Interviu cu violonistul Alexandru Tomescu

Interviu realizat de Daniel Todoran...


Ascultand Radio Romania Cultural, am aflat ca Alexandru Tomescu se va confrunta vineri, 1 aprilie, la Sala Radio, cu o adevarata provocare repertoriala. Abordarea in aceeasi seara a celor doua opusuri concertante dedicate de Prokofiev viorii este un autentic tur de forta, iar satisfactia estetica a publicului prezent va fi pe masura. La pupitrul Orchestrei Nationale Radio se va afla din nou dirijorul Jin Wang, un artist care are la activ peste 600 de concerte sustinute alaturi de orchestre europene cunoscute precum cele din Copenhaga, Stockholm, Berlin, Filarmonica Regala din Liverpool, Orchestra Filarmonica Toscanini, Orchestra Simfonica din Praga, filarmonicile din Helsinki, Bergen, Taiwan, China, Singapore, Coreea sau Japonia. Biletele pentru concertul de vineri se gasesc la Casa de Bilete a Salii Radio si in reteaua Eventim.

Alexandru Tomescu este cunoscut si pentru gestul sau nobil, donand onorariul primit de la Gold Corporation catre ong-ul Salvati Rosia Montana.

Daniel Todoran-Rares: Am observat ca ai acordat multe interviuri. Le-am citit pe toate. Este ceva ceea ce le-au scapat jurnalistilor?

Alexandru Tomescu: Cred ca intotdeauna dupa un interviu raman inca multe lucruri de spus. De aceea este interesant sa intalnesc mereu alti jurnalisti, alte personalitati si alte curiozitati.



Daniel Todoran-Rares: Atitudinea civica se impaca bine cu munca de muzician? Cand te uiti in jurul tau, ai senzatia ca ceva te deranjeaza? Despre ce este vorba? Cum protesteaza un violonist?

Alexandru Tomescu: Pentru mine muzica este o arta care ma apropie de oameni, o modalitate de comunicare a unor sentimente si trairi extrem de intense, trairi ce nu pot fi transmise prin cuvinte. Prin urmare, este o consecinta fireasca sa ma simt implicat, sa-mi pese. Este vorba despre oamenii pe care poate nu ii cunosc personal, dar ajung sa le cunosc sufletul prin intermediul muzicii. De aceea este normal sa-mi pese de ceea ce se intampla cu oamenii din jurul meu. Nu ma deranjeaza atitudinile transante pro sau contra unui subiect; indiferenta insa este dezarmanta fiindca ea este dovada ultima a descurajarii, a sentimentului de inutilitate la nivel individual.

Cred ca fiecare dintre noi poate sprijini o cauza, o idee, o persoana, facand ceea ce stim mai bine. In cazul meu este vorba despre a canta la vioara. Cantand in cele mai neasteptate locuri am putut sa sprijin cauze in care cred: salvarea patrimoniului arhitectural al Bucurestiului (concertul din strada Visarion), educarea tinerilor in spiritul ecologic (concertul din padurea Orheiul Bistritei), strangerea de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din Romania (concertul de la Metrou) si altele. Daca fiecare dintre noi si-ar pune talentul in slujba unei idei in care crede, atunci lucrurile chiar ar incepe sa prinda viata.



Daniel Todoran-Rares: Ce crezi ca inseamna muzica clasica pt romanul de rand?

Alexandru Tomescu: De multe ori muzica clasica ramane o mare necunoscuta! De aceea rolul nostru, al artistilor interpreti este sa ridicam putin din acest val de mister. Muzica clasica nu trebuie sa ramana prizoniera salilor de concert. Ea este la ea acasa oriunde exista cineva care sa cante si altcineva care sa asculte. E atat de simplu!



Daniel Todoran-Rares: In urma cu un an ai declarat pt Adevarul ca "problema artei, a muzicii clasice in speta, este ca nu si-a schimbat politica de marketing. Poti detalia? Ai solutii?

Alexandru Tomescu: Este vorba despre modalitatea invechita, neschimbata de multe zeci de ani, in care majoritatea concertelor, evenimentelor culturale – este comunicata publicului. Daca nimic altceva nu s-ar fi schimbat intre timp, poate ca nu ar fi fost o problema majora. Insa lucrurile au evoluat foarte mult. Pentru a-si face auzita vocea in peisajul general institutiile de cultura ar trebui sa indrazneasca sa inoveze, sa fie creative, sa gandeasca pe termen lung, 10-20 de ani – la felul in care va arata publicul atunci.

Continuarea interviului AICI

EVA KISS - PUTEREA DRAGOSTEI

Dezvaluiri din viata de dupa gratii

foto dreapta: Horia Chis, directorul Penitenciarului Baia Mare




Mai scriu despre puscaria Baia Mare pentru ca sunt inca multe de spus. Si le spun pentru ca lumea trebuie sa afle micile "secrete" care compun viata de dincolo de gratii. Si "trebuie" pentru ca asa vreau eu! Si eu vreau asa pentru ca mi-a fost dat sa cunosc multele mizerii patronate de ofiterii de pe acolo, sa suport batjocura si umilintele lor. Eu am terminat cu episodul asta trist din viata mea, dar primesc semnale ca stilul acesta nenorocit de tratare a detinutilor continua cu si mai mare "autoritate", ca directorul Horia Chis si-a pierdut controlul si se manifesta in profund dispret fata de lege, calcand in picioare drepturile persoanelor private de libertate.

Cateva precizari... Horia Chis a ajuns director acolo, la penitenciarul Baia Mare, cu ajutorul care i-a fost oferit de subsemnatul! Chiar daca pare absurd, pot demonstra si proba ca asa este. Chis era macinat de dorinta aceasta de mult timp, dar nu prea il ajuta nici inteligenta, si nici pregatirea profesionala ca sa-si atinga scopul. La inceput, el a incercat sa il dea la o parte pe vechiul director, Vasile Chiorean, printr-o diversiune. Horia Chis face parte din "garda" ofiterilor de la "doi si-un sfert", fiind in acelasi timp sprijinit de niste ofiteri din SRI care doreau sa-l promoveze director pentru ca sa poata controla, prin el, "afacerile" puscariei. Chis l-a motivat pe un detinut, Ciprian Petrovai, sa depuna un denunt fals cum ca Vasile Chiorean ar fi primit mita 100 de euro ca sa-i dea acestuia o permisie de o zi. Mai intai, Chis l-a ajutat pe Petrovai sa libereze, contribuind prin influenta sa la anularea unui raport de incident care bloca liberarea detinutului. Dupa ce i-a asigurat liberarea, Chis s-a intalnit afara cu Petrovai si a pus in practica diversiunea. Acesta a iesit in mass-media si a reclamat falsa mita pe care ar fi luat-o Chiorean. Chis a transmis materialele de presa la Bucuresti, asteptandu-se la demiterea lui Chiorean. Nu s-a intamplat asta pentru ca inspectorii aia de la Bucuresti nu sunt chiar asa de prosti! Au verificat informatia si au descoperit ca toata tarasenia nu este decat o diversiune. Chiorean avea insa un alt "defect". Era pur si simplu incompetent pentru functia respectiva. Din aceasta cauza a intrat deseori in conflict cu mine, iar eu am inceput sa-l "execut" public pe acest blog. Chis, aflat in pana de idei, a prins din zbor ocazia care i se servea pe tava si a venit sa se alieze cu mine. Eu scrisesem si despre el, dar pentru ca nu vroiam sa duc un razboi "mondial", cu toata lumea, am acceptat propunerea sa de a-l sprijini sa obtina functia de director. Mai departe, am scris tot felul de lucruri absolut reale care demonstrau incompetenta lui Chiorean. Chis ma ajuta cu informatii din interior, aratandu-mi si diferite acte care sustineau ideea incompetentei lui Chiorean. Mediatizarea excesiva a adus in Baia Mare alta echipa de inspectori, in frunte cu directorul general Ioan bala. S-a decis schimbarea lui Chiorean, si instalarea lui Horea Chis in functia de director! Dar te pui cu prostu' inteligent! Odata ajuns in varf, Horia Chis si-a umflat pieptul, si-a ridicat nasul si a inceput sa se creada Dumnezeu. Dintr-o data, el a apreciat ca nu datoreaza nimanui nimic pentru ascensiunea sa profesionala, ca a ajuns acolo doar pentru ca e el frumos si destept! In fine... Eu nu-i cerusem decat sa respecte legea in cazul meu, si sa opreasca abuzurile la care ma supusesera cadrele regimului Chiorean.

Horia Chis are obiceiul sa reproseze si cel mai mic "gest" pe care il face in favoarea unui detinut, chiar daca acel gest e o obligatie de-a sa legala. Crede ca toata lumea ii este datoare daca el misca un deget, dar el nu datoreaza nimanui nimic, chiar daca unii si-au riscat libertatea si viata ca sa-l instaleze director. Un om fara onoare si constiinta! Sa continuam... In timp, Chis a cautat sa-si instaleze in functiile cheie oamenii sai fideli. Avea insa o problema. Puscaria e o institutie de stat, nu o firma privata, iar cadrele de aici sunt functionari publici cu statut special, foarte bine protejati de lege. Nu putea el sa-i schimbe asa, dupa cum vroia muschii sai. Tot eu l-am ajutat! Acolo unde eu apreciam ca se impune o schimbare, din cauza incompetentei ofiterilor care detineau anumite functii, am intervenit. I-am servit, pe blog, informatiile de care avea nevoie ca sa ceara schimbarea unor cadre si sa-si poata pune in locul lor echipa fidela. Asa s-a intamplat in cazul lui Gabriel Simon. Am cerut schimbarea sa, moment in care el s-a panicat crezand ca urmaresc instalarea in post, in locul acestuia, a ofiterului Ligia Petrut, cu care eu colaborasem la Club, dar cu care eram in conflict deschis. Suspectand faptul ca toata lumea se ocupa de diversiunile de care se ocupa el, ma suspecta si pe mine de asemenea lucruri. Am avut o discutie in care i-am spus, si i-am demonstrat, incompetenta profesionala a lui Simon. Apoi, la panica sa ca doresc instalarea lui Ligia Petrut, i-am raspuns ca nu doresc asta. Cunoscand cum stau treburile prin unitate, cunoscand care este echipa lui de incredere, i-am ridicat la fileu o "minge" propunandu-i s-o numeasca in functia de sef al serviciului educativ, interventie psiho-sociala pe Crina Suciu, ofiter despre care chiar aveam o buna parere in ceea ce priveste competenta sa profesionala. Imediat i-au sticlit ochii cand am pronuntat numele lui Crina! "Da, cu propunerea asta as putea fi de acord" mi-a spus el. In cateva zile s-a implinit schimbarea! Simon a fost coborat o treapta mai jos, iar Crina Suciu a devenit sef, cu delegatie de director adjunct.

Am facut apoi alte dezvaluiri despre directorul adjunct Ioan Chindris, un alt cadru pe care Horia Chis vroia sa-l schimbe ca sa-l instaleze in post pe prietenul sau Iulian Tiplea. Cand am vazut ca acest Chindris colaboreaza cu anumiti interlopi din penitenciar, in chestiuni nu tocmai ortodoxe, i-am dat lui Chis munitia necesara ca sa-l schimbe. Am scris din nou pe blog. Chis a sarit in sus de bucurie! El se chinuise fara succes, cu diversiunile lui, si nu mai stia cum sa gestioneze situatia pentru a face schimbarile pe care le dorea. M-a chemat, mi-a multumit, l-a schimbat pe Chindris si l-a numit in loc pe Tiplea!

Chis a mai vrut sa faca niste schimbari, dar eu nu l-am sustinut pentru ca oamebnii vizati de el erau competenti pentru posturile pe care le ocupau. Ma refer aici, de exemplu, la domnul ofiter Robert Roman, sef paza exteror, pe care Chis vroia de mult timp sa-l schimbe. Nu a reusit nici pana azi, desi a incercat cateva diversiuni! Ma mai refer la doamna Angela Medan, care era in Comisia de Disciplina a unitatii. Pe aceasta a reusit cumva s-o "lucreze" invocand o chestie discutabila, cum ca dna Medan ar fi sunat la Curtea de Apel Cluj sa ceara niste detalii despre cum trebuie execuatat o sentinta, fara sa aiba aprobarea Mariei Sale directorul! Pe acest motiv a reusit sa obtina schimbarea dnei Medan din Comisia de Disciplina a unitatii!

Daca Horia Chis reuseste sa-si instaleze toti oamenii sai in functiile cheie din unitate, atunci el poate stapani peste puscarie fara sa dea socoteala la nimeni. Poate comite ilegalitati, pentru ca oamenii sai vor acoperi toate aceste abuzuri prin semnaturile lor.

