Vă prezint mai jos încă un caz documentat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România care s-ar putea constitui într-un început concret al Procesului Comunismului la noi în ţară!
În anul 2007, IICCR a trimis Parchetului Militar de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o sesizare în care peste 200 de ofiţeri din fosta Direcţie Generală a Penitenciarelor din România sunt acuzaţi de genocid, crimă şi alte infracţiuni grave. Aceşti ofiţeri au ordonat sau chiar executat în perioada 1945-1989 torturarea şi uciderea deţinuţilor din penitenciarele româneşti cu scop clar de exterminare. Până acum nu a existat justiţie capabilă să-i urmărească şi să-i pedepsească pe aceşti criminali în uniformă de stat! IICCR a sesizat Parchetul Militar cu privire la acest caz în anul 2007 şi deşi au trecut deja aproape 6 ani de atunci încă nu s-a primit ca răspuns o concluzie a Parchetului. Să fie asta un semn pozitiv în sensul că procurorii lucrează dosarul şi pregătesc trimiterea în judecată a celor peste 200 de ofiţeri? Sau dimpotrivă, dosarul se tot amână la infinit pe ideea că o soluţie de "scăpare" nu poate fi dată (pentru că toate crimele din puşcării sunt de aşa mare notorietate încât s-ar revolta toată lumea în cazul închiderii unui asemenea dosar!)??? Vom vedea. Să sperăm că vom mai apuca timpurile în care să-i vedem după gratii pe cei care din partea cealaltă a gratiilor au comis crime ce nu pot fi descrise în cuvinte provocând dureri şi răni ce nu pot fi decât simţite! Precizez că o parte din foştii criminali din puşcăriile româneşti comuniste încă mai lucrează în actualul sistem penitenciar românesc! Dar toate celelalte la timpul lor... (Cornel SABOU)
Sesizare penală din 22 mai 2007 către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare cu privire la abuzurile şi crimele săvârşite, ordonate sau inspirate de către 210 de foşti comandanţi şi ofiţeri cu atribuţii de conducere din cadrul sistemului penitenciar din România, identificaţi de IICCR, care în perioada martie 1945 - decembrie 1989, au folosit sistemul de detenţie ca principal instrument de realizare a politicii de exterminism social pentru lichidarea fizică, prin asasinat, deportare, întemniţare, muncă forţată, a unor categorii sociale (burghezie, moşierime, ţărani, intelectuali, studenţi, clerici) şi pentru exterminarea programată a deţinuţilor politici.
Sursă:
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România
Către,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Secţia Parchetelor Militare
IICCR (...) formulează prezenta
SESIZARE
cu privire la abuzurile şi crimele săvârşite, ordonate sau inspirate de către comandanţii şi ofiţerii cu atribuţii de conducere din cadrul sistemului penitenciar din România, identificaţi conform Listei de nume anexate, care în perioada martie 1945 - decembrie 1989, au folosit sistemul de detenţie ca principal instrument de realizare a politicii de exterminism social pentru lichidarea fizică, prin asasinat, deportare, întemniţare, muncă forţată, a unor categorii sociale (burghezie, moşierime, ţărani, intelectuali, studenţi, clerici) şi pentru exterminarea programată a deţinuţilor politici.
1. Victimele regimului penitenciar românesc
În fapt, (...) penitenciarele din reţeaua Direcţiei Generale a Penitenciarelor din România au fost destinate realizării scopului represiv al regimului comunist, urmărind:
- distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor şi militanţilor
- persecutarea şi încarcerarea minorităţilor etnice şi religioase, culturale ori de orientare sexuală, precum şi a minorităţilor de gândire de la Asociaţia Teosofică Română din anii 1950 şi până la prigonirea mişcării Meditaţiei Transcedentale din anii 1980
- executarea programată a deţinuţilor politici
- exterminarea grupuluzi de partizani din rezistenţa anticomunistă armată în munţi (1945-1962)
- represiunea împotriva cultelor şi exterminarea/persecutarea tuturor celor care se opuneau comunismului (...), desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice, persecuţiile împotriva mişcării sioniste;
- arestarea, uciderea, detenţia politică sau deportarea ţăranilor care opuneau rezistenţă faţă de colectivizare, concomitent cu lichidarea violentă a revoltelor ţărăneşti (1949-1962)
- Arestarea şi torturarea studenţilor protestatari (de la Timişoara, Bucureşti, Cluj, Iaşi) implicaţi în acţiunile studenţeşti din anul 1956
- Arestarea şi deportarea muncitorilor protestatari participanţi la grevele din anii 1980 organizate în Valea Jiului şi Braşov
- Arestarea şi reprimarea principalilor oponenţi şi dizidenţi din anii 70 şi 80
Victimele represiunii şi ale crimelor săvârşite în sistemul penitenciar românesc sunt prevăzute atât în raportul Comisiei Prezidenţiale, cât mai ales în documentele interne şi în datele statistice gestionate chiar de Direcţia generală a Penitenciarelor.
Potrivit datelor din Raport, "ca urmare a politicii criminale a regimului comunist, au fost deţinute în închisori şi lagăre, deportate/strămutate sute de mii de persoane. Cifrele propuse de cercetători (...) se situează între 500 mii şi 2 milioane de victime. (...)
Experţii IICCR au identificat, în urma documentării în fondurile arhivistice şi pe baza mărturiilor adunate de la supravieţuitori, un număr considerabil de victime ale regimului de detenţie provenind din:
- elita militară românească (106 morţi şi arestaţi în penitenciare)
- elita religioasă (586 preoţi ortodocşi, 84 preoţi greco-catolici, 52 preoţi romano-catolici)
- elita politică românească (836 personalităţi marcante)
- elita economică şi de afaceri (672 economişti, mici proprietari şi oameni de afaceri)
- elita intelectualilor români (221 intelectuali: istorici, profesori, scriitori, avocaţi, jurnalişti, ingineri, medici, actori etc)
- activişti politici (1.022 persoane)
2. Actele de represiune şi crimele săvârşite, ordonate sau inspirate de către comandanţii şi ofiţerii cu atribuţii de conducere din cadrul sistemului penitenciar din România
(...) Acestea pot fi rezumate astfel:
- încarcerări, detenţii şi reţineri în penitenciare fără forme legale sau în lipsa unor hotărâri judecătoreşti
- încălcarea drepturilor prevăzute prin Regulamentul intern (plimbare, vorbitor, pachete şi scrisori, neacordarea obiectelor vestimentare)
- expunerea deţinuţilor la condiţii de detenţie inumane şi la rele tratamente
- folosirea bătăii ca metodă de reeducare de către cadre, atât împotriva deţinuţilor adulţi, cât şi împotriva minorilor.
- lipsa medicamentelor, refuzul de a acorda asistenţă medicală, netratarea bolnavilor contagioşi, neaprobarea internării deţinuţilor bolnavi cronici
- reducerea raţiilor alimentare şi obligarea la muncă silnică de 10-13 ore pe zi
- încălcarea dreptului la asistenţă juridică
- menţinerea în detenţie a femeilor gravide şi a copiilor cu vârstă de până la un an.
- alimentarea artificială a deţinuţilor aflaţi în greva foamei
- execuţiile individuale şi colective ale segmentului deţinuţilor politici şi ale dizidenţilor
- neîntocmirea formalităţilor legale privind declararea deceselor, neinformarea familiilor cu privire la decesul deţinuţilor, înhumarea deţinuţilor în gropi comune.
Legislaţia represivă, atât cea cu caracter public, dar mai ales cea cu caracter secret, confirmă existenţa unei politici de exterminare la nivelul penitenciarelor, puse în executare sau chiar ordonate, în unele cazuri, chiar de DGP, de către comandanţii penitenciarelor şi de către locţiitorii acestora
Indiferent de calitatea si natura participaţiei penale – autori, instigatori sau complici – cei sesizaţi prin prezenta trebuie să fie cercetaţi sub aspectul săvârsirii infracţiunii de genocid si a altor infracţiuni distincte.
Din punct de vedere juridic, faptele ofiţerilor de penitenciar se înscriu în categoria infracţiunilor contra păcii si omenirii prin gravitatea si amploarea lor ca fenomen de masă, genocidul fiind incriminat atât de dispoziţiile Codului penal în
vigoare la data săvârşirii faptelor (art. 231 alin. 2), cât şi de legislaţia penală actuală (art. 357 Cod penal).
Întreaga documentaţie anexată relevă faptul că actele de represiune, tortură şi exterminare din penitenciare se subscriu, din punct de vedere al conţinutului obiectiv si al finalităţii, în categoria actelor de genocid, fiind săvârşite
în scopul de a distruge în întregime colectivitatea dizidenţilor politici întemniţaţi în penitenciare. Selecţia deţinuţilor în vederea exterminării, în regimul de detenţie, a avut la bază nu doar criterii de ordin politico-ideologic, ci şi criterii etnice, religioase şi naţionale.
Regimul totalitar comunist a reprezentat o formă organizată de distrugere a identităţii naţionale şi a continuităţii naţionale a statului român, iar unul dintre instrumentele de represiune a fost Direcţia Generală a Penitenciarelor, care a alocat resursele necesare exterminării deţinuţilor politici. Reglementate si în legislaţia penală anterioară anului 1989 – Codul penal din 1968, infracţiunile contra păcii şi omenirii beneficiază de imprescriptibilitate în ceea ce priveşte denunţarea, urmărirea, judecarea şi condamnarea făptuitorilor.
(...)
În consideraţia celor mai sus expuse, apreciem că există motive temeinice de fapt şi de drept, susţinute sub aspectul probatoriului, care să determine tragerea la răspundere penală a făptuitorilor - ofiţeri cu funcţii de conducere din cadrul sistemului penitenciar.
Pe cale de consecinţă, vă solicităm să dispuneţi efectuarea tuturor actelor şi măsurilor necesare aflării adevărului, identificării tuturor făptuitorilor şi a complicilor acestora în vederea tragerii lor la răspundere penală.
Preşedinte, Marius Oprea
Director General, Stejărel Olaru
Secretar General, Lucia Hossu Longin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu