1. CONTEXTUL INTERN Şl INTERNAŢIONAL ÎN CARE S-AU ÎNCADRAT ACŢIUNILE REVOLUŢIONARE DIN DECEMBRIE 1989 - continuare
În decembrie 1989, Ceauşescu nu vedea
decât o ameninţare externă
El se baza pe clasa muncitoare ca să lupte împotriva ameninţării externe
În cuvântarea la Congresul al XIV-lea (Ceauşescu) se referă în premieră la pactul Ribentrop-Molotov cu trimitere directă la problema Basarabiei, renunţă la clauza naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, întrerupe raporturile cu FMI, obstrucţionează unele reuniuni internaţionale, etc.
În interior, măsurile preconizate au menirea să accentueze izolarea ţării şi să-i întreţină iluzia că societatea, sistemul, sunt ermetic închise, impenetrabile la influenţe externe: se suplimentează cu efective ale gărzilor patriotice şi oameni ai muncii dispozitivele de pază şi ordine publică, menţinute în patrulare pe străzi şi după încheierea lucrărilor congresului; accesul ziariştilor străini este limitat şi selectiv, ajutoarele externe sunt refuzate, este înăsprit regimul de frontieră şi îngrădită circulaţia străinilor. Se înăspresc acţiunile de izolare şi împotriva dizidenţilor. Ceauşescu este hotărât să lupte în interior şi în exterior cu toţi cei care nu credeau ca el.
Nici evenimentele declanşate la Timişoara începând cu 15 decembrie 1989 nu au darul să-l trezească la realitate, considerându-le drept opera exclusivă a unor factori externi, sprijiniţi de elemente declasate din interior, nesemnificative ca pondere şi moralitate în populaţia ţării. Astfel, le regăsim calificate în intervenţia sa din şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie 1989:
„… La Timişoara au avut loc unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prânz…. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începând cu Budapesta… De altfel este cunoscut şi faptul că atât în Răsărit cât şi în Apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din Răsărit şi cei din Apus să schimbe şi folosesc orice… O serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid… Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină ?! … O mână de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de ce le faceţi jocul… Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei…acţiuni puse la cale atât din est cât şi din vest, care s-au unit pentru distrugerea socialismul, că vor „socialism uman capitalist.”
Încă din noiembrie 1989, Securitatea îi prezintă dictatorului un material prin care cerea luarea de măsuri împotriva unui pastor protestant Timişoara: Tökes Laszlo. Ceauşescu nu simte pericolul sau nu crede ceea ce securitatea încearcă să-l convingă şi respinge orice act împotriva preotului maghiar presupus ca agent străin. (Nota de informare ce a fost prezentată dictatorului este transcrisă integral).
Aprecierea evenimentelor de la Timişoara este reluată, nemodificată şi la teleconferinţa din 20 decembrie 1989 şi în comunicatul dat pe posturile radio şi TV, în aceeaşi zi, la-orele 19.00. „Rezolvarea” prin forţă a acestei situaţii, având pentru el o unică semnificaţie, i se pare firească: necesar să se explice tuturor cetăţenilor încă din această seară că aceste incidente grave de la Timişoara, au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a provoca dezordine, de a destabiliza situaţia din România, acţiona în direcţia lichidării independenţei şi suveranităţii teritoriului României. De altfel, cercurile din Budapesta au şi făcut declaraţii în această privinţă. Este acum pe deplin clar că toate acestea au fost minuţios pregătite şi au avut un scop bine stabilit. Aşa se explică că, cu eforturile făcute de organele locale, de unităţile de ordine şi de armată de a linişti lucrurile nu au dus la rezultate. Dimpotrivă, aceste cercuri, grupări organizate, au intensificat acţiunile lor antinaţionale. Aceasta a făcut necesar ca unităţile militare şi de ordine să intervină pentru apărarea liniştii, a bunurilor oraşului Timişoara, îndeplinindu-şi obligaţiile şi prevederile prevăzute în Constituţie cât şi legile ţării.” (Stenograma conferinţei din 20.12.1989)
Cu unele ezitări, după intervenţia forţelor de ordine din noaptea de 18 decembrie 1989 la Timişoara Ceauşescu are sentimentul că incidentele respective nu sunt atât de grave şi ia decizia de a nu-şi amâna vizita oficială în Iran: „Dacă vom putea pleca mâine în vizită în Iran, Biroul Permanent al C.P.Ex. răspunde de întreaga activitate. Activitatea directă va fi condusă de tovarăşa Elena Ceauşescu şi tovarăşul Manea Manescu. Ei pot să convoace şi hotărârile să le ia împreună întregul Birou permanent. Nimeni dintre membrii Biroului permanent nu va pleca din Bucureşti în aceste zile. Ceilalţi se pot duce.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 12.1989)
Semnificaţia acestei decizii credem că include şi intenţia lui Ceauşescu de a exploata în plan propagandistic evenimentul, vizita urmând a demonstra opiniei publice – inclusiv interlocutorilor iranieni – că regimul e stabil, în ţară e linişte, iar situaţia se află sub control. În plus, vizita se prezenta fructuoasă în special în plan economic, oferindu-i şansa compensării parţiale a pierderilor de pe alte pieţe, urmare a izolării accentuate a ţării noastre.
În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 08.30, Nicolae Ceauşescu a decolat de pe aeroportul Otopeni cu avionul prezidenţial Boeing 707-YR-ABB, cu destinaţia Teheran, unde a ajuns în jurul orelor 12.00 şi s-a înapoiat în Bucureşti în ziua de 20 decembrie 1989 în jurul orelor 15.00, cu trei ore mai devreme faţă de ora planificată. După o staţionare de aproximativ 2 ore în salonul oficial al aeroportului, el se deplasează direct la sediul C.C. nemulţumit că situaţia de la Timişoara nu s-a rezolvat. Acest lucru îl afirmă la teleconferinţa din după-masa aceleiaşi zile:
„… doresc foarte pe scurt să mă refer din nou la evenimentele care au fost la Timişoara şi care de fapt nu au încetat.”
Măsurile anunţate deja în şedinţa C.P.Ex. din 17.12.1989 desigur că rămâneau în vigoare:
„Am dat, de altfel indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină nici un turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă şi micul trafic de frontieră imediat. Am dat ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetăţenii români. Nici din ţările socialiste să nu mai vină în afară de Coreea; de China şi din Cuba. Pentru că toate ţările socialiste vecine nu prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi. Întrerupem orice activitate de turism. La toate judeţele se va declara stare de alarmă. Unităţile militare ale Ministerului de Interne, ale Securităţii sunt în stare de alarmă. Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare, pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989)
Două ore mai târziu, aceste măsuri ale lui Ceauşescu nu i se vor mai părea suficiente şi destul de eficace. El impune suplimentarea lor: mobilizarea oamenilor muncii! Nu are nici o îndoială că el este în continuare cel mai iubit fiu al poporului şi că actele sale politice se bucură de cel mai larg suport popular.
Ideea mobilizării oamenilor muncii apare încă la şedinţa C.P.Ex. din 17.12.1989:
„… Era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945… Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi tineretului ? Ce fel de UTC-işti sunt aceştia, care au fost în rândul huliganilor ? De altfel au fost şi câţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti…. Vom lupta până la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă, pentru că dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că sovieticii cât şi bulgarii erau la graniţă. Nu am dezarmat. Am pus şi am votat în M.Ap.N. ca totul să se apere cu arma în mâna.”
Aici Nicolae Ceauşescu săvârşeşte o mare eroare comparând situaţia ce se crease cu ocazia intervenţiei armate a unor state socialiste membre ale Tratatului de la Varşovia în R.S.F. Cehoslovacă şi când se profila o intervenţie militară şi asupra ţării noastre. Este adevărat că acţiunile întreprinse de România în 1968 au produs puternice impresii pozitive pe plan mondial atrăgând simpatia multor personalităţi politice de vază şi multor naţiuni, poziţia sa fiind puternic susţinută de masele populare, dar situaţia economică, socială şi politică de atunci nu poate fi comparată cu cea existentă la sfârşitul anului 1989. Ceauşescu cu regimul lui era urât de întreg poporul român şi antipatizat de întreaga lume cu excepţia unor ţări din Asia şi Africa.
Ideea este reluată şi dezvoltată şi în cadrul teleconferinţei din 20 decembrie 1989:
„… Toate acestea impun, tovarăşi, din partea tuturor cetăţenilor, tuturor oamenilor de bună credinţă o întărire a independenţei suveranităţii, un răspuns ferm tuturor acelora care în slujba diferitelor cercuri străine acţionează împotriva intereselor poporului român, e necesar să facem totul însăşi oamenii muncii, toţi cetăţenii din toate domeniile, să dea ei răspuns şi să acţioneze pentru a neutraliza aceste acţiuni îndreptate împotriva dezvoltării socialiste, a independenţei, a poporului nostru. Este necesar ca imediat, …să discutaţi aceste probleme să organizăm … chiar începând din această seară şi mâine în întreprinderi adunări unde să se adopte moţiuni de condamnare celor care s-au pus în slujba străinătăţii, a cercurilor străine… Trebuie să întărim măsurile de ordine,…în toate unităţile, să se organizeze în rândurile oamenilor muncii – grupe speciale de apărare şi ordine a întreprinderilor, a instituţiilor pentru a nu fi necesar să se apeleze la unităţile militare, decât în condiţiuni deosebite şi numai cu aparatele corespunzătoare.”
Legat de aceeaşi perioadă organele de specialitate au informat o intensă activitate diplomatică şi unele declaraţii făcute de personalităţi astfel: „GEISSLER KUSS CRISTIANE … a pretins personalului ambasadei germane din Bucureşti -n.n.) că datorită vărsării de sânge care nu are precedent în Europa de la cel de-al II-lea război mondial până în prezent, Austria şi-a retras ambasadorul… Kuperman, ataşat militar la ambasada SUA, i-a precizat lui Alex reprezentant al Asociaţiei de presă din Budapesta că „cei trei americani care au plecat de la ambasada americană spre Timişoara sau întors fără a putea să intre în oraş”, reproşându-i interlocutorului faptul că radiodifuziunea ungară nu trebuia să transmită această ştire.” (Dir.-a DSS/nota a 137701/21.12.1989)
- În ziua de 18.12. a.c, orele 15.00, la Ambasada SUA va avea loc o şedinţă a ambasadorilor statelor membre ale NATO convocată din iniţiativa însărcinatului cu afaceri americane LARRY NAPPER s-au obţinut date că, în cadrul şedinţei se va discuta situaţia creată în urma evenimentelor de la Timişoara, precum şi a celor de la Braşov de săptămâna trecută”… „Diplomaţii francezi Jean Michel Dumond, prim-consilier şi Delumeau Pascal, ataşat de presă, au perfectat întâlniri cu diplomaţii unguri Rudas Erno, consilier şi respectiv ataşatul de presă Oros Miklos, ce vor avea loc la Ambasada Ungariei. Totodată, pentru diplomaţii vest-germani, între care însărcinata cu afaceri Geisler Kuss Cristiane şi ataşatul de presă, Brambach Klauss, se vor deplasa la orele 13.00 la cantina Ambasadei Ungariei din strada I.C. Frimu nr.20 pentru aservi masa în compania colegilor unguri.” Ataşatul militar francez Ckes Bernard, împreună cu cei doi adjuncţi ai săi, au plecat la orele 13.00 cu autoturismul Aro CD-902 cu destinaţia Timişoara. De asemenea, Howard şi Dennis Curry, ambii secretari II la secţia politică a ambasadei SUA, vor pleca la Timişoara la orele 1300.” (Dir. a III-a DSS/ )ta 00180755 din 18.12.1989)
„- Edward Lukas, ziarist englez, a intrat în ţară în ziua de 18.12. a.c. în Otopeni, orele 19.40, declarând că este comerciant. A fost la ambasadă, a luat legătura cu ataşatul de presă Susan Laffey… va pleca la Timişoara.” (Dir. a III-a DSS / Nota 18 din 19.12.1989)
- Este de menţionat că Sandahl Eric şi Benaxeteguy Bernard, ataşaţi militari adjuncţi la Ambasada Franţei, au intrat în rândul demonstranţilor din faţa Hotelului Intercontinental. Ulterior, ei au fost reţinuţi cu alte elemente şi conduşi la organele de miliţie pentru cercetare… În rândul demonstranţilor de la Hotelul Intercontinental s-a aflat şi ambasadorul Olandei … A dat mai multor persoane numărul de telefon 33.25.27 de la reşedinţa sa, solicitându-le să-l sune pentru a-l informa cu desfăşurarea în continuare a lucrurilor. Totodată, el a afirmat că va telefona unor ziare din Olanda pentru a relata evenimentele, promiţându-le apoi interlocutorilor că singurul lucru pe care-l poate face pentru ei este de a le asigura protecţie la reşedinţa sa… La Ambasada Franţei s-a primit un mesaj din partea primului ministru Michel Rocard, prin care se cere ambasadorului Jean Mărie Lebreton să ţină permanent deschisă misiunea diplomatică pentru primirea eventualilor refugiaţi….” Dintre corespondenţii străini acreditaţi la Bucureşti au transmis ştiri calomnioase îndeosebi cei ai agenţiei TAS, iar Petio Petcov, trimisul agenţiei bulgare BTA a afirmat în esenţă că „Bucureştiul este o baie de sânge.” (Dir. a III-a DSS / Nota 001S0762 din 22.12.1989).
Un alt fapt ce trebuie menţionat este că în perioada 21-22 decembrie 1989 numai în sectorul de stat la obiectivele principale s-au produs 12 incendii de proporţii diferite şi care au produs importante pagube materiale (dosar documentare M.I.).
Din multitudinea de date şi informaţii cu referire la cele prezentate mai sus, am menţionat doar o parte din acestea, considerate ca fiind mai semnificative, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu a situaţiei interne şi internaţionale anterioare datei de 22 decembrie 1989 care justifică, oarecum, starea de tensiune în care se găseau principalele organisme ale statului totalitar în perioada respectivă. Intenţionat nu am acordat spaţiu unor acţiuni prerevoluţionare organizate din interior deoarece nu deţinem suficiente dovezi în acest sens şi nu s-a dispus de timpul necesar pentru verificarea lor.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu