Scrisoare către soţia mea

Motto: Nu poţi sa cunoşti o femeie până nu o întâlneşti la Tribunal. (Norman MAILER)

Draga mea Camelia...

În pofida sentimentelor care ne marchează prezentul forţându-ne să fim oarecum pătimaşi şi să trăim o desparţire dureroasă, vreau să ştii că îţi voi păstra o amintire dragă! Divorţul nostru este pentru mine un sfârşit de drum, dar pentru tine trebuie sa fie şansa unui nou început.
Nu vreau să fac neapărat un bilanţ al căsniciei noastre, dar după cum şti şi tu, în asemenea momente eşti tentat să aduni plusuri şi minusuri intr-o încercare de a înţelege mult mai matur faptele trecutului. În comparaţie cu tine eu am "avantajul" timpului "mort"... Petrec la închisoare mult timp fără rost şi-mi gasesc un rost în descifrarea tainelor iubirii noastre.
Ştiu ca nu am fost barbatul pe care l-ai visat şi mai ştiu ca nu am fost capabil sa-ţi ofer tot ce-ţi doreai.Ştiu că răutatea mea te-a lovit deseori rănindu-te... Nu caut justificări pentru ca nu ma simt în faţa unui tribunal public, şi nu aştept sentinţe, chiar dacă le voi primi. Vreau doar să şti ca ŞTIU toate astea! Şi mai vreau ceva... Vreu şă te încurajez să nu renunţi la visul tău de a fi fericită!
Te-am avut alaturi ca soţie a mea, timp de 10 ani. Te-am iubit mai puţin de atât, poate nu din vina ta. Sufletul meu era prea îngheţat de coşmarul unui trecut nefericit pentru a se încalzi alături de un alt gheţar! Dar te-am iubit, de asta nu ma îndoiesc... Suficient de mult ca să-ţi ofer numele meu în dar, mult mai puşin decât aveai tu nevoie ca să fi fericita. Te-am descoperit cu timpul şi cunoscându-te am început să înţeleg femeia. Am greşit pentru că apoi, în loc să te accept aşa cum erai, am încercat să te schimb. Nu ştiu ce doream să obţin de fapt! Probabil, ca orice om, îmi doream să fiu fericit, dar acţionând prosteşte încercam să te transform într-un alt "Cormel Sabou" în varianta feminină! Mă gândesc însa (de ce oare doar acum?) că dacă TU nu ai fost fericită alături de modelul original, de ce aşi fi fost eu alaturi de o copie? Sau cine ştie dacă transformarea mi-ar fi reuşit poate împreună am fi cucerit lumea! Nu vom şti nicodata ce ar fi fost DACĂ...! Oricum DACĂ acum aşi putea da timpul înapoi singura schimbare pe care aşi mai face-o ar fi în mine însumi!
Timp de 10 ani am avut parte de o viaţa agitată, cu multe conflicte profesionale care ne-au tulburat liniştea căminului. Am zidit multe case, dar zidul cel mai important (care trebuia sa-mi protejeye familia împotriva intemperiilor vieţii) nu am ştiut să-l ridic. Îmi asum, draga mea, întreaga responsabilitate pentru falimentul căsniciei noastre. Nu pentru că tu ai fi fost imaculată şi desăvârşita ci pentru că EU eram capul familiei, gândeam, ordonam şi executam totul promiţând fericire. Rezultatele, contrare aşteptărilor, mi se pot imputa. Este o asumare târyie, dar sinceră.....
Odata cu divorţul mi s-a dărâmat un castel, şi o închisoare i-a luat locul. Nu fac o tragedie din asta, pentru că mi-am dorit acest divorţ. Din pacate Dumneyeu nu ne-a dat atâta minte ca să ne putem desparţii fără conflicte şi răutăţi gratuite. Ne-am folosit "artileria grea" a cuvintelor, am lansat "rachete" purtatoare de bârfe "nucleare" care au căyut în anturajele noastre. Prin "operaţiuni specialeŢ cautam să ne lovim chiar in punctele noastre slabe, copiii. Ne amagim cu "victorii" care de fapt sunt înfrângeri pentru amândoi... De aceea vin acum -în prag de an nou- şi propun o "Conferinţa de4 Pace". O "conferinţa" fara "aliaţi" şi terţe părţi, căci in răyboiul acesta doar TU şi EU am pierdut, fiecare câte ceva. Condiţiile mele sunt simple: capitulam amândoi necondiţionat! M-ar durea prea tare sa fiu numit ÎNVINGĂTORUL propriei mele familii, ori ÎNVINSUL unei femei fericite doar de nefericirea mea!
Tu ar trebui să şti (mai mult ca oricine altcineva) că în tot ceea ce scriu sunt sincer 100%. Dacă unele atitudini te surprind (în timp ce pe altele nu le înţelegi), asta este pentru că de ceva timp trăiesti o ALTĂ VIAŢ, rupta de tot de ce a fost pentru tine trecut. De altfel nici nu e important sa înţelegi TOT, pentru ca atunci s-ar putea să păţeşti ca mine, să înţelegi şi să suferi.
În anul căsătoriei noastre (1999) am fost selectaţi intre "MIRII ANULUI" şi calificaţi între primele 20 de cupluri proaspat căsătorite din România. Poetul Adrian Păunescu ne-a "investigat" sentimentele, apoi scriitorul Pavel Coruţ ne-a primit în casa lui...Intrasem intr-o lume care nu era a noastră şi trăiam o fericire dulce-amăruie. În anul 2009 nu mai avem poeţi lângă noi (mă îndoiesc că înţelegi rimele limbii bulgare), iar singurul scriitor sunt eu. Au trebuit 10 ani ca să încep sa scriu istoria sfârşitului acelui început. NU sunt mândru de asta!!!
Cândva demult, grecii, ridicau statui femeilor frumoase ca sa poată fi admirate de toate generaţiile care vor urma. N-am văyut nici o statuie de-a ta în lume. Nu pentru că n-ai fi fost frumoasă, ci pentru că nu ai iubit sculptorul potrivit. Eu nu stăpânesc decât arta îndoielnica a scrisului care nu poate sculpta decât în conştiinţa publică. Acolo am obţinut rezultate, dar acestea nu n-au facut fericiţi , nici pe mine, nici pe tine.
Lăsăm în urma noastra un deceniu, irecuperabil şi răni nevindecabile. Ne aşteaptă alte decenii (sau poate doar secunde!) de trăit aşa că haide să le trăim!
Înainte de a încheia aceasta scrisoare vreu să te îndemn să mă scoţi complet din amintirea ta. Cornel Sabou n-a murit şi nu va murii curând, pentru că spiritul său e tânăr, rece şi nemuritor, dar el poate fi o perioada o piedică în calea fericirii tale şi e pacat să te împiedici aiurea acum, când mergi pe un drum drept, cu destinaţie cunoscută. În faţa vitorului nostru exista un singur judecător care este capabil să emita sentinţe definitive: este vorba, evident, de fructul iubirii noastre, diamantul vieţii mele şi perla sufletului tău DARIUS CAMIL SABOU! Rămânem fiecare schilodiţi sufleteşte de pierderea celorlalţi copii, vinovaţi doar de faptul că exista, dar pentru fiecare fericire trebuie platit un preţ! Tu ai dreptul să trăieşti fericirea pe care ai ales-o iar Dana si Flaviu platesc PREŢUL CORECT!
ADIO, draga mea, pentru totdeauna!....

CORNEL SABOU