Trădarea mării - poezie

Având mult timp la dispozitie, eu şi colegul meu Adi Bota am încercat să producem o capodoperă cultural artistică... Aşa că ne-am pus pe treabă. Adi mi-a cerut nişte versuri, angajându-se că va compune o muzică bună. I-am dat, în primă fază, refrenul.. I-a plăcut mult şi asta l-a impulsionat să mă impulsioneze, aşa că am creat şi textul... Eu le trec mai jos, aşa, pentru ”posteritate”, dar Adi Bota libereaza luna viitoare. Vă sfătuiesc sa-l rugaţi să vă cânte piesa, căci el a aşezat aceste versuri pe o muzica superba. Ceea ce a rezultat nouă ne place mult...

Trădarea mării

Tu ai plecat lăsându-mă uitării,
Şi-ai luat cu tine tot ce-a fost duios,
Ai stat şi ai privit în largul mării
La valul ce curgea frumos de dureros.

Tu n-ai văzut atunci că eu lipseam,
Că lumea-i mai săracă cu un gând,
În temniţa uitată eu uitat zăceam
Cu valul meu de lacrimi tremurând...

Te-ai bucurat să vezi că nu mai sunt,
Te-a intristat ce ar putea să fie,
Şi valul tău curgea înspre pământ,
Al meu curgea spre inima pustie

Iar marea te privea din zări albastre,
Şi valul te-atingea curgînd uşor,
Era chiar marea despărţirii noastre,
Şi era valul unui cânt de dor.

Tu n-ai ştiut că marea-i ca şi viaţa,
Ce te-amăgeşte ca să te înghită,
Că valurile vieţii sunt speranţa
În dragostea ce-ntotdeauna se-nfiripă.

Dar tu vei ştii că soarele n-apune
Sub valuri, ci sub cer senin,
Că la blestem răspund c-o rugăciune,
Şi peste mări... la tine am să vin!

Refren:

Clipe netrăite
Îşi cer dreptul
La viaţă,
Speranţe născute
Vor să iasă
În faţă,
Temeri din trecut
Astăzi sunt
Realitate,
Te-am dorit şi avut,
Te-am pierdut
Liberatte...

Cornel SABOU