Visul românesc

Mass media, atât cea naţională cât şi cea internaţională, e plină de exemple de români „răi”. Românii fură, ucid, mint, cerşesc parcă peste tot în lume! Toată lumea-i condamnă pe români, se fereşte de români şi acuză românii. Asta se vede la televizor, în mass media, dar... realitatea nu e asta! Astăzi, în ajun de Sărbătoare Naţională, am să vă vorbesc de românii adevăraţi. Criminali, hoţi, cerşetori există în toate ţarile lumii. Nici SUA nu duce lipsă, nici Occidentul. Aşa că răii români nu sunt cu nimic mai prejos decât răii altor naţiuni. Dar noi, românii, mai însemnăm şi altceva!  Suntem plini de poveşti de succes şi ar trebui – poate – să „inventăm” o nouă sintagmă atunci când privim deschis spre românii adevăraţi. Eu aş numi-o VISUL ROMÂNESC! Deseori posibil de împlinit!

Trei românce fericite

Cristiana Popescu are acum ceva peste 30 de ani... „Locuieste in Adu Dhabi, este insotitoare de bord la o companie privata detinuta de unul din membrii familiei regale a Emiratelor Arabe, are un salariu de peste 5000 de euro pe luna si un logodnic care o iubeste. Si mai important decat toate – isi traieste viata din plin.  Totul a inceput in facultate. Cristiana era studenta la Litere la Limbi straine si lucra in aeroportul Henry Coanda la punctele de securitate. Si-a dat seama ca in Romania nu prea are cum sa castige banii pe care si-i dorea si a inceput sa isi caute online joburi in strainatate. A fost la mai multe interviuri si  a avut noroc – a fost angajata la Etihad Airways - compania aeriana nationala a Emiratelor Arabe cu baza in Abu Dhabi. Asa a inceput aventura in lumea araba pentru Cristiana. „M-am mutat in Abu Dhabi, unde am descoperit o alta lume. M-am indragostit imediat de oras si de jobul meu. Am invatat foarte multe despre aviatie in toate cursurile pe care le-am facut ca sa imi iau licenta de zbor si, de asemenea, am invatat cum sa traiesti si sa muncesti alaturi de zeci de nationalitati diferite”, povesteste Cristiana. Dupa doi ani si jumatate  petrecuti la Etihad Airways, Cristiana si-a dat seama ca vrea mai mult. A aplicat pentru un job la o companie „de private vip jets”, care aparitine familiei regale a Emiratelor Arabe - Falcon Aviation Services. „Ca sa ajungi sa muncesti la acest nivel trebuie sa ai experienta in first class service, sa ai o atitudine profesionala si sa stii sa comunici cu persoane de un anumit statut social si material - presedinti, regi, printese, diplomati si oameni de afaceri”, spune Cristiana. Compania i-a asigurat un apartament mobilat, pentru care nu trebuie sa plateasca nimic. Totul este inclus in contract.  Castiga in jur de 5000 de euro pe luna. „Cateodata si mai mult. Depinde de cate zboruri am in luna respectiva”, povesteste Cristiana. (link: 

Denisa Danila a reusit sa devina medic in Spania dupa ce i-a facut pe spanioli sa uite ca e romanca. Studiaza medicina de 11 ani, din care ultimii 7 in Spania. Mai are pana sa devina medic specialist in oftalmologie, asa cum viseaza, dar a reusit deja sa isi cumpere casuta visurilor ei: cu piscina, jacuzzi, solarium si o terasa imensa. La varsta ei, de numai 29 de ani, se poate considera un om realizat. Denisa locuieste acum in Alicante, unde lucreaza ca medic internist intr-un spital privat. A obtinut jobul in mod clasic: si-a depus un CV, iar angajatorilor le-a placut ce au citit. Inainte de asta, a lucrat pentru cea mai mare companie privata de servicii medicale din Spania. Denisa a reusit sa isi cumpere o casa cu doua etaje in Alicante. Este intr-o zona rezidentiala, are piscina, jacuzzi in aer liber, loc de joaca pentru copii. “Etajul de mai sus se cheama Solarium si poti sta la soare chiar si in plina iarna, pentru ca aici iernile sunt blande. Acolo as vrea sa imi amenajez o zona chill-out cu canapele si o mini gradina japoneza”, viseaza Denisa.

Monica Micu a renuntat la Romania pentru un nou inceput in Mexic. Frumos, nu? Tequila, sombrero, poncho, mariachi, Acapulco... Dar viata in Mexic nu se reduce la atat: “Fiecare locuitor cunoaste pe cineva care fie a fost jefuit, fie a fost rapit pentru o recompensa. Deocamdata, raii se ucid intre ei,  dar evident ca exista si victime colaterale. Daca stii sa eviti opulenta, iesitul noaptea pe strazi pustii, esti prudent si mai ai si noroc in viata, poti trai linistit aici”, ne lamureste Monica.  A plecat in Mexic impreuna cu sotul ei inainte sa inceapa criza, fara sa stie spaniola, dar cu multa vointa si entuziasm pentru o viata noua.  Odata ajunsa acolo, si-a setat prioritatile: s-a pus cu burta pe carte, a facut cursuri intensive de spaniola timp de un an si jumatate, iar acum este as in spaniola. Nu dupa mult timp si-a gasit si un job: lucreaza intr-o  organizatie internationala pe un program pentru protectia jurnalistilor din mai multe state unde situatia lor e grava. Nu este intamplator ca a fost angajata aici. In Romania, Monica a lucrat in televizune si are cursuri de specialitate: a facut “Dreptul”, studii postuniversitare in Relatii Internationale si are si o specializare in stiri de televiziune la BBC World School si una in reportaje radio la RFI  Paris. 

Link: http://www.perfecte.ro/lifestyle/romance-care-au-cucerit-lumea-ele-au-reusit-sa-se-faca-respectate-in-strainatate-au-joburi-de-vis-platite.html

Un român dă ora exactă la New York

Dimitrie Vicovanu este unul din cei mai renumiti ceasornicari de peste Ocean. Printre clientii sai se numara personalitati precum actorul Bill Cosby sau violonistul Itzhak Perlman.

Atunci cand la renumita casa de licitatii de obiecte rare de colectie Shotheby's din New York ajunge o piesa de orologerie rara, precum un Patek Philippe de aur din 1930, care trebuie restaurata, dupa ce n-a functionat zeci de ani, se apeleaza la Dimitrie Vicoveanu, un adevarat chirurg al orologiilor. "Ceasurile mi-au placut de mic copil, m-au fascinat si doream sa cunosc minunea unor roti care ne spuneau in cele din urma timpul real in care traim", a spus ceasornicarul. Cariera sa a inceput, insa, in domeniul arheologiei, activand in cadrul unui muzeu din Iasi. Vicovanu a invatat arta restaurarii ceasurilor de colectie sub egida guvernului comunist condus de Ceausescu, care l-a trimis la Laussane, in Elvetia, sa studieze. Nu s-a mai intors in Romania si in 1977 a reusit s-o ia cu el si pe fata sa, Daniela, care urma sa sufere o operatie pe cord, la doar 11 ani. Au emigrat in SUA in 1979 si doi ani mai tarziu, i-a urmat si sotia ceasornicarului, Agurita. Acum, in magazinul sau din New York, nu doar repara, ci si vinde ceasuri de colectie. "Master of Time" este administrat de fiica sa, Daniela. Batranul isi repara ceasurile intr-un atelier din Queens, unde mii de componente sunt asezate si organizate cu cea mai mare atentie posibila, iar meticulozitatea ceasornicarului roman din New York este rasplatita pe masura: reparatiile mai complicate pot ajunge si la doua mii de dolari. Printre clientii sai, s-au numarat personalitati precum actorul Bill Cosby sau violonistul Itzhak Perlman. Romanul a reusit sa repare inclusiv un ceas Omega de 50 de ani, plin de apa in urma unui accident aviatic. "De-a lungul anilor, clientii existenti mi-au facut reclama, spunand unul altuia despre mine. In plus, marea casa de licitatie Sotheby's imi trimite clienti. Relatia mea cu Sotheby's a inceput cu multi ani in urma, cand ei m-au luat consultant, ca sa desfac ceasurile puse in vanzare, sa stabilesc originalitatea lor pentru a fi descrise in catalogul licitatiei si sa estimez reparatiile necesitate de unele dintre piese", ne-a mai marturisit romanul.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/batranul-ceasornicar-povestea-romanului-care-da-ora-exacta-la-new-york-1249430

Medic în Africa de Sud

Alina Marian Beyer a plecat din Romania la scurt timp dupa Revolutie. Acum, ea lucreaza ca medic pediatru, avocat si asistent universitar in Africa de Sud.In Cape Town, sunt multi sud-africani care nu au auzit de Romania, lucru care ar putea fi si o "binecuvantare ascunsa", pentru ca "aici nu suntem asimilati cu stereotipul romanului cersetor si hot, despre care am auzit ca circula prin Europa", a povestit Alina Marian Bayer. "Am absolvit in Romania Facultatea de Pediatrie, deci am incercat sa raman in domeniul respectiv, desi o perioada am lucrat in urgente si apoi in Imunologie si Alergologie. In 2001 am primit o oferta de studii post-doctorale in Memphis, Statele Unite, si am lucrat acolo pana in 2003, cand m-am hotarat sa studiez dreptul si am revenit in Cape Town.

Initial nu am fost prea sigura de sansele mele de succes - parea totul mai mult o aventura - deci m-am inscris la o facultate de invatamant la distanta, University of South Africa. Ulterior m-am transferat la University of Cape Town, unde am absolvit licenta si masteratul cu specializarea in drept commercial si dizertatia in domeniul proprietatii intelectuale si concurentei. Am fost intai 'advocate', adica membra a baroului avocatilor pledanti care lucreaza pe langa Inalta Curte. Acum doi ani am devenit 'attorney' - un avocat care poate sa lucreze pentru firme independente - si 'conveyancer' - echivalentul unui notar specializat in tranzactii imobiliare. Initial am lucrat pentru o firma de avocati, dar de aproximativ sase luni mi-am deschis propria firma cu profil de drept medical, comercial, al familiei si al proprietatii imobiliare."

In plus, Aura este si scriitoare, iar cartea sa, Out of the Transylvania Night, in care vorbeste despre experienta comunismului, a fost nominalizata la Premiul Pulitzer in 2011, fiind un bestseller in SUA. "De intors in Romania nu cred ca se va intampla, dar vizitez tara aproape in fiecare an, avand familie si prieteni in Sibiu. Actualmente scriu o alta carte bazata pe psihologia lui Wayne Dyer, Bruce Lipton si Brian Weiss. De asemenea, sunt fascinata de editura Hay House cu care o sa am un training in Alaska si unul in Brazilia in aceasta vara. Cred ca descoperirea de sine este cea mai grea de facut; sa crezi ca esti pe drumul care trebuie, mergand in directia implinirii destinului tau reprezinta de fapt esenta vietii. Dar cum Lao-Tzu a spus: O calatorie de o mie de mile incepe doar cu un simplu pas! Niciodata nu este prea tarziu sa pui primul picior si sa crezi cu adevarat in ceea ce faci", incheie romanca.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/povestea-de-succes-a-unei-romance-in-africa-de-sud-ma-sperie-perspectiva-de-a-imbrani-in-romania-1244468

Designer la Viena

Probabil mai cunoscuti in strainatate decat in propria in tara, unii romani au reusit sa se faca respectati prin talentul lor si sa fie exemple pentru multe generatii din toata lumea. Un astfel de om este si Patricia Vincent, creatore de moda din Romania care are o cariera de succes in Viena, Austria. Nascuta in Bucuresti, Patricia Vincent locuieste din 5 octombrie 2002 in tara lui Mozart. Privind in urma, nu stie cum ar fi evoluat cariera sa daca ramanea in tara, pentru ca viata sa profesionala s-a nascut la Viena. "Am studiat un semestru la Michelbeuern Institute, un an la Asociatia Guvernamentala a Textilelor si am urmat un internship la un atelier de creatie couture. Studiul autodidact a inceput din perioada studiilor asistate si s-a focusat mai mult pe design. Acesta continua si astazi, el include documentare si analiza, descoperirea diverselor tehnici, seminarii sau specializari pe o anumita nisa", ne-a explicat Patricia Vincent.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/poveste-romaneasca-in-tara-lui-mozart-despre-moda-frumusete-si-business-1244729

Profesoară în America

Aura Imbarus a parasit Romania in 1997, cand a tras lozul norocos la Loteria Vizelor si a ajuns astfel pe Taramul Fagaduintei. Jurnalista in Romania, sibianca si-a cladit o cariera impresionanta pe pamant american, acolo unde preda ca profesor de liceu si colegiu.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-sua/visul-american-al-unei-romance-nominalizate-la-pulitzer-1243896

