Folclorişti maramureşeni de elită: Mihai Pop (1907-2000)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Pop

Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907, satul Glod, comuna Strâmtura, Judeţul Maramureş - d. 8 octombrie 2000, Bucureşti), a fost un folclorist, antropolog cultural şi etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000).

Mihai Pop provenea dintr-o străveche familie de nemeşi maramureşeni, iar tatăl său a fost preot greco-catolic.

A urmat studii universitare de literatură şi filozofie la Bucureşti (1925 – 1929), studii de specializare în slavistică (1929-1934) la Praga, Bonn, Varşovia, doctor în filologie al universităţii din Bratislava, cu o teză despre cuvintele compuse de origine slavă în limba română, doctor docent în ştiinţe filologice al Universităţii din Bucureşti, asistent universitar (1936-1939) la catedra de literatură română a Universităţii din Bucureşti condusă de Dumitru Caracostea; membru al grupului de cercetări sociologice, la Institutul Social Român (ISR), condus de Dimitrie Gusti (1929-1936).

În anii celui de-al Doilea Război Mondial (1941–1944) a fost numit ataşat cultural la ambasada română din Bratislava. Îndepărtat din învăţământ în 1948, Mihai Pop s-a ocupat, începând cu anul 1949, de organizarea Institutului de Folclor din Bucureşti, mai întâi în calitate de coordonator al activităţii ştiintifice (1949-1954), apoi ca director adjunct (1954-1965) şi ulterior ca director (1965-1974).

A revenit la catedră în anul 1957, fiind conferenţiar (1957-1962) şi apoi profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii din Bucureşti, şef al catedrei de literatură română veche şi folclor de la aceeaşi facultate (1968-1972).

În anul 1975 s-a retras la pensie, rămânând profesor consultant la Catedra de Etnologie şi Folclor a Universităţii din Bucureşti.

A mai deţinut şi funcţiile de preşedinte al Societăţii Internaţionale de Etnologie şi Folclor (1971), de preşedinte al societăţilor de etnologie din Paris şi New York, pe cea de membru al Academiei Americane de Ştiinte Sociale, precum şi al altor numeroase societăţi ştiintifice străine.

A fost profesor invitat la mari universităţi: Marburg (Germania), Berkeley şi Ann Arbor (SUA), Paris (Franţa).

Mihai Pop este primul român care a primit, în anul 1967, premiul internaţional "Johann Gottfried Herder".

http://www.formula-as.ro/2007/794/cultura-9/centenar-mihai-pop-8769

Centenar MIHAI POP

Nascut la 18 noiembrie 1907, in localitatea Glod din Maramures, profesorul Mihai Pop a fost unul din cei mai mari cercetatori ai folclorului romanesc, pe care l-a predat, ca nimeni altul, la Universitatea din Bucuresti. 

Elev al marelui profesor Ovid Densusianu, la numai 35 de ani devine doctor in Filologie, cu o teza scrisa in limba ceha, sub indrumarea reputatului filolog, profesorul M. Weigart.

Urmeaza o cariera stralucita, inceputa indata dupa terminarea studiilor, cand participa la anchetele sociologice complexe, sub conducerea profesorului Dimitrie Gusti, si incununata de o multime de lucrari stiintifice. Impreuna cu Anton Golopentia conduce un grup de cercetari sociologice, iar ca presedinte de onoare al Societatii Studentesti de Etnografie si Folclor organizeaza si conduce anchetele de teren ale studentilor si tinerilor cercetatori. Au fost ani in care Universitatea din Bucuresti ii avea profesori pe academicienii Alexandru Rosetti si Tudor Vianu, impreuna cu care profesorul Mihai Pop a coordonat activitatea Cercului de Poetica si Stilistica la care au participat - studenti pe-atunci - viitori cercetatori si profesori universitari. A stiut, ca nimeni altul, sa starneasca interesul cercetatorilor straini pentru satul romanesc, pentru folclorul nostru autentic, intr-o vreme in care infloreau manifestarile festiviste legate de arta populara.

Desi au trecut sase ani de la moarte, sunt de nesters, in amintirile celor care l-au cunoscut, silueta aristocratica, zambetul cald si lumina nestinsa de pe chipul profesorului. Studentilor sai le-a impartasit talcurile unei vieti traite in respectul profund fata de profesie, le-a dezvaluit frumusetile satului romanesc traditional, i-a indrumat sa descopere adevarata arta populara, alta decat cea "oficiala". Lectiile sale au ramas memorabile si l-au impus in istoria invatamantului etnologic romanesc ca nume de referinta. Si-a invatat elevii sa fie demni, sa nu se indoaie in fata loviturilor vietii, de care Profesorul insusi nu a fost scutit.

La 100 de ani de la nastere, Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti celebreaza memoria profesorului Mihai Pop, printr-o sesiune de comunicari ...

S-a lansat pe piaţă "VECHIUL TESTAMENT (adaptare în versuri)" de Ioan Ciorca

La data de 23 Ianuarie, a avut loc lansarea volumului VECHIUL TESTAMENT (adaptare în versuri) de Ioan Ciorca, apărută sub egida Asociaţiei Cultural Creştin-umanitare "Ars Vivat", Ed. Armonii Culturale, Ediţie Princeps 2013, legată în piele şi inscripţionată cu foită de aur.  Cartea cuprinde versificarea textelor din Vechiul Testament. La apariţia acestui volum a colaborat substanţial preotul Radu Botiş, preşedintele asociaţiei mai sus menţionate, Ars Vivat, şi membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureş. Prefaţată de prof. dr. Ioan Chirilă, cartea se constituie într-un veritabil act de evanghelizare printr-o menire cu adevărat apostolică a autorului "într-un veac rătăcit". Sub coordonarea d-lui Claudiu Pădurean, corespondent la Radio România Actualităţi, lansarea acestei cărţi, monument de cultură, a avut loc în spaţiul localului "Los Toreros" din Cluj-Napoca, în prezenţa unui public numeros şi avizat. După cuvântul de deschidere adresat de dl. Claudiu Pădurean, Marc, nepotul autorului în vârstă de 7 ani, a recitat primul verset din Facerea.  

Scriitorul Al. Florin Tene, preşedintele LSR, a subliniat rolul Bibliei în cultura omenirii şi a apreciat efortul autorului volumului de faţă, care a elaborat pe parcursul a 15 ani de trudă acest act colosal. Prin gestul său dl. Ioan Ciorca aparţine Românei Profunde, care cu modestie, în tăcere, creează pentru veşnicie, pentru tezaurul culturii române, "ca o ladă de zestre" a românilor în contextul globalizării. În continuare dl. Al. Florin Tene dă citire a două poeme, creaţie proprie, cu mesaj religios "Contemporan cu Dumnezeu" şi "A înviat Iisus" prin care subliniază permanenţa credinţei.

Preotul Radu Botiş îşi mărturiseşte bucuria de a fi ales de Dumnezeu să participe la desăvârşirea acestui profund act de cultură. El aduce mulţumiri editorului Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Știinţe, pentru sprijin şi altor participanţi cărora le cere în continuare aportul. Domnia sa anunţă intenţia de a edita şi al doilea volum, conţinând Noul Testament, pregătind opera pentru Cartea Recordurilor. Doamna Mihaela Rotaru subliniază calitatea de unicat al acestui act de cultură şi evidenţiază implicarea pr. Radu Botiş în multe alte asemenea acţiuni, ca un adevărat mentor pentru o zonă ce a depăşit graniţele maramureşene. Remarcă valoarea artistică a cărţii aflată la limita dintre etnic, etic şi estetic, primită elogios atât în mediul ecleziastic cât şi în cel literar.

Ioan Ciorca, autorul volumului, îşi motivează demersul prin dorinţa de a aduce textul Bibliei din utopie în actualitate, pentru a fi accesibil tuturor. Mesajul filozofic se referă la cele 10 porunci privind iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui. Este conştient că a efectuat o lucrare valoroasă pe care vrea să o dăruiască poporului acestuia atâta timp "cât mai suntem un popor". Ca exemplificare dă citire unui pasaj din Facerea. Mulţumeşte apoi Asociaţiei Cluj The Day care împreună cu Liga Scriitorilor Români sprijină tipărirea şi punerea în circulaţie a acestei cărţi. În continuare scriitoarea Titina Nica Tene dă citire poemelor religioase, în creaţie proprie "Cărarea" şi "Ce m-aş face, Doamne, fără ţine!" Părintele Radu Botiş a încheiat cu lectura unor versuri din poemul propriu, "Lumina Cărţii Sfinte"!  care postfaţează monumentala lucrare.

izvoarecodrene.blogspot.ro, un site cu sute de mii de cititori!

Aparent, scrisul e o activitate la îndemâna oricui, o îndeletnicire uşoară, accesibilă şi plăcută. Aşa este, cu precizarea că a scrie nu duce automat la a fi citit!
De când internetul este accesibil maselor toată lumea s-a apucat de scris. Pe bloguri, Forumuri, reţele de socializare etc. Diferenţa de calitate se face, însă, acolo unde un autor strânge în jurul său mai mulţi cititori, se face acolo unde tot mai mulţi oameni găsesc informaţia de care au nevoie sau sau unde consumă atitudinea frumos ambalată şi prezentată de un scriitor care manifestă grijă reală pentru interesul cititorului.
Respect deosebit pentru cei care au trecut proba timpului, care s-au impus pe o “piaţă” virtuală suprasaturată! În cazul de faţă, RESPECT pentru publicaţia online http://izvoarecodrene.blogspot.ro/ care zilele acestea “sărbătoreşte” o cifră rotundă de cititori: 200.000!
Atunci când zeci, sute de mii de oameni se hrănesc spiritual cu ale tale cuvinte, când ideile tale sunt asimilate de o mare masă de oameni sau când reuşeşti să reprezinţi curentele de gândire în care cititorii se regăsesc... atunci se poate spune că eşti un profesionist! În cazul de faţă, profesionistul de care vorbesc este Gelu Dragoş, administratorul siteului amintit mai sus.
Felicitări, Gelu, şi-ţi doresc un lucru simplu: să nu te părăsească în veci tinereţea sufletului tău cald, să reverşi peste noi mereu şi mereu cuvintele tale care ne-au încălzit spiritual şi mâine-poimâine să ne chemi să-ţi admirăm milionul de cititori!

Cornel SABOU

Ce nu înţelege Victor Ponta din accidentul aviatic

Vreau să vă supun atenţiei o problemă legată de evenimentul tragic din Apuseni. De fapt, e vorba de o “cheie” în care trebuie privit evenimentul pentru a înţelege exact de ce opinia publică din România este atât de furioasă pe incompetenţa autorităţilor. O înţelegere care, din păcate, lipseşte premierului Victor Ponta...

Plecăm de la această întrebare: ce s-ar fi întâmplat dacă toţi cei prăbuşiţi ar fi fost atât de răniţi încât nu ar fi putut folosi deloc telefoanele mobile? 

Cum ar fi fost identificat locul prăbuşirii? Cât timp ar fi luat autorităţilor să găsească victimele? Probabil câteva zile... Dar ar mai fi supravieţuit careva?

În această ipoteză, singurele informaţii pe care s-ar fi putut baza Statul ar fi fost cele furnizate de ROMATSA, instituţie care trebuia să localizeze aeronava pe baza tehnologiei aflate la bordul acesteia. Ori am văzut deja, ROMATSA era incapabilă să localizeze locul prăbuşirii! Deci???

