Prolog la „Armaghedon”

Reacţii interesante după primele articole dedicate domnului Florea Gavriş, un om cu funcţii diverse în Penitenciarul Baia Mare. Nu le voi comenta acum, pentru că nu a sosit încă vremea unui bilanţ. Mai sunt multe lucruri de spus…
Vă spuneam într-un articol anterior că Florea Gavriş este un paravan între deţinuţi şi administraţia penitenciarului. Postura aceasta, inedită şi ilegală, îl „obligă” pe Gavriş să comită tot felul de abuzuri şi să tensioneze, astfel, în mod inutil viaţa din interiorul unităţii.
Când deţinuţii vor să solicite anumite lucruri, ei trebuie să completeze o cerere tip pe care o predau, apoi. Cererea merge mai departe, la birourile competente să rezolve problema şi, în final, la directorul unităţii, care aprobă sau respinge cererea. De nenumărate ori, Gavriş intervine în circuitul firesc al acestui demers normal şi blochează rezolvarea (într-un fel sau altul) a problemei semnalate. Cererile depuse legal de deţinuţi sunt „confiscate” de Gavriş, care le rupe şi le aruncă.
Cum spuneam şi altă dată, Gavriş este tipul omului „bun la toate” şi, în acelaşi timp, exemplul cel mai potrivit pentru profilul incompetentului angajat la penitenciar. Cu un dispreţ total şi vizibil faţă de drepturile deţinutului, fără nici un gram de respect faţă de om şi demnitatea umană, Gavriş ameninţă, şantajează, sancţionează şi calcă în picioare tot ce vrea, fără să dea nimănui socoteală. Este tolerat de administraţie pentru că minte fără scrupule, pentru că este în stare să facă orice ilegalitate ca să-şi protejeze scaunul, pentru că nu are Dumnezeu… Are, în schimb, rude pe care nu a uitat să le angajeze la Penitenciar!
Apelul meu către ANP este clar: vă rog să vă documentaţi dacă tot ceea ce am scris eu despre acest Gavriş este sau nu real! Dacă veţi constata că aceste fapte, atitudini şi abuzuri sunt reale, atunci vă rog să scăpaţi de astfel de personaje! Penitenciarul viitorului (chiar şi al viitorului imediat) nu are nevoie de hiene şi şacali, ci de oameni şcoliţi, profesionişti, demni şi educaţi. Dacă scopul dumneavoastră, stimaţi directori ANP, este să distrugeţi omul închis, atunci păstraţi-l pe Gavriş! El nu are conştiinţă, scrupule sau demnitate şi poate călca pe cadavre, zâmbind. Dacă doriţi însă altceva, dacă vă preocupă cu adevărat recuperarea pentru societate a omului de după gratii, atunci TREBUE să scăpaţi de modelul FLOREA GAVRIŞ!
Eu lucrez, în prezent, la un amplu memoriu pe care îl voi trimite ONG-urilor care se ocupă cu respectarea drepturilor deţinuţilor şi Parlamentului. Desigur, nu voi cădea în penibil, semnalând „cazul Gavriş” în Parlament, dar voi descrie tot ceea ce şchiopătează în sistemul penitenciar românesc.
Zeci şi zeci de cadre angajate pe bază de PCR (Pile, Cunoştinţe, Relaţii), studii false depuse la dosar pentru că aşa cere legea, afaceri personale derulate sub paravanul puşcăriei, vile construite „graţie” deţinuţilor, cu materiale furate la ordin tot de deţinuţi, amante promovate în funcţii de conducere şi multe altele.
Poate că aveam nevoie de un astfel de impuls, de un astfel de personaj (ca Florea Gavriş), care să mă incite şi, prin comportamentul său abuziv, să mă determine să acţionez.
Evident, voi prezenta în serial, pe acest blog, conţinutul memoriului. Până la urmă, eu mă adresez, de fapt, publicului larg, aşa cum am făcut în ultimii 14 ani în care am lucrat ca jurnalist. Am obosit să tot semnalez cazuri „mărunte” (precum acesta, că Gavriş rupe şi aruncă cererile deţinuţilor) şi îmi dau seama că exemplele de acest gen sunt posibile pentru că sistemul le permite. De ce le permite sistemul? Veţi vedea toate acestea în serialul care va debuta săptămâna viitoare, sub titlul „Armaghedonul Penitenciarelor”!
Pe curând…
Cornel Sabou