Atunci când fotbaliştii se retrag din activitatea competiţională se spune că "îşi pun ghetele-n cui"! Pentru ei există această expresie, pentru ziarişti... dacă vreun ziarist se retrage din "activitatea competiţională" nu există nici o expresie consacrată care să poată descrie asta! Poate pentru că ziariştii sunt cei care au creat expresii clasice pentru toţi cei care fac performanţă, în orice domeniu. Aşa că, pentru ziaristul din discuţie nu a mai rămas nimeni care să "creeze" ceva...
Când ziaristul îşi pune "pixu-n cui" nu e o dramă naţională. Nu pierde nimeni, nimic. Nu câştigă nimeni, nimic. Ziaristul este doar o oglindă în care-şi văd chipul... cei care-şi cumpară oglinzi! Nu a mai rămas decât ici-colo câte-un luciu de apă care să reflecte natura, aşa cum este ea, cu liniştea ei sau cu lupta nemiloasă pentru supravieţuire pe care o duc animalele din natura umană.
Eu mi-am terminat benzina. Am parcurs un drum lung, de peste 20 de ani, de luptă cu propriul destin. Am urcat munţi necuceriţi de nimeni şi-am căzut în prăpăstii fără fund din care am ieşit plătind vieţii un tribut greu. I-am tras după mine, în sus şi-n jos, pe toti cei care m-au urmat, într-un fel de inconştienţă născută. Sunt vinovat pentru tot ce am pierdut, pentru tot ce nu am avut şi nu e meritul meu pentru tot ce-am câştigat!
Un mare fotbalist român a fost întrebat o dată de ce nu-şi scrie o carte a vieţii lui. Adică, de ce nu povesteşte unui ziarist tot ce a trăit şi acesta, cu talentul oratoric specific jurnalisticii, să scrie o carte frumoasă despre viaţa sa. Fotbalistul a dat atunci un răspuns scurt: "Singurul ziarist care ar fi putut scrie despre viaţa mea a murit!" Se referea la Ioan Chirilă... Mi-a plăcut! Răspunsul... Sunt pe lumea asta, totuşi, oameni care sunt unici pentru umanitate! Adică, nu e plin cimitirul de ei! Sunt de neînlocuit! Dacă acel OM nu mai este, odată cu el nu mai este tot ce făcea frumos acel om! Picătura lui de unicitate se duce odată cu el! Dar şi asta e ceva frumos... Înseamnă o urmă de umanitate lăsată în urmă pe care nu poate nimeni să calce! Este a TA for ever!
Eu sunt venit de niciunde şi plec acum spre nicăieri. Dacă ne-am intersectat pe undeva destinele îţi sunt recunoascător. Şi-ţi rămân... atât!
Dacă-ţi datorez ceva, iartă-mă!
Nu mai am pix de mult, de când a apărut tastatura. N-am ce pune-n cui... Pot doar să apăs tasta care pune punct!
Şi uite-aşa va rămâne şi viaţa ta nepovestită...
Punct.
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu