogul său despre faptul că eu aş putea fi primul jurnalist care îi ia un interviu lui Anghel după gratii. Puteţi citi articolul aici
Un alt ”interviu” cu mine, realizat de un coleg din virtual, poate fi citit aici.
Asta cu intervievarea lui Anghel rămâne de văzut... Deocamdată urmăresc cu interes modul cum se respectă (sau nu) procedurile în cazul primarului condamnat. De exemplu, remarc deja o primă deraiere de la ”normal”...
Cristian Anghel trebuia să fie depus, imediat după predarea sa la poliţie,la penitenciarul Baia Mare sau la Penitenciarul Gherla. Pedepsele AICI se execută, în penitenciar, nu pe arestul Poliţiei! Eu, când am fost arestat, am fost luat de acasă de o maşină şi peste 10 minute eram în penitenciar. Anghel însă este ţinut ”la cald”, pe arest, sub supravegherea şefilor de poliţie care îi erau prieteni. Acolo, pe arest, Anghel încă mai poate negocia... Ce anume? Dumnezeu ştie... şi DNA! Acolo mai poate fi scos la întâlniri de taină, la o poveste mică, la un păhărel... În penitenciar, însă, e gata cu ”domnia”! De aceea edilul nu se grăbeşte să vină aici... În plus, el mai speră că instanţa îi va accepta cererea de întrerupere a pedepsei, ceea ce este foarte posibil. Anghel, dacă este scos din postul de primar, nu mai poate reprezenta un pericol pentru societate. Nu văd, aşadar, nici un impediment în acceptarea cererii sale... Ideea e că oricum va trebui să execute pedeapsa. Nu mai este cale de întors în privinţa asta. Acum, sau peste trei luni, Anghel tot la puşcărie trebuie să ajungă. Asta este drama lui...
Nu ştiu cum se va finaliza povestea sa, dar ştiu că odată cu această condamnare s-a cam pus punct carierei sale politice. Dacă i se confiscă şi averea până la valoarea de 400.000 euro şi-a cam aranjat viitorul... Pentru că de acum încolo o să-l bage în seamă din ce în ce mai puţini prieteni. Şi Anghel fără ”prieteni” nu înseamnă mare lucru.
Pe de altă parte nu pot să nu remarc situaţia jenantă în care a ajuns, de a cere mila publică! Iniţiativa de a strânge bani de la populaţie pentru a-l ajuta pe ”săracul” primar arestat şi pe familia lui e de-a dreptul penibilă. Nu ştiu cine a fost cu ideea, dar vreau să vă spun că aici există persoane mai puţin educate decât domnul primar care nu s-ar face de ruşine cerşind mila oraşului. Judecaţi singuri...Probabil disperarea, frica, panica îi face pe unii s-o ia razna... Nu vă temeţi aşa tare, ”fraţilor”! Aici, la ”puşcărie”, nu se moare pe capete! Dovadă stă chiar faptul că eu vă vorbesc... Pe curând...
Cornel SABOU

Viitorul sună naşpa

În legătură cu motivele pentru care Cristian Anghel a fost condamnat la închisoare eu m-am pronunţat public încă din momentul în care a izbucnit acest scandal. Am spus atunci că îl consider pe Anghel nevinovat, şi asta pentru simplul motiv că DNA nu are dreptul să stabilească exact care este preţul unei locuinţe (sau al unui bloc de locuinţe) pe piaţa imobiliară! Faptul că un imobil are la un moment dat un preţ, şi apoi acest preţ scade sau urcă nu depinde de primar ci de alţi factori. Desigur, se poate specula pe seama faptului că primarul băimărean ar fi avut nişte interese personale în tranzacţia pentru care a fost condamnat, dar pe baza unor simple speculaţii nu poţi condamna un om la închisoare!
În altă ordine de idei, observ că multă lume se solidarizează cu primarul devenit, conform legii, infractor. Nu pot să nu zâmbesc amar când văd această falsă solidaritate! Eu ştiu că defapt, odată cu arestarea lui Anghel, s-a deschis ”sezonul” la vânătoarea de politicieni cu notorietate, şi mulţi se simt vizaţi de anchetele DNA sau DIICOT. Acum, arestarea lui Anghel a băgat o frică de moarte în sufletele celor care au pe rol dosare asemănătoare. Din păcate, e foarte greu să faci diferenţa între cazurile reale de corupţie şi cele fabricate în laboratoarele puterii. De regulă, cele finalizate cu arestare sunt cele fabricate, şi nu cele reale... La fel a fost şi în cazul meu, dar atunci prea puţină lume s-a sesizat cu privire la acest aspect.
Cristian Anghel nu mi-a fost prieten sau amic. Ne-am cunoscut datorită meseriilor noastre, el politician, eu ziarist. L-am cunoscut ca fiind un om eficient în tot ceea ce face, capabil, muncitor şi mai ales inteligent. L-am respectat şi nu l-am abordat niciodată pentru a obţine de la el favoruri, aşa cum au făcut majoritatea jurnaliştilor locali. Ştiam că nu este implicat în mari acţiuni de corupţie şi de aceea el n-a constituit pentru mine o ”ţintă”. Cu toate acestea, am aflat apoi că a fost unul din cei care a participat la regia condamnării mele la închisoare, pentru că afectasem prin munca mea interesele unor apropiaţi de-ai săi. Nu i-am reproşat niciodată acest lucru. Am înţeles că am pierdut o luptă şi am hotărât să merg mai departe fără a mă lăsa ancorat în trecut. Viaţa însă i-a dat o lecţie amară primarului liberal. Şi lecţia va deveni şi mai amară odată cu trecerea timpului... După gratii, va înţelege poate mai bine că nu e sănătos să te joci cu destinele unor oameni nevinovaţi, şi că nu poţi cumpăra cu bani orice.
Pentru mine, Cristian Anghel nu este ”săracul”... Îl ştiu ca fiind un bărbat capabil să-şi înfrunte destinul. Am încredere că va rezista încercărilor la care va fi supus. Oricât de greu îi va fi la închisoare, vă asigur că, de fapt, îi va fi mult mai uşor decât altora care, la fel ca el, sunt închişi, dar n-au avantajul notorietăţii sale. Momentul cel mai greu este acesta... începutul. Odată cu trecerea timpului va trebui să înţeleagă că singurul scop pentru care merită să lupte acum e să iasă cât mai repede şi într-o cât mai bună condiţie fizică şi psihică. Personal, nu am cu ce să-l ajut, decât eventual cu o încurajare. Dacă voi avea prilejul o voi face... Şi încă ceva... Povestea lui Cristian Anghel nu a luat sfârşit odată cu arestarea sa! Mitul invincibilităţii sale este, pe moment, sfărâmat, dar – cine ştie? - poate că acest sfârşit de drum va fi, pentru el, ocazia unui nou început. Eu cred că Cristian Anghel are mai multă putere interioară decât exterioară. Puterea politică sau administrativă, oricât de mare a fost, l-a adus la închisoare, dar puterea interioară îl poate scoate din acest loc!!! Şi, pe lângă asta, credinţa în Dumnezeu...
Pe curând...
Cornel SABOU

Viitorul lui Anghel

Nu vreau să scriu prea multe acum despre drama pe care o trăieşte Cristian Anghel. Poate voi avea timp de aşa ceva pe viitor (dacă tot vom fi colegi de pârnaie). Am să vă spun însă ce ar trebui să se întâmple cu el în următoarea perioadă, conform legilor care reglementează lumea penitenciară...
Primele 21 de zile de închisoare se numesc ”carantină”. Acestea, Anghel le va petrece probabil la penitenciarul Gherla, deoarece Baia Mare nu dispune acum de o secţie de carantină. În această perioadă Anghel trebuie să se obişnuiască cu detenţia, să înveţe regulamentele interne, drepturile şi obligaţiile care îi revin ca persoană privată de libertate. După 21 de zile, o comisie a închisorii îi va stabili regimul de executare a pedepsei pentru primele şase luni. Conform legii 275/2006, cei care au o pedeapsă cuprinsă între 1 an şi 5 ani de închisoare vor fi încadraţi la regimul ”semideschis”. Anghel are 2,6 ani, deci va fi încadrat la ”semideschis”... Următorul pas este transferarea lui la cel mai apropiat penitenciar de domiciliul său care are secţii de deţinere pentru deţinuţii încadraţi la ”semideschis”. Acesta este cel din Baia Mare... Aici, la penitenciarul Baia Mare, va fi depus într-o cameră în care îşi va executa pedeapsa. Având în vedere statutul său (de fost primar şi profesor universitar, doctor etc...) probabil nu va fi înghesuit alături de toţi analfabeţii închişi pentru tâlhărie sau crimă, ci i se va găsi o rezervă în care să poată sta liniştit, eventual alături de alte câteva persoane mai educate.
Conform legii, până la comisia de liberare condiţionată va trebui să execute efectiv 1 an şi 8 luni de închisoare. Dacă munceşte în această perioadă, va beneficia de încă o reducere a pedepsei de aprox 3-4 luni. Deci, tot îi vor mai rămâne de executat vreo 16 luni.
Cam asta e pe scurt situatia sa la început. După 6 luni de pedeapsă va fi din nou analizat pentru regim şi ar putea beneficia de o încadrare mai favorabilă, la regimul ”deschis”, fapt care îi va da mai multe libertăţi, inclusiv posibilitatea de a merge mai des în oraş, liber, sau de a obţine regulat învoiri şi permisii.
Drepturile sale la vizită sunt limitate la 4 întâlniri lunare. De asemenea, poate primi lunar un pachet cu alimente de max 10 kg (plus 6 kg de legume şi 20 litrii de suc). În schimb, dacă primeşte bani de acasă poate efectua cumpărături de la magazinul unităţii de max. 3 milioane lei/săptămână...
Voi reveni cu alte detalii pe parcurs, în funcţie de cum va evolua starea sa.
Cornel SABOU

Primarul Cristian Anghel la puşcărie!

Azi, miercuri, 17.03.2010, Curtea de Apel Cluj l-a condamnat pe primarul municipiului Baia Mare, Cristian Anghel, la 2 ani şi 6 luni închisoare! Sentinţa este definitivă şi executorie!
Primarul băimărean este acuzat de o infracţiune de corupţie în legătură cu o afacere locală prin care a fost vândut un bloc către o firmă privată. Judecătoria Baia Mare şi Tribunalul judeţean Maramureş l-au achitat pe Anghel, considerându-l nevinovat, dar în urma recursului DNA, Curtea de Apel Cluj l-a condamnat. Anghel este şi lider al PNL Maramureş, şi membru în Biroul Permanent Central PNL. În următoarele 24 ore sentinţa trebuie pusă în aplicare. Informaţia mi-a fost furnizată de colegul şi prietenul meu Peter Czompa, un vechi jurnalist băimărean. Apoi mi-a fost confirmată şi de alte persoane.
Ce să spun... Nu mă bucură, dar nici nu mă întristează acest eveniment. Îl aştept pe Cristi acolo unde mi-am petrecut şi eu ultimii doi ani, la închisoare. O să vadă şi el cum e să fii aruncat la coşul de gunoi al societăţii. Şi cred că nu o să-i placă... Oricum, voi încerca să vă ţin la curent cu ştiri despre primarul închis (asta dacă va ajunge cu adevărat să-mi fie coleg).
Pe curând...
Cornel SABOU

Recomandare

Timp de 15 ani pot să spun că m-am evidenţiat în mass-media locală ca un jurnalist independent, incomod şi incoruptibil. Am reuşit să dărâm câteva prejudecăţi construite de/a lungul timpului de anii grei de comunism şi de o mentalitate blocată parcă în evul mediu-modern. Am plătit şi un preţ greu pentru asta, şi mai plătesc încă...
Am crezut că modul în care am fost eu ”pus la punct” de caracatiţa mediului politic şi economic va descuraja orice altă iniţiativă asemănătoare, că ideea nobilă de a practica un jurnalism curat şi curajos a pierit, dar mă bucur să constat că nu este aşa. Recent, am descoperit că există oameni care continuă să sfideze ”bunul simţ” mafiot şi pun degetul pe rană spunând adevăruri care dor. Un asemenea exemplu este şi jurnalistul IOAN ROMEO ROSIIANU, iar munca sa poate vă poate fi utilă dacă o vizualizaţi pe www.ne-cenzurat.ro
Chiar în timpul acesta în care eu sunt închis am primit câteva semnale în legătură cu activitatea jurnalistică a lui Roşiianu. Unele nu i-au fost tocmai favorabile, altele (mai puţine) erau încurajatoare. N-am putut să-i studiez foarte în detaliu munca, dar acum, pentru mine, e mai puţin important dacă Roşiianu a greşit un cuvânt sau altul într-un text publicat. Esenţial este faptul că el există în acest fel. Că şi el îşi asumă conştient nişte riscuri pentru a servi interesul public, legitim, şi pentru a continua un mod independent de a face presă. Pentru asta îl felicit şi îl recomand cu căldură!!! Citiţi, aşadar, www.ne-cenzurat.ro
Cornel Sabou

Preţul

Pe cât posibil, nu vreau să mă las atras în jocuri de ”interese” locale, în diversiuni şi manipulări. În penitenciarul băimărean există o luptă surdă pentru putere, luptă în care se înfruntă nişte ”tabere”... De câte ori criticam pe cineva din administraţie mă confruntam cu reacţii din partea celor care susţineau şeful criticat, sau cu laude din partea celor care vroiau să-l vadă mazilit. De asemenea, am observat că sunt criticat şi când scriu, şi când nu scriu sau când şterg ce am scris. De aceea nu mă stresez prea mult să ”satisfac” poftele criticilor mei. Foarte rar mi-a fost dat să citesc comentarii (critici) argumentate. Spune şi asta ceva...
Pe de altă parte, vreau să fac unele precizări. Mi-am asumat vina de a fi ajuns aici şi accept consecinţele. În cei peste doi ani de detenţie nu am pierdut nimic important în afară de libertatea mea. Dimpotrivă, am avut ocazia să-mi clarific anumite nedumeriri legate de persoanele care migrau prin jurul meu atribuindu-şi titulatura de prieteni. În acest timp, familia mea (copiii, mama, fraţii mei) au fost alături de mine încurajându-mă şi sprijinindu-mă necondiţionat. Este marele câştig pe care îl iau din această perioadă! Confirmarea sentimentului de apartenenţă la o familie care, iată, este unită nu doar prin sânge ci şi prin caracter! În acelaşi timp, am (re)descoperit oameni care îmi vor rămâne pe veci întipăriţi în inimă nu doar ca prieteni. Ei sunt deja, într-un fel, părţi din mine! Aveam nevoie de aceste clarificări şi mă bucur că le-am obţinut chiar şi cu acest preţ greu pe care l-am plătit.
În curând (pe la sfârşitul acestui an) voi reveni în viaţa liberă. Voi fi ce-am mai fost, şi chiar mai mult decât atât. Îmi cunosc foarte bine atât potenţialul cât şi limitele. Voi fi bucuros să fiu o binecuvântare pentru unii, şi un blestem pentru alţii. O spun fără patimă, chiar cu detaşare.
În această perioadă voi continua să scriu, pe cât posibil fără să mă mai implic în telenuvele de puşcărie. Nu ştiu, să văd întâi cum se va rezolva problema cu procesul-fantomă care mi-a fost înscenat la Suceava. Dacă se va da curs acestei manipulări mă voi vedea silit să răspund pe măsură. Şi ”EI” habar n-au că eu deja îi cunosc, că le ştiu manevrele mizerabile. Se cred protejaţi de ”secretul” discuţiilor confidenţiale, dar au uitat că eu sunt un aparat de detectat minciunile.. Nu ameninţ, nu şantajez, doar mă apăr. Ar fi culmea să n-o fac, să mă las mâncat de lichelele de aici! Problema ”lor” e că atunci când mă voi porni iar, voi fi prea departe ca să mai ”negociez” ceva, cu cineva... Problema mea e doar faptul că nu mă tem de ei. Interlopii (cu sau fără uniformă) îi sperie doar pe cei slabi. Pentru mediul acesta, închis în spatele unor ziduri, eu sunt la fel ca un... zid! Cu cât dau în mine mai mult, cu atât îi va durea pe ei mai mult!!! Ne re-auzim curând...
Cornel SABOU

EA mă iubeşte...

Dacă EA n-ar fi existat, atunci unii regi n-ar fi renunţat la tron ca să-i rămână alături, Troia ar fi rămas necucerită şi Romeo ar fi trăit ca un simplu necunoscut. Dacă EA n-ar exista, atunci noi am fi mai săraci c-o iubire, am fi lipsiţi de sentimentul intraductibil ”DOR” şi am avea totul... în afară de FERICIRE! Dacă EA nu va mai exista, atunci nu va mai exista nici cuvântul ”NOI”... Dar EA a existat, este şi va fi! Nemuritoare în inimi de îndrăgostiţi, blestemată şi adulată (uneori nu în egală măsură), FEMEIA trăieşte purtându-şi cu demnitate povara frumuseţii.
Deseori, de 8 martie, femeia e în mod prefăcut sărbătorită, pentru că în restul anului e cel mai adesea umilită şi dispreţuită, dar frumuseţea ei nu păleşte în faţa acestor neajunsuri. Femeia are puterea de a se ridica din cenuşa vieţii, pentru a renaşte mereu în alte inimi. Ea combate violenţa cu bunătate, minciuna cu tăcere şi greşeala cu iertare.
Femeia este ca un adevăr spus pe jumătate... Te stârneşte până într-atât încât vrei s-o cunoşti pe dea întregul, chiar dacă asta-ţi produce durere. Eu mi-am iubit femeile din viaţa mea, deşi le-am cunoscut doar ca pe un adevăr dureros...
În fine... Femeia este ca o pisică. Vine la tine nu când o chemi, ci când vrea ea. Îţi toarce în braţe când o mângâi, te zgârie atunci când o alungi. Am avut şi eu o pisică, dar a murit...
Dintre toate femeile lumii, una singură m-a iubit necondiţionat şi permanent, indiferent c-am fost tare sau slab, mare sau mic, bun sau rău, şi de aceea, de 8 martie, eu sărbătoresc ACEASTĂ femeie faţă de care sunt ”dator” cu un munte de dragoste. Vreau să-i spun acum, de ”ziua ei”... IARTĂ-MĂ MAMĂ! Pentru un scaun de domnie se va găsi oricând un rege, de soarta Troiei nu-mi pasă, iar Romeo a fost un fraier! TE IUBESC MAMĂ!
Cornel SABOU