Respect pentru Adrian Năstase!

Toată stima şi respectul pentru persoana privată de libertate Adrian Năstase! Nu, nu glumesc! Şi după cum bine aţi văzut, nu m-am referit la politicianul Adrian Năstase ci strict la persoana care este acum, închisă într-un penitenciar. 

De ce spun că am stimă şi respect pentru el? Păi... să vedem...

Posturile TV au transmis (unele cu caracter ironic) multe ştiri despre implicarea fostului prim-ministru în activităţi educative cu persoanele private de libertate din penitenciar. Năstase a ţinut cursuri, a participat la diverse programe inclusiv cu cei dependenţi de droguri pe care căuta să-i înveţe să trăiască normal. Nişte ziarişti idioţi se amuzau pe seama preocupărilor din prezent ale lui Năstase fără să poată înţelege că şi acestea fac parte din viaţa noastră reală şi sunt chiar o problemă mai acută decât multe din falsele probleme pe care le ridică ei prin talk-show-uri televizate!

Eu însă ştiu ce e după gratii. Nu e chiar ca în filme (sub aspectul "pericolului" generat de personajele interlope) pentru că "populaţia" penitenciară este formată în mare parte din muritori de foame care fac diverse infracţiuni minore pentru că n-au alternativă. Poate părea puţin forţată ideea că unii oameni sunt oarecum siliţi să facă infracţiuni ca să poată trăi, dar ceea ce spun eu aici este o realitate şi nu poate fi contestată decât de personaje superficiale în opinie. Cel care va face o minimă documentare în domeniu se poate convinge personal.

Deci, vorbeam de Adrian Năstase. De cel care fusese gata să se împuşte decât să ajungă să trăiască după gratii. Să ştiţi că nu e uşor să accepţi în plan psihic faptul că vei petrece luni de zile (sau ani) după gratii, printre infractori şi în condiţiile mizere din penitenciarele româneşti! E chiar foarte greu, mai ales pentru persoanele care sunt învăţate "afară" cu un trai îndestulat, la un confort maxim. Până la urmă, Năstase a trecut de acest prag psihologic, l-a depăşit şi s-a adaptat. A făcut chiar mai mult. S-a integrat în atmosferă, a început să se implice şi să SCHIMBE în bine partea de spaţiu în care se mişcă şi în care se poate manifesta! Asta mă face să-l respect! Iată că nu şi-a negociat o liberare interlopă, nici nu a cerşit îndurare. Ba mai mult, şi-a "permis" să întreţină un blog cu opinii personale despre viaţa politică din România. El, mai mult singur decât înconjurat şi ajutat de prieteni, a hotărât să-şi menţină ridicată ştacheta pretenţiilor şi a continuat să activeze intelectual în spaţiul virtual românesc chiar dacă demersul său a stârnit iar ironii şi critici idioate. 

Într-un fel, Năstase îmi aminteşte de fostul primar băimărean Cristian Anghel. După ce a fost timp de 17 ani primar, Anghel s-a trezit condamnat la închisoare, arestat şi depus în penitenciar! Acolo... s-a întâlnit cu mine, ziaristul manevrat de mica ocultă locală şi de asemenea condamnat. M-am uitat atunci la Anghel oarecum curios... Trăia într-un mediu categoric nespecific lui, printre toţi ţiganii, hoţii şi bandiţii din zonă toţi disperaţi după ţigări şi mâncare, deseori violenţi şi - era să uit - foarte mulţi cu adevărat bolnavi psihici! Dar Anghel, la fel ca Năstase acum, s-a adaptat, şi-a înfrânt frica normală de un asemenea anturaj, a stat în picioare, demn, ascunzându-şi sentimentele, trăirile şi chiar implicându-se pe ici, pe colo, pe unde putea face ceva, cât de puţin, ca să schimbe în bine situaţia, ca să le mai deschidă mintea neciopliţilor din jur. Anghel nu s-a încurcat în nici o "combinaţie" specifică vieţii din închisoare, nu s-a asociat cu mafioţii închişi aici, trăia oarecum singuratic, în lumea lui, liniştit, citind şi scriind mult, făcând sport. Beam câteodată cafeaua de dimineaţă împreună, mai schimbam câteva opinii peste zi, ne mai serveam reciproc cu de-ale gurii şi ne respectam. Pentru că fiecare trăiam o dramă, fiecare în felul lui, şi fiecare îşi înfrunta destinul cu curaj şi - spun eu - cu nobleţe de caracter. Eu nu voi uita niciodată acele "clipe" (ani) de detenţie şi nici acele clipe în care marele politician nu mai era decât un simplu coleg, expus ca şi mine riscurilor sistemului. El cu siguranţă va uita pentru că - iată - la viitoarele alegeri va putea candida din nou şi va da cu siguranţă de pământ cu toţi parveniţii ăştia din politica băimăreană. Acolo este lumea lui Anghel, ca şi lumea lui Năstase, în cercurile conducătoare. Unii pentru asta au fost născuţi, crescuţi, făcuţi. Din lumea aia se vede mai greu în jos spre muritorii de rând. Când cazi descoperi că există şi aceasta, lumea celor mulţi şi flămânzi, o lume guvernată de multe legi neadoptate de parlament! Când te ridici abia aştepţi să uiţi de ea. Unii însă nu se pot ridica mai mult decât le este - poate - predestinat...

Năstase şi Anghel sunt făcuţi să conducă şi vor trăi ulterior detenţiei reimplicându-se în viaţa politică. Anghel o face deja, desigur pe la periferia vieţii publice pentru că instanţa i-a interzis să se implice direct o anumită perioadă de timp. La fel va fi şi cu Năstase. După liberare, o perioadă va activa pe la marginea vieţii publice. Dar această perioadă va trece. Şi va reveni aşa cum revine acum Cristian Anghel! Şi cred că va avea puterea să învingă! Pentru că dacă ai învins un sistem care a încercat să te distrugă într-o confruntare inegală, atunci poţi să câştigi şi o "luptă dreaptă" în libertate! Sincer şi din toată inima le doresc atât lui Cristian Anghel cât şi lui Adrian Năstase multă putere şi curaj pentru a-şi reîncepe viaţa publică activă! Din punctul meu de vedere, odată ce au fost închişi şi au putut să demonstreze că fac faţă detenţiei prin forţe proprii, cu tărie psihică şi mai ales cu o dorinţă vizibilă de a se implica pentru a schimba în bine măcar o mică zonă din spaţiul infect în care trăiesc, ei au arătat că sunt oameni puternici şi capabili! Lăsând la o parte tot ce a fost cândva, tot ce li se poate reproşa în trecutul lor politic, Năstase şi Anghel TREBUIE să revină. Îmi doresc asta, alături de ei şi-mi mai doresc ca o dată întorşi la realitatea noastră ei să-şi activeze din nou aceste calităţi care i-au ajutat să fie învingători în iad! De data aceasta însă, în slujba noastră, pentru noi şi - de ce nu? - pentru ROMÂNIA! Sună pretenţios? Poate că da, dar prefer să cred în aceste idei, pentru că odată, cândva, am crezut în oameni şi oamenii m-au dezamăgit. Paradoxal, acum cred că nişte foşti şi/sau actuali "puşcăriaşi" pot schimba în bine societatea! Vom vedea împreună dacă realitatea îmi va da sau nu dreptate. 

La Mulţi Ani în 2013!

Cornel SABOU