duminică, 8 noiembrie 2015

Cheia e la Johannis

De cateva zile incoace urmaresc cu atentie nenumaratele discutii care au loc in societate pe marginea protestelor care se desfasoara in toata tara. Trebuie sa va spun ca sunt foarte dezamagit sa observ cum majoritatea celor invitati pe la televiziuni iau in derizoriu revendicarile strazii! La inceput am crezut ca acestia sunt pur si simplu prosti si nu inteleg! Apoi am inteles ca de fapt acestia sunt doar disperati! Se tem! Se tem sa nu isi piarda toate avantajele stranse de-a lungul anilor in si pe langa lumea asta politica mizerabila.

Am sa incerc, in cele ce urmeaza, sa fac o “traducere” a revendicarilor strazii pentru acesti indivizi care si-au vandut sufletul si si-au tradat constiinta…

Nu este drept sa ceri strazii solutii! Oamenii ies in strada din cauza disperarii in care au ajuns. Ei sunt nemultumiti. Primul lor strigat acesta este: nu mai vrem ceea ce ne-ati oferit de 25 de ani incoace! Vrem altceva! Punct! Daca am avea o clasa politica responsabila, aceasta ar trebui sa vina IMEDIAT cu altceva! Prin actiuni, nu prin vorbe. Demiteri, demisii, schimbari radicale de oameni si atitudini in administratia centrala si locala etc. Asta ar convinge. Dar clasa politica pe care o avem nu e nici competenta, nici interesata cu adevarat de o schimbare. De aceea nu vine cu actiuni concrete in spiritul nemultumirilor exprimate de strada. Vine doar cu vorbe, sedinte, planuri, promisiuni… Aceleasi prostii cu care ne-au plictisit de decenii…Lumea din strada observa asta si atunci vine cu un alt strigat: nu va mai vrem! Plecati! Sa vina altii! Aici e frumusetea extraordinara a miscarii stradale. Nu spune “venim noi” cum ar face-o un politician oportunist. Strada cere pur si simplu o schimbare. Nu ati putut sau nu ati vrut sa schimbati manierele, formele si fondul atunci plecati si lasati alti oameni, mai competenti, s-o faca! E simplu!

In acest moment, la acest punct, apare haita de “analisti”, ziaristi, formatori de opinie corupti, vanduti, lasi, incompetenti. Si ei raspund diversionist: “dar cine sa vina? Daca pleaca astia nu mai avem pe nimeni in loc!” Dupa care urmeaza diversiunea principala: “haideti voi! Sau propuneti nume!”. Acestia stiu ca orice ar raspunde strada la aceste provocari ar putea fi contestat cu “argumente”. Daca strada propune un nume vor sari imediat hienele sa-I compromita acestuia imaginea. Daca protestatarii se ofera ei sa conduca vor fi luati in batjocura pentru ca, vezi doamne, nu au experienta etc. Dar strada nu “pune botu”! Acestor lichele li s-a raspuns clar: “Sa vina altii. Atat. Nu noi. Noi avem meseriile noastre, avem scoala de facut, avem alt drum in viata.” Si gurile obisnuite sa pupe funduri de politicieni obositi au tacut…

Oameni buni, societatea romaneasca are valorile ei, adevarate, nu fabricate in laboratoare de diversionisti. Aceste valori, tocmai pentru ca sunt valori (!), nu ies la iveala prin metode boschetare! Nu se arunca spre putere, nu o vor cu orice pret. De altfel, un om cu adevarat valoros va astepta sa fie cautat, gasit si solicitat sa ocupe o functie publica sau sa conduca o ramura importanta a societatii. Ziaristii corupti tocmai in aceasta problema isi tradeaza incompetenta. Ei ar fi trebuit sa stie, sa cunoasca foarte bine care sunt toate valorile umane romanesti, din tara si strainatate. Intr-un asemenea moment, ziaristii ar fi trebuit sa vina si sa propuna nume, nu strada! In strada este, de exemplu, un student care e ocupat toata ziua cu studiul, sau o profesoara stresata sa ofere ce-I mai bun elevilor ei, un muncitor obosit zilnic de lucrul greu pentru bani marunti,o mama care se descurca foarte greu cu “bugetul” familiei etc. Natura meseriei jurnalistului l-ar obliga pe acesta sa fie foarte bine informat in legatura cu problemele societatii din care face parte si – deci – sa cunoasca foarte bine care sunt oamenii ce pot constitui repere sanatoase de munca, morala si caracter pentru popor. Acesti jurnalisti, insa, nu stiu nimic! Lumea lor e creata doar din politicienii acestia corupti pentru ca ei s-au invartit doar in cercul acestora sperand ca vor prinde ici-colo cateva firmituri de la masa lor! In rest habar n-au de realitatea strazii, de oamenii care au ales sa nu se compromita iesind in fata scenei politice. Analistii acestia nu au studiat niciodata cu adevarat societatea, de aceea habar n-au de valorile care zac nedescoperite peste tot in societate!

Pentru ca actuala clasa politica sa fie schimbata in totalitate nu e nevoie acum sa vina strada cu propuneri nominale. Ar fi suficient daca ar exista un cadru general propice pentru afirmarea competentei si profesionalismului. Si cadrul acesta general poate fi impus de presedinte. La Johannis e cheia! Un guvern competent, chiar cu slaba (sau fara!) sustinere parlamentara, dar cu mare impact emotional in randul maselor. Un astfel de Guvern ar curata in termen scurt sistemul pe directiile cele mai importante. Si ar da in mod concret un semnal de schimbare inspre bine. Pana anul viitor, acest Guvern ar putea crea cadrul general dorit pentru ca in alegeri sa se poata afirma oamenii de calitate, nu tot aceste jigodii comuniste! Dar ca sa avem acum un asemenea Guvern ar trebui ca Johannis sa se rupa de interesale clientelare, de ideea aceea “vreau guvernul meu” si sa se dedice cu adevarat… strazii! Daca o va face va fi imediat “adoptat” de multimea imensa care raspunde la numele de NATIUNEA ROMANA! Daca nu, atunci vom trai mai departe intr-o tara a nimanui din care toata lumea sanatoasa la cap isi doreste sa plece….

Asadar, strada vrea acum un semnal clar de schimbare. Partidele au demonstrat ca nu se pot adapta. E de inteles. Aceiasi oameni incompetenti si corupti nu vor putea sa fie peste noapte competenti si integri. Solutia reala si imediata sta in mainile presedintelui. El poate numi acum un Guvern format din oameni care sa fie acceptati de popor. Numele le poate gasi usor. Le poate cere de la servicii. Avem servicii secrete foarte bine informate, zau asa! Daca Johannis spune “vrea nume de romani necompromisi, integri, verticali etc” serviciile ii vor face o lista mai lunga decat cea cu politicieni corupti. Mai departe, daca Johannis va avea curajul sa numeasca un astfel de guvern atunci Romania va avea de castigat. In mod cert! Vocea strazii asta vrea! Se aude? Se intelege? E clar? Restul, schimbare intregii clase politice, a administratiilor centrale si locale se va face in timp, prin actiunea oamenilor de la varful puterii care vor veni acum pe aceste functii cu alt stil de a conduce, cu alt caracter! Si acum, in aceste functii, nu pot veni oameni noi decat cu acceptul presedintelui. Cheia “Revolutiei” in Romania e acum la Johannis! Succes, domnule presedinte!

Cornel SABOU

miercuri, 4 noiembrie 2015

Mandru de voi


Eu sunt generatia care a dat jos comunismul din Romania in decembrie 1989! Eu sunt cel care a iesit cu pieptul gol in strada atunci cand STIAM ca voi fi ucis pentru asta! Si sa va spun sincer ceva? Nu speram ATUNCI intr-o victorie a protestului meu! Nu credeam ca e posibil sa se intample cu adevarat ceea ce s-a intamplat, adica sa-l dau jos pe Ceausescu si intreg partidul sau nenorocit comunist. Dar am facut-o! Constient ca moartea poate fi pretul, am acceptat sa ies la lupta aceea inegala si sa-l platesc. Pentru ca nu mai puteam. Ma sufocam. N-aveam aer, nu mai puteam respira in tara asta putreda de incompetenta, coruptie, nepotism, ura, comunism, militieni, securitate etc, fara pic de libertate, fara paine, fara nimic! Timisoara m-a aprins… Cei care au murit acolo m-au facut sa-mi doresc sa mor la fel ca ei! 
Da, ii vedeam nu neaparat eroi ci invingatori prin moarte! Liberi! Si vroiam sa fiu asemeni lor…

Nu am murit… Pentru ca, parca impotriva firii si a intregului Univers, am invins! L-am dat jos pe Ceausescu, am dat jos comunismul, am rasturnat un intreg sistem. Nu discut acuma ce a urmat dupa. Oricum, nimic din ceea ce ar fi putut urma nu putea sa fie mai rau, mai ucigator si mai lipsit de umanitate, speranta si valoare decat ceea ce a fost. AM INVINS! Apoi am plecat…

Poate ca asta a fost greseala mea. Nu am stat acolo ca sa preiau PUTEREA! Nu stiam ce e aia putere. Aveam doar 18 ani…

A trecut timpul. In Romania s-a stabilizat incet-incet democratia de tip occidental. Cu bune si rele. Mai mult cu rele… Am vazut si invatat in timpul acesta ca lupta de atunci, din decembrie 1989, nu a fost de ajuns. Ca ar fi trebuit continuata Revolutia impotriva sistemului chiar si dupa moartea acestuia! Da, pare paradoxal? Nu e… Sistemul comunist a murit in partea sa vizibila, dar traieste pana in ziua de azi in tot ce inseamna maniere, stil, forma si fond in viata politica. Lupta aceasta am incercat s-o duc in anii ce-au urmat, dar…

Generatia mea s-a dezbinat, s-a imprastiat. In zilele Revolutiei eram toti un singur trup, o singura inima, dar imediat dupa aceea, dupa VICTORIE, am constatat ca… noi, victoriosii, nu mai eram nicaieri. Unii s-au imprastiat prin esaloanele doi, trei, zece ale partidelor nou infiintate, altii au reintrat pasivi in viata “civila”, multi au emigrat. Intr-un fel e de inteles. Gustam din placerile vietii libere, ne "orientam", incercam sa traim daca tot n-am murit…

Dupa 25 de ani, viata in Romania e la fel de grea ca inainte de Revolutia din decembrie 1989! Toata societatea noastra democratica este construita de vechii comunisti sau de odraslele lor. Nimic nu functioneaza asa cum ar trebui. Nicaieri nu primeaza competenta sau valoarea. Cei mai nemernici oameni acced in functiile cele mai importante, la toate nivelurile, in toate sectoarele vietii. La fel ca acum 25 de ani, noi cei multi nu mai avem nimic! Suntem doar carne de tun pentru profitorii ordinari de la putere. Avem nevoie de o noua generatie, nu de politicieni ci de tineri “nebuni” precum am fost eu in decembrie 89! Care acum sa iasa in strada si sa dea de pamant cu sistemul acesta neocomunist “democratic”! Si i-am vazut zilele acestea pe tineri in strada. Pornind de la scanteia reala si virtuala care s-a aprins si a ars in Clubul Colectiv din Bucuresti alaturi de zeci si sute de tineri frumosi si nevinovati. Si i-am vazut pe tineri in strada. Hotarati, fermi, categorici. Parca cu acelasi sentiment si gand pe care-l simtisem eu cu 25 de ani in urma, de genul “murim cu voi de gat”! Si clasa asta politica ordinara s-a panicat! Ponta a demisionat, Piedone la fel. Bravo tinerei generatii! Bravo copii! Sunt mandru de voi! Nu va opriti aici! Nu faceti “greseala” ce-am facut-o eu! Dati cu ei de pamant, dati cu intreg sistemul asta putred de pamant! Aveti forta s-o faceti. Cine va poate opri??? Cine si ce va poate face? Ei nu va pot impusca. La fiecare mort se vor ridica alte mii de piepturi care vor dori sa moara. Nu ne pot ucide pe toti! Trebuie si vreau sa intelegeti asta. NU PUTETI PIERDE ACEST RAZBOI! Pentru ca e un razboi… 

Trebuie doar sa vreti victoria si, daca e nevoie, sa acceptati (asa cum am acceptat eu in decembrie 1989 inainte sa ies din casa in strada) sa platiti pretul! Daca este un pret de platit…. 
Dati-ne aceasta victorie! Avem nevoie de o Romanie in care sa putem respira aerul neinfectat de putreziciunea actualului sistem de non-valori politice. Avem nevoie, tinerii mei, de victoria asta!

Mandru de voi,


Cornel SABOU




vineri, 25 septembrie 2015

Un Vadim mai putin

Vadim a murit, dar Vadim traieste prin foarte multi dintre noi! Nu e paradox, nici macar joc de cuvinte. Si nici vreo oda ridicata defunctului peremist. Ba dimpotriva...

Corneliu Vadim Tudor a fost un lider politic? Sau poet? Sau scriitor? Ziarist? Om de afaceri? Nimeni nu stie precis... A fost din toate cate putin. Exact ca orice om neimplinit in viata sa care incearca de toate si nu prea ii reuseste nimic. Avocati ratati care devin parlamentari ratati, doctori politicieni, profesori prefecti sau primari si exemplele ar putea continua la infinit. 

Vadim a iubit animalele, dar "iubirea" asta a scapat de sub control si omul s-a inconjurat de zeci de caini si pisici, nu stiu daca si de maimute. 
Vadim a iubit si ajutat multi oameni, dar Vadim nu pe OAMENI i-a iubit si ajutat ci pe lingai, cersetori si pierde-vara! Pe alti oameni i-a injurat fara scrupule. 
Vadim mereu spunea (cand vorbea de slugile care il tradau) "L-am facut parlamentar", semn ca omul "facut" parlamentar era cam zero ca individ si ca fara maretia lui Vadim acela ar fi ramas un vesnic anonim. Cati dintre noi nu facem asta? Ajutam pe cineva intr-un anumit context si apoi... "daca nu eram eu...". Da, poate ca suntem uneori prea importanti in ochii nostri! Nu-i asa, Vadime?

Vadim si-a facut partid politic si a pierdut toate alegerile la care a participat, inclusiv cele prezidentiale la care candida punctual ca un ceas elvetian. Asta insa nu era o problema pentru el. In esec el vedea un succes... "Am intrat de N ori in Parlament, am bagat partidul in Parlamentul European etc...". Bagatul era succesul lui. NU guvernarea, nu implinirea unui program politic, nu transformarea Tarii, a Europei sau a Lumii in ceva sau in altceva. Vadim a performat doar prin faptul ca a existat!

Vadim iti era azi prieten, maine dusman, apoi iar prieten. Asa cum fac toti oamenii fara caracter. Lingea unde scuipa pentru ca apoi sa scuipe iar si sa linga mai abitir dupa o vreme. 
Pe Vadim nu l-a cam luat nimeni partener in vreun proiect serios. Nici in Parlament, nici in Guvern, nici prin alte locuri. Pentru ca nimeni nu vedea in el un sprijin real, un prieten sau macar un om de cuvant. Vadim batea mult din gura vorbind singur. El avea nevoie de ascultatori, dar nu stia sa asculte. 

In fine, Vadim era genul de om care le stia pe toate, la fel ca multi dintre noi. Indiferent ca vorbim despre extraterestri, despre apa "poluata" cu 66% hidrogen, cifra 666 sau mari secrete ale istoriei, Vadim avea la toate cate un raspuns. Mi-aduc aminte ca in 2012 el declara sus si tare ca in 12.12.2012 va fi ceva de genul Sfarsitului Lumii pentru ca cifrele alea nu se aseaza ele de nebune asa (mereu doispe!), ci cu un anumit scop care nu poate fi decat malefic. Cam asta a fost Vadim...

Genul acesta de om este foarte prezent in societatea romaneasca de azi. Nu degeaba a luat el multe voturi intr-o vreme. Dezechilibrati in constiinta, pierduti printre principii de viata pe care nu le inteleg in profunzime, doritori de afirmare si galagiosi nevoie mare, multi vadimisti de azi spera sa "se bage" si ei pe undeva. Si unii reusesc...

Nu inteleg sa ridic osanale unui mort doar pentru ca a avut tupeul sa moara. Are el (Vadim) lingaii lui si suficienti "intelectuali" de cartier care sa-i faca monument. Eu raman la concluzia ca un Vadim mai putin nu prea ajuta la nimic. Asa cum n-a ajutat nici un Vadim in plus. Progresul, civilizatia, bunastarea si BINELE general vin din alta parte. Din locuri in care uneori oamenii mor nestiuti si deseori neingropati. Sau ingropati in datorii, boli, necazuri, si probleme. Pe care Vadimistii niciodata nu s-au straduit sa le rezolve. 

Corneliu Vadim Tudor a murit, dar Viata merge inainte...

Cornel SABOU

duminică, 2 august 2015

O zi in care visul devine realitate...

In viata fiecarui om, indiferent cat e de usoara, grea, frumoasa sau urata, exista momente speciale, de implinire si satisfactie, de bucurie a sufletului. Este momentul in care visul devine realitate! 

Am avut si eu, ca tot omul, anumite vise, dorinte, sperante. Candva, unul era sa am un copil. Dumnezeu mi l-a dat. L-am vazut mic si neajutorat. Il tineam pe palmi... Si mi-am dorit sa creasca suficient ca sa-l aud vorbind. A trecut timpul si mi-a spus "tata"... 

L-am iubit, ingrijit, crescut. Am vrut sa-l vad la scoala. Si l-am vazut. Zilnic cu ghiozdanelul in spate buchisind litere si cifre. Am trait pentru el. I-am asigurat casa si masa, educatie, grija, dragoste si-o mama. Caci mama sa naturala il parasise dupa nastere. Dar asta nu era o problema. Caci fiului meu nu i-au lipsit parintii. Nici bunicii, nici fratii...

L-am vrut mare, la liceu. A ajuns si acolo. Joaca fotbal, arbitreaza. Cand se intorcea acasa de pe la meciuri ii ceream sa-mi arate toate juliturile. El radea...

Am ramas cu un singur vis in asteptare... Sa-l vad major, de 18 ani! Sa-l vad pornind in viata. In VIATA SA! Sa-mi bucur sufletul privindu-l cum priveste cu speranta in viitor. Si poate sa traiesc prin el ce n-am trait eu. 

AZI MI S-A IMPLINIT SI ACEST VIS! Fiul meu implineste 18 ani! Sa-mi traiasca si sa creasca sanatos! Sa iubeasca viata si familia asa cum a fost invatat. Sunt tare mandru de el, de OMUL care este azi, de caracterul sau. Sunt mandru de fiul meu!

La Multi Ani, Flaviu! 

Iti voi fi alaturi cat voi trai si o eternitate dupa. 
Si-ti multumesc, Camelia, ca i-ai fost mama adevarata de la Dumnezeu daruita!

Azi, 2 august 2015,
o zi in care visul meu a devenit realitate...

Cornel SABOU

duminică, 31 mai 2015

Un invins...

Va spuneam anul trecut, pe acest blog, ca presedintele de atunci al Romaniei, Traian Basescu, se teme de ceea ce va urma dupa ce-si va termina mandatul si ca toata campania sa de imagine de atunci (care in aparenta era "in favoarea justitiei") nu avea alt scop decat de a-si proteja propria libertate.

Omul care-l cunoaste cel mai bine pe Traian Basescu este chiar... Traian Basescu! Drept urmare, daca el se temea ca poate fi "victima" unei condamnari in justitie este de bun simt sa credem ca avea si motive s-o faca.
Sunt doua variante de luat in calcul aici. Prima e ca fostul (de acum) presedinte STIA ca a comis o seama de ilegalitati, in consecinta STIA si ca poate fi urmarit penal si apoi condamnat pentru acestea. Sau... nu a comis ilegalitati, dar STIA ca justitia e inca subordonata politic si/sau corupta suficient de mult/tare incat dupa plecarea sa din functie sa execute un eventual ordin de condamnare si arestare a sa. Aceasta a doua varianta are insa un contraargument puternic: chiar atitudinea lui Traian Basescu! Cat timp s-a aflat in functie, acesta a pedalat foarte mult pe ideea ca "in sfarsit" justitia e libera si nu mai raspunde la comenzi politice! Daca adevarul e acesta, atunci inseamna ca Basescu se temea doar de faptul ca va fi urmarit pentru ilegalitatile comise de el de-a lungul timpului. Iata, asadar, ca urmarind un simplu fir logic de gandire putem intelege usor de ce Traian Basescu facea atata reclama lingusitoare justitiei in cursul anului trecut...

Presedintele insa s-a schimbat intre timp si ca o consecinta s-au schimbat nu doar "vremurile" ci si parerile lui Basescu despre justitie. Imediat ce a plecat de la Cotroceni, imediat ce a fost dezbracat de puterea prezidentiala, Basescu s-a simtit incoltit de dulaii din parchete. De la o luna la alta pe numele sau au fost (re)deschise mai multe dosare, iar protejatii sai (in frunte cu amanta sa) au ajuns dupa gratii, implorand mila publica. Iata, asadar, ca Basescu nu s-a inselat atunci cand s-a temut de justitie asa cum nu m-am inselat nici eu cand am "descifrat" in acest sens atitudinea sa de anul trecut. Ramane de vazut cat de mult vor fi indreptatite temerile sale pe viitor. Pana unde vor evolua lucrurile acestea ciudate si interesante din lumea justitiei romanesti. Daca toate evenimentele acestea vor culmina cu condamnarea si arestarea sa sau doar cu o punere la punct in planul imaginii publice. Pentru ca, IN ACEST MOMENT ambele variante stau in picioare!

Daca ne uitam putin in trecutul apropiat vedem ca ceilalti doi fosti presedinti ai Romaniei (Iliescu si Constantinescu) au fost trasi pe linie moarta, nici unul din ei ne mai fiind activi pe scena publica. Ma indoiesc ca a fost alegerea lor. Mai degraba cred ca li s-a impus aceasta atitudine si "rasplata" pe care au primit-o pentru retragere a fost... libertatea lor! Chiar daca au comis ilegalitati in trecut, au raspuns asa cum li s-a cerut la anumite comenzi venite din stratosfera geo-strategica a Universului Necunoscut si atunci au putut ramane liberi in viata lor stearsa din istorie si de continut. Basescu, insa, nu e ca Iliescu si Constantinescu! El e un nesatul de putere! El nu concepe acum sa se retraga. De aceea, rotita nemiloasa a justitiei universului cunoscut s-a pus in miscare impotriva sa. Am convingerea ca daca in perioada urmatoare Traian Basescu isi va anunta retragerea definitiva din viata politica si publica va scapa cumva de clestele justitiei!!! Sa nu uitati acest lucru! Daca maine il veti auzi vorbind despre retragere, asta va insemna ca si-a inteles neputinta si ca a acceptat trocul. Anonimat pentru libertate... Viata banala, alaturi de amanta sa, si verdictul de "nevinovat"!
Daca, insa, va continua sa se "bata" pentu iluzia de putere la care in visele sale inca mai aspira atunci vom avea cu siguranta un nou presedinte condamnat. Nu la moarte, precum a fost Ceausescu, ci "doar" la inchisoare! Asta e cert!

Nu vreau sa va par oarecum "bolnav" de scenarita si/sau de boala conspiratiei mondiale, dar va spun in cunostinta de cauza ca daca Napoleon, Hitler si Stalin n-au putut invinge "sistemul" atunci cu siguranta nici Traian Basescu n-o va putea face! Aici si acum structura de putere pe planeta este deja definitivata. Acest "sistem de siguranta mondiala" (dupa cum il numea Churchill) functioneaza deja perfect si nu mai poate fi dereglat. Nu stiu daca "din pacate" sau "din fericire"...

Urmariti traseul lui Basescu si nu-i condamnati atitudinea, oricare ar fi aceasta. In locul sau, tu ce ai face acum? Te-ai ascunde cersind si acceptand mila (libertatea) sau ai lupta chiar cu riscul de a pierde tot? In cazul tau, Traiane, orice ai face esti deja un invins! Gandeste-te la asta!!!
Pe curand...

Cornel SABOU

miercuri, 18 martie 2015

Locuinte sociale pentru oameni bogati

Cunoasteti trista poveste a ''ajutoarelor sociale'' acordate aiurea de administratiile locale unor cetateni care au averi sau venituri mari? Nimic nou sub soare... Primesc informatii cum ca Primaria Baia Mare se pregateste sa inaugureze un bloc nou de locuinte sociale. Asa cum era de asteptat primii pe lista beneficiarilor sunt tot felul de indivizi sau tipe care n-au nimic in comun cu saracia sau cu adevarata nevoie de ajutor social. Una din pitipoancele catarate sus pe lista este o angajata in Palatul Administrativ din Baia Marer, cu zeci de milioane lei pe luna primite de la Stat ca sa stea in diverse pozitii. O alta panarama, viitoare beneficiara a unei locuintei sociale, este angajata la Finante si se ocupa cu executiile in direct, cu vila de la tara si cu zecile de milioane salar. Si ar mai fi... Poate se gaseste si un procuror care sa verifice lista de asteptare de la primarie. Sau poate nu... Voi reveni pe subiect. Numai bine!

Cornel SABOU

marți, 13 ianuarie 2015

Trafic de copii la Centrul Maternal Baia Mare

Un lucru extrem de grav se petrece in prezent la Centrul Maternal de Urgenta din Baia Mare, institutie care apartine de Directia pentru Protectia Copilului Maramures. Mai ntai trebuie sa va spun ca la acest Centru sunt internate (cazate) in regim de urgenta femeile cu copii care raman in strada, fara posibilitati de cazare. Prin aceasta institutie, teoretic, Statul Roman protejeaza interesele copiilor pentru ca acestia sa nu ramana abandonati pe strada din cauza ca parintii lor se cearta sau se despart. Din pacate, se pare ca angajatii acestui Centru Maternal au uitat care este sarcina lor de servici si s-au profilat in ultimul timp pe alt gen de activitati, unele cu iz de ilegalitate! Semnalez pe aceasta cale autoritatilor indreptatite sa verifice activitatea acestui Centru posibilitatea ca in aceasta institutie, sub paravanul protectiei copilului, sa se desfasoare, de fapt, un adevarat trafic de copii!
Iata ce mi-a declarat o mamica internata in acest Centru:
"Sunt internata aici din luna decembrie, 2014. Am ajuns in aceasta situatie din cauza ca nu am o familie care sa ma ajute si am doi copii minori, de 5 si 6 ani. Am sperat ca voi putea cu ajutorul pe care mi-l ofera Centrul Maternal sa imi refac situatia pentru a putea sa-mi cresc apoi linistita copii si sa-mi refac viata in bune conditii. Vroiam sa-mi gasesc un loc de munca si apoi o chirie in oras unde sa ma mut impreuna cu copiii si cu prietenul meu. Din pacate, aici m-am lovit insa de o seama de probleme la care nu ma asteptam. Totul a inceput imediat dupa internare cand am fost agresata si hartuita sexual de portarii angajati in aceasta nstitutie. Unul din ei a vrut sa ma convinga sa intretin relatii sexuale cu el, iar altul a intrat peste mine in camera intr-o dimineata, in timp ce dormeam. M-am speriat foarte tare si am reclamat aceste situatii la conducerea Centrului. Din fericire, s-au luat masuri imediat si cei doi portari care au incercat sa ma agreseze au fost concediati.
Ulterior insa am fost socata sa constat ca angajatele acestei institutiinu doresc decat sa ma determine sa renunt la copiii mei! Psiholoaga angajata aici a incercat sa ma convinga ca eu sunt prea stresata si prea depresiva ca sa-mi pot creste copiii si ca cel mai bine ar fi sa las cativa ani copiii in grija altei familii. Directoarea acestui Centru m-a avertizat si dansa ca doreste sa discutam foarte serios aceasta problema legata de cedarea copiilor mei catre alta famile. Ca sa ma determine sa accept propunerea lor se efectueaza acum presiuni asupra mea in sensul urmator. Eu mi-am gasit un loc de munca si ma pregateam sa incep serviciul. Copiii i-am inscris deja la o gradinita si totul parea ca se indreapta spre bine in viata mea. Dar astazi mi s-a spus ca in perioada in care eu sunt plecata la servici Centrul nu va avea grija de copiii mei, desi eu stiu ca acest Centru este obligat sa asigure aceste sevicii care, de altfel, sunt trecute si scrise explicit in Regulamentul de ordine interioara. Acum nu mai stiu ce sa fac! Nu mai pot sa merg la servici pentru ca Centrul refuza sa se ocupe de copiii mei in lipsa mea si asta desi are o multime de ingrijitoare care sunt angajate aici exact pentru a efectua aceste servicii! Pe de alta parte, mi se cere mereu sa renunt la copiii mei si sa fiu de acord sa-i cedez catre alta familie. Sunt disperata si nu stiu ce sa fac! Nu vreau sa renunt la copiii mei sub nici o forma! Mai bine mor, dar la copii nu renunt!"
Asta este o parte din declaratia ce mi-a fost acordata de L.V.I., o mamica de 23 de ani internata in Centrul Maternal din Baia Mare...
Solicit pe aceasta cale institutiilor abilitate sa verifice cele semnalate si sa se ia de urgenta toate masurile necesare pentru ca interesul legitim al femeii si al copiilor ei sa fie aparat! Voi reveni cu alte detalii despre acest caz foarte curand. Parerea mea, poate subiectiva, poate obiectiva (!) este ca angatii acestui Centru incearca sa satisfaca dorinta unor cupluri instarite de a infia copii si din aceasta cauza efectueaza presiuni asupra mamelor internate acolo pentru ca acestea sa-si cedeze copiii, probabil urmand sa primeasca si ceva bani pentru asta. Dar, asa cum am promis, voi reveni cu detalii curand...

Cornel SABOU