PĂCAT

N-o să scriu acum despre PĂCAT, ci despre faptul că E PĂCAT... că unii nu-nţeleg! Tot anul acesta am fost ”hărţuit” în fel şi chip pentru a mi se bloca lucrarea ştiinţifică pe care vroiam să o scriu. Deşi legea îmi permite asta, cadrele din penitenciarul Baia Mare s-au folosit de toate chichiţele posibile şi imposibile pentru a-mi interzice scrierea cărţii. De ce? Pentru simplul fapt că la finalizarea lucrării aş fi beneficiat de o importantă reducere de pedeapsă care mi-ar fi permis să fiu liber înainte de sărbătoarea Crăciunului, anul acesta. Dat fiind faptul că de-a lungul ultimilor ani i-am cam ”stresat” pe domnii de la penitenciar cu materialele publicate pe acest blog, acum ei au găsit prilejul cel mai potrivit să se răzbune pe mine punându-mi tot felul de piedici în realizarea acestei lucrări.
Cartea mea trata o perioadă istorică tulbure, mai precis anii 1939-1945 (cel de-al doilea război mondial) cu implicaţii până în zilele noastre. Aveam câteva teorii interesante despre adevăratele origini ale conflagraţiei, despre manipulările evenimentelor care ne-au marcat profund secolul XX, şi fusesem încurajat de câţiva prieteni să adun toate aceste idei într-o carte. Am încercat să fac asta în timpul executării acestei pedepse deoarece beneficiez de mult timp ”liber”, dar iată că sistemul se opune. Nu-i nimic... Pot trece peste asta, dar, cum spuneam la începutul acestui material, e păcat... Pentru că nu era nimic vinovat în demersul meu. Pentru că publicarea acestei cărţi ar fi putut reprezenta chiar un titlu de mândrie pentru unitate (nu se scriu prea multe cărţi în penitenciarele româneşti), şi – în fine – pentru că liberarea mea, chiar mai rapidă, nu ar fi afectat cu nimic interesele statului român.
Sincer să fiu, nici nu mă aşteptam să găsesc prea multă înţelegere la funcţionarii de aici, care sunt obişnuiţi mai mult cu analfabetismul infracţional şi cu afacerile specifice lumii interlope (complet străine de activităţile de tip cultural, documentar sau ştiinţific). Mai nou, mi s-a spus că pentru a fi înregistrat cu cartea trebuie să obţin de afară o recomandare scrisă de la un profesor universitar de istorie. Am adus două recomandări, de la dl Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii judeţene din Baia Mare, doctor în filozofie) şi de la dl Ilie Gherheş (doctor în istorie, cercetător ştiinţific şi lector universitar), dar ambele au fost respinse pentru că oamenii nu erau... profesori universitari! Acum, trebuie să caut musai un profesor universitar dacă vreau să scriu cartea. No, şi cum pot eu să-l caut pe profesorul ăsta dacă sunt închis în penitenciar, şi dacă respect legea şi regulamentul de ordine interioară?? E drept, mi s-au aprobat încă trei zile de ieşire la biblioteca judeţeană din Baia Mare, pentru documentare şi tocmai pentru găsirea profesorului, dar în Baia Mare nu sunt profesori de genul ăsta, pentru că nu sunt nici facultăţi de istorie! Am trimis câteva mailuri, şi cu asta cred că am să rămân...
Voi renunţa, aşadar, la scrierea acestei cărţi... De fapt, o voi termina de scris, şi o voi publica după liberare. Nu voi prinde nici Crăciunul în libertate. Voi aştepta, cu răbdare, să liberez prin februarie-martie 2011. Nu o să mă dărâme două luni de puşcărie în plus. Dar e păcat... Oamenii de aici nu simt sănătos, iar eu nu cumpăr omenia, caracterul sau bunăvoinţa lor. Şi nici nu vând aceste calităţi!
Ce să vă mai spun?.. Nu vă mai spun nimic azi. Cu ajutorul lui Dumnezeu o să vă mai las un mesaj pe blog vineri. Să aveţi grijă de voi şi de cei care vă sunt dragi! Dacă munciţi, s-o faceţi cu spor! Dacă sunteţi în concediu... trăiţi clipa! Pe curând...
Cornel SABOU