Specialist în Franţa

Florin Calin Paun a plecat inca din timpul facultatii in Franta, unde si-a continuat studiile in ingineria de aviatie la Ecole Polytechnique. Acum, dupa mai bine de doua decenii, romanul este considerat unul dintre cei mai buni "technology scouter" (descoperitori de tehnologie) din Franta. Il regasim pe Florin Calin in ierarhia ONERA (Oficiul National de Studii si Cercetari Aerospatiale al Frantei), unde, in calitatea sa de "Directeur Adjoint Innovation Industrielle", are rolul de a transforma inventiile cercetatorilor in cat mai multe aplicatii de succes. "In 20 de ani, nu am suferit niciodata ca sunt roman. Anunt cu mandrie ca sunt roman, pentru ca am un accent care imi tradeaza automat originea. Oamenii care se simt discriminati au probabil ceva sa isi reproseze", a adaugat cercetatorul roman.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/roman-de-la-agentia-spatiala-franceza-esti-discriminat-daca-faci-prostii-nu-ca-esti-roman-1241033

Găsiţi sute, mii de asemenea poveşti româneşti de succes pe net. Fiecare caz în parte (şi toate laolaltă) se constituie într-o dovadă de necontestat că poporul acesta este predominant frumos, muncitor, cinstit, drept şi ataşat de valori autentice, universale. Haideţi să nu mai definim românismul după ceata de ţărani care votează după plasa de alimente pe care o primesc, sau după acei politicieni fără scrupule şi fără nimic sfânt! Aştia sunt, împreună, gunoiul societăţii noastre, dar NOI, toţi ceilalţi, mulţi, frumoşi şi devotaţi cauzelor în care credem facem istoria reală a României prin toate faptele noastre de succes, de aici şi de pretutindeni!
Visul Românesc poate deveni realitate! Mii de români au demonstrat asta!
La Mulţi Ani române, priunde te-ai afla!

Cornel SABOU

Ziarul lui Dolha

Mircea Dolha este acum deputat PNL de Maramureş şi vrea să fie ales pentru următorii patru ani senator. Îl cunosc de mult timp şi pot spune că până de curând aveam o părere oarecum bună despre el. Adică, pentru a nu fi greşit înţeles, nu am avut afaceri sau orice alt fel de combinaţii cu el în trecut, nu îi sunt dator cu nimic şi nu îmi datorează nimic... Îl apreciam pentru că în peisajul acesta molcom ardelenesc maramureşean local era cam singurul care „ieşea în faţă” bătându-se ba ici, ba colo, cu unu’-altu’, fiind deci oarecum activ. Nu se ferea de presă, răspundea oricăror provocări şi avea „tupeul” acesta de-a se lua „la trântă” cu oricine în plan politic. Nu l-am cunoscut, însă, până de curând, de „aproape”, în „intimitatea” sa şi nu mă refer la intimitatea vieţii private. Mi-a oferit el această ocazie atunci când, recent, a venit să-mi propună o „afacere”!

Dolha ştia că urmează campania electorală şi voia să scoată pe piaţă un „ziar de campanie”, adică o publicaţie scrisă prin care să-şi facă reclamă astfel încât, pe de o parte, să câştige postul de senator la care visează, iar pe de altă parte să poată lovi în adversarii săi politici. Treaba mea, în viziunea sa, era să „conduc” acest ziar la vedere, să pretind public că publicaţia era a mea, urmând ca el să fie şeful „din spate", nevăzut şi neştiut. Concepţia lui Dolha este clasică şi cunoscută în peisajul presei româneşti. Mimăm un ziar „independent” care de fapt serveşte interesele „noastre”, iar pentru ca ziarul „independent” să fie credibil scoatem în faţă un ziarist cunoscut, iar prin vocea sa ne „aranjăm” interesele, adică lovim în adversari şi ne facem „nouă” imagine frumoasă! Acel jurnalist eram (trebuia să fiu) EU!

N-am zis „nu”, n-am zis „da” categoric. Am acceptat să „lucrez” pentru scoaterea primului număr. Mă agăţasem de una din promisiunile lui care suna frumos pentru mine, ca ziarist... „Poţi publica în ziar ce anchete vrei, despre oricine, nu mă interesează să protejez pe cineva”. Era ocazia să scot „de la naftalină” nişte materiale de presă „grele” care să apară într-un ziar. Am zis hai să încerc... Pe moment am decis să trec cu vederea faptul că în ziarul respectiv urmau să apară şi reclame vizibile cu PNL şi cu Dolha, fapt care, pentru „cunoscători”, elimina orice dubiu cu privire la... „cine e în spate”! L-am lăsat pe deputat să se amăgească cu secretul său...

Am scris câteva texte, am trimis editorului şi o anchetă care dezvăluia modalitatea prin care tatăl lui Cătălin Cherecheş, fost director la Direcţia Silvică Maramureş, fura bani grei de la stat, furtul acesta stând la originea averii imense moştenite de familia Cherecheş. Primul număr a apărut de Sărbătoarea Castanelor, dar... fără ancheta mea! Am întrebat care-i treaba şi mi s-a spus că materialul trimis de mine este păstrat... „pentru mai târziu”!

Ziarul se numeşte „Ziua bună, Maramureş”. Are şi un site, zbmm.ro... Eu am renunţat atunci, pe loc, la „colaborarea” propusă de Dolha. Mi-am dat seama că e inutil să mai continui doar pentru a scrie în folosul său sau pentru a documenta anchete de presă care nu vor fi publicate niciodată ci vor fi eventual folosite ca şantaj în folosul deputatului. Zic asta pentru că, ulterior, aflu cu stupoare că mama lui Cătălin Cherecheş este trecută candidat la parlamentare din partea PNL, adică... nu mai zic nimic.

Ziarul se distribuie gratuit. Primul număr a apărut în 30.000 (treizeci de mii) de exemplare. Problema a fost că Dolha n-avea pe nimeni la distribuţie. Am înţeles că tineretul liberal nu prea mai voia să facă muncă voluntară pentru Dolha, deoarece în trecut luase destule „ţepe” tot lipindu-i acestuia afişe cam pe gratis. De când am abandonat eu ziarul au mai apărut două numere, în calitate mult mai proastă. Şi Dolha îl voia săptămânal! Între timp şi-a aranjat difuzarea, nu zic cum că poate greşesc şi nu vreau să acuz aiurea de exploatarea unor copii, prin (din) anumite şcoli, clase şi (cu) profesoare, dar (probabil) fără acceptul părinţilor etc... Adică, ziarul e depus în cutiile poştale din oraş(e). Nu mai contează cum şi de către cine...

Contează altceva. Cine finanţează un ziar falimentar care apare în 30.000 de exemplare? Pe listele de candidaţi ai PNL, în Maramureş, a apărut fostul ministri Anca Boagiu! Când Dolha m-a contactat PRIMA oară ca să-mi propună să-i preiau ziarul era în America (SUA) în „vizită”. Lucrurile se leagă. Ministrul Boagiu şi-a aranjat să obţină deputăţia într-un loc sigur şi vrea probabil să beneficieze de linişte. Aici, în Maramureş. Prin surse numai de ea ştiute a rezolvat o finanţare de miliarde (lei vechi) pentru ziarul ăsta „de campanie”. Clar, nu-s banii lui Dolha! Ăsta e renumit pentru zgârcenia sa. Se cearta cu toată lumea pentru fiecare leu pe care trebuie să-l plătească. Din buzunarul lui n-ar da veci atâţia bani pentru editarea unui ziar care nu aduce deloc venituri. Mi s-ar părea interesant de aflat de unde vin exact zecile, sutele de milioane necesare pentru editarea acestui ziar şi pentru întreţinerea siteului şi care este legătura acestei finanţări cu candidatura Ancăi Boagiu! Nu credeţi?

Editarea ziarului se face la Bucureşti de către ziaristul Andrei Bădin, fost realizator de emisiuni la B1TV, scos pe tuşă după ce a fost acuzat de DNA de ceva infracţiuni. Nu ştiu ce probleme a avut Bădin în trecut, nici nu mă interesează, ştiu că în perioada scurtă în care am colaborat cu el pentru editarea ziarului mi-a dovedit că este un profesionist desăvârşit în munca tehnică de presă. Nici el nu este de acord cu unele „idei” ale lui Dolha, dar probabil, nu-i aşa?, trebuie să trăiască şi el cumva şi de aceea mai acceptă compromisul acestei colaborări... Nu-l judec, nu-l condamn. Fiecare decide pentru el, conform cu valorile şi principiile în care crede!

Ar mai fi detalii „picante” de povestit din această scurtă experienţă, dar neînsemnate comparativ cu ceea ce tocmai v-am povestit, de aceea nu mai insist pe subiect. Va las să digeraţi în linişte „subiectul” şi să citiţi în cunoştinţă de cauză ZIARUL LUI DOLHA!

Numai bine, pe curând...

Cornel SABOU

TU cu cine votezi?

În România, partidele sunt - toate! - o apă şi-un pământ! Nimic altceva nu le diferenţiază decât calitatea sau prostia membrilor sau conducerii. Doctrinele sunt apă de ploaie, nimic clar, concis, de ţinut minte. Nimic concret. Doar baliverne... Este poate cea mai mare dezamăgire în viaţa politică a României să vezi că n-ai în ce să crezi! La IDEI mă refer, la principii. Nu există "stânga" sau "dreapta". Există doar lideri mai deştepţi sau mai proşti. Şi există aparatul de partid. Care peste tot e la fel. Face munca de teren pentru candidat. Aia cu pliante, broşuri, afişe etc. 

Partidul care e la putere porneşte cu un mic avans faţă de celelalte. Pentru că are în subordine un aparat de stat. Şi vor exista întotdeauna oameni care vor vota cu puterea, oricare ar fi aceasta. 

Aşadar, zic că n-are rost să votaţi cu un anumit partid! Nici împotriva unui anumit partid. Partidele sunt organizaţii. Aveţi pe plan local OAMENI care candidează. Uitaţi-vă la ei. EI CONTEAZĂ!

Aşa ajungem la lucrurile care contează... Din România se emigrează masiv pentru că aici se trăieşte prost. Se trăieşte prost pentru că avem guvernări proaste. Dar guvernările astea sunt formate din oameni. Unii dintre ei ajung acolo pentru că îi votăm noi! De aia zic că trebuie să votezi oamenii, nu partidele. Oarecum împotriva firii... Pentru că într-o societate democratică de tip capitalist nu ar trebui să existe "salvatori" în chipul unei persoane. Societatea mare ar trebui să-şi construiască bunăstarea prin acţiunile cumulate a mai multe societăţi mici, indiferent că vorbim de asociaţii din economie sau din politică. Organizaţiile ar trebui să deţină puterea de a face bine. Democraţia se dorea un fel de opunere dictaturii şi absolutismului. De aceea se lupta cu nazismul şi comunismul, care erau societăţi construite în jurul unei personalităţi "salvatoare", dar dictatoriale. 

Astăzi, am ajuns, în frumoasa democraţie, să constatăm că prin definiţia ei, democraţia româneasca nu îşi este de ajuns pentru a răzbi în viaţă. Pentru că suntem originali, avem nevoie să îmbinăm "bunul" cu "răul". Alegem partide, dar votăm oameni!

Oricum, nu se va schimba nimic în România următorilor 4 ani! Garantez pentru asta! Nimic în sens bun, vreau să zic... Aceleaşi "investiţii" în nimic, cu firme clientelare la stat ca să ia de-a moka banii din buget, apoi mâna de răsfăţaţi care să-şi facă vile şi piscine, iar prostimea să moară de foame. Acelaşi film, aceiaşi actori cu regie proastă şi final previzibil... 

Sunt curios să ştiu... în tot acest peisaj, TU cu cine votezi şi mai ales de ce??? Dacă eşti angajat politic, membru sau susţinător activ te înţeleg. Dacă ai un prieten sau o rudă care candidează iar te înţeleg. Dar dacă nu eşti nimic din toate astea, cu cine naiba votezi şi DE CE??? Îmi spui şi mie? Te rog... Numai bine!

Pe curând...

Cornel SABOU

DOVADA: În România traiul minim e mediu imposibil

E vorba de un calcul simplu, la îndemâna oricui, dar pe care nu îl face nimeni! Şi pentru că nimeni nu vede EXACT și CORECT problema, evident că nimeni nu are soluţia!

Să luăm ca exemplu o familie "standard" din România formată din trei persoane, doi adulţi (care muncesc) şi un copil... Şi să ne raportăm la datele oficiale privitoare la venitul mediu şi coşul minim de consum, apoi să vedem ce ne dă.

Salariul MEDIU (nu minim) în România este de 1.892 lei net (adică "în mână"). Sursa: http://www.calculator-salarii.ro/salariu-mediu-pe-economie/

Ştiţi că foarte mulţi angajaţi din ţara noastră lucrează pe salar minim şi acolo problemele sunt mult mai grave, dar noi ne vom referi acum la un "standard" de plată mai ridicat, respectiv la "normalitatea" românească, adică salariul mediu. În familia de care vorbim, veniturile totale LEGALE vor fi de 1.892 x 2, adică un total de 3.784 lei, plus 84 lei alocaţia de stat a copilului. Asta ne duce la un total de venituri lunare pe familie de romăn de 3.868 lei. Ok, pornim de la suma asta şi ne raportăm mai departe la tot ceea ce are nevoie omul ca să trăiască. Luăm ca reper Coşul minim de consum stabilit de Guvern. După cum puteţi vedea şi în linkul poe care vi-l prezint mai jos...

"Coşul minim de consum lunar stabilea, pentru o gospodărie de mărime medie, considerată de 2,804 persoane (deci de aproape 3 persoane), totalitatea cheltuielilor necesare traiului într-o lună prin achiziţionarea (1) de produse alimentare, (2) de produse nealimentare şi (3) de servicii."

Astfel, conform celor publicate pe infolegal.ro, "în luna iulie 2015 valoarea coşului minim de consum lunar ar fi de 4,48 x 1.050 = 4.704 lei pentru o gospodărie de mărime medie, considerată de 2,804 persoane, şi de 4.704 lei : 2,804 = 1.678 de lei pe o persoană"

Aşadar, să sintetizăm: o familie formată din trei persoane, în care ambii părinţi muncesc şi sunt plătiţi cu salariul mediu pe economie, încasează lunar 3.868 lei cash, iar pentru A TRĂI, conform calculelor făcute de Guvern, are nevoie de un total de 4.704 lei. La calcule ne dă cu minus 836 lei!

Concluzia concluziei: Ca să poată TRAI, o familie de trei persoane din România trebuie să mai aducă în casă, în afară de veniturile sale legale, încă 836 lei. De unde va aduce acești bani? Da, ati ghicit. Dacă nu de la mătușa sau de la bunica atunci din mită și alte activități criminale! Acest lucru este CERT! Pentru că indiferent de valorile morale la care românii aderă, ei trebuie să poată trăi, să poată exista, laolaltă cu toate celelalte popoare, nu? De acord, se poate trece cu capul sus printr-o perioadă mai dificilă, făcând sacrificii, dar asta nu poate dura la infinit, nu poate fi o regulă! Regula ar trebui să fie cea GARANTATĂ de Constituție:

ARTICOLUL 47(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Ceea ce oferă Statul Român, ca ”peisaj” general de viață și dezvoltare economică, tocmai v-am prezentat mai sus. O economie care oferă un anumit nivel de salarizare medie, nivel care însă nu e capabil să asigure nici măcar MINIMUL necesar pentru trai! Asta ați votat VOI, asta avem TOȚI!

Ce-mi rămâne să vă doresc în încheiere? Să aveți parte de cât mai multă mită sau... minte? Hotărâți voi căci acum cel puțin o faceți în cunoștință de cauză! Numai bine!

Pe curând...

Cornel SABOU

De campanie...

În timpul celor peste 20 de ani de jurnalism s-a întâmplat (nu o dată) să susţin pe faţă anumite curente politice, idei sau persoane. Mi s-a părut drept şi corect să-mi asum public astfel de demersuri şi să le argumentez. Am să vă dau şi exemple...

În 1995 debutam la publicaţia locală "Nord Magazin". În anul următor, cu ocazia alegerilor locale, am susţinut alegerea în Consiliul Judeţean Maramureş a patronului meu de la acea dată, Gheorghe Zoicaş (cel care, ulterior, avea să devină şi parlamentar). Cum am făcut asta? Scriind pur şi simplu diverse articole de prezentare şi de campanie în ziarul la care lucram în favoarea lui Zoicaş şi a partidului pe listele căruia candida, Partidul Republican. Ţin minte că liderul PR, Lorin Fortuna, a fost chiar plăcut impresionat după ce a citit câteva materiale scrise de mine. Mi se părea o chestie justă, normală să-mi susţin patronul în ascensiunea sa politică şi am făcut asta chiar bucuros pentru că mi se oferea ocazia să-mi manifest competenţele într-un domeniu atăt de complicat, delicat şi pretenţios cum e lumea politică... Atunci, Gheorghe Zoicaş a fost ales consilier judeţean.

Mai târziu, în acelaşi an (1996) lucram deja la ziarul ZIUA şi am susţinut tot aşa, pe faţă, deplin asumat, campania Convenţiei Democrate pentru alegerile parlamentare şi a lui Emil Constantinescu pentru preşidenţie. De altfel, directorul ziarului, Sorin Roşca Stănescu, declarase ferm şi clar că OBIECTIVUL ziarului ZIUA este să contribuie decisiv la schimbarea puterii politice în România prin înlocuirea PDSR de la putere cu CDR. M-am implicat cu toate forţele mele în această "luptă" şi cu toată convingerea că fac bine ceea ce fac. Am documentat o mulţime de anchete, am scris o mulţime de materiale de presă care au ajutat CDR să căştige alegerile. Am fost chiar premiat personal de maestrul Roşca Stănescu pentru munca depusă şi eram extrem de mândru de tot ceea ce realizasem.

În anul 2000 nu mai lucram angajat la vreo publicaţie. Aveam diverse colaborări locale, naţionale sau internaţionale pe linie de presă. În alegerile din acel an am susţinut mai mult decât am făcut-o vreodată Partidul Vieţii Româneşti condus de scriitorul Pavel Coruţ. Eram cu adevărat impresionat de cărţile scrise de acesta, de analizele sale profunde asupra stării naţiunii şi de soluţiile pe care le propunea. În Pavel Coruţ am crezut cu adevărat şi atunci când am auzit că-şi face partid am sărit imediat să-i dau adeziunea mea. Domnia sa, însă, m-a rugat să mă implic mai mult şi să-i organizez aşa cum scrie la carte o filială a partidului în judeţul Maramureş, ceea ce am şi făcut. După ce am organizat filiala şi am participat la şedinţa de înfiinţare a PVR m-am retras din partid şi i-am lăsat pe cei "aleşi" să-şi continue activitatea, eu considerând că mi-am îndeplinit misiunea de conştiinţă.

Anii au trecut, eu mi-am individualizat efortul publicistic, am tipărit propriul meu ziar, "Viaţa Maramureşului" şi în toată perioada care a urmat am încercat să mă ţin deoparte faţă de partidele politice. Nu m-am mai implicat vreodată în susţinerea vreunui partid, în schimb am susţinut OAMENI!

Activând aproape permanent în jurnalistică în acei ani, am putut să-i cunosc personal pe cei mai mulţi din actorii politici locali. Unul din cei care m-a impresionat şi pe care l-am susţinut personal oridecâte ori s-a implicat politic a fost deputatul Nicolae Bud (fost deputat PUNR). Era singurul parlamentar din Maramureş care avea mereu cabinetul său plin de oameni simpli care căutau ajutor pentru rezolvarea diverselor probleme cu care se confruntau. Bud îi asculta pe toţi, îşi nota conştiincios toate problemele care i se semnalau şi făcea toate demersurile necesare pentru a-i ajuta pe oameni. Nu a mai fost niciodată în Maramureş un om politic ca el! Acesta a fost motivul pentru care l-am susţinut necondiţionat pe Nicolae Bud întotdeauna când s-a implicat politic şi o voi face oricănd dacă domnia sa se va întoarce în politică. Din păcate, este retras de ceva timp şi s-a stabilit la Bucureşti, ne mai activând politic de multă vreme. 

De atunci, n-am mai susţinut explicit şi categoric oameni politici sau partide. Au fost persoane din politica locală care mi-au plăcut în comparaţie cu alţii care nu mi-au plăcut, dar atât. Au fost unii care mi-au solicitat ocazional consilierea, pe probleme concrete sau de campanie, am dat câteva sfaturi şi m-am retras deoparte. Nu m-am implicat... Şi nu regret. Am avut recent o discuţie amicală cu senatorul Titus Paşca şi ne aminteam amândoi cu nostalgie de "războiul" în care eram implicaţi politic la sfârşitul anilor 90, împotriva lui Ion Iliescu şi a PDSR-ului său. Şi am concluzionat împreună că vremurile de azi sunt categoric schimbate. Nu se mai luptă nimeni pentru idei, pentru un CREZ. Toată lumea îşi face doar calcule de oportunitate... şi atât. De aceea, în viaţa politică prezentă nu mă regăsesc eu nicăieri. Şi de aceea, demersul meu jurnalistic va fi unul strict profesional, distant politic, dar ferm şi categoric împotriva impostorilor din politică, aşa cum am demonstrat şi în cazul primarului băimărean Cătălin Cherecheş pe care l-am declarat infractor politic încă de când a fost ales, din 2011, atunci când toţi îl lingeau slugarnici. Şi s-a dovedit că am avut dreptate!

Luna viitoare vor fi alegeri parlamentare. VREAU să-mi spun cuvântul în această perioadă despre cei pe care îi veţi alege. Şi am s-o fac aşa cum am făcut-o mereu, tare şi apăsat, ferm şi categoric. Am să vă prezint impostorii care vă cer votul şi mai departe e strict treaba voastră dacă îi veţi vota sau nu. Eu ştiu doar că timpul îmi va da din nou dreptate. Ţineţi minte asta! Pentru că în curând voi începe seria de articole "de campanie", dar nu dedicată vreunui partid. Voi lucra PENTRU VOI, aşa cum am făcut-o mereu, chiar şi atunci când am susţinut pe cineva!

Ne auzim curând!

Cornel SABOU