Majestatea Sa Pârâta!

Articol preluat de pe juridice.ro şi semnat de Alberto KURTYAN

Nu prea înţeleg ce valoare juridică are Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 954/2012 în care părţile litigante sunt alteţe, majestăţi, prinţi şi principese, regi şi regine.
Titlurile nobiliare din România şi privilegiile lor au fost desfiinţate de două ori în România.
Prin Convenţia de la Paris din 1855, art. 46 când au fost desfiinţată toată liota de boieri şi boiernaşi, stolnici, postelnici, spătari, paharnici, vistiernici, bani şi mari logofăţi.
Şi în 1948 când Republica a interzis (valabil până în zilele noastre) orice titluri nobiliare şi privilegii ale majestăţilor, alteţelor regale, prinţilor şi principeselor.
Toţi am devenit egali în faţa legii iar teoretic toţi ar trebui să fim trataţi egal de către judecători.
Folosirea de astfel de titluri şi formule de adresare bombastice nobiliare de către judecători ai ICCJ în cuprinsul Deciziei nr. 954/2012 frizează ridicolul şi sunt cel puţin nepotrivite pentru forma de organizare statală republicană a României.
Dacă respecţi ordinea constituţională, nu poţi, în calitate de judecător la Înalta Curte să te adresezi unuia cu apelativul pârâtul Vasile Brânză iar altuia pârâtul Prinţ Grigore sau pârâta Alteţă sau Majestate.
Toţi suntem cetăţeni români şi avem nume civile.
Pe cetăţenii români de rând, judecătorii nici măcar nu îi gratulează cu apelativul “domnul” sau “doamna”.
Dar în Decizia amintită, cetăţenii români născuţi din sau pe lângă fosta familie regală sunt copleşiţi de judecători cu titluri nobiliare. Toate acestea se întâmplă într-o republică.
Numele civil al fostului rege este Michael von Hohenzollern-Sigmaringen.
Numele lui nu este Mihai I sau Mihai al României sau Regele Mihai.
Este şi puţin ilegal să cânţi în strună unui fost şef de stat care pretinde că a moştenit România de la tatăl său ca pe o turmă de oi cu saivan lăsată de la un cioban la fiul său şi care încă se mai crede pretendent legitim la tronul României.
În 1997, acest monarh de fotoliu scria în fiţuica intitulată “Normele fundamentale ale Casei regale”: “Coroana României va trece de la Şeful Casei Regale la primul născut bărbat, şi, în lipsa unui bărbat, la prima născută femeie.”
Coroana României este, se înţelege, demnitatea de şef de stat.
În urmă cu câţiva ani, un actor de vodevil, Radu Dudă s-a căsătorit cu Margareta, fiica lui Mihai şi Ana, de profesie majestăţi.
Pentru că Radu Dudă nu sună frumos sau nobil, acesta a primit un titlu nobiliar nou: Radu von Hohenzollern-Veringen-Dudă. Deoarece nu îi plăcea nici numele ăsta, şi l-a schimbat în “Radu al României Dudă” (nu glumesc).
Aceste majestăţi au şi SRL-eu la Registrul Comerţului cu sediul social… aţi ghicit… la Castelul Regal, Săvârşin, judeţul Arad.
Deci majestăţile lor sunt şi negustori.
Veţi vedea că în Hotărârea AGA depusă la Registrul Comerţului se păstrează pronumele pompoase şi ilegale “majestatea”, “alteţa”, “regina”, “regele”.
Denumirile de “rege”, “regină” au fost scoase în afara legii acum 65 de ani iar denumirile acestea folosite în acte oficiale judiciare trebuie sancţionate.
Judecătorii care au folosit astfel de forme de adresare trebuie sancţionaţi iar deciziile judecătoreşti ridicole trebuie modificate.
La urma urmei, dacă erau atât de nobile aceste case regale cu alteţe şi principese, de ce oare îi vedem în procese prin instanţe cu bastarzi şi poveşti cu negustori regali?
Cu ce sunt mai presus ei de buticarii noştri locali sau de amantele sau fustangii noştri autohtoni?
Sau să înţelegem că judecătorii au folosit formulele de adresare într-o fină persiflare?
Nu cred.

Alberto KURTYAN