duminică, 8 noiembrie 2015

Cheia e la Johannis

De cateva zile incoace urmaresc cu atentie nenumaratele discutii care au loc in societate pe marginea protestelor care se desfasoara in toata tara. Trebuie sa va spun ca sunt foarte dezamagit sa observ cum majoritatea celor invitati pe la televiziuni iau in derizoriu revendicarile strazii! La inceput am crezut ca acestia sunt pur si simplu prosti si nu inteleg! Apoi am inteles ca de fapt acestia sunt doar disperati! Se tem! Se tem sa nu isi piarda toate avantajele stranse de-a lungul anilor in si pe langa lumea asta politica mizerabila.

Am sa incerc, in cele ce urmeaza, sa fac o “traducere” a revendicarilor strazii pentru acesti indivizi care si-au vandut sufletul si si-au tradat constiinta…

Nu este drept sa ceri strazii solutii! Oamenii ies in strada din cauza disperarii in care au ajuns. Ei sunt nemultumiti. Primul lor strigat acesta este: nu mai vrem ceea ce ne-ati oferit de 25 de ani incoace! Vrem altceva! Punct! Daca am avea o clasa politica responsabila, aceasta ar trebui sa vina IMEDIAT cu altceva! Prin actiuni, nu prin vorbe. Demiteri, demisii, schimbari radicale de oameni si atitudini in administratia centrala si locala etc. Asta ar convinge. Dar clasa politica pe care o avem nu e nici competenta, nici interesata cu adevarat de o schimbare. De aceea nu vine cu actiuni concrete in spiritul nemultumirilor exprimate de strada. Vine doar cu vorbe, sedinte, planuri, promisiuni… Aceleasi prostii cu care ne-au plictisit de decenii…Lumea din strada observa asta si atunci vine cu un alt strigat: nu va mai vrem! Plecati! Sa vina altii! Aici e frumusetea extraordinara a miscarii stradale. Nu spune “venim noi” cum ar face-o un politician oportunist. Strada cere pur si simplu o schimbare. Nu ati putut sau nu ati vrut sa schimbati manierele, formele si fondul atunci plecati si lasati alti oameni, mai competenti, s-o faca! E simplu!

In acest moment, la acest punct, apare haita de “analisti”, ziaristi, formatori de opinie corupti, vanduti, lasi, incompetenti. Si ei raspund diversionist: “dar cine sa vina? Daca pleaca astia nu mai avem pe nimeni in loc!” Dupa care urmeaza diversiunea principala: “haideti voi! Sau propuneti nume!”. Acestia stiu ca orice ar raspunde strada la aceste provocari ar putea fi contestat cu “argumente”. Daca strada propune un nume vor sari imediat hienele sa-I compromita acestuia imaginea. Daca protestatarii se ofera ei sa conduca vor fi luati in batjocura pentru ca, vezi doamne, nu au experienta etc. Dar strada nu “pune botu”! Acestor lichele li s-a raspuns clar: “Sa vina altii. Atat. Nu noi. Noi avem meseriile noastre, avem scoala de facut, avem alt drum in viata.” Si gurile obisnuite sa pupe funduri de politicieni obositi au tacut…

Oameni buni, societatea romaneasca are valorile ei, adevarate, nu fabricate in laboratoare de diversionisti. Aceste valori, tocmai pentru ca sunt valori (!), nu ies la iveala prin metode boschetare! Nu se arunca spre putere, nu o vor cu orice pret. De altfel, un om cu adevarat valoros va astepta sa fie cautat, gasit si solicitat sa ocupe o functie publica sau sa conduca o ramura importanta a societatii. Ziaristii corupti tocmai in aceasta problema isi tradeaza incompetenta. Ei ar fi trebuit sa stie, sa cunoasca foarte bine care sunt toate valorile umane romanesti, din tara si strainatate. Intr-un asemenea moment, ziaristii ar fi trebuit sa vina si sa propuna nume, nu strada! In strada este, de exemplu, un student care e ocupat toata ziua cu studiul, sau o profesoara stresata sa ofere ce-I mai bun elevilor ei, un muncitor obosit zilnic de lucrul greu pentru bani marunti,o mama care se descurca foarte greu cu “bugetul” familiei etc. Natura meseriei jurnalistului l-ar obliga pe acesta sa fie foarte bine informat in legatura cu problemele societatii din care face parte si – deci – sa cunoasca foarte bine care sunt oamenii ce pot constitui repere sanatoase de munca, morala si caracter pentru popor. Acesti jurnalisti, insa, nu stiu nimic! Lumea lor e creata doar din politicienii acestia corupti pentru ca ei s-au invartit doar in cercul acestora sperand ca vor prinde ici-colo cateva firmituri de la masa lor! In rest habar n-au de realitatea strazii, de oamenii care au ales sa nu se compromita iesind in fata scenei politice. Analistii acestia nu au studiat niciodata cu adevarat societatea, de aceea habar n-au de valorile care zac nedescoperite peste tot in societate!

Pentru ca actuala clasa politica sa fie schimbata in totalitate nu e nevoie acum sa vina strada cu propuneri nominale. Ar fi suficient daca ar exista un cadru general propice pentru afirmarea competentei si profesionalismului. Si cadrul acesta general poate fi impus de presedinte. La Johannis e cheia! Un guvern competent, chiar cu slaba (sau fara!) sustinere parlamentara, dar cu mare impact emotional in randul maselor. Un astfel de Guvern ar curata in termen scurt sistemul pe directiile cele mai importante. Si ar da in mod concret un semnal de schimbare inspre bine. Pana anul viitor, acest Guvern ar putea crea cadrul general dorit pentru ca in alegeri sa se poata afirma oamenii de calitate, nu tot aceste jigodii comuniste! Dar ca sa avem acum un asemenea Guvern ar trebui ca Johannis sa se rupa de interesale clientelare, de ideea aceea “vreau guvernul meu” si sa se dedice cu adevarat… strazii! Daca o va face va fi imediat “adoptat” de multimea imensa care raspunde la numele de NATIUNEA ROMANA! Daca nu, atunci vom trai mai departe intr-o tara a nimanui din care toata lumea sanatoasa la cap isi doreste sa plece….

Asadar, strada vrea acum un semnal clar de schimbare. Partidele au demonstrat ca nu se pot adapta. E de inteles. Aceiasi oameni incompetenti si corupti nu vor putea sa fie peste noapte competenti si integri. Solutia reala si imediata sta in mainile presedintelui. El poate numi acum un Guvern format din oameni care sa fie acceptati de popor. Numele le poate gasi usor. Le poate cere de la servicii. Avem servicii secrete foarte bine informate, zau asa! Daca Johannis spune “vrea nume de romani necompromisi, integri, verticali etc” serviciile ii vor face o lista mai lunga decat cea cu politicieni corupti. Mai departe, daca Johannis va avea curajul sa numeasca un astfel de guvern atunci Romania va avea de castigat. In mod cert! Vocea strazii asta vrea! Se aude? Se intelege? E clar? Restul, schimbare intregii clase politice, a administratiilor centrale si locale se va face in timp, prin actiunea oamenilor de la varful puterii care vor veni acum pe aceste functii cu alt stil de a conduce, cu alt caracter! Si acum, in aceste functii, nu pot veni oameni noi decat cu acceptul presedintelui. Cheia “Revolutiei” in Romania e acum la Johannis! Succes, domnule presedinte!

Cornel SABOU

miercuri, 4 noiembrie 2015

Mandru de voi


Eu sunt generatia care a dat jos comunismul din Romania in decembrie 1989! Eu sunt cel care a iesit cu pieptul gol in strada atunci cand STIAM ca voi fi ucis pentru asta! Si sa va spun sincer ceva? Nu speram ATUNCI intr-o victorie a protestului meu! Nu credeam ca e posibil sa se intample cu adevarat ceea ce s-a intamplat, adica sa-l dau jos pe Ceausescu si intreg partidul sau nenorocit comunist. Dar am facut-o! Constient ca moartea poate fi pretul, am acceptat sa ies la lupta aceea inegala si sa-l platesc. Pentru ca nu mai puteam. Ma sufocam. N-aveam aer, nu mai puteam respira in tara asta putreda de incompetenta, coruptie, nepotism, ura, comunism, militieni, securitate etc, fara pic de libertate, fara paine, fara nimic! Timisoara m-a aprins… Cei care au murit acolo m-au facut sa-mi doresc sa mor la fel ca ei! 
Da, ii vedeam nu neaparat eroi ci invingatori prin moarte! Liberi! Si vroiam sa fiu asemeni lor…

Nu am murit… Pentru ca, parca impotriva firii si a intregului Univers, am invins! L-am dat jos pe Ceausescu, am dat jos comunismul, am rasturnat un intreg sistem. Nu discut acuma ce a urmat dupa. Oricum, nimic din ceea ce ar fi putut urma nu putea sa fie mai rau, mai ucigator si mai lipsit de umanitate, speranta si valoare decat ceea ce a fost. AM INVINS! Apoi am plecat…

Poate ca asta a fost greseala mea. Nu am stat acolo ca sa preiau PUTEREA! Nu stiam ce e aia putere. Aveam doar 18 ani…

A trecut timpul. In Romania s-a stabilizat incet-incet democratia de tip occidental. Cu bune si rele. Mai mult cu rele… Am vazut si invatat in timpul acesta ca lupta de atunci, din decembrie 1989, nu a fost de ajuns. Ca ar fi trebuit continuata Revolutia impotriva sistemului chiar si dupa moartea acestuia! Da, pare paradoxal? Nu e… Sistemul comunist a murit in partea sa vizibila, dar traieste pana in ziua de azi in tot ce inseamna maniere, stil, forma si fond in viata politica. Lupta aceasta am incercat s-o duc in anii ce-au urmat, dar…

Generatia mea s-a dezbinat, s-a imprastiat. In zilele Revolutiei eram toti un singur trup, o singura inima, dar imediat dupa aceea, dupa VICTORIE, am constatat ca… noi, victoriosii, nu mai eram nicaieri. Unii s-au imprastiat prin esaloanele doi, trei, zece ale partidelor nou infiintate, altii au reintrat pasivi in viata “civila”, multi au emigrat. Intr-un fel e de inteles. Gustam din placerile vietii libere, ne "orientam", incercam sa traim daca tot n-am murit…

Dupa 25 de ani, viata in Romania e la fel de grea ca inainte de Revolutia din decembrie 1989! Toata societatea noastra democratica este construita de vechii comunisti sau de odraslele lor. Nimic nu functioneaza asa cum ar trebui. Nicaieri nu primeaza competenta sau valoarea. Cei mai nemernici oameni acced in functiile cele mai importante, la toate nivelurile, in toate sectoarele vietii. La fel ca acum 25 de ani, noi cei multi nu mai avem nimic! Suntem doar carne de tun pentru profitorii ordinari de la putere. Avem nevoie de o noua generatie, nu de politicieni ci de tineri “nebuni” precum am fost eu in decembrie 89! Care acum sa iasa in strada si sa dea de pamant cu sistemul acesta neocomunist “democratic”! Si i-am vazut zilele acestea pe tineri in strada. Pornind de la scanteia reala si virtuala care s-a aprins si a ars in Clubul Colectiv din Bucuresti alaturi de zeci si sute de tineri frumosi si nevinovati. Si i-am vazut pe tineri in strada. Hotarati, fermi, categorici. Parca cu acelasi sentiment si gand pe care-l simtisem eu cu 25 de ani in urma, de genul “murim cu voi de gat”! Si clasa asta politica ordinara s-a panicat! Ponta a demisionat, Piedone la fel. Bravo tinerei generatii! Bravo copii! Sunt mandru de voi! Nu va opriti aici! Nu faceti “greseala” ce-am facut-o eu! Dati cu ei de pamant, dati cu intreg sistemul asta putred de pamant! Aveti forta s-o faceti. Cine va poate opri??? Cine si ce va poate face? Ei nu va pot impusca. La fiecare mort se vor ridica alte mii de piepturi care vor dori sa moara. Nu ne pot ucide pe toti! Trebuie si vreau sa intelegeti asta. NU PUTETI PIERDE ACEST RAZBOI! Pentru ca e un razboi… 

Trebuie doar sa vreti victoria si, daca e nevoie, sa acceptati (asa cum am acceptat eu in decembrie 1989 inainte sa ies din casa in strada) sa platiti pretul! Daca este un pret de platit…. 
Dati-ne aceasta victorie! Avem nevoie de o Romanie in care sa putem respira aerul neinfectat de putreziciunea actualului sistem de non-valori politice. Avem nevoie, tinerii mei, de victoria asta!

Mandru de voi,


Cornel SABOU