La inceput a fost Cuvantul... Scris! Doar am scris... Asa am cules primii "lauri", asa am simtit primele reusite in jurnalism. Apoi, din dorinta de a fi independent, mi-am infiintat propriul ziar, "Viata Maramuresului". Aproximativ cinci ani a stat pe piata mass-media locala si nu degeaba. Era in topul audientelor, unul din putinele ziare care era cautat pentru A CITI ceva in el. Nu pentru mica sau marea publicitate, pentru decese sau locuri de munca. Pentru ceea ce scriam EU si uneori colaboratorii mei!
O condamnare nedreapta m-a oprit. Eu eram doar un jurnalist, nu altceva. Nu apartineam grupurilor de influenta sau de putere, nu eram in cardasie cu nimeni. De aceea s-a si putut orchestra "executarea" mea pe calea justitiei nedrepte. Am trecut apoi prin trei ani de inchisoare, dar nu oricum ci continuand sa fiu acelasi tip bataios, curajos si nedispus la compromisuri majore in fata adevarului. Din puscarie am publicat pe acest blog peste 100 de articole despre Mafia din inchisori, atat din lumea interlopilor cat si din cea a cadrelor. Din nou, nealipit grupurilor care conduc mai mult sau mai putin la vedere destinele celor inchisi. Din nou la limita sacrificiului personal. Mi-am spus ca poate asa a vrut Dumnezeu sa faca lumina in intunericul de acolo... prin mine! Si am fost acea lumina!
In fine, la noul inceput de dupa liberare m-am amagit putin. Am crezut ca o pot lua usor de la inceput. Si ar fi fost usor daca in viata reala s-ar fi pastrat conditiile care erau valabile candva, in trecut. Lumea, insa, a evoluat. Internetul a ucis majoritatea ziarelor din intreaga tara. Chiar si acum, in toata Romania, mai sunt functionale abia cateva ziare, iar in presa locala doar cele care depind de mari finantisti (cu mici exceptii, desigur). Ziaristii nu prea mai au un mijloc AL LOR de exprimare! Altul decat internetul liber...
Am fost oarecum dezarmat in prima faza. Clar, reteta aplicata cu succes in trecut nu mai era valabila in prezent. Am incercat sa evaluez cat mai corect noua situatie. Sa vad, sa inteleg, in ce conditii se poate face din nou o afacere de presa de succes, adaptata la realitatile schimbatoare de azi. Nu a fost usor! Mi-a trebuit mai mult timp decat credeam initial ca sa ajung la o forma, la un proiect acceptabil, care sa intruneasca toate conditiile esentiale ale unui demers de presa cinstit, profesionist facut si cu sanse reale de a supravietui "criminalului" internet! Si am reusit!
Daca voi spune ca detin cheia succesului in acest domeniu va voi parea lipsit de modestie, dar cum s-o spun altfel? SE POATE face presa de calitate, independenta si de succes atat profesional cat si financiar. La PRESA SCRISA ma refer... La cea TIPARITA! Asta e ideea pe care va rog s-o retineti. SE POATE! Exista pasi multi care trebuie facuti, etape, e munca de Sisif, dar e o munca placuta pentru cei pasionati. In jurnalism, oricum, nu poti intra fara talent, iar talentul vine, apare, din prea multa pasiune, nu picurat din nori!
Sa fii manager e cu totul altceva decat sa fii jurnalist. Cere alt tip de talent. Unii sunt semianalfabeti, dar excelenti oameni de afaceri. Asta a fost un domeniu in care mult timp am fost repetent. Pana m-am dezmeticit si eu... Nu printr-o minune ci dimpotriva, prin acelasi studiu aprofundat care mi-a permis sa fiu un bun jurnalist fara sa am la baza o educatie scolara corespunzatoare. Am reusit sa inteleg cum functioneaza piata, care sunt regulile scrise si mai ales cele nescrise. Cum se duc si cum se pot intoarce banii intr-un sistem economic si de afaceri sanatos, adaptat la realitatea nesanatoasa. Asa mi-au trecut ultimii ani, oameni buni! Cautand, intelegand si proiectand in timp si spatiu o noua formula de presa scrisa, un nou demers, UN NOU ZIAR!
N-am sa "dezvalui" acum detaliile acestui proiect. Adica, puteti sa ma credeti sau nu, nu de asta sunt eu stresat. N-o sa incerc sa va conving, doar va informez! Daca am sa gasesc singurul lucru ce-mi lipseste acum pentru a demara, linia de start, o sa va convingeti singuri dupa aia. Citind, cantarind si judecand. Cu fapte la dispozitie, nu doar vorbe.
Am spus "linia de start"... da, e vorba de bani, de banii de pornire, dar nu de orice bani sau de oriunde si oricum veniti. Aici e cheia. Sa stiti ca multi politicieni NU POT presta o activitate politica adevarata din cauza conditiilor care au permis ascensiunea lor politica. La fel e valabil si in alte domenii, inclusiv in presa. Daca un mafiot iti finanteaza ascensiunea vei fi si tu mafiot, mafiotul lui! Pentru ca nu vei avea de ales.
Cunosc si eu toata "lumea buna" a Maramuresului. As fi putut (asa cum au facut si altii) sa bat la toate aceste porti cersind finantare. N-am facut-o si daca o spun public inseamna ca asa e, altfel m-ar putea contrazice oricine ar cunoaste alta realitate. Din toti cei cu burta pe mormane de bani as fi gasit cel putin unu' interesat sa "investeasca" in asa ceva, nu-mi fac griji ca n-as fi reusit sa conving. Spre deosebire de altii, pentru mine vorbeste si experienta in domeniul presei, unde am dovedit cu fapte ca stapanesc arta succesului, nu cu vorbe mestesugite. N-am ales aceasta cale pentru ca vine in contradictie cu reteta de succes pe care am descoperit-o! Adica, o astfel de pornire ar fi ucis din start succesul si s-ar fi transformat doar intr-o alta "trompeta" jurnalistica lipsita nu doar de forma, dar si de continut. Cand totul depinde de unul care pompeaza bani esti obligat sa fii sclavul acestuia si sa slujesti un demers care este falimentar in sine, dar care traieste pentru ca e pus la aparatul de pompare! Asta nu-i jurnalism! Asta e prostitutie! "Ma vand, cat dai pe mine?"... Adio cuvinte...
Ceea ce vreau eu si ceea ce voi face eu intr-o vreme se numeste demers independent de presa, ziar de succes, reteta castigatoare, nu falimentara, nu sclava, nu portavoce sau trompeta. Demers care va fi lider in tot ce inseamna putere media, de informare si formare, de atitudine si influenta, in final de PUTERE! Stiti vorba aia, "informatia inseamna putere"? Da, e adevarata! Eu am informatia...
Ca sa intelegeti mai bine am sa va spun ca pe spatiul public se propaga multe afirmatii mincinoase despre investitiile necesare in presa. Si asta se intampla pentru ca multi jurnalisti merg "la prosteala", umfland artifical diversele calcule pentru a beneficia de naivitatea unui finantator. Un ziar nu necesita neaparat multi bani de investit. Desigur, poti s-o faci si cheltuind milioane de euro, dar nu e nici obligatoriu, nici necesar. Dan Diaconescu a demonstrat asta facandu-si televiziune vorba aia, "intr-o garsoniera", si a ajuns lider de audienta. Eu am demonstrat asta in domeniul presei scrise unde am scos pe piata un ziar care a rezistat acolo cinci ani intr-o vreme cand doar milionarii erau patroni de ziar pe termen lung! Diverse alte initiative facute de jurnalisti mureau dupa o perioada, in esenta scurta, pentru ca asa cum spuneam anterior, una e sa fii un jurnalist bun si alta un manager bun!
Revenind... Nu-mi trebuie o avere ca sa scot din nou pe piata un ziar, dar stiti cum e... cand esti flamand si n-ai un ban in buzunar si o paine e scumpa! Pentru mine, acum, e dificil sa pornesc asa ceva de pe-o zi pe alta, dar nu e imposibil la timpul corect. V-am spus de ETAPE, da? Dupa gasirea unei retete de succes pentru un ziar, dupa stabilirea corecta a investitiilor necesare, dupa eliminarea variantelor de compromis mi-a mai ramas doar sa gasesc (re)sursa corecta de venituri pentru acoperirea investitiei initiale! Vi se pare ca e mult, putin? Ca e greu? Nu e... :) Nici greu, nici mult, nici imposibil!
Asa ca, in concluzie, va las in prag de decembrie cu o speranta in suflet. Pe unii dintre voi, nu pe toti, caci nu toti sunteti publicul meu drag. Stiu ca ma urmaresc si dusmanii :)) La vremea potrivita, nu departe in timp (caci altfel nu as fi facut acest text care e un fel de prolog, un anunt, spuneti voi cum vreti!) in Maramures voi reaparea puternic pe piata scrisa cu ziarul care va bate toate recordurile de audienta (inregistrate sau nu vreodata!) si cu informatiile care va lipsesc... despre tot si mai ales despre TOTI! Ierati-ma pentru intarziere, dar adevarul acesta, care lumineaza si elibereaza are un pret! Un pret uneori de sange sau de libertate pierduta (pe astea le-am platit deja), dar si un pret de piata pe care urmeaza sa-l platesc. Ca-mi place sau nu... Si-mi place!
Va doresc un inceput de decembrie fericit! Pe curand...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu