Ieri m-am plimbat prin oraş... Era o vreme superbă şi îmi plăcea s-o “trăiesc”... Am stat de vorbă, cu unul (una) cu altul (alta), am stat la o cafea, m-am mişcat prin baia mare de soare. Până la un moment dat...
Brusc, am simţit o acută durere de cap. Nu, nu o durere “clasică” de cap, ci una cum nu mai experimentasem niciodată! O “bombă” care se părea că mă lovise “mortal” direct în creştetul capului. La început mi-am zis că e ceva “normal”, după tot stresul cu campania, cu munca de teren, cu documentarea diferitelor subiecte, cu scrisul etc. Am mai băut o cafea. Şi încă una. Degeaba. Durerea creştea în intensitate, mă copleşea! Eu nu cunosc sensul negativ al verbului “a putea”, eu nu pot să... nu pot! Dar simţeam că nu mai pot!..
Am lăsat baltă plimbarea şi m-am întors acasă... Număram paşii, secundele... “Bomba” continua să explodeze în capul meu. De parcă era un model nou de bombă, cu repetiţie! Un model nou de durere... Am luat o pastilă “de cap”... Nimic. Parcă eram drogat. De unde naiba apăruse? mă întrebam eu... M-am aruncat în pat. Asta e, mi-am zis... Mi-am adus aminte de cărţile lui Pavel Coruţ, cărţi în care scriitorul descrie atacuri paranormale, energetice prin care sunt “anulaţi” tot felul de oameni. Un război paranormal. Cu specialişti în crime paranormale, cu puteri supranaturale puse în slujba te miri cui. Am râs... “M-au atacat şi pe mine?” No problem... Şi aşa am trăit destul şi oricum am trăit! NU regret nimic! Aşa că mi-am pus o pernă sub cap, o pernă pe cap... Apoi am zis adio lumii întregi şi am închis ochii.
După două ore de somn totul trecuse... M-am trezit ca dintr-un vis. Nu, nu coşmar... vis! Era tot soare, cald, frumos... Nici o durere, de nici un fel. Cine-i Pavel Coruţ? Ce-s alea atacuri energetice? Paranormal? Aiurea...
Viaţa e frumoasă!!!
Cornel SABOU
2 comentarii:
Poate ati baut prea multa cafea si v-a crescut tensiunea.Oricum ma astept si sa va omoare cineva.Prea multi si prea puternici dusmani va faceti.Sa nu va asteptati ca o sa va apere cineva,cu toate ca ne vreti binele!
Nu cred ca a fost de la cafea. De ani de zile beau zilnic 1-2 litri de cafea. Zilnic! Sunt obisnuit. Nu stiu ce a fost, nu sunt medic, dar nici nu ma stresez pt asta. In rest, ce sa zic... Cu puscaria au incercat sa ma "cuminteasca" si n-au reusit. Omoratul ar fi ultima solutie, dar nu acum, ca acum nu sunt eu de acord. Mai vreau sa prind vreo 5-6 ani, sa-mi vad copiii majori. Apoi, mai vedem...
Trimiteți un comentariu