Consumul global de apă se dublează la fiecare 20 de ani, având o creştere de două ori mai mare decât cea a populaţiei globului. Conform statisticilor ONU, mai mult de un miliard de oameni nu au suficientă apă de băut. Rezervele sunt limitate şi dacă se menţine acelaşi ritm de poluare, până în 2025 cererea de apă proaspătă va fi cu 56% mai mare decât cantitatea de apă disponibilă. Tot mai multe ţări sunt obligate să îşi lase preţioasele resurse de apă pe mâna unor mega-corporaţii. Acestea acţionează sub protectoratul Băncii Mondiale şi al Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru a privatiza apa planetei şi a o transforma într-o marfă profitabilă.
Corporaţia Bechtel face profituri abuzive din comerţul cu apă
Departe de a contribui la reducerea poluării sau la stoparea irosirii apei, marile corporaţii se gândesc numai cum să profite de pe urma acestei situaţii. Companii precum Monsanto sau Bechtel duc o luptă acerbă pentru a monopoliza rezervele de apă ale planetei, iar Banca Mondială face tot ce poate pentru a le sprijini. În 2001, Banca Mondială a elaborat chiar o strategie de privatizare a apelor, care loveşte puternic în ţările din Lumea a treia, şi aşa sărăce.
Bechtel Group Inc. este una din mega-corporaţiile implicate în afacerile cu apă şi are la activ o lungă listă de abuzuri împotriva mediului şi a oamenilor, în goana sa după profit. Revista „Engineering News-Record” descrie Bechtel drept cea mai mare companie de construcţii din SUA şi cea mai mare companie privată din California de Nord. Bechtel s-a implicat în mega-proiecte precum: conducta de gaze naturale dinspre Alaska, uriaşul baraj din Marele Canion, podul din golful San Francisco, conductele de petrol din Algeria, Zambia şi Irak, siturile pentru teste nucleare din Nevada, prospecţiuni pentru cea mai mare mină de aur din lume în Noua Guinee etc.
Conform statisticilor, Bechtel a încheiat 19.000 de contracte în ultimii 100 de ani. Principala lor particularitate este că majoritatea sunt realizate pentru executarea de lucrări din banii publici. Un alt numitor comun al acestora este faptul că facturile sunt mult umflate, astfel încât, dacă ar fi fost executate cu o altă companie, lucrările ar fi costat mult mai puţin. Şi totuşi, Bechtel ajunge să obţină mereu astfel de contracte, din cauza corupţiei din mediul politic. Guvernanţii care aprobă aceste contracte îşi primesc partea lor – fiind vorba de bani publici, acesta este singurul lucru care îi interesează.
Ramura din San Francisco a acestei mega-corporaţii a fost angajată să gestioneze sistemul hidrologic din oraşul Cochabamba, Bolivia, după ce Banca Mondială a impus acestei ţări să realizeze privatizări masive. Odată ce s-a văzut stăpână pe resursele de apă, Bechtel a ridicat masiv preţurile. Mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului au ieşit atunci în stradă. Protestele au fost iniţial înăbuşite de forţele armate, soldându-se chiar cu moartea unui tânăr de 17 ani. După patru luni însă, guvernul bolivian a reuşit să rupă orice relaţii cu Bechtel şi să alunge compania din Cochambamba.
Apa este un drept fundamental al omului
Acest caz fără precedent a adus în atenţia opiniei publice internaţionale pericolul privatizării apei, chiar dacă presa corporatistă s-a străduit să îi discrediteze pe protestatarii bolivienii, numindu-i în mod constant traficanţi de droguri. Tot mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului şi a mediului au luat poziţie. Numeroşi fermieri, ecologişti, reprezentanţi ai populaţiilor indigene din diverse ţări, lucrători sociali şi activişti ai drepturilor omului au format o mişcare numită Proiectul Planeta Albastră (Blue Planet Project). La forumul intitulat Apa Planetei (World Water Forum), care a avut loc la Haga în martie 2000, aceştia au militat pentru dreptul omenirii la apă curată.
Maude Barlow, preşedinta Consiliului Canadienilor - cel mai mare grup de apărare a drepturilor omului din Canada - a cerut ca „guvernele din toată lumea să declare apa un drept fundamental al omului şi să împiedice acţiunile de privatizare şi comercializare pentru profit a unei substanţe esenţiale pentru viaţă. „În realitate,” a continuat ea, „guvernele cedează controlul asupra surselor şi rezervelor de apă, prin semnarea unor tratate comerciale, cum ar fi Acordul Nord American pentru Comerţ Liber (NAFTA), sau unor parteneriate cu instituţii precum Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO).” Aceste înţelegeri dau corporaţiilor multinaţionale drepturi fără precedent asupra resurselor aflate pe teritoriul ţărilor în cauză, inclusiv asupra apei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu