Săracă ţară a nimănui

Clar, România pare a fi o ţară blestemată! Mă uit la toată dezbaterea asta publică legată de referendum şi de întoarcerea lui Băsescu la Cotroceni şi mă gândesc că suntem cel mai nenorocit popor. Actorii dezbaterii publice sunt de toată jena, argumentele sunt penibile, scopul e mârşav. Instituţiile publice se lasă târâte în această luptă fără pic de respect pentru ideile pe care le reprezintă, ca instituţii. Academia română se dă cu hoţul ca să salveze un plagiat de prim ministru, Curtea Constituţională aruncă la coş Constituţia şi decide strict pe criterii de reprezentare politică, Ministerele sunt doar ustensile în mâna puterii, procurorii execută la comandă ordinele suspendatului etc. Toate astea se fac în ochii întregii lumi, în sfidarea Europei şi a întregii lumi civilizate, fără frică, jenă sau ruşine!

Uitaţi-vă pe scena publică. Ce indivizi avem ca repere morale, profesionale sau umane? Ce lideri avem? Care şi cum sunt românii care ne reprezintă şi ne conduc? Înspre ce ne conduc? Mie unul mi-e realmente scârbă şi lehamite!

Justiţia a rămas ceea ce a fost şi până acum, o unealtă. Când interesele "speciale" o cer, justiţia se execută şi intră în jocurile murdare care nu-i fac cinste. Prin procurorii lui Kovesi şi Morar, Băsescu a reacţionat dur împotriva Guvernului USL care vroia să-l demită. Prin ministerele din subordine, Guvernul USL a încercat să modifice realitatea producând o alta, în acte, care să-l ajute în îndeplinirea scopului. Ziariştii au lăsat baltă orice altă preocupare şi s-au bătut pe scenele publice mai ceva ca gladiatorii în Amfiteatrul roman. Toţi "liderii de opinie" s-au vândut uneia din părţile aflate în conflict şi fiecare a prestat, mai bine sau mai rău, funcţie de capacitatea şi calitatea intelectuală. 

În fine, de acum o să mă pun să ascult mai multă muzică, o să vizionez mai multe filme documentare şi artistice pentru că peisajul public românesc, populat de politicieni şi ziarişti, de lideri de tot felul, de academicieni şi jurişti, profesori şi alţi intelectuali rasaţi, îmi arată o imagine extrem de stupidă şi paradoxală! Văd acum mai mult ca oricând cât de mult înfrumuseţează sau urâţeşte (non)existenţa caracterului în omul public. Mi-e ruşine că îi am pe ei ca lideri, ca "îndrumători" sociali, ca învăţători şi controlori ai propriei mele vieţi. Lor, idioţilor stupizi şi laşi care ne guvernează, trebuie să le dăm şi eu şi tu socoteală! Ce ţară e asta?

O ţară săracă, a nimănui...

Cornel SABOU

P.S.

Aşa îşi creşte România copiii, printre câini vagabonzi! Valabil şi la propiu şi la figurat!