Într-un asemenea caz, o anumită întârziere a autorităţilor ar fi fost de înţeles. Până la un punct însă! Nu ar fi avut nimeni informaţii precise, toată lumea ar fi orbecăit pe un spaţiu întins, de multe sute de kilometri pătraţi. STS nu avea ce telefon să intercepteze, iar sătenii din satele din Apuseni nu ar fi avut de unde să ştie că epava se află în zona lor.

Aici apare revolta justificată! Dacă în cazul prezentat mai sus nimeni nu s-ar fi revoltat pe o întârziere a autorităţilor pentru că toată lumea ar fi acceptat ideea că “nu sunt informaţii”, ceea ce s-a întâmplat în realitate depăşeşte orice închipuire. Pentru că doctorul Zamfir, foarte puţin afectat fizic de prăbuşire, a luat IMEDIAT legătura cu TOATE autorităţile şi a furnizat absolut toate datele pentru localizare. A făcut şi descriere vizuală, a povestit şi ce s-a întâmplat în aer, a făcut şi estimări geografice şi a dat inclusiv localizare precisă conform cu datele afişate pe bordul avionului şi în telefonul său mobil. A vorbit ore întregi la telefon, fiind ţinut în adevărate şedinţe de autorităţi, inclusiv de “comisia” de zeci de funcţionari de la 112! Cu toate acestea, autorităţile nu au fost capabile să îl găsească! ACEST lucru este revoltător şi inacceptabil! Acest lucru nu poate fi înţeles de premierul Victor Ponta!

Primul-Ministru spune ceva de genul “am salvat o sută de oameni, deci mai putem pierde din când în când câte unul”! Da, dle Ponta, puteţi pierde pe câte unul pe care NU PUTEŢI să-l salvaţi, dar nu aveţi voie să pierdeţi nici un om pe care ÎL PUTEŢI salva! NICIODATĂ! Indiferent câţi oameni aţi salvat înainte! N-ai dreptul să-l laşi pe Iovan să moară (sau pe Aura Ion) doar pentru că anterior ai salvat alte sute de persoane. Dacă poţi să-l salvezi, dar nu o faci şi omul moare, asta se numeşte... CRIMĂ!

În aceste condiţii în care s-a desfăşurat cu adevărat accidentul nici măcar nu mai era nevoie de STS pentru identificarea locului. Luaţi orice adolescent care s-a “specializat” din pasiune pe detaliile tehnice care compun programele sau aplicaţiile telefoanelor mobile moderne, daţi acestui adolescent datele comunicate de dl doctor Zamfir şi veţi vedea că localizarea se poate face imediat! V-ar fi trebuit doar puţină voinţă, domnule prim-ministru, doar puţină inteligenţă! Dumneavoastră eraţi la un restaurant în timp ce Aura şi Adrian mureau. Era suficient să strigaţi în sală “care ştii, bă, să citeşti nişte coordonate pe mobil?” şi se găsea cineva care putea s-o facă! Şi cei doi ar fi fost salvaţi! DOVADA (dacă pot spune aşa) e informaţia pe baza căreia cei trei localnici au găsit epava. “Cât de groasă e zăpada?” “Atât...”; “Aha, ştiu unde sunteţi, vin acum!”... Înţelegeţi, domnule Ponta, sau pun pe cineva să-mi plagieze textul ca să-l puteţi digera la nivelul materiei cenuşii?

Dacă statul nu ar fi avut deloc informaţii atunci nu am fi ştiut poate niciodată cât de incompetenţi pot fi cei de la conducerea statului! Le-am fi scuzat incompetenţa cu un “asta e” şi viaţa ar fi mers înainte... fără toţi cei şapte! Pentru că Statul nu i-ar fi găsit în timp util astfel încât măcar cinci dintre ei să supravieţuiască. Având, însă, TOATE informaţiile necesare, primind mură-n gură localizarea exactă, Statul şi-a arătat adevărata faţă. Nepăsare, indolenţă, neprofesionalism, prostie, răutate...

Această atitudine criminală NU POATE FI IERTATĂ! Pentru această atitudine criminală trebuie să plătească mai mulţi decât au făcut-o deja şi mult mai drastic. Problema rămâne deschisă...

Cornel SABOU

Cine mai trebuie să fie demis în urma accidentului aviatic

Cel puţin patru persoane mai trebuie să demisioneze sau să fie demise după accidentul aviatic din Munţii Apuseni. Este vorba de Ministrul Transporturilor Ramona Mănescu, de Secretarul de Stat Raed Arafat, de şeful STS Marcel Opriş şi de prim-ministrul Victor Ponta. Când spun acest lucru mă refer la responsabilităţile directe pe care aceşti oameni le aveau în situaţia de urgenţă creată sau la modul în care s-au comportat pe timpul desfăşurării crizei.

Ramona Mănescu, Ministrul Transporturilor, trebuia să coordoneze (conform legii – H.G. 741/2008) Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă. N-a făcut-o, habar n-avea că trebuie să existe un asemenea comandament, că trebuie să-l conducă şi că avea astfel responsabilităţi DIRECTE pentru salvarea victimelor! Ţinând cont că nu şi-a făcut datoria conform legii şi că din această cauză au murit doi oameni, demisia sau demiterea Ramonei Mănescu se impune cu prioritate!

Raed Arafat, Secretar de Stat, este principalul responsabil pentru modul în care funcţionează Serviciul de Urgenţă în România. Pentru că el este cel care a creat acest Serviciu şi l-a dezvoltat în timp, lui Arafat i s-au adus mereu laude şi a primit numeroase distincţii. În cazul de urgenţă, însă, din Munţii Apuseni, acest Serviciu s-a dovedit nefuncţional! Sistemul creat de Arafat nu a fost capabil să ajungă la victimele prăbuşite cu avionul şi nici să-i salveze pe cei doi care au murit. S-a dovedit astfel că invenţia marca Arafat este bună doar în condiţii climatice ideale, la câmpie doar, nu şi la munte. De asemenea, procedurile interne create de Arafat au dus la situaţii incredibile de genul celei în care o ambulanţă a refuzat să dea sătenilor care salvau victime tărgi pentru purtarea răniţilor, fapt care i-a obligat pe acei oameni inimoşi să improvizeze tărgi din crengi de brad şi pături. 

În aceste condiţii, cred că demisia/demiterea lui Raed Arafat se impune cu necesitate, iar noul conducător al acestui Serviciu de Urgenţă trebuie să flexibilizeze maniera de abordare a evenimentelor astfel încât să poată fi realizat cu prioritate SCOPUL acestui Serviciu, respectiv salvarea victimelor! De asemenea, dotarea Serviciului trebuie făcută astfel încât acesta să poată intervenii în orice condiţii şi în orice loc. Un Club privat de “Off-Road” a putut ajunge la victimele din munţi, Serviciul lui Arafat nu a putut! Tractorul sătenilor a putut urca până la epavă, serviciul lui Arafat n-a fost capabil. Cred că a-ţi dovedi “profesionalismul” doar în condiţii ideale (vară, câmpie, ziua etc) nu e un argument de vreme ce atunci când apar situaţii de urgenţă în condiţii speciale Serviciul nu mai este capabil să intervină.

Arafat şi-a făcut datoria... A înfiinţat acest Serviciu şi l-a dezvoltat până la o anumită limită. A arătat, a dovedit că nu poate mai mult. Cred că este cazul să-i mulţumim pentru ceea ce a făcut şi apoi să ne debarasăm de serviciile sale! România nu poate sta blocată la nivelul pe care îl are Arafat! România trebuie să se dezvolte la nivelul maxim pe care îl poate permite bugetul şi competenţa şi pe care - până la urmă - îl cer evenimentele!

Marcel Opriş, şeful STS, este direct responsabil pentru că serviciul său nu a fost capabil să identifice corect locul prăbuşirii avionului, respectiv locul din care supravieţuitorii lansau apeluri S.O.S.  prin intermediul telefonului mobil. Această simplă constatare (evidentă pentru toată lumea) este suficientă ca să justifice demisia/demiterea lui Marcel Opriş. Când spun asta plec de la premisa că STS avea capabilitatea tehnică de a localiza exact locul, dar nu a făcut-o. În aceste condiţii, nu există alternativă democratică decât schimbarea din funcţie a celui care nu a folosit adecvat dotarea tehnică a Serviciului său pentru a salva victimele accidentului. 

În fine, prim-ministrul Victor Ponta se face vinovat de faptul că nu s-a implicat DELOC în situaţia de criză apărută. În vreme ce ministerele sale nu funcţionau pentru a gestiona situaţia el însuşi nu funcţiona în nici un fel! Într-un fel, am putea spune că Ministerele au urmat exemplul şefului lor! Atâta vreme cât Victor Ponta este prim-ministru, iar ministerele din subordine nu funcţionează în situaţii de criză, iar din această cauză mor oameni, putem spune că Victor Ponta este responsabil! Din aceste considerente, demisia/demiterea sa se impune de urgenţă!

Nu mă aştept ca în zilele următoare cei patru să-şi piardă funcţiile. Eu am scris aici doar ceea ce ar trebui să se întâmple dacă am avea un stat democratic funcţional. În mod logic, normal, dacă aceşti patru oameni nu sunt demişi, dacă nu sunt schimbaţi imediat din funcţii, atunci supremul preţ pentru nefuncţionarea Statului ar trebui să-l plătească preşedintele ţării, Traian Băsescu, cel care s-a lăudat în ultimii ani cu... reforma Statului! Ori, dacă reforma se dovedeşte a fi un eşec, atunci... ce ar mai fi de spus?

Cu speranţa că România este – totuşi! – un stat european, construit pe norme şi principii consacrate, pe obligaţii asumate, pe Convenţii semnate şi implementate, aşteptăm în zilele următoare demisia sau demiterea celor patru oameni care se fac vinovaţi de moartea Aurei Ion şi a lui Adrian Iovan şi care încă îşi păstrează funcţiile în care s-au dovedit a fi incompetenţi!

Cornel SABOU

România nefuncţională

Am să vă spun de ce ar trebui, la această oră, ca Traian Băsescu, Victor Ponta, Stroe, întreg Guvernul şi toţi şefii de departamente din plan central şi local să-şi dea demisia! De ce ar trebui ca aceşti oameni să răspundă mai mult decât cu funcţia pentru moartea celor două persoane în accidentul aviatic din Munţii Apuseni!

Vi se pare absurd? Vi se pare că cer prea mult, că mă las purtat de emoţii şi sentimentalisme ieftine? Am să argumentez, iar dacă dvs aveţi contraargumente solide sunt gata să vă ascult!

O instituţie a statului este condusă de un şef. Mă rog, până sus de tot există un număr mai mare de şefi. Şeful cel mai mare coordonează funcţionarea mai multor instituţii în timp ce şeful cel mai mic se ocupă doar de funcţionarea unui departament, a unui sector mărunt dintr-o anumită instituţie. Dacă sectorul administrat de X nu funcţionează, nu poate să-şi facă datoria, nu răspunde misiunilor pentru care există atunci e clar că şeful este cel responsabil. Dacă eu am în subordine 10 oameni şi dacă nu-i pun la treabă, dacă nu le spun nimic, dacă îi las de capul lor atunci acei oameni nu vor face nimic util. Dacă dimpotrivă sunt aspru (în sens bun), dacă sunt exigent, dacă le cer performanţe maxime atunci cei zece se vor strădui să dea ceva, să obţină rezultate. În cazul acesta instituţia de 10 oameni coordonată de mine FUNCŢIONEAZĂ!

Când o instituţie NU funcţionează, atunci singurul cu adevărat responsabil e şeful care o conduce. O instituţie a statului nu este pasivă, inactivă sau ineficientă pentru că nu are oameni, pentru că nu are personal suficient sau calificat. Sunt arhipline instituţiile statului de funcţionari, de ingineri, tehnicieni, militari, şoferi, secretare şi consilieri. Avem, în România peste un milion de funcţionari publici angajaţi la stat. Pentru ca acest milion să fie extrem de activ, să fie eficient şi să-şi facă datoria este absolut obligatoriu ca în fruntea instituţiilor să fie şefi responsabili, care să facă instituţiile funcţionale. 

În general, funcţionalitatea adevărată a unei instituţii o descoperi în situaţii de criză, nu atunci când lucrurile sunt calme, normale. E ca în război. Soldatul poate să fie bine antrenat, să participe la aplicaţii, la antrenamente, dar când e vorba de situaţii reale de luptă să dea bir cu fugiţii! Sau să lupte ca un erou!!

Accidentul aviatic din Apuseni a fost o astfel de situaţie de criză în care instituţiile statului au fost testate. Acestea au trebuit să facă faţă unei situaţii reale care pretindea maximum de profesionalism şi operativitate. Atunci şi acolo am văzut dacă şefii de instituţii şi-au făcut anterior datoria şi dacă au creat în subordinea lor instituţii funcţionale! N-au făcut-o!

STS, Poliţia, Armata, Jandarmii, SRI, ISU, Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor, ROMATSA etc, toate – fără excepţie! – au fost moarte, inactive, nefuncţionale! Aşa sunt şi ACUM, la câteva zile după producerea accidentului! Ieri, aceiaşi săteni care au descoperit victimele au tractat şi epava avionului, scoţând-o din pădure prin forţe proprii, nu prin constribuţia instituţiilor statului! Acum, în acest moment (ca şi în zilele trecute) toată situaţia de CRIZĂ este gestionată şi rezolvată de ţăranii români, de sătenii care locuiesc prin satele din zonă, de voluntari români, oameni simplii, nu de autorităţi!

Aceasta fiind realitatea, concluzia ar fi că toţi, dar absolut toţi cei care sunt implicaţi în coordonarea şi conducerea instituţiilor statului responsabile în acesată situaţie de criză trebuie să fie demişi sau să-şi dea demisia! Pentru că au creat şi şi-au subordonat instituţii nefuncţionale! Pntru că tot acest imperiu de Stat este mort, inactiv şi consumator inutil de fonduri imense! Pentru ca Statul să renască, să devină viu şi funcţional, pentru ca Instituţiile să devină puternice şi să obţină rezultate conform cu cerinţele momentului e nevoie de alţi şefi! De oameni competenţi, nu de marionete care să doarmă pe ei, nefăcând nimic. 

De aceea am spus că ACUM s-ar impune demiterea sau demisia tuturor responsabililor, până la cel mai înalt nivel, fără partizanate sau patimi duşmănoase. Ai gestionat un sector care nu a funcţionat. Din cauză că instituţia ta nu face nimic mor oameni! Aşa că... du-te acasă! PLEACĂ! Oricine ai fi!

Ei nu vor pleca... Pe cei mari n-are cine să-i dea afară. Cei mari vor sacrifica nişte şefi mai mici ca să dea satisfacţie aparentă mulţimii indignate. Apoi îşi vor negocia mai departe funcţii, avantaje, procente. Mâine-poimâine vom fi iar martorii ironiilor hă-hă-ite venite din partea lui Băsescu, ale replicilor idioate marca Ponta, ale discursurilor goale de conţinut ţinute de Antonescu şi ale criticilor bucuroase de această oportunitate venite dintr-un PDL anemic. Nimic eficient, profesionist, nimic care să schimbe cu adevărat înspre bine funcţionarea instituţiilor. 

Într-un vis de-al meu absurd vedeam o Companie de paraşutişti români lansată pe un “front” larg de 20-30 km pătraţi cu misiunea “de luptă” de a-i găsi pe supravieţuitorii accidentului aviatic în timp record. Vedeam vreo două-trei maşini blindate de teren forţându-şi calea prin pădurile pline de lupi având în cabină câte o călăuză cunoscătoare a terenului. Vedeam nişte tehnicieni în comunicaţii care să pună imediat la dispoziţie date privind localizarea foarte exactă a supravieţuitorilor, cu marjă de eroare de câţiva metri. În fine, în visul meu absurd vedeam un ministru care să-şi întrerupă somnul şi – de ce nu? – un preşedinte care să-şi întrerupă excursia în Israel. Pentru a veni la comanda Celulei de Criză. Pentru a o salva pe Aura Ion şi pentru a-l salva pe Adrian Iovan! Oricum, în comparaţie cu aceşti politicieni de duzină eu recunosc că visez absurd. Diferenţa e că în visul meu cei doi care au murit sunt salvaţi, trăiesc şi se bucură azi de viaţă. În realitatea gestionată însă de aceşti incompetenţi cei doi sunt morţi şi chiar în aceste momente... îngropaţi!

Dumnezeu să ne ajute, iar pe eroii noştri morţi să-i odihnească în pace!

Cornel SABOU

Raportul MCV - ianuarie 2014

Bruxelles, 22.1.2014 

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU 

privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare 

INTRODUCERE 

În iulie 2012, la cinci ani după crearea mecanismului de cooperare şi de verificare (MCV), Comisia Europeană a publicat un raport bazat pe o evaluare generală a progreselor înregistrate de România

În raport se constata că existau multe dintre elementele fundamentale necesare şi că MCV a contribuit în mod semnificativ la reforma din România. Atenţia se deplasa spre punerea în aplicare a reformelor. Raportul, metodologia şi concluziile acestuia au fost aprobate în cadrul concluziilor adoptate de către Consiliul de Miniştri

Raportul a fost marcat şi de evenimentele petrecute în iulie 2012 în România, ridicând întrebări specifice cu privire la statul de drept şi independenţa justiţiei din România. Aceste aspecte au fost abordate de Comisie în cadrul unui raport intermediar publicat în ianuarie 2013

În raportul respectiv s-a concluzionat că România pusese în aplicare doar unele dintre recomandările Comisiei care vizau aspectele menţionate. S-a constatat, de asemenea, necesitatea accelerării progreselor în ceea ce priveşte recomandările Comisiei referitoare la reforma sistemului judiciar, la integritate şi la lupta împotriva corupţiei. În prezentul raport sunt evaluate progresele pe care România le-a înregistrat în cele două domenii principale ale MCV – reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei – de la publicarea rapoartelor amintite. Pe baza rapoartelor MCV publicate până în prezent se poate observa că progresele nu au fost uşor de obţinut, iar cele obţinute într-un domeniu pot fi îngrădite sau negate de regrese în alt domeniu. În decembrie 2013, acţiunile Parlamentului au demonstrat că principiile şi obiectivele centrale ale reformei continuă să fie puse la încercare – pentru reiterarea acestor principii a fost necesară intervenţia Curţii Constituţionale. Din această cauză este deosebit de dificil să se evalueze caracterul durabil al reformei şi să se aprecieze dinamismul care există la nivel intern pentru asigurarea unei tendinţe general pozitive. 

Trebuie remarcat faptul că împrejurările dificile din 2012 nu au atenuat hotărârea unui număr mare de instituţii şi de persoane din România de a continua consolidarea progreselor. Comisia consideră că procesul de monitorizare din cadrul MCV, oportunităţile oferite de fondurile UE şi angajamentul constructiv manifestat de Comisie şi de numeroase state membre continuă să reprezinte un sprijin valoros pentru reforma din România. Următorul raport va fi întocmit în aproximativ un an. 

STAREA PROCESULUI DE REFORMĂ DIN ROMÂNIA 

Sistemul judiciar 

Independenţa sistemului judiciar şi statul de drept au constituit o temă specială a raportului din iulie 2012 şi a raportului ulterior din ianuarie 2013

De asemenea, această temă s-a aflat în mod constant în centrul dezbaterilor din România, instituţiile judiciare punând un accent mai mare pe această parte a activităţii lor. Este posibil ca acest lucru să fi influenţat nivelul de încredere în instituţiile judiciare din România

Independenţa sistemului judiciar şi statul de drept 

Ordinea constituţională 

Deşi nu fac strict parte din sistemul judiciar, Constituţia şi Curtea Constituţională se află în centrul statului de drept. Acţiunea de contestare a autorităţii Curţii Constituţionale din vara anului 2012 nu a fost repetată şi, în plus, i-a consolidat rolul de arbitru important. Curtea Constituţională va continua să joace un rol esenţial în apărarea unor principii-cheie, cum ar fi separarea puterilor, precum şi în cadrul unor eventuale discuţii viitoare asupra modificării Constituţiei. Odată cu reluarea, probabil în cursul acestui an, a dezbaterilor constituţionale, este de asemenea important să se ofere Consiliului Superior al Magistraturii posibilitatea de a face observaţii cu privire la toate domeniile care ţin de sistemul judiciar. Mai precis, va trebui să se acorde atenţie excluderii acelor modificări care măresc posibilitatea politicienilor de a influenţa factorii de decizie din sistemul judiciar sau de a contesta independenţa şi autoritatea sistemului judiciar. Din acest motiv, angajamentul guvernului de a consulta Comisia de la Veneţia, în special, este un semn important al angajamentului României de a-şi baza toate modificările constituţionale viitoare pe norme europene. Autorităţile române şi-au exprimat, de asemenea, intenţia clară de a ţine Comisia Europeană la curent. 

Presiunea exercitată asupra independenţei sistemului judiciar 

În vara şi în toamna anului 2012, Comisia a primit din partea instituţiilor judiciare un număr mare de mesaje în care erau redate critici directe lansate de politicieni şi atacuri mediatice motivate politic la adresa unor judecători, procurori şi membri ai familiilor acestora, precum şi la adresa unor instanţe şi a unor parchete

Se pare că, din iulie 2012, atacurile de acest gen au scăzut în număr şi în forţă, însă ele continuă să existe. Există, de exemplu, cazuri de critică directă adresată unor instituţii judiciare şi unor magistraţi cu puţin timp înainte de pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti care vizau persoane politice importante. Acest lucru contrastează cu practicile din numeroase alte state membre, unde măsura în care politicienii emit comentarii asupra unor hotărâri judecătoreşti este limitată de respectul pentru principiul separării puterilor şi al independenţei justiţiei, asigurat fie prin norme, fie prin convenţii. CSM şi-a îndeplinit rolul de principal garant al independenţei justiţiei într-un mod sistematic şi profesionist, ceea ce a ajutat ca acest aspect să fie luat în considerare cu mai multă seriozitate de către cetăţeni şi politicieni. Acest rol s-a dovedit a fi o parte tot mai importantă a sarcinilor CSM, iar el ar putea fi consolidat prin intermediul unei proceduri clare şi transparente privitoare la modul de reacţie al CSM în astfel de cazuri. CSM ar putea, de asemenea, să exploreze alte modalităţi de a manifesta susţinere instituţională pentru aplicarea în practică a independenţei sistemului judiciar prin sprijinirea diferiţilor magistraţi în astfel de situaţii

Ministrul Justiţiei a condus, de asemenea, o iniţiativă utilă de stabilire a unui dialog între media şi magistraţi. Relaţiile dintre aceştia ar putea fi îmbunătăţite printr-o mai bună înţelegere reciprocă, precum şi printr-o abordare profesionistă a instituţiilor judiciare faţă de mijloacele de comunicare în masă. Cu toate acestea, va fi dificil să se înregistreze progrese 

dacă magistraţii şi hotărârile judecătoreşti vor continua să fie ţinta unor critici lansate de persoane publice. 

Respectarea hotărârilor judecătoreşti 

Cele de mai sus se leagă de un aspect important al separării puterilor şi al statului de drept, respectarea hotărârilor judecătoreşti, şi se manifestă pe mai multe planuri. Nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti sau cazurile în care hotărârile judecătoreşti sunt contestate în mod nejustificat de către administraţia publică constituie o atingere adusă naturii obligatorii a hotărârilor judecătoreşti. Acest lucru este o problemă atunci când sunt vizate cele mai înalte organisme ale statului. Din iulie 2012, magistraţii au fost nevoiţi de mai multe ori să se adreseze Curţii Constituţionale ca urmare a lipsei de voinţă a Parlamentului de a proceda la încetarea anumitor mandate pe baza unor hotărâri judecătoreşti definitive în care se stabilea incompatibilitatea unui parlamentar. Cea mai recentă hotărâre a Curţii Constituţionale în această privinţă datează din noiembrie 2013, dar Senatul nu a luat încă nicio măsură. 

Numirile la nivel înalt 

Numirile din sistemul judiciar constituie unul dintre cele mai clare moduri de demonstrare a independenţei judecătorilor şi a procurorilor. Procesul MCV a subliniat importanţa unor proceduri de numire clare şi obiective, care să fie respectate numirile nepolitice ale unor persoane cu un înalt nivel de profesionalism şi de integritate sunt esenţiale pentru încrederea publică în sistemul judiciar. Evoluţiile de anul trecut sunt mixte

În cazul conducerii Înaltei Curţi nu au existat semne de imixtiune în procesul de numire. Situaţia este mai dificilă în cazul parchetului, unde procesul de numire demarat în septembrie 2012 a avut o culoare politică accentuată care nu a putut fi atenuată de modificările aduse ulterior procedurii. Este posibil ca acest lucru să îi fi descurajat pe unii potenţiali candidaţi să îşi manifeste interesul pentru această poziţie. Pe lista finală a candidaţilor propuşi figurau câteva persoane cu rezultate bune în domeniul anticorupţiei. Cu toate acestea, la rezultatul global nu s-a ajuns în urma unui proces transparent, conceput să permită verificarea calităţilor candidaţilor şi derularea unei competiţii reale. Comisia a regretat decizia de a nu se urma o procedură solidă şi a subliniat că persoanelor numite le revine astfel sarcina să îşi arate angajamentul de a continua activitatea de combatere a corupţie desfăşurată de aceste instituţii. 

În toamna anului 2013, numirile în funcţiile de procuror şef şi de procurori şefi adjuncţi ai DNA au creat o altă problemă dificilă. Încă o dată s-a pus capăt brusc numirilor temporare în posturi ad-interim, iar numirile au fost efectuate de către Ministrul Justiţiei fără respectarea deplină a procedurii de consultare a conducerii DNA. În urma criticilor exprimate de public şi de CSM a avut loc un al doilea proces de numire, caracterizat într-o mai mare măsură de consens, în cazul căruia normele au fost respectate şi care s-a soldat cu un set diferit de numiri permanente. Momentul ales a provocat, de asemenea, îngrijorări în rândul publicului în sensul că se făcea o legătură cu deciziile DNA privitoare la persoane politice, precum şi critici politice la adresa procurorilor

Cadrul juridic 

Noile coduri juridice 

Procesul de elaborare a noilor coduri juridice ale României a fost urmărit în fiecare raport MCV. În raportul MCV din iulie 2012 s-a subliniat că elaborarea acestor noi coduri reprezintă o modernizare semnificativă a cadrului juridic al României. Deşi procesul de punere în aplicare nu a fost uşor, îndeosebi în perioada în care trebuiau menţinute două sisteme paralele, a existat tot mai mult percepţia că factorii de decizie din sistemul judiciar au colaborat cu Ministerul Justiţiei în vederea facilitării tranziţiei. În cadrul pregătirilor pentru intrarea în vigoare a noului Cod penal s-a încercat valorificarea experienţelor din trecut

De asemenea, Ministerul Justiţiei a obţinut un buget şi posturi suplimentare pentru sprijinirea procesului de punere în aplicare a noilor coduri. A fost util să se stabilească termene mai lungi, dar realiste, pentru derularea procesului. Noul Cod de procedură penală, care urmează să fie pus în aplicare începând din februarie, constituie o acţiune majoră: toate dispoziţiile sunt direct aplicabile, iar codul introduce două noi instituţii, „judecătorul de drepturi şi libertăţi” şi „judecătorul de cameră preliminară”. Prin urmare, este deosebit de important ca, atunci când este posibil, problemele să fie anticipate şi rezolvate. Va fi important ca, după intrarea în vigoare a noilor coduri, să se asigure o monitorizare periodică a efectelor reale şi a punerii în aplicare a noilor dispoziţii. O altă dificultate este instabilitatea noilor coduri la câteva luni înainte de intrarea lor în vigoare. S-au constatat mai multe probleme juridice care ar putea presupune aducerea unor modificări la coduri sau la normele de aplicare a Codului de procedură penală care urmează să fie adoptate înainte de intrarea în vigoare.

În plus, Parlamentul României a votat, în decembrie, o serie de modificări ale Codului penal, care au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională (a se vedea mai jos).

Uniformitatea jurisprudenţei 

Introducerea codurilor constituie, de asemenea, o ocazie importantă de a aborda aspectul uniformităţii jurisprudenţei. Lipsa de uniformitate şi o anumită lipsă de previzibilitate a jurisprudenţei instanţelor sau a modului în care sunt interpretate dispoziţiile legislative reprezintă în continuare o preocupare semnificativă pentru comunitatea oamenilor de afaceri şi pentru societate în general. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a întreprins o serie de măsuri utile pentru abordarea acestei teme. Prin noile coduri de procedură, recursurile sunt reorientate spre scopul lor principal de casaţie, iar rolul Înaltei Curţi în sporirea uniformităţii este consolidat. Procedura hotărârilor preliminare va aduce o nouă procedură care va permite adresarea de întrebări Înaltei Curţi în vederea unei hotărâri interpretative care este obligatorie atât pentru instanţa în chestiune, cât şi pentru cazurile ulterioare. În ceea ce priveşte atât formarea, cât şi publicarea hotărârilor judecătoreşti motivate, Înalta Curte şi CSM au întreprins măsuri importante, printre care se numără acordarea accesului judecătorilor şi grefierilor la hotărârile pronunţate de toate celelalte instanţe de pe teritoriul ţării. Următoarea etapă ar trebui sa fie asigurarea accesului profesiilor juridice şi al publicului larg la toate hotărârile judecătoreşti.

Cu toate acestea, în unele cazuri se manifestă rezistenţă atunci când trebuie să se respecte jurisprudenţa sau îndrumările unor instanţe superioare, ceea ce afectează funcţionarea normală a sistemului judiciar. Incertitudinea care rezultă din această atitudine subminează încrederea în sistemul judiciar, creând ineficienţă şi frustrare atât în rândul operatorilor comerciali, cât şi al cetăţenilor. Conducerea instanţelor ar putea întreprinde mai multe acţiuni pentru a atrage atenţia colegilor asupra importanţei uniformităţii şi, în special, pentru a contesta cazurile în care hotărârile par să se abată de la practica Înaltei Curţi. În ceea ce o priveşte, Înalta Curte trebuie să remedieze situaţiile în care propriile hotărâri par neuniforme. 

O sursă suplimentară de dificultăţi în aplicarea uniformă a legii este legată de calitatea şi de stabilitatea cadrului juridic. Se întâmplă deseori ca numărul mare de ordonanţe de urgenţă sau de proceduri parlamentare adoptate fără un grad minim de transparenţă să nu permită derularea unui proces adecvat de evaluare, consultare şi pregătire, chiar şi în cazurile în care urgenţa nu este clară. Drept urmare, judecătorii, procurorii, avocaţii, agenţii economici, administraţiile şi cetăţenii care trebuie să aplice legea sunt confuzi, se comit greşeli şi există un risc ridicat de ambiguităţi care ar putea fi folosite pentru o interpretare divergentă a legii. Reforma structurală a sistemului judiciar Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar (2014-2018) Ministerul Justiţiei s-a ocupat de elaborarea unei strategii de dezvoltare a sistemului judiciar (2014-2018). Strategia vizează consolidarea reformelor actuale şi a instituţiilor judiciare, precum şi sporirea încrederii în justiţie. Obiectivele generale – o mai mare eficienţă, consolidarea instituţiilor, integritatea, calitatea, transparenţa şi accesul la justiţie – corespund activităţilor desfăşurate în alte state membre şi la nivel european. Scopul este ca strategia şi planul de acţiune care o însoţeşte să fie adoptate în februarie 2014. O cooperare strânsă între guvern şi instituţiile judiciare este esenţială pentru o astfel de iniţiativă, iar ministrul a reuşit să apropie instituţiile. Consensul va contribui, de asemenea, la autoritatea strategiei. Ar fi important, de asemenea, ca în proces să fie implicate şi alte profesii juridice, cum ar fi avocaţii, notarii şi executorii judecătoreşti. 

Un element important al unei eventuale reforme viitoare a sistemului judiciar ar fi sporirea capacităţii organelor de conducere din justiţie de a adopta decizii în cunoştinţă de cauză, bazate pe sistem fiabil de colectare a datelor referitoare la funcţionarea sistemului judiciar, pe cercetare şi pe o planificare pe termen lung. Alte state membre au utilizat, de asemenea, practici precum sondajele realizate în rândul persoanelor care recurg la justiţie sau al angajaţilor instanţelor, pentru a aduna informaţii cu privire la carenţele sistemului.

Gestionarea volumului de lucru şi eficienţa justiţiei 

Se constată în continuare problema unui volum de lucru excesiv în anumite instanţe şi parchete, problemă exacerbată de incertitudini în ceea ce priveşte impactul codurilor. Există mai multe tendinţe utile în sistemul judiciar, cum ar fi specializarea, utilizarea mai eficientă a grefierilor şi măsurile de practică judiciară pentru prevenirea întârzierilor supărătoare, măsuri care ar putea avea toate un anumit impact.. Cu toate acestea, este de asemenea important să se analizeze problema cu care sistemul se confruntă de mai mut timp a reechilibrării resurselor disponibile prin refacerea hărţii judiciare. O astfel de schimbare ar presupune, totuşi, o modificare legislativă şi, în ciuda susţinerii din partea Ministerului Justiţiei, se pare că sprijinul Parlamentului este în continuare nesigur. 

Integritatea sistemului judiciar 

CSM şi-a subliniat politica de toleranţă zero în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor de integritate în cadrul sistemului judiciar şi a elaborat, cu ajutorul Inspecţiei Judiciare, o abordare mai coerentă şi mai amplă. Va fi important ca acest lucru să se reflecte şi într-o abordare coerentă din partea secţiei administrative a Înaltei Curţi. Se pare că s-a ajuns astfel la un număr mai mare de cazuri, însă va fi necesar ca aspectul să fie monitorizat în continuare pentru a se stabili dacă efectul de descurajare funcţionează. 

Cadrul de integritate 

Cadrul de integritate este una dintre caracteristicile centrale ale MCV. Acesta se bazează pe instituţii şi norme care să asigure faptul că aşteptările sunt clare şi că ele sunt realizate în mod corespunzător. De asemenea, un astfel de cadru depinde în mare măsură de acceptarea la nivel politic şi cultural a faptului că integritatea este un principiu important pentru funcţionarii publici şi că orice încălcare ar trebui să aibă consecinţe. 

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) şi Consiliul Naţional de Integritate (CNI) 

În cursul anului trecut, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a continuat să îşi consolideze bilanţul de rezultate. Există însă în continuare obstacole, precum şi diferenţe între progresele înregistrate în ceea ce priveşte cazurile de incompatibilitate, conflictele de interese şi averile nejustificate. Mai concret, ANI şi conducerea acesteia s-au confruntat cu o serie de atacuri care au părut să coincidă, deseori, cu cazurile ANI împotriva unor înalţi reprezentanţi politici. Consiliul Naţional de Integritate şi-a dovedit valoarea de organism de supraveghere capabil să explice mandatul ANI şi să intervină public atunci când este necesar. ANI a căpătat mai multă autoritate în calitate de instituţie, guvernul sprijinind sporirea resurselor pentru asigurarea funcţionării sale eficace. Întrucât relaţiile cu alte agenţii guvernamentale sunt esenţiale, ANI a încheiat o serie de acorduri de lucru menite să reglementeze aceste relaţii – chiar dacă unele sunt mai fructuoase decât altele. Deciziile ANI sunt deseori atacate în instanţă, însă statistic rezultă că instanţele au confirmat concluziile ANI în peste 80 % din acţiunile introduse împotriva unor decizii ale ANI având ca obiect un conflict de interese. 

Se pare că instanţele s-au familiarizat cu cadrul de integritate. Jurisprudenţa este însă în continuare neuniformă, atât la nivelul curţilor de apel, cât şi la nivelul ICCJ existând hotărâri contradictorii, iar procedurile în instanţă în cazurile de incompatibilitate sunt în continuare îndelungate. ANI se află încă în aşteptarea unei hotărâri a ICCJ pentru a şti dacă poate contesta o decizie a Comisiei de cercetare a averilor de a nu înainta un caz ANI în instanţă. Intervalul de timp necesar pentru anularea contractelor afectate de existenţa unui conflict de interese, alături de rezultatele slabe ale administraţiei publice în ceea ce priveşte urmărirea unor astfel de cazuri, reduce, de asemenea, forţa disuasivă a activităţilor ANI şi ocazionează pierderi pentru finanţele publice. Decizia de a elabora un sistem de verificare ex-ante a existenţei unui conflict de interese în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice reprezintă o completare valoroasă a activităţilor ANI. Este de dorit, în mod evident, ca eventualele conflicte de interese să poată fi identificate şi evitate în prealabil, înainte de semnarea contractelor. Pentru ca sistemul să funcţioneze, va fi important să existe o obligaţie legală a autorităţilor contractante de a răspunde la problemele identificate de ANI. O altă prevedere importantă ar fi aceea ca funcţionarii publici aflaţi într-o situaţie de conflict de interese semnalată de ANI şi confirmată de instanţă să răspundă pentru o proporţie minimă din costurile contractului în cazul derulării acestuia. Dacă se va dovedi a fi eficace, această abordare ar trebui să fie extinsă rapid de la procedurile în care sunt implicate fonduri UE la toate procedurile de achiziţii publice. 

Ar fi logic să se desprindă învăţămintele necesare din activitatea depusă în prezent de ANI, în vederea îmbunătăţirii cadrului juridic al acestei agenţii. În prezent se discută cu guvernul un pachet care ar urma să cuprindă măsuri importante, precum anularea imediată a unui contract în momentul rămânerii definitive a unei hotărâri într-un caz de conflict de interese, efectuarea mai multor controale în etapa de numire şi facilitarea accesului la declaraţiile de interese. Acest pachet ar reprezenta pentru ANI o bună ocazie de a îndruma o codificare a cadrului de integritate, ceea ce ar asigura eliminarea oricăror presupuse ambiguităţi din actualul cadru. Măsurile sensibile de această natură se confruntă însă cu incertitudinea creată de încercările succesive din Parlament de a submina eficacitatea cadrului de integritate. Printre acestea se numără, de exemplu, tentativele de modificare a normelor privind incompatibilitatea în cazul reprezentanţilor aleşi la nivel local în vara anului 2013 sau recentele tentative de modificare a Codului penal, care au vizat scoaterea unor categorii întregi de persoane fizice de sub incidenţa normelor în materie de integritate, inclusiv a normelor în materie de conflict de interese (a se vedea mai jos). În pachet sunt abordate şi cazurile în care Parlamentul refuză să pună în aplicare o decizie pronunţată de ANI, chiar şi atunci când o astfel de decizie este confirmată de o hotărâre judecătorească. O eventuală propunere a Guvernului de modificare a legii ANI ar trebui, prin urmare, să consolideze rolul important pe care ANI îl joacă în ceea ce priveşte testarea voinţei politice de a menţine un cadru de integritate eficace. 

Cadrul de integritate: Parlamentul În rapoartele MCV anterioare s-a subliniat, de asemenea, riscul ca parlamentarii să fie percepuţi ca folosind normele pe care le adoptă pentru a se proteja de efectele legilor. În raportul MCV din ianuarie s-a observat că, în ianuarie 2013, Parlamentul a adoptat amendamente la statutul deputaţilor şi senatorilor, modificând procedura de ridicare a imunităţii în cazurile de percheziţie, arestare sau reţinere a acestora şi de urmărire penală a unor foşti miniştri. Statutul pare să fie o măsură utilă, aducând mai multă claritate în ceea ce priveşte faptul că starea de incompatibilitate are ca efect încetarea mandatului de deputat sau senator şi introducând termene pentru analiza parlamentară a cererilor de reţinere, arestare sau percheziţie a unor parlamentari, înaintate de parchete. Cu toate acestea, nu se prevede obligaţia ca refuzarea începerii urmăririi penale să fie motivată. 

Ca urmare a unei contestaţii depuse la Curtea Constituţională, aceste dispoziţii au intrat în vigoare abia în luna iulie, iar regulamentele de aplicare şi un nou Cod de conduită nu au fost încă adoptate. Eficacitatea statutului va trebuie evaluată în timp. Din păcate, practica din cursul toamnei anului 2013 nu a reflectat întotdeauna faptul că parlamentarii recurgeau la norme noi pentru a asigura o nouă rigoare în cadrul procedurilor. De exemplu, în ciuda îngrijorărilor exprimate în raportul din ianuarie, Parlamentul nu a executat o hotărâre a Înaltei Curţi prin care se confirma o decizie a ANI.

Combaterea corupţiei la nivel înalt 

În rapoartele MCV şi în concluziile Consiliului din anii trecuţi s-a subliniat că rezultatele instituţiilor competente în domeniul combaterii corupţiei la nivel înalt constituie unul dintre cele mai importante moduri prin care România progresează pe calea îndeplinirii obiectivelor fixate în cadrul MCV. De la ultimele rapoarte MCV, atât DNA, la nivel de urmărire penală, cât şi ICCJ, pentru faza de judecată, s-au menţinut la rezultate semnificative în circumstanţe dificile. Luând în considerare atât trimiterile în judecată, cât şi condamnările, aplicarea sistemului de justiţie la persoane politice importante a fost o dovadă semnificativă a razei de acţiune a justiţiei române. Practica instanţelor a cunoscut îmbunătăţiri considerabile, în special în ceea ce priveşte durata investigaţiilor desfăşurate de DNA şi a proceselor. O importantă „portiţă de scăpare” a fost închisă, pentru a se împiedica utilizarea demisiei dintr-un post, de parlamentar, de exemplu, ca motiv de întârziere a unui caz, iar la Înalta Curte au fost prevăzuţi avocaţi de serviciu, pentru a se împiedica utilizarea absenţei unui avocat al apărării ca motiv de amânare a judecăţii. 

Combaterea corupţiei în rândul magistraţilor este un element-cheie al credibilităţii sistemului. În acest domeniu au fost depuse eforturi atât pentru sporirea coerenţei sancţiunilor, cât şi pentru intensificarea efectului disuasiv al acestora prin supunerea unui proiect de lege privind pierderea pensiilor de serviciu speciale ale magistraţilor condamnaţi definitiv pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, inclusiv corupţie. Cu toate acestea, în domeniul combaterii corupţiei la nivel înalt există încă obstacole semnificative. În ciuda cercetărilor, a trimiterilor în judecată şi a condamnărilor care au loc, există elemente care dovedesc faptul că actele de corupţie nu sunt întotdeauna tratate ca infracţiuni grave. În cadrul sistemului judiciar, procentul ridicat de pedepse cu suspendare pare să indice o anumită reticenţă a judecătorilor de a-şi asuma consecinţele unei constatări a vinovăţiei, ceea ce se află în contradicţie cu ghidul de stabilire a pedepselor al înseşi Înaltei Curţi. Un alt aspect important în acest domeniu va fi îmbunătăţirea bilanţului de rezultate în ceea ce priveşte confiscarea activelor şi recuperarea activelor. Confiscarea extinsă, care cuprinde şi activele rudelor, rămâne o procedură recentă la care se recurge relativ rar. Această reticenţă este subliniată de declaraţiile unor politicieni români care îşi exprimă simpatia faţă de persoanele condamnate pentru acte de corupţie. Aplicarea neuniformă a normelor privind miniştrii care demisionează din posturi creează o impresie de subiectivitate. Acest lucru ar putea avea legătură şi cu modificările aduse Codului penal şi adoptate de Parlament în decembrie 2013 fără organizarea unei dezbateri sau a unei consultări publice prealabile. Organismele judiciare din România, inclusiv Înalta Curte şi Consiliul Superior al Magistraturii, şi-au exprimat îngrijorări grave cu privire la modificări, întrucât acestea ar avea ca efect scoaterea parlamentarilor din sfera de aplicare a legislaţiei aplicabile infracţiunilor de corupţie, precum luarea de mită, traficul de influenţă şi abuzul în serviciu. Din datele DNA reiese că un număr de 28 de parlamentari au fost condamnaţi sau sunt judecaţi pentru fapte de corupţie. 

O altă modificare a constat într-un regim de prescripţie modificat, prin care perioada de prescripţie ar fi redusă în mod substanţial. Rapoartele MCV au cuprins în mod frecvent observaţii cu privire la regimul de prescripţie din România, care conţine o dispoziţie relativ neobişnuită conform căreia prescripţia încetează numai în momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive. Printre alte dispoziţii importante se numără şi redefinirea conflictului de interese în vederea scoaterii unei serii largi de categorii de persoane de sub incidenţa răspunderii în cazul săvârşirii unei infracţiuni. S-ar părea că o altă modificare propusă are ca efect eliminarea oricăror urmări legate de corupţie în cazul persoanelor care au primit deja o condamnare sau o pedeapsă. Aceste modificări au stârnit reacţii din partea magistraţilor români şi a comunităţii internaţionale. Una dintre problemele ridicate a fost faptul că în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei se prevede că toţi funcţionarii publici care deţin funcţii legislative, executive, administrative sau judiciare ar trebuie să intre sub incidenţa unor norme de incriminare a corupţiei şi a conflictului de interese. Curtea Constituţională a României a hotărât, în ianuarie 2014, că modificările sunt neconstituţionale şi a invocat, în special, necesitatea de a respecta obligaţiile care decurg din legislaţia internaţională, precum şi principiul egalităţii în faţa legii, consfinţit în Constituţia României. Hotărârea Curţii Constituţionale a reprezentat o importantă demonstraţie a existenţei unui echilibru de puteri, însă continuă să fie surprinzător faptul că au fost aprobate modificări care păreau să conteste direct principii atât de importante. 

Combaterea corupţiei la toate nivelurile 

MCV recomandă, de asemenea, depunerea unor eforturi intense pentru eliminarea corupţiei la toate nivelurile societăţii româneşti. Sondajele indică în mod constant că existenţa pe scară largă a corupţiei constituie o sursă importantă de îngrijorare publică. Deşi aducerea în faţa justiţiei a unor persoane notabile acuzate de corupţie poate influenţa în mod pozitiv percepţia generală, combaterea corupţiei la toate nivelurile presupune, de asemenea, depunerea unor eforturi susţinute în scopul de a reduce posibilităţile de a comite fapte de corupţie şi, ulterior, de a arăta că faptele descoperite nu rămân fără consecinţe. Continuă să treneze adoptarea unor astfel de măsuri manageriale şi preventive. Strategia Naţională Anticorupţie (SNA) este o iniţiativă importantă prin care s-a reuşit extinderea cadrului comun la o gamă largă de instituţii române. Activitatea depusă în cadrul strategiei în vederea răspândirii bunelor practici şi a încurajării organismelor publice de a dedica resurse şi atenţie luptei împotriva corupţiei este în mod cert o activitate valoroasă. Următoarea etapă ar fi aceea de a aplica norme mai uniforme în domenii precum evaluarea riscurilor şi standarde pentru controalele interne. Cu toate acestea, în lipsa unor competenţe de asigurare a respectării legii, strategia depinde într-o foarte mare măsură de priorităţile stabilite la nivelul conducerii diferitelor instituţii. Există modalităţi de demonstrare a angajamentului de a combate corupţia, precum voinţa de a aduce la cunoştinţa instituţiilor cazurile de încălcare: faptul că diferitele instituţii au rezultate foarte variate în domeniul unor astfel de măsuri indică o lipsă de uniformitate în abordare. O altă abordare importantă ar fi să se ţină seama de dimensiunea de prevenire a corupţiei încă din faza de proiect a noilor politici şi acte legislative. Un exemplu în acest sens ar fi iniţiativele de promovare a descentralizării şi a regionalizării, în cadrul cărora delegarea competenţelor de adoptare a deciziilor financiare ar trebui să fie însoţită de o evaluare a riscurilor şi de o serie de măsuri pentru compensarea noilor vulnerabilităţi create. În mai multe instituţii, cum ar fi Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, au continuat să fie derulate, cu finanţare din partea UE, proiecte specifice în domeniul anticorupţiei care au dat rezultate interesante şi care constituie un posibil exemplu de bune practici. Comisia aşteaptă cu interes să utilizeze aceste iniţiative la elaborarea unor proiecte specifice pentru următoarea perioadă de programare. 

Magistraţii şi agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul achiziţiilor publice în România amintesc, pe lângă necesitatea de a consolida mijloacele de prevenire a corupţiei şi a conflictelor de interese în materie de achiziţii publice, alte două aspecte-cheie: raţionalizarea legislaţiei şi asigurarea unei mai mari stabilităţi.

O serie de ONG-uri, întreprinderi şi experţi independenţi au semnalat faptul că procedurile de achiziţii publice sunt în permanenţă vulnerabile la corupţie. Deşi aceasta nu este o problemă specifică numai României, este vorba şi de capacitatea administrativă de a gestiona procedurile, în special la nivel local, ceea ce presupune o atenţie deosebită, mai ales în ceea ce priveşte prevenţia. O temă importantă va fi consolidarea cooperării dintre ANRMAP şi ANI, în vederea instituirii unui sistem ex-ante de verificare a conflictului de interese în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziţii publice, inclusiv extinderea rapidă a abordării de la procedurile de ofertare în care sunt implicate fonduri ale UE la toate procedurile de achiziţii publice din România. 

CONCLUZIE ŞI RECOMANDĂRI 

În prezenta evaluare se arată că, de la rapoartele MCV precedente, România a înregistrat progrese în numeroase domenii. Rezultatele principalelor instituţii judiciare şi de integritate se menţin pozitive. A continuat adoptarea unor modificări legislative necesare şi îndelung aşteptate, iar un anumit spirit de cooperare între instituţiile judiciare şi Ministerul Justiţiei contribuie la soluţionarea problemelor de ordin managerial. În acest sens, situaţia a profitat de pe urma unei atmosfere politice mai calme începând din primăvara anului 2013. 

Cu toate acestea, continuă să existe îngrijorări cu privire la independenţa sistemului judiciar şi sunt numeroase exemplele de rezistenţă la măsurile de integritate şi anticorupţie, atât la nivel politic, cât şi la nivel administrativ. Modificarea precipitată şi netransparentă a Codului penal în decembrie 2013 a declanşat o îngrijorare la scară largă, fiind percepută ca o atingere fundamentală adusă regimului juridic de combatere a corupţiei şi de promovare a integrităţii, în ciuda faptului că, prin constatarea caracterului neconstituţional al acestei modificări, Curtea Constituţională a demonstrat existenţa unui echilibru de puteri. În ceea ce priveşte măsura importantă a numirilor în posturi-cheie se observă rezultate mixte: unele proceduri se desfăşoară într-un mod deschis, transparent şi bazat pe merite, în timp ce altele sunt criticabile, din motive de intervenţie politică. 

Această imagine are urmări asupra măsurii în care procesul de reformă din România poate fi considerat durabil. Rezistenţa principalelor instituţii competente în materie de anticorupţie la o presiune susţinută a arătat că reforma a prins rădăcini în părţi importante ale societăţii româneşti. La polul opus, uşurinţa cu care temelia reformei a putut fi atacată în Parlament a reamintit că nu există niciun consens în ceea ce priveşte urmărirea obiectivelor MCV. Comisia invită România să întreprindă măsuri în următorul domeniu: 

1. independenţa sistemului judiciar. 

Factorii de decizie din sistemul judiciar trebuie să continue să apere independenţa justiţiei. Integritatea şi profesionalismul trebuie să fie factorii-cheie ai unor proceduri clare în materie de numiri. În acest domeniu, România ar trebui: 

• să se asigure că în Codul de conduită al parlamentarilor sunt incluse dispoziţii clare în ceea ce priveşte respectarea independenţei sistemului judiciar, şi în special a hotărârilor judecătoreşti de către parlamentari şi în cadrul procesului parlamentar; 

• să asigure Consiliului Superior al Magistraturii condiţiile necesare pentru consolidarea activităţii sale de protejare a independenţei sistemului judiciar şi de sprijinire a magistraţilor confruntaţi cu provocări care aduc atingere independenţei sistemului judiciar; 

• să profite de ocazia creată de posibila revizuire a Constituţiei pentru monitorizarea dispoziţiilor existente în ceea ce priveşte separarea puterilor, cu precizarea clară a obligaţiei executivului şi legislativului de a respecta independenţa sistemului judiciar; 

• să intensifice eforturile de informare/sensibilizare judicioasă a presei şi a publicului cu privire la rolul şi la statutul sistemului judiciar şi la cazurile în desfăşurare. 

2. Reforma sistemului judiciar 

Ar trebui intensificate progresele în ceea ce priveşte sporirea uniformităţii jurisprudenţei şi a practicii judiciare, prin includerea unor măsuri de accelerare a procedurilor judiciare şi de utilizare a noilor posibilităţi, cum ar fi confiscarea extinsă. 

În acest domeniu, România ar trebui:

• să accelereze găsirea unei soluţii la problemele generate de volumul de lucru şi să adopte măsurile legislative necesare pentru restructurarea sistemului de instanţe; 

• să pună la dispoziţia factorilor de conducere din sistemul judiciar instrumentele necesare de informare cu privire la funcţionarea sistemului judiciar (instrumente de statistică, gestionarea cazurilor, sondaje în rândul utilizatorilor şi sondaje în rândul angajaţilor), în vederea sporirii capacităţii de a adopta decizii în cunoştinţă de cauză şi în vederea asigurării unor progrese demonstrabile; 

• să asigure publicarea completă şi în timp util pe internet şi actualizarea continuă a tuturor hotărârilor şi motivaţiilor judecătoreşti; 

• să asigure un proces în care să fie implicate toate profesiile juridice şi administraţia publică; 

• să finalizeze procedurile privind legea pensiilor magistraţilor condamnaţi pentru infracţiuni; 

• să îmbunătăţească respectarea hotărârilor judecătoreşti la toate nivelurile, pentru a se asigura executarea adecvată a hotărârilor judecătoreşti şi a sancţiunilor financiare. 

3. Integritatea 

Progresele obţinute în ceea ce priveşte cadrul de integritate trebuie să fie consolidate prin clarificarea cadrului juridic, astfel încât să nu existe îndoieli legate de aplicarea acestuia. În acest domeniu, România ar trebui: 

• să se asigure că nu există excepţii de la aplicabilitatea actelor legislative privind incompatibilitatea, conflictele de interese şi averile nejustificate; 

• să colaboreze, prin guvernul său, cu ANI pentru elaborarea şi propunerea unor acte legislative de îmbunătăţire a cadrului de integritate; 

• să introducă verificarea ex-ante a achiziţiilor publice în cadrul ANI, în vederea extinderii acestei verificări de la procedurile în care sunt implicate fonduri ale UE la toate procedurile de achiziţii publice; 

• să se asigure că prin introducerea noului statut al parlamentarilor se măreşte la maximum numărul de hotărâri judecătoreşti definitive care sunt executate automat. 

4. Lupta împotriva corupţiei 

Hotărârea cu care legislaţia a fost aplicată în cazul corupţiei la nivel înalt trebuie să fie menţinută şi extinsă la cazurile de corupţie la scară mică. În acest domeniu, România ar trebui: 

• să se asigure că legislaţia în domeniul corupţiei se aplică în mod egal tuturor şi în condiţii egale; 

• să sporească uniformitatea şi efectul disuasiv al pedepselor aplicate în cazurile de corupţie în toate instanţele de pe teritoriul României; 

• să intensifice eforturile de urmărire penală a cazurilor de corupţie la scară mică;

• să dezvolte Strategia Naţională Anticorupţie prin introducerea unor criterii de referinţă şi a unor obligaţii mai coerente pentru administraţia publică şi prin punerea rezultatelor la dispoziţia publicului.

material preluat de pe hotnews.ro

Raportul Guvernului despre accidentul aviatic din Munţii Apuseni

NOTĂ

privind evenimentul aviatic din data de 20.01.2014

În baza informaţiilor furnizate de Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Sănătăţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, vă prezint în continuare date despre aeronavă, misiune, echipaj, filmul evenimentelor şi concluziile analizei efectuate.

Aeronava tip BN-2, înregistrată YR-BNP, aparţinând Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă a fost fabricată în anul 1977, în Anglia, având nr. de fabricaţie 822. 

Masa maximă la decolare este de 2989 kg şi poate avea la bord un număr de maxim 8 pasageri + 2 membri ai echipajului. 

Documentele de Navigabilitate ale aeronavei sunt în termen de valabilitate, fiind emise astfel:

- Certificat de Înmatriculare emis la data de 05.07.2011 (aeronava a fost înmatriculată în România pentru prima dată la data de 01.12.1978)

- Certificat de Evaluare a Navigabilităţii emis la data de 

20.12.2013, valabil până la data de 27.12.2014.

În ceea ce priveşte resursele tehnice şi datele de serviciu, acestea sunt următoarele: 

- Ore de la punerea în serviciu: total 3.350

- Motorul: 500 de ore de la ultima reparaţie capitală

- Elicea: aproximativ 300 de ore de la ultima reparaţie capitală.

Aeronava este inclusă în Certificatul de Operator Aerian nr. RO-016(a) şi Autorizaţia de Operator Aerian nr. LA-018, deţinute de Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă. 

Documentele sunt în termen de valabilitate (data de expirare: 05.07.2014). În baza acestor documente de certificare, aeronava a fost abilitată să efectueze transport aerian comercial de pasageri, servicii medicale de urgenţă, precum şi operaţiuni specializate de lucru aerian.

Aeronava avea asigurare pentru încărcătura comercială (pasageri, bagaje, marfă, poştă) şi răspundere civilă faţă de terţi, aflată în termen de valabilitate (12.05.2014).

În data de 20 ianuarie 2014, aeronava desfăşura o misiune umanitară de transport organe umane pe ruta Băneasa – Oradea. 

Menţionăm că avionul SMURD, care în perioada 2012 – 2013 a efectuat mai multe misiuni speciale de transport pentru transplant organe şi sânge perfuzabil), nu a putut fi utilizat în data de 20.01.2014, deoarece acesta se află în lucrări de mentenanţă obligatorie la Aerostar Bacău. 

În ceea ce priveşte ECHIPAJUL:

Conform planificării, pentru data de 20 ianuarie a.c. erau programaţi pentru asigurarea permanenţei, Adrian Iovan - pilot comandant şi Petrescu Răzvan - copilot.

Comandantul aeronavei, Adrian IOVAN, a deţinut până la data producerii accidentului funcţia de Instructor şef avioane la Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă şi avea o experienţă totală de zbor de peste 16.000 ore. 

Copilotul aeronavei, Răzvan Gabriel PETRESCU, deţinea funcţia de Instructor zbor avioane la Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă şi efectuase, până la producerea accidentului aproximativ 1.000 ore de zbor.

PASAGERII au fost: 

Dr. Radu ZAMFIR

Dr. Sorin IANCEU

Dr. Valentin CALU

Dr. Pavel Constantin PIVNICERU

Medic Rezident Aurelia ION.

Potrivit datelor furnizate de instituţiile cu atribuţii, FILMUL EVENIMENTELOR a fost următorul: 

- La ora 10.50: Aeronava YRBNP tip BN2 a depus plan de zbor pentru un zbor IFR cu call-sign RFT111 pentru ruta LRBS-LROD intre orele 13.10-16.10.

Potrivit informaţiilor Ministerului Transporturilor, pilotul comandant a efectuat pregătirea zborului, inclusiv informarea meteo înainte de decolare. Decizia privind amânarea/anularea unui zbor din considerente de siguranţă a zborului aparţine în totalitate pilotului comandant al aeronavei.

- La ora 13.38: aeronava a decolat. 

- La ora 14.35: pilotul a solicitat ROMATSA coborârea la 3050 m, din cauza givrajului (peliculă de gheaţă formată pe structura aeronavei), iar ROMATSA l-a informat că înălţimea minimă de siguranţă în zona este de 3200 m;

- La ora 14.42: pilotul a solicitat coborârea la 2450 m şi a comunicat că schimbă frecvenţa cu cea a Centrului de Informare a Zborurilor, corespunzătoare zborurilor după regulile „la vedere” coborând sub nivelul regulamentar de zbor controlat de ROMATSA;

- La ora 15.18: fiind la circa 36 KM, după ce a trecut de Sibiu, la altitudinea de 2600 metri, nereuşind să contacteze centrul de informare a zborurilor Bucureşti, pilotul a intrat în legătură cu Centrul de control zonal Cluj; 

- Intre orele 15.32-15.33, pilotul a încercat să comunice cu un sector de control al traficului aerian aferent zonei de Nord-Vest a ţării, dar mesajele nu au fost înţelese.

- La ora 15.35 ROMATSA solicită pilotului să comunice poziţia aeronavei, dar apelurile nefiind recepţionate, o altă aeronavă aflată în zonă (BMS 215B), conform procedurilor, a intermediat dialogul cu aeronava aflată în misiunea umanitară. ROMATSA a fost informată că aeronava în dificultate se afla la altitudinea de 2450 m.

- La orele 15.45 si 15.49 operatorul ROMATSA a încercat să ia legătura cu aeronava, dar nu a răspuns.

PROCEDURA OPERAŢIONALĂ STANDARD

În situaţia de fapt dată, procedura stabilită de Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă, aprobată prin HG 741/2008, era următoarea: 

Alarmarea în cazul situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă se poate face de către următoarele unităţi de alarmare (art.12 din Regulament):

- ROMATSA, care asigură în mod continuu serviciul de alarmare în FIR (regiunea de informare a zborului) - Bucureşti. ROMATSA este desemnată şi înregistrată la OACI (organizaţia de aviaţie civilă internaţională) ca punct de contact pentru căutare şi salvare COSPAS/SARSAT;

- STS, prin Sistemul naţional pentru apeluri de urgenţă - 112.

În acest sens, ROMATSA asigură supravegherea continuă a transmisiilor radio recepţionate de la aeronavele în pericol şi, totodată, recepţionarea semnalelor emise de echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă (ELT) pe frecvenţele 121,5 MHz şi 406 MHz. Orice mesaj recepţionat pe aceste canale de la aeronave aflate în pericol în FIR - Bucureşti va fi transmis cu operativitate Centrului de coordonare – ROMATSA (art.13).

Toate unităţile de alarmare menţionate au obligaţia ca în momentul în care constată sau primesc informaţii referitoare la producerea unui accident de aviaţie civilă sau când există suspiciunea producerii unui asemenea accident să informeze, conform procedurii aplicabile, în mod operativ, Centrul de coordonare – ROMATSA (art.14).

(Conform art.16), În baza alarmei primite de la unităţile de alarmare, Centrul de coordonare – ROMATSA determină zona de căutare a aeronavei dispărute şi declanşează operaţiunile de căutare prin unităţile operative de căutare, unităţi operative ale Ministerului Afacerilor Interne şi unităţi operative ale Ministerului Apărării, în a căror zonă de responsabilitate se presupune că ar fi avut loc accidentul.

Pe toată perioada acţiunii de căutare, unităţile operative de căutare sunt sprijinite de către unităţile de trafic ale ROMATSA, prin transmiterea de informaţii actualizate privind definirea mai precisă a zonei de căutare.

Unităţile operative de căutare şi unităţile de trafic ale ROMATSA vor informa în permanenţă Centrul de coordonare - ROMATSA, cu privire la derularea operaţiunilor de căutare.

După identificarea locului producerii accidentului de aviaţie, Centrul de coordonare - ROMATSA va informa în mod operativ comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă sau, după caz, Comitetul municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, precum şi inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă din judeţul pe raza căruia s-a produs accidentul (art.17 alin.1). 

În cazul accidentelor produse în zone pentru care nu este necesară declanşarea operaţiunilor de căutare, inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă din judeţul pe raza căruia s-a produs accidentul asigură coordonarea operaţiunilor de salvare a supravieţuitorilor accidentului şi informează operativ Centrul de coordonare - ROMATSA, precum şi comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă sau, după caz, Comitetul municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă cu privire la operaţiunile desfăşurate (art.17, alin.2).

Comandantul acţiunii la faţa locului pentru salvarea supravieţuitorilor unui accident de aviaţie civilă este desemnat de comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă din judeţul pe raza căruia s-a produs accidentul sau, după caz, de Comitetul municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă (art.17, alin.3).

Protecţia zonei în care a avut loc un accident de aviaţie se face în mod operativ de către unităţile de poliţie şi/sau de jandarmi în a căror zonă de responsabilitate s-a produs accidentul, care acţionează ca unităţi de sprijin, în coordonarea comandantului acţiunii la faţa locului (art.20 alin.1). Toate structurile profesioniste pentru situaţii de urgenţă, serviciile locale de ambulanţă şi formaţiunile SMURD şi, după caz, unităţile SALVAMONT vor acţiona în coordonarea unitară a comandantului acţiunii la faţa locului, în scopul salvării şi protecţiei supravieţuitorilor accidentului de aviaţie, pentru acordarea asistenţei de specialitate victimelor la locul accidentului, precum şi pentru transportul acestora la unităţile de spitalizare, conform planurilor operaţionale de intervenţie (art.20 alin.2).

MODUL CONCRET ÎN CARE S-A ACŢIONAT 

Instituţiile implicate în procesul de căutare/salvare au avut la dispoziţie date şi informaţii furnizate de la faţa locului de persoanele rănite, neexistând un portofoliu de informaţii verificate, care să permită o evaluare mai corectă a locaţiei unde s-a prăbuşit aeronava. Pe cale de consecinţă, s-a acţionat atipic în raport cu procedura standard, după cum urmează:

- În jurul orei 16.01 copilotul RĂZVAN PETRESCU l-a sunat pe tatăl lui şi i-a spus că au aterizat forţat, între Peştera Scărişoara şi localitatea Beliş, că toţi sunt în viaţă şi că el are picioarele rupte;

- La ora 16.05, secretarul de stat dr. Raed ARAFAT - l-a informat despre accident, prin SMS, pe inspectorul general al IGSU – general de brigadă Ion BURLUI, ca urmare a convorbirilor telefonice purtate între dr. Zamfir – membru echipă aeronavă, dr. Irinel Popescu (Spitalul Fundeni) şi dr. Zota (Agenţia Naţională de Transplant).

- 16.06: dr. Radu Zamfir (pasager în aeronavă) a fost contactat telefonic de către inspectorul general al IGSU pentru informare preliminară privind starea victimelor şi locul accidentului. Doctorul Zamfir a furnizat reperele vizualizate pe ecranul radar al aeronavei (Peştera Scărişoara, localitatea Beliş) şi a efectuat evaluarea primară a victimelor şi acordarea primului ajutor;

Orele 16.07 – 16.09: Inspectorul general al IGSU dispune constituirea grupei operative şi alertarea ISU Alba şi ISU Mureş pentru declanşarea procedurii de căutare-salvare a victimelor accidentului;

- La ora 16.16:26 Serviciul de Urgenţă a primit un apel, prin Centrul 112 Cluj/Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), de la numărul 0724 749 848, apelant dr. Radu Zamfir, în care a fost anunţată prăbuşirea unui avion. 

După identificarea urgenţei, conform procedurilor de operare, apelul a fost transferat către ISU Cluj (ora 16.20), SJA Cluj (16.20), IPJ Cluj (16.20), IJJ Cluj (16.20), COAP/MApN (16.22 – 16.27), ROMATSA (între orele 16.28 şi 16.33), Salvamont Braşov (16,34), Elicopter Târgu 

Mureş.

ACESTA AR FI TREBUIT SĂ REPREZINTE MOMENTUL DECLANŞĂRII PROCEDURII prevăzută de Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă, aprobat prin HG NR. 741/2008.

Potrivit Regulamentului (art.12), alarmarea în caz de accident aviatic se face de către ROMATSA şi/sau de către Sistemul naţional pentru apeluri de urgenţă – 112.

Art.16 din acelaşi Regulament specifică faptul că, în baza alarmei primite, Centrul de coordonare – ROMATSA determină zona de căutare a aeronavei dispărute şi declanşează operaţiunile de căutare prin unităţile operative de căutare în a căror zonă de responsabilitate se presupune că ar fi avut loc accidentul (respectiv Unităţi operative ale Ministerului Afacerilor Interne şi unităţi operative ale Ministerului Apărării Naţionale).

În acest caz însă, echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă (ELT) ale aeronavei nu au funcţionat pe frecvenţa de 406 MHz, prevăzută de Regulament, ci numai pe cea de 121,5 MHz, care nu era aptă să permită localizarea.

Au existat informaţii de la aeronave în zbor despre emisia staţiei ELT a aeronavei BN2 prăbuşite, dar nu a exista o informare de la Centrul COSPAS – SARSAT (Centrul de Căutare-Salvare Satelitară), prin Centrul de la Moscova (MCC). Fiind ulterior contactat, de către ROMATSA, (telefonic şi prin e-mail) Centrul de la Moscova nu a comunicat nici un răspuns.

16.20 – Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a alertat şi pus la dispoziţie informaţia de localizare către serviciile de intervenţie: ISU Cluj, IJP Cluj IJJ Cluj, Serviciul judeţean de ambulanţă Cluj. Elementele de localizare puse la dispoziţie reprezentau poziţionarea pe hartă a sectorului transmis de operatorul de comunicaţii mobile la iniţierea apelului către 112, în limitele tehnice prevăzute de lege (sector/celulă). Suprafaţa acestui sector este de circa 200 km2, într-o zonă muntoasă împădurită.

Doctorul Radu Zamfir a revenit de mai multe ori cu apeluri către 112, la orele 16:22:33, 17:30:03, 19:12:39 şi 19:31:51. 

Pe durata convorbirilor telefonice cu dr. Zamfir s-a făcut tot posibilul pentru obţinerea coordonatelor geografice, în baza tipului de terminal telefonic avut la dispoziţie de apelant, dar nu au putut fi exploatate facilităţile terminalului mobil care ar fi putut ajuta la localizarea acestuia.

STS a încercat determinarea mai precisă a locului incidentului, inclusiv apelând la sprijinul SNApOPSN (sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională), care dispun de capabilităţile specifice de identificare a localizării, dar nu s-a reuşit.

În ceea ce priveşte semnalizările specifice ale aeronavelor aflate în avarie (date de echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă ELT), acestea nu pot fi recepţionate de către STS, deoarece furnizarea acestor informaţii revine altor instituţii.

16.17 – confirmare disponibilitate elicopter IGAv – general mr. Dorel GRĂDINARU;

16.19 - ordin alertare forţe ISU Bihor;

16.20 – ordin de alertare a forţelor ISU Cluj;

16.29 – MApN a luat legătura cu ROMATSA şi a transmis 

disponibilitatea ministerului de a participa cu forţe la acţiunile de căutare/salvare. Şeful de tură ROMATSA a informat că acestea sunt coordonate de ISU Alba.

16.30 – au fost alertate Centrul de situaţii al Guvernului, MApN şi COS (Centrul Operaţional de Salvare) Mureş;

16,30 – elicopterul SMURD de la Tg Mureş începe misiunea de salvare în zona unde se presupunea că avut loc aterizarea forţată a aeronavei. Echipajul a efectuat cercetarea în zonă însă activitatea a încetat la orele 17,15, datorită condiţiilor meteo nefavorabile (ceaţă, plafon de nori).

16.32 - ordin pre-alertare elicopter ISU Arad.

 16:42 - urmare a unor informaţii primite ulterior de la apelant dr. Radu Zamfir, cu precizarea că locul evenimentului ar fi în zona Scărişoara, apelul a fost transferat şi către Centrul 112 Alba, acesta alertând dispeceratele ISU, IJJ, IPJ şi SJA Alba.

16.50 – IJJ Alba a demarat activităţile de căutare/localizare a aeronavei 

17.00 – Prefectul judeţului Alba a solicitat sprijin clubului de off-road pentru facilitarea transportului în zonă.

18.15 – comandantul intervenţiei – Prim-adjunct al ISU Alba – a dispus organizarea sectoarelor de căutare-salvare, pe direcţii şi formaţiuni de intervenţie: 

- Sud - ISU Alba; 

- Nord – ISU Cluj; 

- Est-Vest – personal Ocol Silvic (pădurari); 

- Vest-Est – ISU Bihor.

19.17 - dr. Radu Zamfir revine cu apel de urgenţă 112; se încearcă din nou obţinerea de date mai exacte de localizare, apelantul comunicând că se află în pădure, în zonă de pantă; de asemenea, se simte miros puternic de benzină. Victimele au aprins un foc la aproximativ 20-30 de metri de avion şi 

încearcă să resusciteze celelalte persoane rănite grav. Apelantul nu poate da detalii legate de repere precise a zonei în care s-a prăbuşit avionul. Afirmă că se află la jumătatea distanţei între Poiana Horea – localitatea Dârleşti, la limita de judeţ.

20.15 – IGSU solicită reconfirmarea coordonatelor – în urma rezultatelor acţiunii de căutare, Grupa operativă a IGSU solicită Centrului Naţional de Monitorizare a Situaţiei Operative/MAI realizarea schimbului de date şi informaţii cu SRI şi STS, pentru localizarea telefoanelor mobile aparţinând victimelor pentru identificarea poziţiei aeronavei.

La ora 21:13 un lucrător silvic (Trif Gheorghe), membru al echipei de căutare format din personal silvic, a ajuns la locul incidentului, informaţia despre poziţia acestuia fiind comunicată la 112 şi transferată dispeceratelor de urgenţă.

21.15 – Efectivele participante la acţiunea de căutare au fost direcţionate spre Vf. Petreasa, unde a fost indicat locul de prăbuşire a aeronavei.

De la momentul identificării aeronavei, până la momentul constituirii punctului medical avansat, forţele de intervenţie s-au regrupat pentru deplasarea spre locul evenimentului şi constituirea unui punct medical avansat în comuna Horea. Distanţa între punctul medical avansat şi locul prăbuşirii aeronavei a fost de aproximativ 5 km, condiţiile terenului nepermiţând amplasarea acestuia la o distanţă mai apropiată. În acest interval, efectivele MAI au desfăşurat activităţi de localizare a aeronavei în cadrul echipelor constituite. 

22.05 – începe transportul victimelor către drumul forestier, fiind preluate apoi de ambulanţe şi alte mijloace. 

822.25 – se constituie un punct medical avansat în comuna Horea pentru asigurarea triajului şi stabilizarea victimelor care urmau a fi coborâte de la locul prăbuşirii şi se acordă asistenţă medicală de specialitate victimelor. 

23.35 - 00.16 – se efectuează manevre de resuscitare ale persoanei de sex feminin (Aurelia ION) în ambulanţă, persoana fiind ulterior declarată decedată. 

 00.18 – Demararea operaţiunilor de înştiinţare a familiilor pentru victimele decedate. Inspectorul general al IGSU a solicitat sprijin CNMSO (Centrul Naţional de Monitorizare Situaţii Operative) pentru anunţarea rudelor persoanelor decedate în accidentul aviatic, sens în care a fost anunţat Centrul operaţional al IGPR. 

Începând cu ora 01.02 / 21.01.2014, demarează transportul personalului rănit la UPU Cluj. Transportul se finalizează la ora 04.29.

01.55 – echipa de criminalişti, medici legişti şi medici de urgenţă a sosit la locul epavei. 

03.15 s-a finalizat operaţiunea de descarcerare a pilotului avionului şi a început coborârea cadavrului pilotului - comandant Adrian IOVAN.

 04.00 - DGPMB a comunicat faptul că au fost anunţate rudele celor două persoane decedate, Iovan Irina, fiica lui Iovan Adrian, a dnei Grigore Valeria (fostă soţie), respectiv a dlui Ion Victor Alexandru, fratele lui Ion Aurelia. 

Datele de contact ale rudelor au fost transmise la IGSU.

05.55 - rămân în dispozitiv efective de jandarmi pentru paza aeronavei. 

În urma evenimentului aviatic, după cum ştiţi, persoanele salvate au fost: Radu ZAMFIR (Spitalul Fundeni); Valentin CALU (Spitalul Elias); PETRESCU Răzvan (copilot); Constantin PIVNICERU (Spitalul Sfânta Maria); Sorin IANCEU (Spital Municipal Beiuş), iar Adrian IOVAN (pilot-comandant) şi Aurelia ION (rezident Spital Fundeni) au decedat.

CONCLUZII

ROMATSA Bucureşti NU a manifestat un rol activ în conformitate cu competenţele prevăzute de lege, NU a luat măsurile necesare în vederea stabilirii zonei de căutare a aeronavei dispărute şi NU a declanşat operaţiunile de căutare, conform Regulamentului aprobat prin HG 471/2008.

În materialul transmis a apreciat că:

 "În cazul acestui tip de incident, în care prin sistemul 112, o persoană de la bordul aeronavei aterizate forţat a comunicat o poziţie a locului incidentului, nu se mai procedează la o planificare a căutării, iar ISU alertate declanşează operaţiunile de deplasare a forţelor şi mijloacelor către locul incidentului în vederea salvării"

De asemenea, ROMATSA nu a solicitat, potrivit competenţelor, sprijinul Centrului de Operaţii Aeriene din cadrul Ministerului Apărării Naţionale în vederea furnizării unor date şi informaţii relevante identificării coordonatelor de localizare a epavei aeronavei.

PROPUNERI

Ca urmare a analizei efectuate în conformitate cu procedurile standard reglementate de actele normative în vigoare şi având în vedere modul efectiv în care au acţionat instituţiile cu responsabilităţi, putem afirma că se impune instituirea unei coordonări ferme în situaţii similare, revizuirea procedurilor operaţionale din perspectiva respectării acestora, precum şi implementarea unor sisteme noi care să asigure în sistem de urgenţă stabilirea cu acurateţe a locaţiilor în care se petrec evenimente aviatice, după cum urmează:

A. Sistem de localizare a terminalelor mobile în reţelele operatorilor de telecomunicaţii (pe cheltuiala operatorilor) asemănător obligaţiilor prevăzute de lege de implementare a funcţiei legale de interceptare.

B. Implementarea unui sistem cu staţii automate meteo şi camere WEB pe infrastructura operatorilor de telecomunicaţii şi STS, în zonele neacoperite de staţiile meteo ale Administraţiei Naţionale de Meteorologie, de regulă în zonele montane.

C. Procedură operaţională în baza căreia structurile responsabile să solicite date şi informaţii, iar instituţiile cu atribuţii să le furnizeze în format integrat.

D. Exerciţii de alarmare periodice în scopul verificării modului de acţiune a structurilor cu responsabilităţi în situaţia producerii unor accidente aviatice în zone dificile.