Fostul premier Adrian Năstase a avut astă noapte o tentativă de suicid! Încercarea sa de a se sinucide este urmarea unei condamnări definitive la 2 ani închisoare. În momentul în care poliţiştii au venit să execute mandatul şi să îl încarcereze pe fostul prim-ministru acesta a scos un pistol şi s-a împuşcat în gât. Năstase a fost imediat transportat la spital, iar medicii au afirmat că viaţa sa nu este pusă în pericol.
Aceasta a fost ştirea serii şi a nopţii. Toate televiziunile de ştiri şi-au întrerupt programul normal şi au demarat emisiuni maraton de analiză pe caz. Ce am remarcat cu această ocazie?
1. Corul ziariştilor arondaţi noii puteri USL s-a dat de ceasul morţii plângând pe umărul rănit al fostului prim-ministru. Dintr-o dată, Năstase nu mai este coruptul personaj politic care a ruinat România, ci este o victimă a lui Băsescu, este nevinovat, actul său disperat de a se sinucide este privit ca un mare act de bărbăţie. Lingăii speră că Adrian Năstase se va înzdrăveni, va fi eventul graţiat şi ulterior va câştiga alegerile prezidenţiale
2. Ziariştii încă ancoraţi taberei PDL-Băsescu sunt absolut siguri că Năstase şi-a înscenat pretinsa încercare de sinucidere doar cu scopul de a scăpa de închisoare. Ei afirmă că Năstase de fapt nu are nimic şi că toată această tevatură are drept scop izolarea lui Năstase într-un spital, în loc de închisoare.
3. Oameni politici de frunte, însuşi prim-ministrul în funcţie Victor Ponta, l-au vizitat pe Adrian Năstase la spital, s-au declarat solidari cu acesta şi se declară şocaţi.
Toate aceste atitudini descrise succint mai sus exprimă foarte clar degringolada societăţii "democratice" româneşti, lipsa reperelor cu adevărat profesioniste atât în politică dar şi în mass-media şi explică mai bine decât ar putea-o face o sentinţă a justiţiei de ce Năstase trebuie să facă acum o pedeapsă cu închisoaea... Dacă îmi permiteţi, să mă explic puţin...
1. Mass-media ar avea - teoretic - rolul de a prezenta nepărtinitor evenimentele fără a încerca să le manipuleze emoţional pro sau contra imaginii politicie a unui partid sau a unui om politic. Jurnaliştii de atitudine ar trebui să îşi bazeze opiniile exclusiv pe părereile autorizate ale unor specialişti care la rândul lor ar trebui să se exprime pe bază de probe ştiinţifice. Dacă acceptăm, totuşi, ideea că în cazuri speciale (cum e şi cazul acum, cu un fost prim-ministru care trebuia arestat) este permisă şi o abordare de tip emoţional, raţiunea care ar trebui să stea la baza analizelor publice ar trebui să fie cea care stă la baza misiunii de jurnalist: interesul legitim al naţiunii. În acest sens, interesul prioritar şi recunoscut oficial chiar şi de către formaţiunile politice româneşti este ELIMINAREA CORUPŢIEI care domină România. Astfel, întrebarea de bază de la care porneşte o analiză serioasă ar trebui să fie simplă: este condamnarea şi arestarea lui Adrian Năstase un pas înainte pe acest drum al luptei reale împotriva corupţiei sau dimpotrivă este o dovadă a subordonării justiţiei faţă de anumite forţe politice care se luptă pentru putere? Nimeni nu se străduieşte ACUM să clarifice strict acest aspect, cu argumente forte!
2. Oamenii politici profesionişti, bine intenţionaţi şi EDUCAŢI ar trebui să se separe imediat de un coleg al lor care ajunge în situaţia de a fi arestat pentru infracţiuni de corupţie. Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci înseamnă că oamenii politici respectivi se asociază singuri infracţiunilor săvârşite de condamnat SAU înseamnă că justiţia şi statul de drept în România NU EXISTĂ şi că orice asemenea condamnare nu este altceva decât o armă folosită de adversarul politic, caz în care "tabăra" lovită are "dreptul" să se apere prin asociere în jurul "victimei".
Eu mă opresc deocamdată aici cu constatările. Subiectul va fi aprig dezbătut zilele acestea şi mă aştept la nişte schimbări importante de atitudine la nivelul cel mai înalt al statului român în chestiuni extrem de sensibile şi importante. Personal, rămân în minte cu imaginea unui premier şocat şi transfigurat, Victor Ponta, care tocmai fusese să-l vadă la spital pe fostul premier, Adrian Năstase, la fel de şocat şi autotransfigurat. În urechi însă, îmi răsună încă descoperirea făcută de ziariştii bucureşteni de pe diferite posturi TV şi anume faptul că Adrian Năstase a fost cel mai bun prim-ministru din istoria României! Mda...
Cornel SABOU
P.S. - În legătură cu adevăratul motiv pentru care Adrian Năstase şi-a tras un glonţ în gât, eu (permiteţi-mi să încerc o părere) cred că acesta nu a suportat gândul că urmează să ajungă în infecta lume penitenciară! Am cunoscut această lume, am trăit senzaţia primirii veştii din gura ofiţerului venit "să te ia" şi ŞTIU că primele momente sunt dramatice! Doar adevăraţii bărbaţi le pot înfrunta şi pot supravieţui momentului fără acţiuni extreme dăunătoare. Da, gândul că ACUM trebuie să laşi totul în spate şi să păşeşti dincolo de gratii, printre infractorii de drept comun, să trăieşti acolo luni de zile sau ani, gândul acesta te poate (sin)ucide! Nu e nici un teatru în asta. Este doar drama reală a omului care nu-şi poate înfrunta destinul! Aviz "bărbaţilor" politici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu