Interviu realizat de Daniel Todoran...
Ascultand Radio Romania Cultural, am aflat ca Alexandru Tomescu se va confrunta vineri, 1 aprilie, la Sala Radio, cu o adevarata provocare repertoriala. Abordarea in aceeasi seara a celor doua opusuri concertante dedicate de Prokofiev viorii este un autentic tur de forta, iar satisfactia estetica a publicului prezent va fi pe masura. La pupitrul Orchestrei Nationale Radio se va afla din nou dirijorul Jin Wang, un artist care are la activ peste 600 de concerte sustinute alaturi de orchestre europene cunoscute precum cele din Copenhaga, Stockholm, Berlin, Filarmonica Regala din Liverpool, Orchestra Filarmonica Toscanini, Orchestra Simfonica din Praga, filarmonicile din Helsinki, Bergen, Taiwan, China, Singapore, Coreea sau Japonia. Biletele pentru concertul de vineri se gasesc la Casa de Bilete a Salii Radio si in reteaua Eventim.
Alexandru Tomescu este cunoscut si pentru gestul sau nobil, donand onorariul primit de la Gold Corporation catre ong-ul Salvati Rosia Montana.
Daniel Todoran-Rares: Am observat ca ai acordat multe interviuri. Le-am citit pe toate. Este ceva ceea ce le-au scapat jurnalistilor?
Alexandru Tomescu: Cred ca intotdeauna dupa un interviu raman inca multe lucruri de spus. De aceea este interesant sa intalnesc mereu alti jurnalisti, alte personalitati si alte curiozitati.
Daniel Todoran-Rares: Atitudinea civica se impaca bine cu munca de muzician? Cand te uiti in jurul tau, ai senzatia ca ceva te deranjeaza? Despre ce este vorba? Cum protesteaza un violonist?
Alexandru Tomescu: Pentru mine muzica este o arta care ma apropie de oameni, o modalitate de comunicare a unor sentimente si trairi extrem de intense, trairi ce nu pot fi transmise prin cuvinte. Prin urmare, este o consecinta fireasca sa ma simt implicat, sa-mi pese. Este vorba despre oamenii pe care poate nu ii cunosc personal, dar ajung sa le cunosc sufletul prin intermediul muzicii. De aceea este normal sa-mi pese de ceea ce se intampla cu oamenii din jurul meu. Nu ma deranjeaza atitudinile transante pro sau contra unui subiect; indiferenta insa este dezarmanta fiindca ea este dovada ultima a descurajarii, a sentimentului de inutilitate la nivel individual.
Cred ca fiecare dintre noi poate sprijini o cauza, o idee, o persoana, facand ceea ce stim mai bine. In cazul meu este vorba despre a canta la vioara. Cantand in cele mai neasteptate locuri am putut sa sprijin cauze in care cred: salvarea patrimoniului arhitectural al Bucurestiului (concertul din strada Visarion), educarea tinerilor in spiritul ecologic (concertul din padurea Orheiul Bistritei), strangerea de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din Romania (concertul de la Metrou) si altele. Daca fiecare dintre noi si-ar pune talentul in slujba unei idei in care crede, atunci lucrurile chiar ar incepe sa prinda viata.
Daniel Todoran-Rares: Ce crezi ca inseamna muzica clasica pt romanul de rand?
Alexandru Tomescu: De multe ori muzica clasica ramane o mare necunoscuta! De aceea rolul nostru, al artistilor interpreti este sa ridicam putin din acest val de mister. Muzica clasica nu trebuie sa ramana prizoniera salilor de concert. Ea este la ea acasa oriunde exista cineva care sa cante si altcineva care sa asculte. E atat de simplu!
Daniel Todoran-Rares: In urma cu un an ai declarat pt Adevarul ca "problema artei, a muzicii clasice in speta, este ca nu si-a schimbat politica de marketing. Poti detalia? Ai solutii?
Alexandru Tomescu: Este vorba despre modalitatea invechita, neschimbata de multe zeci de ani, in care majoritatea concertelor, evenimentelor culturale – este comunicata publicului. Daca nimic altceva nu s-ar fi schimbat intre timp, poate ca nu ar fi fost o problema majora. Insa lucrurile au evoluat foarte mult. Pentru a-si face auzita vocea in peisajul general institutiile de cultura ar trebui sa indrazneasca sa inoveze, sa fie creative, sa gandeasca pe termen lung, 10-20 de ani – la felul in care va arata publicul atunci.
Continuarea interviului AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu