Nu-i stres... Au mai rămas 44 zile. Calm, mult calm îmi trebuie acum. Doar aşa, pentru liniştea mea interioară... Multă lume de aici când se apropie de data liberării începe să se confrunte cu insomnii, cu o agitaţie permanentă, cu stres! Eu rămân "fidel" calmului. Îmi dă confort şi siguranţă. Îmi dă şi linişte...
NU a fost puţin. Trei ani am stat aici... Ştiu că e prea devreme pentru un bilanţ general, dar deja mă simt, totuşi, mulţumit. Sunt mult mai bine decât ar fi "trebuit" să fiu, şi încă departe de ce aş vrea să fiu! Dar e bine...
Zilele acestea, pe care le voi mai sta aici, voi mai scrie despre mine. Este ultima parte a jurnalului meu personal. Apoi, după liberare, voi reveni la scopurile normale ale meseriei mele, de jurnalist. La reflectarea societăţii, aşa cum este ea. Nefardată, şi nereglată prin procese intelectuale artificiale. După liberare nu veţi mai cunoaşte trăirile interioare ale lui Cornel SABOU (de care oricum, nu duceaţi lipsa), şi nici gândurile, planurile, ideile care macină un om de genul meu. E mai bine aşa...
Deocamdată, însă, mai am gânduri, planuri, idei, sentimente. Altceva nu pot să am. N-am voie să am. De altfel, dacă nu mă înşel, partea cu sentimentele mi-e interzisă. Eu trebuie doar să mă adaptez, să accept, să mă supun, nu să SIMT. M-aţi putea contrazice afirmând că "a simţi" e un proces interior care nu poate fi interzis. Mda, parţial corect. Doar că nu mi-e clar un lucru... Ce e un sentiment când nu-l poţi manifesta? Ce valoare are? Aici nu pot să fiu supărat... că se interpretează! Nici vorbă să fiu furios, nervos sau iritat. Pentru că asta se transformă în "incident", şi apoi în amânarea liberării. Nu pot urî, căci ura - dacă nu o poţi manifesta deschis - te macină, şi suferi. Nu pot iubi, pentru că aş fi fraier! De fapt, chiar sunt...
Dar nu contează acum ce pot şi ce nu pot. Contează doar ceea ce fac efectiv. Faptele te reprezintă cu adevărat. La fel şi pe mine. Încerc să fiu ireproşabil. Mi-e greu, mi-e uşor... când-cum. Unii reuşesc asta uşor, fiind din firea lor extrem de maleabili. Eu (cred) sunt mai rigid. Nu în extremă, dar suficient ca să mă "mişc" mai greu în direcţii necunoscute. Mai vorbim... Pe curând...
Cornel SABOU
3 comentarii:
e rau cind nu te baga nimeni in seama?
esti derutat rau de tot din cauza acestei posturi de ignorat?
ce sa zic... fix asta-mi lipsea, sa ma bagi tu in seama! hai ca poate ai treaba si te retin...
salut,ma bucur ca mai stiu ceva de tine,am lucrat cu tine prin 2002 si am facut_o foarte bine..as vrea sa ne intalnim la o cafea ca si in vremurile acelea..poate dupa ce iesi ne auzim..nu stiu daca iti mai aduci aminte de mine,ma cheama gabi si am facut echipa de constructii cu familia mea..te salut cu mult respect si prietenie
Trimiteți un comentariu