Azi o sărbătorim pe Maria... Am auzit toată ziua, în jurul meu, la radio şi TV, o mulţime de mesaje pentru toate Mariile din lume, pentru mame, surori, neveste, vecine, colege etc... Se mai dau flori, cadouri şi tot felul de alte atenţii. Mariile se simt bine azi...
Nu prea am auzit pe nimeni însă să pomenească de MARIA, cea sărbătorită! De mama lui Isus, de cea care este numită “Maica Domnului, cea născătoare de Dumnezeu”! Că ci dacă Isus a fost Dumnezeu, iar Maria l-a născut, atunci sărbătorita de azi poate fi numită, pe bună dreptate, ca fiind MAMĂ A LUI DUMNEZEU! Sună poate puţin derutant pentru minţile noastre. E mai simplu s-o sărbătorim pe vecina Maria decât pe Maria, Mama lui Isus...
Nu sunt un tip religios. Am mai spus-o... Pentru că nu pot să îmi “las” spiritualitatea în seama unui preot corupt şi mai păcătos ca mine. Am citit în Biblie că atunci când te rogi e mai bine să te închizi în camera ta, să nu te vadă nimeni. În camera mea pot avea discuţii sincere şi “serioase” cu Dumnezeu... Spun, deci, că nu sunt religios, dar cu toate astea mă tem că exagerăm un pic cu “aproprierea” de atâtea Marii nesfinte, doar purtătoare de nume! Sigur, ne putem oricând “scuza” gesturile invocând decenţa, bunele maniere şi tradiţia, dar nu ne putem scuza nicidecum ignoranţa faţă de adevăratul spirit al sărbătorii. Căci sărbătorim fără să ştim ce sărbătorim! De aceea m-am gândit să reproduc azi câteva date de prezentare a celei care a fost, este şi va rămâne pe veci adevărata Maria, cea Sfântă şi născătoare de Dumnezeu. Datele de mai jos au fost preluate de pe siteul wikipedia.ro
Maria din Nazaret sau Fecioara Maria (din ebraică Miryam מרים; n. aprox. 17 î.Hr. probabil în Ierusalim, azi Israel - d. aprox. 45 d.Hr. probabil în Efes, azi Turcia) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform proto-Evangheliei după Iacob a fost fiica lui Ioachim şi Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Cristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiţia creştină (ortodoxă, catolică, anglicană şi luterană) precum şi în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii şi naşterii lui Iisus. Al treilea sinod ecumenic, ţinut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra învăţăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie, a confirmat învăţătura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, "Născătoarea de Dumnezeu"). Conform definiţiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume şi mântuirea. Maria a fost denumită de aceea "noua Evă". Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană şi cele orientale. Un număr foarte mare de biserici şi catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.
Principala sărbătoare a Mariei este la 15 august ("Sfânta Maria Mare"), sărbătoare care se numeşte oficial în biserica romano-catolică "Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria", iar în bisericile ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului". Recent biserica anglicană a introdus "Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria" pe aceeaşi dată.
În plus, toate aceste biserici sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului ("Sfânta Maria Mică"), pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătoreşte Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte şi încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume, ca semn de binecuvântare şi tărie în faţa ispitelor). Pe 25 martie biserica catolică şi cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire, în timp ce cea anglicană sărbătoreşte Ridicarea Sa la Ceruri. Bisericile ortodoxe, greco- şi romano-catolice sărbătoresc Intrarea în biserică a Maicii Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu) pe 21 noiembrie. Biserica catolică mai sărbătoreşte Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8 decembrie şi, după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea sărbătorii de 1 ianuarie din Tăierea împrejur în Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii. În evul mediu, în unele regiuni ale Europei de vest Adormirea şi Ridicarea la Ceruri se sărbătorea în ianuarie şi februarie. Biserica anglicană mai sărbătoreşte Purificarea Sfintei Fecioare Maria pe 2 februarie. Bisericile ortodoxe şi cele greco-catolice mai sărbătoresc:
- Adunarea [credincioşilor în cinstea] Preasfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu pe 26 decembrie
- Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie
- Izvorul Tămăduirii în Vinerea luminată, adică vineri în Săptămâna luminată, de după Paşti
- Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana pe 9 decembrie
- Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului la 2 iulie
- Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului la 31 august.
De asemenea, atât catolicii şi cât şi ortodocşii serbează, în funcţie de ţară, regiune şi tradiţie, diverse apariţii sau icoane ale Maicii Domnului.
Titlurile cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre Dame, Nuestra Señora, Nossa Senhora, Madonna, numele după care ea este cunoscută cel mai des), Binecuvântata Fecioară Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven, Regina Coeli) şi altele. Calităţile venerate prin ele sunt sumate în Troparul Maicii Domnului:
"Cuvine-se să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată, şi maica Dumnezeului nostru, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim."
Lucrările teologice se referă la termenul grec Theotokos şi echivalentele sale latine Deipara şi Dei genetrix, traduse ca Născătoare de Dumnezeu sau Purtătoarea de Dumnezeu. Acestea sunt utilizate pentru a accentua că fiul Mariei, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Conciliul de la Efes susţine ca părinţii bisericii nu au ezitat să vorbească despre Fecioara Maria ca fiind Maica Domnului, condamnând doctrina nestoriană, care susţinea că Maria a fost doar mama lui Iisus-omul, nu şi a lui Iisus-Dumnezeu.
Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică şi ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: mar însemnând picătură şi yâm însemnând mare. Sfântul Ieronim cunoştea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă Stilla Maris, "picătură din mare". După el, unii copişti au citit greşit cuvântul stilla, picătură, şi au scris stella, stea. De aici provine titlul "Steaua Mării" şi cântecul Ave, maris stella, "Bucură-te, o, stea a mării". Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.
Unii savanţi consideră, şi nu fără motive, că Maryam nu este un cuvânt de origine ebraică, ci egipteană, şi datează din timpul captivităţii evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părţi, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit Mariamne, însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru creştini, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, şi Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă "aleasă, iubită de Dumnezeu".
În afară de credinţa în naşterea Domnului, care-i desparte pe creştini de necreştini, există câteva doctrine privitoare la fecioara Maria, care diferă de la o ramură a creştinismului la alta.
Dogmă a Bisericii Catolice din 1854 (papa Pius al IX-lea), Neprihănita Zămislire spune că Maica Domnului ar fi fost fără de păcat încă din prima clipă a conceperii ei (neatinsă nici măcar de păcatul strămoşesc). Neprihănita Zămislire a Maicii Domnului este sărbătorită în Biserica Catolică anual pe 8 decembrie.
"Sfânta Fecioară Maria, ca una care s-a învrednicit de cinstea excepţională de a naşte cu trup pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi şi cea mai mare dintre toţi sfinţii, fiind 'Mai cinstită decât heruvimii şi mai preamărită fără de asemănare decât serafimii". De aceea, cinstirea care se dă Mariei în creştinism (ortodox, catolic, anglican) se numeşte în termeni teologici iperdulie sau supravenerare (sau preacinstire)
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu