Viitorul sună naşpa

În legătură cu motivele pentru care Cristian Anghel a fost condamnat la închisoare eu m-am pronunţat public încă din momentul în care a izbucnit acest scandal. Am spus atunci că îl consider pe Anghel nevinovat, şi asta pentru simplul motiv că DNA nu are dreptul să stabilească exact care este preţul unei locuinţe (sau al unui bloc de locuinţe) pe piaţa imobiliară! Faptul că un imobil are la un moment dat un preţ, şi apoi acest preţ scade sau urcă nu depinde de primar ci de alţi factori. Desigur, se poate specula pe seama faptului că primarul băimărean ar fi avut nişte interese personale în tranzacţia pentru care a fost condamnat, dar pe baza unor simple speculaţii nu poţi condamna un om la închisoare!
În altă ordine de idei, observ că multă lume se solidarizează cu primarul devenit, conform legii, infractor. Nu pot să nu zâmbesc amar când văd această falsă solidaritate! Eu ştiu că defapt, odată cu arestarea lui Anghel, s-a deschis ”sezonul” la vânătoarea de politicieni cu notorietate, şi mulţi se simt vizaţi de anchetele DNA sau DIICOT. Acum, arestarea lui Anghel a băgat o frică de moarte în sufletele celor care au pe rol dosare asemănătoare. Din păcate, e foarte greu să faci diferenţa între cazurile reale de corupţie şi cele fabricate în laboratoarele puterii. De regulă, cele finalizate cu arestare sunt cele fabricate, şi nu cele reale... La fel a fost şi în cazul meu, dar atunci prea puţină lume s-a sesizat cu privire la acest aspect.
Cristian Anghel nu mi-a fost prieten sau amic. Ne-am cunoscut datorită meseriilor noastre, el politician, eu ziarist. L-am cunoscut ca fiind un om eficient în tot ceea ce face, capabil, muncitor şi mai ales inteligent. L-am respectat şi nu l-am abordat niciodată pentru a obţine de la el favoruri, aşa cum au făcut majoritatea jurnaliştilor locali. Ştiam că nu este implicat în mari acţiuni de corupţie şi de aceea el n-a constituit pentru mine o ”ţintă”. Cu toate acestea, am aflat apoi că a fost unul din cei care a participat la regia condamnării mele la închisoare, pentru că afectasem prin munca mea interesele unor apropiaţi de-ai săi. Nu i-am reproşat niciodată acest lucru. Am înţeles că am pierdut o luptă şi am hotărât să merg mai departe fără a mă lăsa ancorat în trecut. Viaţa însă i-a dat o lecţie amară primarului liberal. Şi lecţia va deveni şi mai amară odată cu trecerea timpului... După gratii, va înţelege poate mai bine că nu e sănătos să te joci cu destinele unor oameni nevinovaţi, şi că nu poţi cumpăra cu bani orice.
Pentru mine, Cristian Anghel nu este ”săracul”... Îl ştiu ca fiind un bărbat capabil să-şi înfrunte destinul. Am încredere că va rezista încercărilor la care va fi supus. Oricât de greu îi va fi la închisoare, vă asigur că, de fapt, îi va fi mult mai uşor decât altora care, la fel ca el, sunt închişi, dar n-au avantajul notorietăţii sale. Momentul cel mai greu este acesta... începutul. Odată cu trecerea timpului va trebui să înţeleagă că singurul scop pentru care merită să lupte acum e să iasă cât mai repede şi într-o cât mai bună condiţie fizică şi psihică. Personal, nu am cu ce să-l ajut, decât eventual cu o încurajare. Dacă voi avea prilejul o voi face... Şi încă ceva... Povestea lui Cristian Anghel nu a luat sfârşit odată cu arestarea sa! Mitul invincibilităţii sale este, pe moment, sfărâmat, dar – cine ştie? - poate că acest sfârşit de drum va fi, pentru el, ocazia unui nou început. Eu cred că Cristian Anghel are mai multă putere interioară decât exterioară. Puterea politică sau administrativă, oricât de mare a fost, l-a adus la închisoare, dar puterea interioară îl poate scoate din acest loc!!! Şi, pe lângă asta, credinţa în Dumnezeu...
Pe curând...
Cornel SABOU