Lui Horia Chis eu nu-i datorez nimic, oricat de mult incearca el sa invoce "ajutorul" pe care mi l-a dat. In conceptul sau de gandire, mafiot, daca in unele cazuri a respectat legea, recunoscandu-mi anumite drepturi pe care nu el, ci legea mi le dadea, acest lucru m-ar indatora pe tot restul vietii. Dimpotriva, acolo unde el putea interveni concret in favoarea mea am avut numai de suferit! Un an de zile dupa ce a ajuns director eu am continuat sa lucrez fara sa fiu recompensat, desi recompensarea mea depindea exclusiv de el! Abia cand l-am prins, documentat, cu un grav caz de abuz (cand l-au batut, maltratat pe un detinut) a acceptat sa ridice "blocada" instituita contra mea. Mi-a refuzat pontarea pentru cartea de istorie pe care o scriam, eu ramanand aproape un an si jumatate pe camera, fara sa prestez munca, si fara sa obtin astfel zile-castig. AM PIERDUT SI APROXIMATIV 4 LUNI DE LIBERTATE PE CARE LE PUTEAM CASTIGA DACA SE ACCEPTA PONTAREA MEA LA LUCRAREA STIINTIFICA! N-am primit "cadou" nici un Craciun sau Paste pe care sa le petrec acasa, prin invoire sau permisie, si as putea continua mult timp cu lista de probleme pe care mi le-a creat acest om fara constiinta. Eu, la plecare, i-am multumit pentru micile gesturi facute in favoarea mea, chiar daca de cele mai multe ori tot eu eram cel care le fortase oarecum! El nu mi-a multumit niciodata pentru nenumaratele lucruri pe care le-am facut, si prin care de fapt l-am ajutat! L-am ajutat sa ajunga director, sa stinga anumite conflicte, sa-si numeasca oameni in functii cheie, am blocat diversiuni desfasurate impotriva sa si a oamenilor sai, dar el (si unii din echipa lui) m-au luat de prost! Ei cred ca ajutorul meu li se cuvenea, asa, ca drept de scmecher! No lasa, ca si-asa am mult timp cu adevarat LIBER acum! O sa va dau aici multe exemple care vor demonstra ceva... Sa vedem ce! Pe curand...

Cornel SABOU

Vlasin vrea sa duca ziaristii in Germania

foto dreapta: Vasile Vlasin



Intr-o conferinta de presa desfasurata ieri in Baia Mare, candidatul la functia de primar Vasile Vlasin (consilier local PDL) a facut cateva marturisiri despre afacerile sale din Germania. El a precizat ca de-a lungul timpului, respectand toate legile statului roman si german, a dus la munca in Germania sute de romani anual. Acestia lucrau in principal la cules fructe, si erau foarte apreciati de partenerii germani ai lui Vasile Vlasin pentru interesul depus in campul muncii. Vlasin s-a angajat ca pe viitor sa gaseasca un moment prielnic pentru deplasarea unei delegatii de jurnalisti locali la punctele de lucru pe care le are in Germania, pentru ca acestia sa vada cu ochii lor conditiile in care au fost transportati si cazati romanii care au semnat cu firmele sale contracte de munca sezoniere. "Atunci cand fructele vor fi coapte, gata de cules, voi conduce o asemenea delegatie ca sa fiti martori la tot ce inseamna conditii de munca pentru persoanele care au ales sa lucreze cu mine. Nu mi-e rusine sa recunosc ca si eu am muncit acolo, imediat dupa Revolutie, iar de atunci incoace, eu si partenerii mei din Germania, ducem anual sute de romani la munci de acest fel, la cules fructe etc...". Prin aceste precizari, Vlasin isi doreste sa previna eventuale atacuri din partea contracandidatilor sai, care l-ar putea acuza ca a "traficat" ilegal forta de munca in exterior. "Contractele in baza carora duceam la munca sutele de romani aveau la baza intelegerile oficiale dintre cele doua tari, intelegeri care reglementau in amanunt numarul de romani care pot fi deplasati anual la munca in Germania" a mai precizat Vlasin...

Cornel SABOU

Gala Folk "Transilvania" in Baia Mare

Azi, joi, 31 martie 2011, la Teatrul de Papusi din Baia Mare (str. Dacia nr. 3) de la ora 19.00 va avea loc Gala Folk "Transilvania", un spectacol de muzica folk la care vor participa mai multi interpreti ai acestui gen muzical. INTRAREA ESTE LIBERA!

Informatie furnizata de interpretul de muzica folk Valentin Moldovan...

Simon Gabriel, un betiv la conducerea puscariei Baia Mare

Am mai spus-o, si o s-o mai spun: nu am nici o revansa de luat, nici o razbunare de implinit! Daca scriu despre puscarie, despre anumite abuzuri care se petrec acolo, atunci o fac - intai - pentru ca sunt ziarist, si asta e meseria mea, apoi pentru ca eu cunosc realitatea acelor locuri. O cunosc chiar mai bine decat o cunoaste directorul unitatii, in unele privinte! Militez, prin publicarea acestor articole, pentru o schimbare de atitudine, de maniere, si - pe alocuri, unde este nevoie - de personal. Penitenciarul nu mai trebuie sa fie azi un loc de tortura, un loc de distrugere si ingropare a omului, un loc de pierzanie. Penitenciarul trebuie sa-si implineasca "menirea" de centru de reeducare, sau macar de conservare a tot ce e bun in fiecare om inchis acolo. Pana cand unitatea nu se profesionalizeaza cu adevarat, pana cand nu se elibereaza de metehnele trecutului nu va putea face pasi inainte in sensul celor spuse de mine.

Am sa va fac cateva portrete. De ofiteri si agenti. De functionari publici cu statut special. De oameni carora putin le pasa de meseria pe care trebuie sa o presteze, dar care nu se dau in laturi de la nimic atunci cand e sa-si reprezinte propriul interes. De la astfel de oameni pleaca "Raul" care trebuie schimbat.

Comisarul sef GABRIEL SIMON este cel mai flagrant exemplu de incompetenta! Multa vreme a fost seful serviciului de interventie psiho-sociala si educativ, cu post echivalent de director adjunct. A fost dat putin mai jos dupa ce am facut cateva "presiuni" pe acolo, ramanand in prezent "doar" sef al serviciului psiho-social, insa, din cauza diferitelor persoane care mai pleaca prin concedii, inlocuieste frecvent alte persoane din conducere, continuand sa-si manifeste incompetenta la varful ierarhiei penitenciare baimarene.

Din punctul meu de vedere, acest Simon nu este decat un boschetar! Mic si indesat, cel mai adesea vine la servici deja rupt de beat. Daca, din intamplare, vine treaz, atunci e beat cand pleaca! A fost vazut nu o data dormind, pisat pe el, pe casa scarii blocului in care sta. Nu mai gasea drumul spre casa! Spre puscarie, insa, l-a gasit mereu. Cand ocupa functii mai mari, executa orbeste tot ce-i spun sefii, semneaza cu ochii inchisi indiferent ce inseamna semnatura sa. Nici nu stiu daca el stie citi ceea ce i se baga sub nas! Doar aceasta "calitate" (slugarnicia) l-a tinut la suprafata in sistemul penitenciar. Sefii au avut nevoie de un astfel de "ofiter", care sa execute orbeste ordinele, indiferent cat de ilegale pot fi acestea. Tocmai pentru ca isi serveste sefii fara scrupule, Simon se asteapta sa fie protejat atunci cand are probleme. Eu am facut o data o plangere penala impotriva sa, la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj. Am avut atunci parte de presiuni din partea directorului Horia Chis sa-mi retrag plangerea. Am retras-o, dar am cerut inlocuirea sa din postul de mare sef. Mai greu, cu ezitari, pana la urma Chis n-a avut de ales si l-a schimbat, dar l-a pastrat intr-o alta functie pentru ca sa-l poata folosi in continuare.

Gabriel Simon poate influenta, printr-o semnatura, soarta oamenilor inchisi acolo. Nefiind capabil sa decida singur ce e bine, si ce e rau, Simon nu face decat ceea ce i se ordona. Prin toata activitatea sa, betivul acesta se face unealta pentru diferite diversiuni in unitate, diversiuni puse la cale, gandite, de directorul Horia Chis, care este mare maestru in astfel de jocuri. Chis are diferite scopuri, toate legate de putere si influenta. Cauta sa-si instaleze oameni sai in functiile cheie, sa-i indeparteze pe cei incomozi, sa-si extinda influenta si sa acapareze puterea aceea penitenciara doar pentru el. Ceilalti, nu trebuie sa fie decat scule minuscule aflate la cheremul sau. Chis se bazeaza pe un sprijin puternic care ii vine dintr-o zona oculta despre care vom mai vorbi. Simon Gabriel este o astfel de scula, fara personalitate, fara gram de profesionalism, fara caracter, fara... nimic. De-alungul altor episoade voi descrie mai multe intamplari din trecut, pentru a completa acest profil bahic. Si voi continua sa va descriu profilul directorului Horia Chis, care si-a privatizat puscaria, impunand legi proprii, peste legile adevarate. Pe curand....

Cornel SABOU

La puscaria Baia Mare detinutilor de la regimul deschis li se interzic drepturile legale

Am scris recent ca ofiterii de la comanda penitenciarului din Baia Mare nu respecta drepturile persoanelor private de libertate de la regimul semideschis, deoarece nu le lasa acestora "libertatea" prevazuta de lege, in sensul in care usile camerelor de detentie ar trebui sa fie deschise pe tot parcursul zilei, pentru ca detinutii sa se poata misca dintr-o camera in alta. Stresati de miscarea continua a acestora, factorii responsabili din penitenciar au decis sa ignore legea si sa inchida usile camerelor, modificand cu de la sine putere statutul de regim semideschis. Un fapt asemanator se intampla acum si la regimul deschis, din aceiasi unitate penitenciara!

Asa cum am mai spus, la regimul deschis s-a constituit recent o "brigada" noua de detinuti, care a fost repartizata sa lucreze in oras, la curatirea spatiilor verzi. Contractul a fost semnat nu cu firma Drusal (cum am crezut initial) ci chiar cu Primaria Baia Mare. Conform legii, ar fi trebuit ca beneficiarul contractului (Primaria) sa asigure transportul si supravegherea detinutilor repartizati la aceasta munca, fara ca vreun cadru al penitenciarului sa fie implicat in supravegherea muncii lor. Legea spune explicit ca munca detinutilor de la regimul deschis, in afara unitatii, se desfasoara fara paza si fara supraveghere. Ideea e ca acestor detinuti sa li se acorde incredere. Ei pleca dimineata la munca, si se intorc seara transportati din, si de la, locul de munca de firma contractanta. Stiu foarte bine aceste lucruri pentru ca si eu am lucrat doua luni in acest regim, la o brutarie din Baia Mare. Plecam dimineata (eu si inca un coleg) cu o masina a firmei, munceam toata ziua, si ne intorceam seara cu aceiasi masina. Legea ofera posibilitatea, pentru detinutii aflati intr-o asemenea postura, sa detina asupra lor bani si telefoane mobile pe timpul in care sunt plecati din unitate. Ei bine, in prezent, cu "brigada" repartizata la spatii verzi, nu se intampla asa. Din nou conducerea unitatii a decis sa ignore prevederile legale si sa modifice cu de la sine putere drepturile de care pot beneficia detinutii. Astfel, acestora li s-a spus de la bun inceput ca vor iesi la munca in oras, dar in conditii specifice regimului semideschis! Adica, vor fi supravegheati permanent de un cadru, nu vor avea dreptul de a detine telefoane mobile sau bani. Agentul Babut a fost repartizat sa le fie detinutilor calau, si brigada a fost trimisa la munca!

Modul in care legea este sfidata de conducerea unitatii este specific metodei de lucru care s-a consacrat in ultimii ani in penitenciarul baimarean. Detinutul nu protesteaza pentru ca este intimidat si amenintat de conducere. Daca detinutul tace, conducerea inaspreste conditiile, calca in picioare legea, sfideaza drepturile si impune suplimentar interdictii. Puscaria a juns sa fie, practic, proprietatea celui care o conduce, si care stabileste regulile detentiei nu dupa lege, ci dupa bunul sau plac! Vom reveni asupra acestui subiect in curand...

Cornel SABOU

De ce (nu) pleaca romanii din Romania (II) - Scoala

Acceptam faptul ca romanii ne pleaca din tara pentru ca nu le ajung banii castigati aici ca sa traiasca. Pleaca in tari straine ca sa castige mai multi bani. In timpul acesta, alti romani accepta conditiile materiale precare din tara, si raman sa traiasca aici, chiar daca viata multora dintre ei nu este deloc placuta. Sa vedem, in amanunt, de ce traim in aceasta atmosfera "irespirabila" de saracie si lipsa de speranta... Azi vom vorbi despre... scoala!

In ce masura azi, in Romania, scoala te ajuta sa "te realizezi" in viata? Este scoala romaneasca un pilon care sa sustina o bunastare materiala? Studiile pe care le face tanarul din Romania il ajuta sa traiasca in Romania?

Sigur, fiecare dintre voi aveti deja o experienta de viata care va da dreptul sa raspundeti la aceste intrebari, dar oare cat este de reprezentativ raspunsul vostru pentru majoritatea romanilor din tara?

La fel ca in multe alte domenii, am observat ca si invatamantul devine, pe zi ce trece, tot mai mult o... afacere! Poate ca scolile primare (clasele I-VIII) sunt cel mai putin afectate de constrangerile financiare la care sunt supusi parintii, dar de la nivelul liceal in sus aproape totul ajunge sa fie "judecat" doar dupa legea nescrisa a puterii banului! Profesorii, pe de o parte, predau o materie "subtire" pentru ca sa li se solicite ulterior meditatii platite. Daca tu, ca parinte, nu-i platesti copilului tau meditatii suplimentare, el nu va putea acumula din ceea ce se preda in clasa o materie completa. "Strategia" aceasta, a profesorilor, pleaca tot din nevoia de bani, profesorii fiind foarte slab platiti in Romania.
De cealalta parte, daca vrei sa asiguri copilului tau conditiile cele mai bune de invatatura, trebuie sa cheltuiesti o multime de bani pe materialul didactic necesar la scoala. Realitatea ne arata ca foarte putini parinti isi permit aceste cheltuieli. In consecinta, elevul fara sustinere financiara puternica din partea parintilor iese de pe bancile scolii nepregatit pentru contactul dur cu realitatile vietii. Pregatirea sa superficiala nu-i permite sa obtina un post sigur in mediul privat, iar in secorul de stat, fara "pile si relatii" nu poti gasi un servici. Asa se face ca adolescentii nostri, absolventi de liceu sau facultate, dupa ce trec prin mai multe locuri de munca unde nu pot face fata cu adevarat, sfarsesc in "tomberonul" profesional romanesc, lucrand ca si chelneri, ospatari sau zilieri in constructii. Odata deraiati de pe drumul profesional pe care si-l imaginau, tinerii incep sa-si faca alte planuri. Daca tot e sa lucreze pe camp, pe santier sau prin menajul localurilor publice, de ce sa nu mearga in occident, unde asemenea munci sunt foarte bine platite (comparativ cu plata din Romania)???
Pleaca, deci, din tara profesorii care sunt prost platiti de stat. Profesori care gasesc dincolo posturi imediat, pentru ca occidentul e plin acum de copii romani nascuti acolo. Pleaca tinerii absolventi care nu pot profesa aici atat din cauza lipsei locurilor de munca, cat si din cauza ca ceea ce au invatat la scoala nu-i ajuta sa faca fata cerintelor reale ale pietei muncii. Pleaca parintii care nu au aici suficienti bani ca sa-si tina copiii la scoala. Pleaca si elevii geniali, cu rezultate foarte bune la invatatura, si care au fost puternic sustinuti de parinti. Pentru ca Vestul le ofera oportunitati de nerefuzat tocmai pe domeniile unde ei s-au pregatit foarte bine in Romania. Pleaca, asadar, romani din toate sectoarele sociale care au tangenta cu invatamantul romanesc, invatamantul acesta fiind si el generator de emigrare.

Dar unii nu pleaca! "Benefciari" ai acelorasi conditii, ca si cei ce aleg exilul, romanii care raman accepta realitatea. Cu consecintele de rigoare. Unii se reprofileaza, cautand alte meserii decat cele pentru care s-au pregatit la scoala. Altii se conformeaza situatiei nefaste, lucreaza pe unde apuca, preocupati doar de supravietuire. Altii nu au curajul sa infrunte lumea necunoscuta a strainatatii. Profesorii spera la mariri de salariu si, intre timp, isi maresc numarul orelor de meditatie. Parintii nu mai au pretentii de la copii sa obtina note mari, avand in vedere ca nu le pot asigura acestora conditii bune de invatare. Copiii devin mai preocupati de activitati extra-scolare decat de invatatura. Sunt putini cei care se "sacrifica" pentru a implini copilului o educatie scolara adecvata, pentru ca sacrificiul acesta produce rezultate palpabile, materiale, mult mai tarziu in timp. Nu pare, deci, un sacrificiu "rentabil". Si-apoi, problemele curente sunt mult prea stresante ca sa te mai stresezi tu in plus, ca parinte, pentru calitatea invataturii pe care o primeste copilul tau la scoala.

Cred ca situatia aceasta nu se va schimba prea curand. Din pacate, generatiile de absolventi nu vor fi decat - in cea mai mare parte - generatii de "ratati" care trebuie sa-si caute un alt rost in viata decat cel pentru care s-au pregatit. Pentru multi, relansarea poate veni in occident. De ce nu? Pana la urma... la ce-ti foloseste azi multa scoala??? Cam asta-i intrebarea pe care am auzit-o cel mai des... Si nimeni nu raspunde la ea!!! (va urma)

Cornel SABOU

Bosnia peste noi

Tocmai s-a terminat meciul Bosnia - Romania 2 - 1. Nimic nou sub soare. Aceiasi echipa a Romaniei anemica, fara idee de joc, fara... nimic. Ce sa mai spui cand pierzi TOT! Pentru ca, pierzand acest meci, Romania a pierdut calificarea. Mare branza (ar spune unii)! Asa spun si eu. Pana la urma, meciurile astea nu fac decat sa reflecte o valoare sportiva. Atat. N-au legatura cu politica, cu nivelul de trai sau cu respectarea drepturilor omului. Daca ar fi fost altfel, atunci am putea spune ca in 1986, cand Steaua a castigat Cupa Campionilor, am fost cea mai civilizata natiune. Nici vorba! N-are fotbalul tricolorilor nimic de-a face cu ideea de Romania! Romania este altceva. Este sacrificiul de secole al milioanelor de "eroi" anonimi, este fiecare om care munceste si traieste glasuind minunata noastra limba. Este tot ce-i bun si rau intre (si pe langa) Carpati. Da, Romania nu este ce-au jucat Mutu, Torje si Alexa cu Bosnia. Romania nu este ceea ce... este!

Poate am luat-o razna. Poate, de suparare, vorbesc aiurea. Cand spun "de suparare" nu o luati la propriu, ca n-am nimic de-a face cu lumea sportiva. Nu traiesc patimile sportive cu intensitatea copilariei si adolescentei. Am inteles de mult ca in lume, in orice competitie, este un singur castigator. Si acela nu vom fi noi. De la locul doi in jos nu mai conteaza. Castigatorul ia tot. In viata, nici eu n-am fost un castigator. Eu n-am luat niciodata TOT, eu am pierdut TOT! La fel ca Romania... E o mica mare diferenta intre notinunile astea. Atat...

Am totusi o bucurie. Ca va pleca Razvan Lucescu de la nationala! Of, de cand sper la "miscarea" asta! Asta n-a ajuns selectioner decat pe "muschii" lui tac-su. Nu-l recomanda nici o performanta, nici o calitate, decat aceea de "fiu". Duca-se in pustii!..

Sa vedem cine va veni acum antrenor la nationala. Cosmin Olaroiu asteapta de mult. Pare mai inteligent si mai bine pregatit pentru post. Ce ziceti, pariem pe Olaroiu? Pe curand...

Cornel Sabou

De ce (nu) pleaca romanii din Romania (I)

Incerc sa scriu, incepand de azi, un serial de articole pe aceasta tema: de ce unii romani (multi) aleg sa plece (definitiv?) din Romania, in timp ce altii (foarte multi) ALEG sa ramana aici, sa infrunte realitatile triste din tara?

Fenomenul plecarii din tara, "la munca", in occident, a devenit o adevarata migratie moderna. Cand vorbim de milioane de romani care aleg calea aceasta, atunci cu siguranta trebuie sa ne referim la niste conditii sociale care "favorizeaza" ideea aceasta, a emigrarii. Vom atinge, pe parcurs, toate elementele care genereaza miscarea de masa a romanilor spre Europa, si vom incerca sa aflam cum va arata viitorul nostru din acest punct de vedere. Se vor muta romanii in tarile europene civilizate lasand in urma tot ce-au acumulat generatiile trecute? Se vor intoarce la un moment dat in tara in care s-au nascut, sau vor veni aici doar ca "turisti straini"? Va inceta fenomenul migratiei, se va diminua, sau va creste? E greu de dat un raspuns absolut sigur la toate aceste intrebari, dar daca analizam cu luciditate toate conditiile care au favorizat migratia, atunci am putea, cu inteligenta, presupune corect cum vor decurge evenimentele. Pe de alta parte, desi sunt pusi in fata unor situatii de viata identice cu ale celor care au plecat, foarte multi (alti) romani aleg sa ramana in tara. De ce se tratreaza atat de diferit "problema"? De ce nu toti au acelasi tip de reactie in fata acelorasi conditii care favorizeaza plecarea din tara? Sa vedem...

In acest prim episod am sa fac referire la cateva aspecte de ordin general, urmand ca in viitoarele articole sa intram pe domenii distincte de viata, si sa vedem de ce acestea ne-au data afara romanii din tara...

Am auzit, pe un post TV, o romanca plecata de multi ani din tara, si care muncea (si traia) in America. Ea spunea cam asa: "In Romania, in fiecare zi traiesti cu stresul zilei de azi, ingrijorat de ziua de maine. Aici, grija principala este chiar pentru asigurarea hranei de zi cu zi. Fiecare zi este o lupta pentru supravietuire. Dincolo, in America, am uitat de mult de grija asta." Da, am putea spune ca orice om, in orice tara, are ca principala preocupare asigurarea necesarului de hrana pentru supravietuire. Daca acest necesar se asigura relativ usor, atunci omul trece la preocuparile secundare, de ordin cultural, moral, spiritual, recreativ. Acolo gaseste placerea de a trai! In mod normal, "lupta" pentru hrana nu este o lupta "frumoasa". Este doar vitala, necesara, obligatorie. Odata acoperit necesarul, pasul urmator este consumarea placerilor vietii. Preocupari de nivel Hobby, "investitii" in nivelul (mai ridicat) de trai si de confort, calatorii, satisfacerea diferitelor "pofte" culturale, afirmarea (perfectionarea) profesionala etc.
In locurile in care lupta pentru procurarea resurselor de hrana este mai "acida", consumand tot timpul avut la dispozitie, lipseste aceasta "fereastra" relaxanta si placuta a vietii, lipsesc "placerile" care fac viata "fericita"! Omul stresat toata ziua de procurarea hranei nu mai are "timp" pentru activitati recreative, pentru perfectionare profesionala, pentru "hranirea" sufletului cu valori morale, culturale sau artistice, nu mai simte viata altfel decat ca pe o lupta animalica. Cred ca de la acest punct se naste deja samburele "revoltei" romanului pe tara lui! El studiaza, munceste corect, cinstit, dar rezultatul zbaterii sale este doar asigurarea hranei necesare traiului. Dupa luni, ani de asemenea "viata" vine un moment cand omul se intreaba daca nu poate obtine mai mult "dincolo"! Daca la inceput plecase in viata doar cu ganduri "nobile", daca isi imaginase o mare ascensiune profesionala, o viata tihnita si frumoasa, el observa ca toate castiguile materiale pe care le poate obtine pe cai cinstite nu fac decat sa-i acopere strictul necesar pentru supravietuire. Hrana zilnica, hainele, incaltamintea, intretinerea curenta si cheltuielile absolut obligatorii cu copiii sau cu un parinte bolnav consuma toate resursele financiare obtinute prin munca. Nu mai ramane nimic pentru "altceva". Nu mai ramai cu sentimentul ca traiesti "fericit". Ramai cu milioane de mici dorinte neimplinite. Cu visuri marete spulberate. Cu dezamagiri si frustrari. Ajungi de mai multe ori intr-un "blocaj" emotional legat de valorile in care crezi, de oamenii pe care ii iubesti. Incepe sa se zbata in tine dorinta de "a pleca" intr-un loc in care, pe aceleasi cai cinstite, sa obtii castiguri care sa-ti permita sa "traiesti" altfel, mai "bine". Adica, sa-ti asiguri mai usor cele obligatorii necesare traiului, si sa-ti ramana suficient pentru ca sa te dezvolti, atat din punct de vedere material, cat si spiritual. Daca ajungi ca gandul acesta sa te posede, nu mai decat un pas de facut pentru a pleca. Sa gasesti "ocazia" potrivita! Ori, aceasta este deja "pe toate gardurile". Cred ca tot al doilea (sau al treilea) roman are rude sau prieteni plecati "dincolo". Nu e greu sa obtii o recomandare pentru un (prim) loc de munca. Sa pleci apoi, si sa incepi o noua viata.

La inceput, ai sa te amagesti cu ganduri de intoarcere. Iti spui "plec un an-doi, strang ceva bani si ma intorc la ai mei". Zici ca te intorci si schimbi raul in bine. Cu banii castigati in occident, intr-un an-doi, iti imaginezi ca soarta familiei tale din Romania se poate schimba. Nu este asa. In perioada petrecuta dincolo... te "maturizezi"! Traiesti inconjurat de o lume "perfecta", in care institutiile functioneaza ireprosabil, in care poti gusta din plin placerile vietii. Dupa un an-doi, pofta de intoarcere se transforma. Devine o preocupare de cinci minute, o data pe luna, cand trimiti ceva bani acasa prin mandat postal. Vorbesti cu "ai tai" la telefon, ii asiguri de dragostea ta rece, ii mai intrebi de sanatate, si la toate dorurile lor tu raspunzi cu alti bani pe care ii vei trimite. Poate fara sa-ti dai seama, incepi sa-ti "cumperi" de la familie si prieteni lipsa ta! "Va dau bani, lasati-ma sa traiesc!" Poate gandul nu este atat de drastic, sau poate nu-l acceptam ca pe un gand real. Ne amagim. Ne spunem ca mai stam un an-doi, si poate atunci... Dar dorinta reala de intoarcere a zburat de mult. S-a intors si a murit acolo unde s-a nascut, in inima ta de roman refugiat!

Desigur, nu am pretentia ca TOTI gandesc dupa modelul descris mai sus, dar cred ca nu gresesc daca afirm ca este un"proces" interior prin care trece fiecare roman plecat. Foarte multi trimit periodic bani "acasa" unde rudele lor se ocupa cu constituirea unei "averi". O casa, un apartament, o masina etc... Speranta ii indeamna pe acesti romani sa creada ca "intr-o zi" se vor intoarce, iar atunci isi doresc sa aiba asigurat tot necesarul pentru o viata comoda. Stau astfel in Romania sute, mii, de case mari, frumoase, dar goale. Altii renunta, dupa un an-doi, la aceste ganduri. Se hotarasc sa ramana definitiv in occident si mai trimit bani acasa doar ca sa-si ajute rudele, care continua sa "supravietuiasca" in tara care nu te lasa sa traiesti!

Vom mai vorbi despre conditiile care completeaza acest profil de roman plecat. Totusi, in fata unor conditii asemanatoare, alti romani aleg sa ramana, desi ar avea ocazia sa plece! De ce? Cu siguranta, fiecare caz are particularitatile sale, dar cred ca se pot identifica si aici cateva "conditii" general valabile. Ajunsi in impasul acesta, de a trai doar pentru asigurarea minimului de trai, multi romani raman in tara, dar se "adapteaza" realitatii. Incep sa invete sa se "descurce"! Mica smecherie romaneasca nu este inventata de ieri, de azi. Un ban in plus se poate face pe langa servici, nu? De ce nu? Este primul pas spre alte situatii de viata, care daca nu sunt bine controlate te pot duce spre o cale infractionala periculoasa. Primul gand iti spune ca faci doar o singura "combinatie", apoi inca una si te opresti. Dar daca "ciubucurile" iti reusesc, de ce sa nu continui, de ce sa nu "cresti" la un nivel superior de "afaceri"? Incepi sa calculezi nu salariul, ci banii negri pe care ii poti castiga. Avem peste un milion de functionari publici in Romania, si cred ca rata spagii este foarte mare in sistem. "Toti" doctorii iau spaga, "toti" politicienii, "toti" functionarii din primarii, din institutiile de control, din regiile autonome (dar dependente de buget), "toti" politistii, vamesii (pana si gardienii din puscarii!) "toti" avocatii trag tepe, etc... Sunt oameni care au ales "sa se descurce" in dulcele stil romanesc.
Alti romani care aleg sa nu plece se adapteaza altfel. Isi schimba aspiratiile de viata. Renunta la tot ce li se parea frumos si inaltator intr-o vreme. Se recunosc "infranti" si traiesc doar... ca sa traiasca. Este lumea romanilor care vor fi vesnic nefericiti, care nu vor mai merge niciodata la vot, care se apuca de bautura sau care pur si simplu nu mai vor nimic. Eu cred ca indiferent ca vorbim de "specializarea" romanului in infractiuni si in "descurcareli" autohtone, sau de tragedia celor care nu mai au speranta de viata, vorbim de o "majoritate' care sufera! Vorbim de un popor care traieste in asemenea conditii, nu de o "aripa" a sa! Desigur, nu am uitat de romanii care sunt puternici, indrazneti si inteligenti, care se lupta cu vitregiile vietii si care razbesc pana la urma. Ei obtin pe cai cinstite o stare materiala buna, devin bogati, dar n-aveti decat sa-i intrebati care-i "pretul" pe care l-au platit pentru a reusi! O sa vedeti ca au reusit nu datorita mediului in care au trait, nu datorita conditiilor de viata din Romania, ci datorita calitatilor personale, zbaterii continue, framantarilor permanente, cu pretul unor eforturi de vointa greu de imaginat. Sa nu credeti ca "bogatii" acestia nu plang! S-ar putea chiar ca lacrimile lor sa fie mult mai amare decat "media" amarului national!

Sunt multi alti factori de amanunt care compun nemultumirea romanului din Romania. Sunt situatii care genereaza revolta, si apoi plecarea din tara. Sunt multe de spus in aceasta chestiune. Le vom spune pe toate, rand pe rand... Pe curand... (va urma)

Cornel SABOU

ICCJ: Despre practica neunitara in justitie

Comunicat Inalta Curte de Casatie si Justitie: “Miercuri, 23 martie 2011, a avut loc la sediul instanţei supreme o intalnire de lucru intre preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, jud. Doina Livia Stanciu, vicepreşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, jud. Rodica Aida Popa şi procurorul general adjunct al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Gabriela Scutea, in vederea stabilirii unei proceduri de lucru prealabila promovarii de catre procurorul general a recursurilor in interesul legii formulate pe baza sesizarilor colegiilor de conducere ale curţilor de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 329 Cod procedura civila şi, respectiv, art. 4142 Cod procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluţionarii proceselor, colegiile de conducere ale curţilor de apel au indatorirea, alaturi de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, colegiul de conducere al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Avocatul Poporului, sa ceara Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sa se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecatoreşti, pentru a se asigura in acest fel interpretarea şi aplicarea unitara a legii de catre toate instanţele judecatoreşti.

Intrucat practica neunitara in baza careia se face o astfel de sesizare a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de catre colegiile de conducere ale curţilor de apel nu reflecta, in majoritatea cazurilor, decat activitatea de judecata a instanţelor din circumscripţia teritoriala a respectivelor curţi de apel, s-a stabilit ca verificarea prealabila a existenţei unei practici neunitare sa fie facuta de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce dispune de mijloacele necesare efectuarii acestui demers intr-un termen rezonabil, urmand ca, in cazul in care practica neunitara se confirma la nivelul mai multor curţi de apel, procurorul general sa promoveze recurs in interesul legii, in interiorul termenului prevazut de dispoziţiile art. 3306 Cod procedura civila şi, respectiv, art. 4144 Cod procedura penala.

Cu aceeaşi ocazie s-a facut o analiza a stadiului celor 6 sesizari adresate Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de catre colegiile de conducere ale curţilor de apel, aflate in prezent in lucru la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se totodata termenele la care Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie va fi sesizata.

Biroul de Informare şi Relaţii Publice”

Trenurile au primit epoleti

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 200 din data de 22 martie 2011 a fost publicat Ordinul ministrul transporturilor si infrastructurii nr. 153/2011 privind modificarea si completarea Regulamentului pentru circulatia trenurilor si manevra vehiculelor feroviare – nr. 005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.816/2005, si pentru definirea trenurilor de calatori in functie de serviciile oferite de operatorii de transport feroviar de calatori.

Actul normativ cuprinde:
- o noua definire a trenurilor de calatori in functie de serviciile oferite de operatorii de transport feroviar de calatori;
- modificari cu privire la rangul atribuit trenurilor.

Rangul trenurilor

Pentru stabilirea prioritatii in circulatie, fiecarui tren i se atribuie un rang, dupa cum urmeaza:
- peste orice rang: trenuri de serviciu puse in circulatie pentru restabilirea circulatiei trenurilor;
- in ordinea rangului:
rangul I – trenuri pentru care autoritatea de stat in transporturile feroviare dispune sa circule in acest rang;
rangul II – trenuri intercity;
rangul III – trenuri interregio;
rangul IV – trenuri regio, trenuri mixte;
rangul V – trenuri internationale de marfa, trenuri de marfa specializate pentru transportul marfurilor perisabile si/sau al vietatilor, trenuri de mesagerie, containere si coletarie;
rangul VI – trenuri de marfa interregionale sau regionale, trenuri navete, trenuri marsrute, trenuri cu vagoane goale;
rangul VII – trenuri de marfa care urmeaza sa manevreze pe sectie (locale), trenuri convoaie de manevra (in complexe feroviare), trenuri de serviciu, locomotive izolate.

Definirea trenurilor de calatori in functie de serviciile oferite de operatorii de transport feroviar de calatori

Trenurile intercity IC se clasifica astfel:

- Intercity Eurocity IC-EC – opereaza intre orasele importante, in trafic intern sau international si respecta in totalitate criteriile de calitate definite pentru marca Eurocity EC;

- Intercity Euronight IC-EN – opereaza intre orasele importante, au parcurs de noapte, in trafic intern sau international si respecta in totalitate criteriile de calitate definite pentru marca Euronight EN;

- Intercity IC – opereaza intre orasele importante si circula de regula in timpul zilei, incluzand destinatii internationale;

- Intercity Night IC-N – opereaza intre orasele importante, incluzand destinatii internationale, si ofera servicii suplimentare de transport cu vagoane de dormit si/sau cuseta.

Trenurile interregio IR se clasifica astfel:

Interregio IR

Interregio Night IR-N – au parcurs de noapte si ofera servicii suplimentare de transport cu vagoane de dormit si/sau cuseta.

Trenurile regio R se clasifica astfel:

Regio Express R-E – asigura conditii de transport pentru arii geografice restranse;

Regio R - asigura conditii de transport pentru arii geografice restranse;

Regio Urban R-U/Regio Suburban R-S – asigura transportul in jurul marilor orase, pentru traficul suburban (de navetisti).

Actul normativ intra in vigoare la data de 11 decembrie 2011.

Maramures: Arestare pentru tentativa de viol asupra unei fetite de 13 ani

Comunicat Tribunalul Maramures: “Aducem la cunostinta opiniei publice ca prin Incheierea penala nr. 205 din data de 24.03.2011, pronuntata in dosarul nr. 3493/100/2011 al Tribunalului Maramures s-a dispus, la propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, arestarea preventiva pentru 29 de zile, incepand cu data de 24 martie pana la data de 21 aprilie 2011 inclusiv, a inculpatului T. Ion, in varsta de 46 ani, domiciliat in Borsa, recidivist, cercetat sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa la viol, prevazute de art. 20 si 197 alin. 1 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Pentru a dispune arestarea preventiva a inculpatului, instanta a retinut ca in cauza exista indicii temeinice care sa justifice presupunerea ca acesta, la data de 8 martie 2011, pe timp de zi, a intrat in locuinta partii vatamate H.A. unde, prin constrangere fizica, a incercat sa intretina relatii sexuale cu fiica acesteia, H.I., in varsta de 13 ani, surprins fiind de mama victimei.

Impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii de arestare preventiva inculpatul nu a declarat recurs, dar are la dispozitie 24 de ore de la pronuntare, pentru introducerea caii de atac.

BIROUL DE INFORMARE SI RELATII PUBLICE”

Cea mai buna Casa de Avocatura din Romania: Musat & Asociatii

Musat & Asociatii este prima casa de avocatura de pe piata locala distinsa cu prestigiosul premiu „Casa de avocatura a anului in Romania“ de catre publicatia britanica de referinta pe piata avocatiala International Financial Law Review (IFLR), care realizeaza si renumitul ghid international IFLR 1000. Premiile IFLR – Law Firm of the Year se acorda celor mai performante case de avocatura din 25 de jurisdictii, punand accent pe latura inovativa si transfrontaliera a tranzactiilor de fuziuni & achizitii, piete de capital, finantari si restructurari. Romania a fost introdusa pentru prima data in acest an pe lista tarilor in care IFLR acorda acest premiu.

„Premiul acordat de IFLR reprezinta o noua recunoastere a pozitei de top pe care o avem pe piata avocatiala locala. Desi a fost un an dificil, Musat & Asociatii a fost implicata in 2010 in tranzactii transfrontaliere de anvergura, care confirma inca o data nivelul inalt de expertiza al echipei noastre de avocati. Pe de alta parte, satisfactia noastra se datoreaza faptului ca acest premiu a fost acordat de IFLR, o publicatie juridica pe care o apreciem si care aduce o perspectiva extrem de bine documentata a pietei din Romania”, a spus Catalin Baiculescu, Co-Managing Partner Musat & Asociatii, care a ridicat acest premiu ieri seara la Londra, in cadrul ceremoniei IFLR European Awards 2011, care a adunat elita caselor caselor de avocatura europene.

Musat & Asociatii conduce si in clasamentul pe Romania al ghidului juridic IFLR 1000, fiind plasata pe primul loc in toate cele patru domenii analizate de specialistii britanici in tara noastra: fuziuni & achizitii, drept bancar, piete de capital si finantari de proiecte.

Printre tranzactiile recente asistate de Musat & Asociatii se numara achizitia free float a Rompetrol Group in cadrul Rompetrol Rafinare SA, asistarea fondului de investitii Platinum Equity in operatiunea de vanzare a celor trei fabrici Alcoa Fujikura detinute in Romania, producatoare de cablaje auto pentru Volkswagen, Audi si DAF, catre trei mari producatori – Leoni, Kromberg & Schubert si Sumitomo Electric Wiring Systems, asistarea Alka Pro in vanzarea diviziei Nutline catre Intersnack sau consilierea RePower in achizitia a 80% din actiunile traderului local de energie Elcomex.

Expertiza Musat & Asociatii este constant recunoscuta de publicatiile straine de specialitate (Chambers & Partners, Practical Law Company, Legal 500, International Financial Law Review etc.), care plaseza firma pe primul loc al clasamentelor realizate in Romania.

Musat & Asociatii este lider atat in clasamentul IFLR 1000, precum si in topul realizat pe piata locala de Practical Law Company (PLC) Which Lawyer?, fiind singura casa de avocatura de pe piata locala recomandata ca lider in 11 din cele 15 domenii analizate in Romania. De asemenea, firma ocupa prima pozitie si in majoritatea ariilor de practica analizate pe piata avocatiala locala de catre ghidurile juridice Chambers & Partners si Legal 500.

Despre MUSAT & ASOCIATII

MUSAT & ASOCIATII este una dintre primele firme de avocati infiintate in Romania, dupa 1 ianuarie 1990. Avand 13 parteneri si peste 100 de avocati si consilieri, MUSAT & ASOCIATII ofera servicii de consultanta in toate sectoarele avocaturii de business, incluzand fuziuni & achizitii, privatizari, drept bancar, energie & resurse naturale, concurenta, drept societar, telecomunicatii & IT, dreptul muncii, fiscalitate, piete de capital, drept imobiliar, dreptul mediului, litigii & arbitraje comerciale.

MUSAT & ASOCIATII este recunoscuta ca fiind unul dintre pilonii avocaturii de business din Romania, iar publicatiile straine de specialitate (Chambers & Partners, Practical Law Company, Legal 500, International Financial Law Review etc.) recomanda cu regularitate firma ca fiind unul din liderii pietei avocatiale, multi dintre avocatii firmei fiind la randul lor nominalizati de aceste publicatii ca facand parte din elita avocaturii de business din Romania.

Portofoliul MUSAT & ASOCIATII cuprinde peste 2.500 de clienti, mari corporatii locale sau internationale printre care: Enel SpA, Orange, Rompetrol, Colas, European Investment Bank, RBS (Royal Bank of Scotland), ING Bank, Fortis Bank, KBC Bank, Raiffeisen Bank, OTP Bank, Eli Lilly, GlaxoSmithKline, Novartis, General Electric, General Motors, Intel, Oracle, AON, AT&T, Thyssen Krupp, Generali, Immoeast, Petrom, AFI Europe, Electrolux, SBS Broadcasting Corporation etc.

Cristina CODREA (preluat dupa www.juridice.ro)

Dolha merge la primarie

Aflu de pe fluxul local de stiri ca Mircea Dolha si-a anuntat ieri candidatura la postul de primar al municipiului Baia Mare. Dupa ce a traversat o perioada de incertitudini, dupa ce si-a calculat bine sansele, si dupa ce s-a consultat cu cei apropiati, Mircea Dolha a decis sa faca pasul inainte. El intra astfel pe "lista celor trei" care deja si-au facut publice intentiile de a ajunge primar. Alaturi de Dolha s-au mai inscris in aceasta lupta politica Vasile Vlasin si Catalin Chereches.

Un fapt inedit, din punctul meu de vedere, este ca pana acum partidele politice din Baia Mare nu au anuntat nimic in legatura cu apropiata campanie electorala. Nici PSD, nici PNL, nici PDL nu au promovat vreun posibil candidat. Cei lansati deja in cursa sunt "rebelii" care au iesit din "schema" partidelor. Sunt persoane cu notorietate, bataioase, tinere, dar cu experienta politica la "bord". Din cate stiu, fiecare din cei trei se zbate sa obtina sprijinul unor formatiuni politice. Vlasin este membru PDL, dar inca partidul nu-l sustine, Chereches a fost deja refuzat de PNL si PSD, a primit verde de la centrul PDL, dar filiala locala sta intr-o curioasa rezerva, iar Dolha spera, cred, sa obtina sustinerea aliantei PNL-PSD. Dincolo de toate aceste calcule politice, din punctul meu de vedere este de salutat curajul celor trei de a iesi din "disciplina" de partid pentru a-si anunta intentiile de obtinere a postului de primar. Pentru ca intr-o asemenea functie, de astfel de personalitati ar fi nevoie, de oameni curajosi, independenti, nu de politruci care sa raspunda la ordin. Primarul este o individualitate responsabila, nu o organizatie de partid. Primarul trebuie sa fie un om puternic, nu rezultanta unei sedinte de partid.

Mircea Dolha nu face de ieri politica. Experienta sa este relevata chiar de faptul ca nu s-a aruncat intr-o campanie de imagine pana nu si-a cantarit bine de tot sansele. Are, si el, dusmani, ca orice om de notorietate. Are si prieteni. Este cunoscut.

Acum, mai mult decat inainte, Dolha va trebui sa iasa in fata, si sa convinga o data in plus. A convins inainte, cand a candidat si a castigat postul de consilier local, si apoi pe cel de viceprimar. A fost inlaturat de jocurile politicianiste. A revenit, cu curaj, increzator in fortele proprii. Atitudinea sa provoaca! Provoaca o dezbatere serioasa, o analiza riguroasa. Sunt curios, sunt nerabdator, sa-i vad pe cei trei cum isi joaca sansele! Si-apoi, sa vedem cu ce ne alegem noi din asta! Pe curand...

Cornel SABOU

Cu "Regele Ferdinand" la drum

L-am auzit pe Teodor Melescanu spunand intr-o emisiune TV ca fregata romana "Regele Ferdinand" este cel mai bun tip de nava folosita in al doilea razboi mondial! Lasand la o parte faptul ca noi, in mileniul III, abia ne ridicam calitatea fortelor armate la nivelul de dotare de acum 70 de ani, am butonat un pic netul pentru a vedea de ce este in stare aceasta nava, daca tot a primit o misiune din partea NATO, pentru a participa la blocada aprovizionarii cu arme a Libiei...

Presedintele Traian Basescu a autorizat noua misiune a fregatei romanesti "Regele Ferdinand" in Marea Mediterana. La cererea NATO, fregata a fost trimisa in zona de conflict a coastelor Libiei pentru a pune in practica decizia Consiliului de Securitate a ONU privind blocada Libiei in problema aprovizionarii cu armament. Fregata are o lungime de aproape 150 m, o latime de 15 m si o autonomie de 4.500 mile marine. Satelitii de spionaj ai statelor puternice europene (sau ai SUA) vor "peria" Marea Mediterana in incercarea de a descoperi orice nava care ar putea transporta armament sau munitie in Libia. Daca satelitii descopera nave suspecte ca ar face un asemenea transport, datele pentru interceptarea acestei nave vor fi trimise imediat fregatei romane care se va deplasa imediat pe un traseu de interceptare. "Regele Ferdinand" poate atinge o viteza de 30 noduri, fiind dotata cu patru motoare "Rolls-Royce". Odata interceptata, nava suspecta va fi controlata, iar daca la bordul acesteia se va descoperi armament, va fi oprita din drumul ei, si condusa intr-un port aliat. Pentru cazul in care echipajul de pe nava suspecta ar incerca sa se opuna acestei verificari, sau chiar sa riposteze cu violenta, fregata romana are la dispozitie armamentul necesar pentru a face fata provocarii. Aceasta ar putea riposta imediat cu tunul super-rapid de 76 mm "Oto Melara", sau ar putea lansa torpile. Sistemul de comanda al navei este asistat de calculator, nava fiind dotata si cu instalatii de bruiaj pasiv sau cu sisteme de lupta electronica. De asemenea, la bord sunt functionale 9 sisteme radar. Pentru viitor, se prevede o modernizare a armamentului navei prin dotarea acesteia cu rachete si alte instalatii de artilerie. Echipajul navei este format din 18 ofiteri, 77 maistrii militari si 110 militari angajati pe baza de contract.

Comandantul fregatei romane este, din 2009, Comandor Mihai PANAIT. Acesta s-a născut pe data de 27 martie 1968 în loc. Ţiţeşti, jud. Argeş şi este absolvent al Academiei Navale Mircea cel Bătrân - promoţia 1991. În perioada 1999-2001 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, iar în 2009 a absolvit Colegiul Naval de Comandă, Newport, SUA. A absolvit următoarele cursuri de carieră şi nivel: curs postuniversitar de conducere a unităţilor de marină/1999, curs de arme sub apă în cadrul Academiei Navale/2004, curs pentru echipa de comandă la Den Helder în Olanda/2005, curs Joint SMFA, Bucureşti/2006. Şi-a început cariera la bordul navelor din cadrul Divizionului Dragoare, iar în anul 1997 a fost numit specialist cu artileria şi rachetele navale în biroul operaţii la Brigada 61 Nave Dragoare. După absolvirea Academiei de Înalte Studii Militare, în anul 2001 a devenit comandantul Puitorului de Mine şi Plase 271. În 2004 a ocupat funcţia de şef de stat major al Divizionului 146 Nave Minare-Deminare, iar din 2007 pe cea de locţiitor al comandantului aceleiaşi unităţi. În anul 2008 a fost încadrat ca Şef birou sprijin arme, protecţia forţei şi EOD la locţiitorul pentru operaţii din cadrul Componentei Operaţionale Navale. De la 01.08.2009 este comandantul fregatei Regele Ferdinand. Pentru activitatea desfăşurată, în anul 2007 a primit Emblema de Onoare a Statului Major General, iar în anul 2009, în cadrul Colegiului Naval de Comandă - Newport/SUA, i-a fost decernat premiul James H. Forrestal pentru Excellence in Strategy and Force Planning. Din 2008 este cetăţean de onoare al statului Rhode Island-Newport-SUA. Este căsătorit cu Cristina şi au împreună o fată, Iulia.

Cam acestea sunt detaliile "tehnice" legate de fregata "Regele Ferdinand", cea mai "performanta" nava de lupta a Marinei Romane. Presedintele Basescu a confirmat faptul ca nava nu este capabila sa faca fata unui razboi adevarat. In fapt, nu poate lupta cu succes impotriva unor nave de lupta moderne, sau impotriva artileriei de coasta libiene. Pentru misiunea pe care a primit-o, insa, aceea de a intercepta nave de transport, este suficient de pusa la punct si capabila sa-si indeplineasca sarcina fara probleme. Sa speram ca nu ne va face de rusine, si ca se va intoarce din Marea Mediterana fara victime la bord!

Pe curand...

Cornel SABOU

Sa (nu) fii sever(in)!

Ati vazut ce a patit recent parlamentarul nostru european Adrian Severin? Desi avea in conturile personale un milion de euro, el nu s-a putut rabda sa nu ceara spaga de la niste jurnalisti britanici, care l-au investigat sub acoperire. Severin a cerut 12.000 euro ca sa depuna un amendament la Parlament, amendament care ar fi rezolvat interesul falsilor lobbysti. N-a tinut figura! Ziaristii (of, tot ziaristii!) l-au dat pe fata, postand si publicand toata tarasenia. Imediat, institutiile europene s-au sesizat si au cerut demisia acestuia din Parlamentul european. Ceilalti doi parlamentari care au fost prinsi (asemeni lui Severin) lucrand dupa metoda "spaga", au demisionat imediat. Mentalitate de tip occidental. Incerci o "smecherie", iar daca nu tine, pleci. Romanul e mai tupeist. Nu tine cu o smecherie, incerci alta, dar nu pleci nici in ruptul capului. Severin nu pleaca, domnilor! Ce daca a fost prins "la furat"? Nu mai poate omu incerca sa fure, ca hop si ziaristii astia care cer demisia!..

Cazul Severin mi se pare interesant din alt punct de vedere. Dezvaluie partea cea mai ascunsa a coruptiei romanesti, si totodata cea mai periculoasa: mafia inaltilor functionari de stat! A acelor oameni foarte bine scoliti, vorbitori de multe limbi straine, foarte inteligenti, bogati chiar, dar cu un caracter mai josnic decat analfabetul, tiganul, saracul care fura de foame! Moralitatea "intelectualilor" gen Adrian Severin este moralitatea lupului care spune oierului ce parola sa-si puna la sistemul de alarma de la stana. El ne "educa" pe noi cum sa ne comportam pentru ca el sa ne poata fura mai bine!

Pe Severin nu l-au prins institutiile abilitate. Genul Severin cunoaste foarte bine cum functioneaza institutiile. Are oameni acolo care-l informeaza frecvent despre tot ce misca. Sefii ii sunt prieteni. Il respecta! Este primit ca un mare vizionar, ca un lider, ca un salvator. El, genul Severin, analizeaza grav doar problemele cu implicatii internationale. El nu se coboara in lumea noastra, a muritorilor de rand, decat pentru a ne lua banii! Altfel, nu se oboseste. Pe Severin l-au prins ziaristii. Niste ziaristi care se joaca facandu-si meseria. Niste ziaristi care, dupa ce l-au filmat (si deci, dupa ce l-au "avut la mana") n-au mers la el sa negocieze un alt blat. Nu i-au cerut bani ca sa nu scrie! Ei, niste jucausi, l-au publicat in ziar. L-au dat la TV. Apoi, poate au baut un suc si-au mancat o pizza. Razand si felicitandu-se reciproc pentru succesul "operatiunii". Ei, ziaristii, nebunii frumosi ai zilelor noastre, au facut posibila demascarea! Demascarea dinozaurului Adrian Severin...

Severin ne reprezenta acolo pe noi. Si ne-a reprezentat cu "cinste". A fost cinstit in sensul ca a aratat exact care este calitatea clasei politice de nivel inalt din tara noastra. Care este maniera noastra de lucru. Ca sa stie (daca nu stia) toata Europa. Acum nu mai reprezinta pe nimeni. Chiar daca este inca membru al Parlamentului european. Pentru ca nu vrea sa demisioneze. Cinste, insa, cu adevarat lui Victor Ponta, pentru ca s-a delimitat imediat de corupt, si i-a cerut public demisia din calitatea de membru PSD! Mai mult, i-a promis acestuia ca daca nu demisioneaza il va exclude. Semn ca un lider tanar, de genul lui Ponta, nu poate fi "cumparat" nici macar de milionarul Severin. Si asta-i bine. Marcheaza clar tendinta in politica noastra. Cei corupti, indiferent de statutul lor social si de cariera lor rasunatoare, trebuie exclusi din viata publica, si trebuie sa faca loc celor tineri, sau de mai buna calitate.

Severin va pleca. Chiar daca nu vrea. Doar ca el, inca, nu-si da seama de asta. Are timp... Mai are timp sa-si digere esecul si sa injure presa. Apoi se va intoarce la milionul sau. Care e in cont, si e declarat la vedere. Si pe care l-a "castigat" prin munca. Fara sa-l prinda nimeni. Pentru ca i-a facut in Romania. Unde sunt mai mult jurnalisti romani decat britanici. Nu mai zic nimic... Amin!

Cornel SABOU

Cu Ioana Lucacel, vorbind singur...

Am dat zilele astea peste un editorial publicat in presa locala, care mi-a placut! Semnat de Ioana Lucacel, in Gazeta de Maramures. Ioana spune ca a primit o replica, din partea unui fost detinut politic, pe care a receptat-o ca pe un compliment: „Daca erati de-o etate cu noi, multa puscarie ati fi mancat. Bucurati-va ca n-ati trait in vremea noastra”. Pornind de la aceasta apreciere, ziarista face o paralela intre generatia trecuta si cea de azi, gasindu-se pe sine suspendata "intre doua generatii", clamand valorile morale ale trecutului, ignorate azi de noul val. Ioana isi incheie editorialul comparativ dintre cele doua "vremuri", punctand: "diferenta majora o face puterea sau slabiciunea de a crede in ceva pana la capat. Puterea de a-ti asuma idealuri, indiferent de pretul platit. Puterea de a fi liber, chiar daca asta inseamna sa mori." FRUMOS! Mi-a placut...
Nu cred ca Ioana Lucacel face parte dintre "fanii" mei. Ba chiar s-ar putea sa nu digere tocmai bine "existenta" mea prin breasla asta, probabil plecand in aceasta idee de la nenumaratele diversiuni si minciuni care s-au pus pe seama mea, si pe care eu nu m-am obosit niciodata sa le combat. N-are importanta. Ceea ce vreau insa sa evidentiez acum, plecand de la concluzia Ioanei, este faptul ca "puterea sau slabiciunea de a crede in ceva pana la capat" exista si in prezent, tot asa cum exista candva in parintii si bunicii nostri. "Puterea de a-ti asuma idealuri, indiferent de pretul platit" este o fraza care-l onoreaza pe cel ce o spune, dar este si o realitate pe care unii o traiesc (sau au trait-o) la intensitate maxima! "Puterea de a fi liber, chiar daca asta inseamna sa mori" ar trebui sa te duca, macar o data, prin "cimitirul" prezentului pentru a-i vedea pe cei care cu adevarat au ales sa moara, liberi de constrangerile si mizeriile lumii moderne! Odata cu generatia trecuta, n-a trecut in uitare si in nefiinta spiritul de sacrificiu. A fost preluat, si manifestat ca atare, intr-o alta forma decat cea din trecut. Pentru ca acum, valorile spirituale si inaltatoare, care pot motiva puternic insasi sacrificiul vietii, sunt in alt fel atacate si ingropate de civilizatia perversa a prezentului. Sa comparam...
La bunicii nostri a venit candva Securitatea. I-a luat din case, i-a tarat in beciuri, i-a batut. I-a judecat si i-a condamnat. I-a trimis in inchisoari, iar pe unii i-a ucis acolo, incat nici azi nu li se mai gaseste mormantul. Cei care au scapat s-au intors la ceea ce a mai ramas din casele lor cu sufletele schilodite. Martiri printre cei vii, abia tarandu-si existenta, luptandu-se cu cosmarul trecutului, cu blestemul si greutatile prezentului, ei (si sacrificiul lor) au fost pilonul care a sustinut "tranzitia" sentimentelor sanatoase, de acest fel, catre ziua de azi. Radacinile plantate atunci au dat roade! Dar gustul dulce-amarui al "fructului" nu place oricui. Astazi, "spectacolul vietii" are alti regizori, alti actori, chiar daca subiectul e acelasi. Astazi nu mai vine Securitatea, nu te mai bate nimeni in beciuri, si nu te mai declara nimeni, oficial, "dusman al poporului". Si totusi, unii am ales calea "pierzaniei" de ieri! Nu pentru a culege din asta ceva... Nu pentru un castig. Ci pentru a perpetua "tranzitia" spiritului de sacrificiu spre mereu noua generatie. N-am facut caz de toate minciunile si falsurile facute de politie si de parchet, de instantele de judecata, pentru a se ajunge la condamnarea si incarcerarea mea. Asa cum, in trecut, nici EI nu-si strigau suferinta. Daca o stii tu, si Dumnezeu, atunci la ce sa mai faci spectacol din asta? Mergi inainte! Iti traiesti visul, cu credinta neclatinata de vremuri, cu curaj, implinindu-ti idealul! Uita-te cu luare aminte la detinutii de constiinta de ieri, si invata sa-i citesti cu inteligenta pe detinutii de constiinta de azi! Pentru ca, Ioana, merita sa-ti cladesti un castel de visuri pe suferinta noastra, si nici nu te costa (pe tine) nimic!! Copiii mei sunt cei care au suferit, dar tot ei vor ridica si generatia mea de maine. Pentru mine a meritat! Nu-ti dau vreun sfat (Doamne-fereste!), si nici macar nu-ti cer sa ma crezi. Doar noi, "criminalii" de ieri si de azi, ne putem recunoaste si cunoaste fara cuvinte! Si o facem in tacere... Cu respect,

Cornel SABOU

Ce vor baimarenii?

Se incinge atmosfera electorala in Baia Mare. Candidati, partide, finantatori, ziaristi calculeaza sanse, variante pentru postul de primar al municipiului. Se fac strategii. Se spera, poate nu fara temei, intr-o schimbare!
Pe strada... Lumea discuta. Fara patima di-nainte, cand sotul divorta de sotie pentru ca aceasta vroia sa voteze cu Petre Roman, dar cu interes si - observ eu - cu mai multa maturitate. Cred ca, spre diferenta de trecut, acum baimareanul stie ce vrea! Si nu ma refer la galetile, alimentele si pungile care poate se vor da in campanie. Am impresia ca acum, baimareanul, face altfel diferenta. In alegerile trecute, Cristian Anghel castiga detasat pentru ca nu prea avea adversari de calibru, iar cei care-l infruntau vorbeau in gol, departe de interesele imediate si concrete pe care le avea, justificat, electoratul. Pentru ca ("descoperire" epocala!) are si electoratul interese, nu doar politicianul!
Candidatii din trecut erau "judecati" prin comparatie cu Anghel. Intrebarea frecventa era simpla totodata: "E mai bun ca Anghel?" De la raspunsul acesta pleca votul. Votul baimareanului. Acum, Anghel nu mai este in peisaj. Nu mai candideaza. Probabil nici nu se va implica in campanie, sau o va face intr-un mod mai rezervat. El stie ca are inca un serios capital de imagine pe care condamnarea la inchisoare nu a reusit sa-l zdruncine chiar asa de tare cum au vrut dusmanii sai. Peste doi-trei ani va expira si perioada de interdictie pe care o are fostul primar de a mai candida. Si atunci el ar putea reveni in prim-planul vietii politice. Cu sansele intacte! Cu conditia sa nu-si distruga in prezent aceste sanse. Dar Anghel este prea matur ca sa greseasca tocmai acum...

Spuneam ca acum, baimarenii, gandesc altfel. Eu simt si vad asta. Nu au o sensibilitate crescuta fata de vreun candidat sau altul. Nu sunt "cumparati" cu promisiuni desarte. Nu sunt vanduti. Sunt mai rezervati. Si interesati totodata. Pentru ca azi, toata lumea intelege mult mai bine care este miza. Care sunt avantajele. Ce-ti poate aduce un primar bun, sau ce-ti poate lua. Cred ca azi, baimareanul apreciaza mult mai mult sinceritatea si inteligenta. Decenta, dar si spiritul bataios, acid. Nimeni nu vrea un papa-lapte la comanda. Baimareanul nu vrea un arogant, pentru ca el stie ca pe strada se vor intalni cu alesul. Nu vrea un infumurat. Pentru ca la primar trebuie sa ai acces mai des. Trebuie sa te primeasca, sa te asculte si apoi sa te inteleaga. Daca primarul ti-a inteles "problema", aceasta e deja aproape rezolvata. Baimareanul simte cand este prostit, cand este mintit sau inselat. Multi ani a mers pe mana lui Anghel pentru ca Anghel nu i-a dus de nas, nu i-a luat de prosti. Stacheta pe care a ridicat-o fostul primar este la o inaltime la care trebuie sa se ridice acum si ceilalti candidati. Faptul ca Anghel a condus 17 ani acest municipiu este o emblema care, fara discutie, il recomanda si pe BAIMAREAN! Cu toata condamnarea suferita... Caci, intr-un fel, VOTUL sau a fost condamnat si incarcerat atunci cand Anghel a pasit in spatele gratiilor. Baimareanul nu se simte rusinat pentru ca si-a vazut primarul la puscarie. Pentru ca, prin toata prestatia sa publica, Anghel i-a onorat si aparat!

Candidatii trebuie sa inteleaga... In filmul "300", care reflecta sacrificiul celor trei sute de spartani la Termopile, vine la un moment dat un sol persian in Sparta si cere capitularea orasului-stat. "Sunteti in fata unui milion de soldati, nu aveti nici o sansa. Inchinati-va regelui nostru si veti avea liniste si pace" spunea solul. Sparta a refuzat inchinarea, preferand mai degraba moartea. De ce au refuzat ei linistea si au preferat razboiul sinucigas? Raspunsul sefului spartan a fost simplu... Pentru ca: "This is SPARTA!" Celor "inteligenti", acest avertisment trebuia sa le spune multe. Spartanii au murit, dar au invins. Peste secole, faptele lor au ramas in istorie ca un simbol de sacrifiu pentru o idee. Ideea era orasul lor, statul lor, viata lor, familiile lor, onoarea lor!

Anghel a cazut, "murind" o perioada, dar el de fapt a invins! Fara sa fie spartan. El e mai baimarean decat multi nascuti aici. Si a lasat in spate o legenda care vorbeste despre sacrificiul sau "modest". Legenda impune o continuitate in acelasi spirit de curaj si sacrificiu. In aceiasi idee. De a apara orasul nostru, familiile care il compun, viata noastra reala si ONOAREA ranita de o condamnare penala. Baia Mare va renaste indiferent care va fi primarul ales. Pentru ca a fost aparat in fata "atacurilor" venite peste ani din partea incompetentilor care se visau primari. A fost aparat de un om de onoare, de caracter, si de sacrificiu! Asa ca, aveti grija stimati candidati! Veniti si calcati acum pe un teren "minat", pe asteptari inalte si pe o legenda care deja traieste in mentalul nostru colectiv, local. Daca nu intelegeti asta, atunci veti "muri" fara sa va planga nimeni!!! Pentru ca, sa nu uitati asta, AICI E BAIA MARE!!!

Cornel SABOU

Razie la puscarie

In cursul zilei de ieri a avut loc la Penitenciarul Baia Mare o "razie" a mascatilor! Trupele de interventie din trei puscarii au fost aduse la Baia Mare pentru a efectua cea mai mare perchezitie din istoria unitatii, in vederea depistarii obiectelor interzise pe care le poseda detinutii. Actiunea, de o amploare fara precedent, s-a soldat cu un succes relativ. Au fost descoperitre cateva telefoane mobile, dar - in schimb - au fost efectiv distruse mai multe camere de detentie.

Probabil efectuata la initiativa administratiei centrale a ANP, actiunea de perchezitie a avut drept scop curatirea penitenciarului de telefoane mobile. In acest scop, atat pe sectia deschisi cat si pe "blocul" cu regim semideschis, detinutii au fost scosi in curte cu tot bagajul personal, perchezitia avand loc concomitent in toate camerele de detentie. Mascatii au patruns in camere devastand tot interiorul ca sa gaseasca ascunzatorile pe care le folosesc persoanele private de libertate. Uneori, actiunile de distrugere nu au adus si "recolta" la care se asteptau cei cu prea multi muschi si mintea relaxata! Astfel, am fost informat ca in camera 13, de exemplu, au fost distrusi toti peretii, sparta gresia si faianta, rasturnate toate paturile fara ca mascatii sa gaseasca ceva interzis! Totodata, camerele su fost "sparte" si in sens figurativ. Adica, mai multi detinuti au fost mutati cu forta dintr-o camera in alta, probabil in baza unei "scheme" gandite profund de comandamentul unitatii.

Intr-un fel, actiunea de ieri era necesara. Directorul Horia Chis nu mai putea (sau nu dorea?) sa stapaneasca "afacerea" telefoanelor mobile din unitate. Desi eu am scris despre acest subiect inca de cand eram inchis acolo, acesta a refuzat sa ia masurile necesare pentru stoparea traficului cu telefoane mobile. Acum, actiunea a vizat mediul detinutilor, dar daca toata "campania" se limiteaza la confiscari de acest gen, atunci ANP nu face decat sa-i imbogateasca din nou pe afaceristii cu grad de ofiter care se ocupa de gestionarea "situatiei". De maine incepand, acestia vor umple din nou puscaria de telefoane mobile, incasand aceleasi sume si primind aceleasi avantaje ca inainte! Din nou singurele "victime" raman detinutii "fraieri" care cumpara telefoanele mobile de la ofiteri, si pe care apoi la pierd la perchezitii. Cred ca se impune un asemenea tip de perchezitie (cu sau fara masca) si in birourile ofiterilor superiori, incepand chiar cu biroul domnului director! Cred ca dl Horia Chis ar trebui sa raspunda de ce nu a luat pana acum nici o masura impotriva celor care gestioneaza afacerea telefoanelor mobile din unitate, si pe care domnia sa ii cunoaste foarte bine, unii fiindu-i prieteni de distractie. Cred ca ar trebui ca ANP sa se implice mai mult pentru a clarifica aceste probleme. Eu stau oricand la dispozitie inspectorilor cu detalii relevante despre gradul de coruptie din unitate, si cred ca actiunea de "curatenie" trebuie sa inceapa chiar de la dl Horia Chis!

Cornel SABOU

Felicitari Traian Basescu!

Trebuie sa recunosc faptul ca NU ma asteptam de la presedintele Traian Basescu la o atitudine echilibrata in problema razboiului din Libia! Am crezut ca va sari si el, ca lupii la prada, sa se dea "mare" si "viteaz" impotriva amaratilor din Libia, sa mobilizeze armata romana infometata, si sa trimita pe continentul african un pluton de femei-soldat care apoi, dupa terminarea razboiului, sa se intoarca gravide pe plaiuri mioritice. Eram curios sa vad doar daca va risca sa trimita si celebrele MIG-uri 21 Lancer la vreo baza NATO din zona. Basescu, insa, m-a surprins recunoscand ca avioanele noastre n-ar putea nici macar sa zboare pana in Italia, daramite sa lupte in Libia!

Dincolo de glume, Traian Basescu a impus, prin atitudinea sa, echilibru, maturitate si inteligenta in problema libiana. Din punct de vedere legal, ca parteneri NATO, nu putem merge intr-un razboi de capul nostru. Pe de alta parte, insa, NATO nu este un organism politic, ci doar bratul armat al unei aliante politice europene. Decizia de participare la un razboi trebuie sa fie una politica, iar o astfel de decizie trebuie luata dupa ce presedintii statelor europene din alianta se consulta pentru a-si compara si echilibra interesele nationale in zona de conflict. La ora aceasta, din pacate, Romania nu prea mai are "interese externe" demne de mentionat. Dupa ce ani de zile am avut ca UNIC obiectiv extern ADERAREA la U.E. sau NATO, odata intrati in aceste organisme am ramas "saraci" in obiective externe. Nu jucam nici un rol pe scena politica a lumii!

Plecand de la aceasta realitate, ar fi fost deplasat din partea noastra sa participam la un razboi doar de dragul de a fi acolo, bagatori in seama! Desigur, daca NATO va fi solicitata sa intervina in conflict, Romania va avea partea ei de contributie, daca nu in planul unei interventii armate (ne lipseste dotarea corespunzatoare) atunci macar pe partea umanitara, de asistenta medicala sau, de ce nu, informativa!

Am remarcat, pe de alta parte, discursul jenant al unor lideri politici (sau de opinie) din tara noastra care considerau ca guvernul trebuie sa se implice imediat in acest razboi! Ca aliat de conjunctura, de data aceasta al Frantei. O insailare aiurita de argumente cinice! Din fericire, in acest moment, nu sunt la conducerea treburilor tarii toti jucatorii de table pe care-i are politica romaneasca!

Sunt un jurnalist independent... Acest statut imi permite sa evidentiez in egala masura aspectele pe care le consider pozitive sau negative din viata publica a oamenilor politici. De aceasta data ma simt OBLIGAT de constiinta mea sa-l felicit pe Traian Basescu pentru rezerva sanatoasa in care s-a asezat, tratand cu seriozitate si responsabilitate (ne)implicarea Romaniei in razboiul din Libia! Sa fie intr-un ceas bun! Pe curand...

Cornel SABOU

Puscaria a uitat sa deschida usile

Primesc din nou semnale din mediul persoanelor private de libertate din Penitenciarul Baia Mare in legatura cu faptul ca administratia nu respecta drepturile specifice ale detinutilor, pentru regimul "semi-deschis". Astfel, desi legile si regulamentele detentiei OBLIGA administratia sa tina deschise usile camerelor de detentie pe timp de zi, in prezent usile camerelor sunt inchise aproape toata ziua! Ce inseamna asta?

Detentia, in Romania, este reglementata dupa modelul european al separarii detinutilor in functie de regimul de executare a pedepsei, regim care este stabilit din 6 in 6 luni de o comisie speciala. Diferenta majora intre regimul "inchis" si cel "semi-deschis" este tocmai faptul ca la regimul mai favorabil camerele de detentie TREBUIE sa aiba usile deschise pe tot parcursul zilei, cu exceptia perioadei in care se serveste masa de pranz. Acest fapt da posibilitatea detinutilor sa se deplaseze "liberi" dintr-o camera in alta. Odata ce usile sunt inchise, regimul semi-deschis nu prea se mai diferentiaza de regimul inchis.

Din pacate, in Penitenciarul Baia Mare nu se pune prea mult pret pe aceste prevederi legale. Cadrele se declara "stresate" de miscarea continua a detinutilor dintr-o camera in alta, motiv pentru care au ales sa rezolve "problema" intr-o maniera originala si ilegala: au inchis usile! Au transformat astfel, puscaria Baia Mare din unitate cu regim "semi-deschis" (asa cum figureaza in acte) intr-una cu regim inchis (asa cum e in realitate).

Solicit pe aceasta cale ofiterilor de la conducerea unitatii, dlui director Horia Chis, sa ia masuri urgente pentru adaptarea programului de "usi deschise" conform cu cerintele legii! Aceasta facilitate este poate cel mai important stimulent pentru detinutii de la regimul inchis care spera sa ajunga intr-o zi la regimul semi-deschis, si din acest motiv isi adapteaza tot comportamentul pentru a corespunde prevederilor legale. Daca detinutii pot sa respecte legea in puscarie, atunci TREBUIE sa puteti si dvs, stimati ofiteri! Pentru stresul pe care-l invocati, din cate stiu eu, luati si spor la salariu! Pe de alta parte, dle Horia Chis, in biroul dvs nu e stres deloc! Tot din cate stiu eu... Va relaxati fara grija, si uitati de drepturile persoanelor private de libertate. Nu uitati, in schimb, sa interziceti accesul presei la documentarea unor subiecte sociale. Mai vorbim pe tema asta, va promit! Pe curand...

Cornel SABOU

Editorial-Politica externa: Gaddafi va sfarsi executat!

Era revolutiilor a inceput acum mai bine de 20 de ani. Atunci s-a prabusit blocul statelor comuniste din Europa. Liderii comunisti din Polonia, Bulgaria, Ungaria si chiar URSS au acceptat schimbarea, si au supravietuit pentru a-si vedea statele cum intra in capitalism. Liderii din Romania si Iugoslavia au fost singurii care s-au opus schimbarii! Ei au fost executati! Nicolae Ceausescu a sfarsit impuscat la Targoviste de cei care au preluat puterea in Romania, dupa ce mai intai a fost pus sub acuzare intr-un proces fictiv. Liderul sarb, Slobodan Milosevic, a rezistat mai mult, dar a trebuit sa vada cum statul sau se dezintegreaza treptat, apoi, cand s-a pus problema demiterii sale a ridicat armele. A sfarsit prizonier, dus in celula la Haga, unde a murit in conditii misterioase.

Dupa 10 ani de la aceste evenimente a avut loc "actul terorist" de la World Trade Center, din New York. A fost motivul de care s-au folosit americanii ca sa declanseze alte revolutii (numite "razboaie antiteroriste") in Afganistan si Irak. In ambele tari, liderii s-au opus, si si-au aparat functiile cu arma in mana. Talibanii au fost ucisi pe capete, iar Saddam Hussein a sfarsit prizonier. A fost judecat, condamnat la moarte, si executat de noua putere irakiana!

Dupa alti 10 ani, in 2010-2011, ne "lovim" de o noua serie de revolutii. De aceasta data in Africa de nord, si in Orientul apropiat. La fel ca in momentul caderii comunismului, liderii care au inteles sa se retraga pot trai linistiti. Cei care se opun vor fi executati. Deocamdata, singurul care pare sa se opuna (dupa modelul Ceausescu, Milosevici, talibanii si Saddam) e Gaddafi. Mie unul mi-e clara soarta care i se pregateste. Gaddafi va sfarsi la fel ca si cei care au ales sa isi apere functiile cu arma in mana: va fii ucis! EXECUTAT! Poate tot dupa un simulacru de proces. Poate il vor judeca "ai lui", sau poate va fi dus la Haga si va muri tot de o boala veche, dar noua! Metoda e deja veche. Ma mir ca liderul libian n-a avut in jurul sau minti suficient de luminate care sa-l fi pus in garda.

Toate aceste evenimente, derulate pe parcursul catorva decenii, ne pot duce cu gandul la faptul ca istoria prezentului nu mai este intamplatoare, ci este rezultanta unei vointe. "Vointa" devine fapta atunci cand se declanseaza brusc "evenimentele". Dintr-o data, lideri care aveau credit deschis la toate guvernele lumii devin "pericol public", "dictatori", "criminali", sunt arestati si executati. Daca pentru asta e nevoie sa mobilizezi armate intregi, ONU, Consiliul de Securitate etc, nu e nici o problema. Institutiile se mobilizeaza. Daca uneori acestea nu raspund la comanda (cum a fost in cazul Irakului) nu e o problema. SUA pot face singure un razboi, eventual in alianta cu... Romania!

Sigur, faptul ca mai sunt lideri care se opun acestor schimbari ma duce cu gandul la ideea ca nu toate "cartile" sunt jucate. De asemenea, inregistram multe alte acte de "independenta", de neutralitate din partea unor tari sau lideri care nu inteleg tot acest joc mondial cu focul. Forta militara a SUA (sustinuta neconditionat de Marea Britanie) intimideaza suficient de mult pentru a nu se inregistra proteste marcante. Ramane pentru mine un "mister" atitudinea extrem de rezervata a Rusiei in toate aceste probleme internationale. Rusia a facut o singura data o demonstratie de forta, atunci cand "Revolutia" de tip american s-a apropiat prea tare de granitile rusesti, in Georgia. Atunci, armata rusa a demonstrat ca in cateva ore poate distruge complet un inamic sustinut de SUA! Cred ca in planul politicii mondiale Rusia ar putea oferi mult mai mult! Desigur, nu in termenii vechi, comunisti, ci in ideea noua, europeana, moderna a dezvoltarii societatii. Dar Rusia tace! Si accepta tot! Vom mai vorbi insa despre asta....

Asadar, mai devreme sau mai tarziu, Gaddafi va muri executat! Aceasta este soarta care il asteapta! Ce ar putea schimba acest destin? Nu pot sa-mi dau seama acum... Militar, Libia nu se poate opune unei invazii, cum n-a putut nici Irakul lui Saddam, care era mult mai bine inarmat. Singura sa sansa ar fi o solidarizare a lumii musulmane, dar aceasta este deja dezbinata de conflicte religioase interne si externe. Lumea continua sa "evolueze"...Spre ce? Noi, poate, nu vom apuca sa vedem "destinatia", dar cu siguranta vom simti ca nu mai traim in aceiasi lume ca si cea de "ieri"! Pe curand...

Cornel SABOU

BOLERO-RAVEL

La puscarie, unii muncesc, altii sunt premiati

Primesc informatii din Penitenciarul Baia Mare cum ca, in ultima vreme, administratia scoate la munca tot mai multi detinuti. Cel putin, de pe sectia "deschisi" TOATE persoanele private de libertate au fost trimise la munca, formandu-se astfel doua noi brigazi. Una, in care au fost selectati detinutii de prin partea locului (baimareni, maramureseni) va lucra la gradina unitatii, iar cealalta (formata din detinuti veniti de prin alte zone ale tarii) va lucra in oras, la curatirea zonelor verzi, sub "mandatul" firmei Drusal. Selectia diferentiata este justificata de faptul ca oamenii inchisi care sunt din zona nu vor sa fie vazuti prin oras, lucrand la Drusal, de familie, cunostinte sau prieteni.

Munca aduce detinutilor un dublu castig. Pe de o parte, ei primesc "zile-castig", adica zile care se considera executate si care se scad din fractiunea de pedeapsa care trebuie executata, iar pe de alta parte, cei care lucreaza sub contractul altor firme primesc 40% din suma pe care firma o varsa, lunar, penitenciarului.

Pana acum, unitatea nu manifesta nici un interes pentru a crea detinutilor locuri de munca. Serviciul acesta, de "negociere" a contractelor cu firme locale, era (si este) condus de agentul Ionica Kardos, cadru asupra caruia planeaza mai multe suspiciuni de coruptie. Eu cunosc cel putin doua cazuri in care Kardos a refuzat ofertele unor firme ce-si doreau sa angajeze toata forta de munca disponibila pe sectia "deschisi". Firmele au fost refuzate pentru ca nu ii ofereau lui Kardos bonusuri sau castiguri suplimentare fata de sumele necesare pentru plata detinutilor cu salariul minim, asa cum zice legea. In alte cazuri, cand o firma a acceptat sa plateasca lunar pentru un detinut vreo 12-13 milioane lei vechi, Kardos a acceptat, apoi, dupa incasarea banilor si-a "tras" un premiu de 50 milioane lei!

Cam asta era ideea in care se lucra pana acum la Penitenciarul Baia Mare. De aceea imi pare surprinzatoare ideea, noua, de a pune la munca toata forta de munca disponibila. Sunt sigur ca decizia a fost impusa de la centru, de la ANP, deoarece penitenciarul baimarean isi castigase in timp renumele de puscarie in care NIMENI (nici cadre, nici detinuti) nu munceste nimic!

Sunt curios sa aflu care vor fi noile chichite pe care le va gasi agentul Ionica Kardos pentru a-si trage inca un premiu consistent, mai ales ca omul n-are nici o grija atata vreme cat in toate aceste activitati suspecte de coruptie este protejat neconditionat de actualul director Horia Chis. Va urma... Pe curand...

Cornel SABOU

Gaddafi vs Restul Lumii

Vreau sa scriu putin despre evenimentele din Libia. Acolo, un dictator, isi asupreste propriul popor. Nu de acum, nu de ieri, ci de decenii. Lumea occidentala parca n-a bagat in seama toata aceasta situatie, pana acum. Dintr-o data, pornind de la tulburarile interne din ultima perioada, occidentalii au decis sa intervina! Sa-si trimita fortele eriene deasupra Libiei pentru a "proteja" (cica) poporul, civilii! As vrea sa vad opiniile voastre pe aceasta tema, a interventiei militare straine in conflictul intern din Libia. Este interventia straina justificata, sau este vorba de un act de agresiune asupra unui stat independent? Argumente par a fi in ambele variante...
Occidentalii sustin ca nu mai pot sa asiste pasiv la modul in care Gaddafi isi ucide propriul popor, folosind pentru asta propria armata. Ca Gaddafi ar trebui sa plece de la putere daca poporul vrea asta. Si pentru ca nu o face, ei trebuie sa intervina pe cale militara...
Gaddafi sustine ca interventia militara externa este un act "barbar", o agresiune impotriva unui stat independent, cu care - pana acum - occidentalii au facut multe afaceri. Sustine ca tulburarile interne sunt din cauza manipularilor Al Qaeda. El nu spune ca se lupta cu poporul, ci cu militiile inarmate ale rebelilor...
Cam astea ar fi, pe scurt, argumentele. Ce parere aveti voi?

Eu raman la convingerea ca RAZBOIUL este, intotdeauna, ULTIMA varianta! Este varianta care va fi folosita doar cand TOATE celelalte variante de rezolvarea a "problemei" au fost folosite fara succes. Pe de alta parte, nu toate problemele lumii au ca posibila rezolvarea varianta razboiului! Nu e suficient sa ai cele mai bune arme ca sa ucizi pe toata lumea care nu adera la valorile tale! Uneori, pe unii mai trebuie sa-i lasi in pace, sa traiasca exact cum vor. Ce treaba am eu daca "ismail" vrea sa doarma in cort? De ce trebuie musai sa-l bag eu in bloc? Pentru ca asta zic eu ca e civilizatie? Apoi, cum ramane cu cazul "David Koresh"? Cetateanul american care a fost atacat cu armata in propria casa pentru ca isi facuse un "cult" care nu era acceptat de autoritati. Si pentru ca membrii cultului au hotarat sa-l apere pe David Koresh s-a iscat un razboi adevarat, in care armata (cu tancuri si soldati) au asediat mai multe zile resedinta americanului. Iata, deci, un caz "Koresh" extins la scara intregii Libii! Grupuri inarmate de rebeli au inlaturat prin forta puterea guvernamentala (si, ca ne place sau nu, LEGALA) si au "cucerit" mai multe localitati. Guvernul a luat masuri si a trimis armata sa restabileasca ordinea. S-a ajuns la lupte adevarate, care au fost percepute de Occident ca fiind lupte cu propriul popor...

Astept sa va spuneti parerea despre acest conflict... Pe curand...

Cornel SABOU

Colaboratori pentru "Viata MM"

In vederea re-editarii ziarului meu, "Viata Maramuresului", am declansat procedura de selectie a viitorilor colaboratori sau angajati. Astfel, cei care doresc sa lucreze alaturi de mine la acest proiect sunt rugati sa-mi trimita mail cu CV complet si scrisoare de intentie.

Activitatile necesare pregatirilor imi vor lua cam 30 de zile de la publicarea acestui anunt, termen dupa care ziarul poate aparea pe piata. In acest interval de timp doresc sa selectez un numar suficient de colaboratori cu care sa editez in conditii de maxima calitate acest ziar.

"Viata Maramuresului" va aduce o nota originala in mass-media locala. Construit pe ideea unui "dosar" de presa, cu subiecte dezbatute pe larg, cu investigatii amanuntite ale vietii economice, sociale si politice, ziarul va fi integrat in comunitate si in realitate.

De asemenea, am luat in calcul si posibilitatea de a colabora cu ziaristi care au deja experienta.

Adresa la care pot primi mailuri cu CV si scrisoare de intentie: cornelsabou@yahoo.com
tel: 0755899181

Dassault Rafale

Franta a declansat activitati aeriene de supraveghere a sptiului aerian libian. Primele avioane trimise in spatiul aerian al Libiei au fost model "Dassault Rafale". Iata, in continuare, cateva specificatii tehnice ale acestui avion...

Dassault Rafale

Dassault Rafale este un avion francez multi-rol (vanatoare si bombardament) proiectat şi construit de Dassault Aviation . Introdus în anul 2000, Rafale este produs atât pentru a decola de pe baze terestre, cat si de pe portavioane. Acesta a fost, de asemenea, comercializat pentru export în mai multe ţări.

Dezvoltare

La mijlocul anilor 1970, atât Armée de l'Air (Ministerul Aerului) cat şi Aéronavale (Ministerul Marinei) au cerut (Marina cu mai multa insistenta) o nouă generaţie de avioane de lupta, în principal pentru a înlocui SEPECAT Jaguars şi F-8 Crusaders, iar cerinţele lor au fost suficient de asemanatoare pentru a fi îmbinate într-un singur proiect. În 1983, Franţa a atribuit un contract firmei Dassault pentru două "Avion de Combat" experimentale (ACX). Naţiunile europene (Germania, Franţa, Italia, Spania şi Regatul Unit) au convenit să dezvolte în comun un avion de lupta nou, la începutul anilor 1980. Dezacordurile asupra dimensiunii şi conducerii proiectului au condus Franţa pe un alt drum de cercetare, în 1985. Asa se face ca Franţa a dezvoltat Rafale (avioane mai mici), în timp ce celelalte naţiuni au dezvoltat ceea ce s-a numit mai târziu Eurofighter Typhoon .

Un prototip Rafale a fost lansat la sfârşitul anului 1985 şi a făcut primul zbor la 4 iulie 1986. A fost dezvoltat Motorul M88 SNECMA, dar acesta nu a fost considerat suficient de potrivit , astfel încât prototipul a zburat cu motor "General Electric F404-GE-400", aşa cum este folosit pe F/A-18 Hornet . Primele comenzi de producţie au fost lansate în 1988.

Trei versiuni ale Rafale au fost în ordinea de producţie iniţială:

* Rafale C (Chasseur) un pilot, pentru AdA ( Armée de l'Air , French Air Force)
* Rafale B (Biplace) doi piloti, pentru AdA
* Rafale M (Marine) un pilot, carrier fighter, pentru "Aéronavale"

Prototipul Rafale C a zburat în 1991, primul dintre cele două prototipuri Rafale M zburat mai târziu în acel an. Prototipul Rafale B a zburat la începutul anului 1993, iar al doilea Rafale, prototipul M, a zburat mai târziu în acel an. Studiile de catapultare au fost iniţial efectuat între 13 iulie şi 23 august 1992 la NAS Lakehurst , în New Jersey , Statele Unite ale Americii şi NAS Patuxent River , Maryland , Statele Unite ale Americii, pentru ca Franta nu a avut nici pe uscat instalaţiile de testare. Aeronava a efectuat apoi studiile la bordul transportatorul FS Foch .

Iniţial, B Rafale trebuia sa fie doar avion de antrenament, dar experiența războaielor din Golf şi din Kosovo a arătat că inca un membru al echipajului este de nepreţuit în misiuni de recunoaștere și, prin urmare, au fost comandate mai multe B Rafale, cu doua locuri, fiind înlocuite modelele C Rafale. 60% din aeronave vor fi cu doua locuri.

Forţele franceze au comandat 294 de Ráfales. Pentru Air Force - 60, iar pentru Marina - 234. Până în prezent, 120 de Ráfales au fost comandate în mod oficial. Acestea sunt livrate în trei loturi separate, cea mai recentă fiind din decembrie 2004, pentru 59 Ráfales.

Versiunea marina are prioritate. Intra in serviciu la 4 decembrie 2000. Unitatea angajata pe Charles de Gaulle în 2002, devine complet operaţionala la 25 iunie 2004, în urma unei evaluări operaţionale extinse, care a inclus zbor escorta limitat şi misiuni petrolier în sprijinul Operaţiei Enduring Freedom peste Afganistan .

Armee de l'Air a primit primele trei Rafale Bs (la standardele F2), la sfârşitul lunii decembrie 2004. Acestea au mers la Centre d'Experienţe Militaires Aériennes (CEAM), la Mont-de-Marsan pentru evaluarea operaţionala

Costurile

Costul total al programului, începând cu anul 2008, este de aproximativ 39.6 miliarde euro, ceea ce se traduce la un cost program unitar de aproximativ 138.5 milioane € pe bucata. Preţul unitar flyaway din 2008 este de € 64 milioane de euro pentru versiunea C (Air Force), şi € 70 milioane de euro pentru versiunea Marinei.

Costul total, începând din 2011, a fost estimat la 53 miliarde €.
Caracteristici generale

* Echipaj: 1-2
* Lungime: 15.27 m (50.1 ft)
* Anvergura : 10.80 m (35,4 ft)
* Înălţime: 5.34 m (17,5 ft)
* Wing Zona: 45.7 m² (492 ft ²)
* Greutate gol : 9,500 kg (C), 9,770 kg (B), [73] 10,196 kg (M) ()
* Greutate încărcat: 14,016 kg (30,900 lb)
* Greutate maximă la decolare : 24,500 kg (C / D), 22,200 kg (M) [74] (54,000 lb)
* Motopropulsor: 2 × Snecma M88 -2 turboreactoare cu flux dublu

performanţe

* Viteza maximă :
o altitudine mare: Mach 2 (2390 kilometri pe oră)
o altitudine joasă: 1390 kilometri pe oră
* Distanta: 3700 km
* Raza Combat: 1852 km în misiune .
* Plafonul: 16.800 m (55000 ft)
* Rata de urcare: 304.8 m/s

Armament

* Tun: 1 × 30 mm (1,18 in) Giat 30 / 719B cu 125 cartuse
* Hardpoints :
- 14 Pentru Armée de l'Air (Rafale B, C),
- 13 pentru Aéronavale (Rafale M)
cu o capacitate de 9500 kg (21,000 lb ) exterior
* Rachete:
o Aer-aer:
+ MICA IR/EM
+ Magic II
+ MBDA Meteor
o Aer-sol:
+ MBDA Apache
+ SCALP EG
+ AASM
+ GBU-12 Paveway II
+ AM 39 Exocet
+ ASMP-A nuclear missile
* Altele:
o Thales Damocles targeting pod
o RECO NG reconnaissance pod
o până la 5 rezervoare atasate

Avionica

* Thales RBE2 radar
* Thales SPECTRA sistem de razboi electronic.
* Thales/SAGEM OSF ( Optronique Secteur Frontal ) infrared search and track system.