Vreau să explic acum o chestiune care văd că este tratată foarte superficial de politicienii noştri. Este vorba de implicarea UDMR la guvernare... Anunţul făcut de Victor Ponta cum că va începe negocierile cu UDMR a generat reacţii dure chiar din interiorul USL, o mulţime de voci condamnând deschis iniţiativa lui Ponta. "Putem guverna singuri, nu avem nevoie de UDMR" spun aceste voci. Şi totuşi, în spatele gestului făcut de primul ministru stă o realitate veche de multe decenii! O realitate despre care puţini cunosc detalii şi de aceea mulţi vorbesc pe lângă subiect! Haideţi să vă "traduc"...
Vă mai amintiţi de marea adunare populară de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 care a hotărât unirea Transilvaniei cu România? Sunt sigur că vă amintiţi de acest moment pentru că acum sărbătoarea naţională a României este chiar 1 decembrie, în amintirea acelui moment... DAR... adevărata unire a Transilvaniei cu România nu a avut loc atunci! În ianuarie 1919 a început Conferinţa de Pace de după primul război mondial care avea ca principal obiectiv trasarea noilor graniţe ale lumii după terminarea conflictului. Puterile aliate învingătoare urmau să impună celor învinşi noi graniţe, dar - aşa cum s-a afirmat la vremea aceea - impunerea urma să se facă pe principiul dreptăţii, nu pe baza forţei de care dispune partea învingătoare. România, considerată a fi de partea puterilor învingătoare, a dus o luptă aprigă de cel puţin un an pentru ca puterile lumii să recunoască Unirea cerută de popor la Alba Iulia! Nu o dată, pe parcursul Conferinţei de Pace, României i s-a spus că nu va primii teritoriile cerute!
În fine, nu vreau să insist acum prea mult pe detaliile acelui moment. Am să mă duc direct spre partea finală. După infinite dezbateri şi calcule şi comisii şi verificări şi certuri şi ameninţări etc, României i se acceptă pretenţiile. Regatul Român va primi Transilvania, Basarabia, Bucovina şi un teritoriu în sudul Dobrogei. Dar României i se pune o condiţie şi i se dă un ultimatum! Dacă nu acceptă condiţia nu va primi nici un teritoriu şi va fi exclusă de la Conferinţa de Pace! Despre ce este vorba? România trebuie să accepte să semneze un "Tratat al Minorităţilor" prin care să garanteze în fel şi chip că minoritatea maghiară nu va avea de suferit sub guvernarea românească! La început Guvernul român nici nu vrea să audă! Ultimatumul aliaţilor se repetă. Primul ministru Ioan I.C. Brătianu demisionează! Atmosfera se tensionează. România consideră că a semna un asemenea tratat înseamnă că acceptă ca puteri străine să dicteze politica internă a ţării, ştirbindu-i-se astfel autoritatea şi independenţa. În fine, până la urma condiţia este acceptată pentru că nu exista altă cale pentru îndeplinirea marii noastre dorinţe de unire...
La data de 9 decembrie 1919 România semnează "Tratatul Minorităţilor" în care se spune:
"SUA, Imperiul Britanic, Franţa, Italia şi Japonia pe de o parte şi România pe de altă parte, având în vedere că ... sporiri însemnate teritoriale sunt sau vor fi dobândite de Regatul României; considerând că România, din propria sa voinţă, doreşte a da garanţii sigure de libertate şi de dreptate, atât tuturor locuitorilor din vechiul Regat al României, cât şi celor din teritoriile recent transferate, fără deosebire de rasă, limbă sau religie cărora le-ar aparţine, au convenit semnarea acestui tratat... România consimte ca orice membru al Consiliului Societăţii Naţiunilor să aibă dreptul de a semnala atenţiei Consiliului orice infracţiune sau temere de infracţiune la vreuna din aceste obligaţiuni (asumate de statul român)"...
Deci... ce înseamnă acest document? Înseamnă că propaganda maghiară de atunci a fost muuuuuuult mai "fructuoasă" decât cea română. Maghiarii au reuşit să inoculeze în mentalul occidental "pericolul românesc", faptul că românii îi vor batjocorii, maltrata, ucide pe maghiarii care vor trăi în România. În timp ce ei promovau aceste minciuni, românii nu făceau nimic ca să combată falsele idei răspândite de maghiari...
Propaganda maghiară nu s-a oprit atunci, în anii 1918-1920. A continuat în aceiaşi notă până în ziua de azi! Pe tot cuprinsul secolului XX şi începutul secolului XXI maghiarii, pe cale oficială, prin mass-media sau prin alţi agenţi de influenţă au continuat să promoveze imaginea unei Românii care bate, prăjeşte, fierbe şi mănâncă unguri de trei ori pe zi! Românii, prin guvernul lor, prin mass-media sau prin alte forme de influenţă au continuat să fie anemici pe acest subiect. Astfel, după decenii de propagandă, chiar şi astăzi, în mileniul III, Occidentul este îngrijorat de "pericolul românesc", de faptul că românii ar putea "profita" de faptul că-s majoritari în ţara lor şi i-ar omorî pe unguri! Pare incredibil, dar aşa e! De aceea, Occidentul a privit întotdeauna cu mare satisfacţie faptul că în Parlamentul României există o formaţiune politică maghiară (UDMR) şi a fost de-a dreptul extaziat când UDMR a fost cooptat la guvernare! Din perspectiva Occidentală, atâta vreme cât în componenţa Guvernului României este inclus şi UDMR asta dă o oarecare linişte şi siguranţă Europei. Ştiind că UDMR face parte din Guvern, occidentalii nu se mai tem că ungurii vor fi ciopârţiţi, feliaţi şi tranşaţi în România.
Revenind... Victor Ponta se pare că este unul din puţinii politicieni români care conştientizează această realitate. Ponta ştie că poate intra într-un conflict cu Băsescu oricând. Ponta are nevoie de susţinerea occidentală, mai ales acum când are suportul oferit de rezultatele "legitime" din alegeri. Prin apelul public lansat, cum că va negocia cu UDMR (chiar dacă, în realitate, nu are absolut deloc nevoie de maghiari pentru a guverna), Ponta şi-a asigura sprijinul occidental de care va avea nevoie în confruntarea cu Băsescu. A încercat şi Băsescu asta, atunci când a ieşit disperat la TV să-i cheme pe maghiari la vot pentru că UDMR risca să nu mai prindă pragul electoral! Dar Băsescu nu are arma guvernamentală în mână, aşa cum o are Ponta. Aducând UDMR în guvern, Ponta a punctat aş zice categoric şi definitiv în războiul său cu Băsescu. Profitând de naivitatea şi "disperarea" occidentalilor în problema maghiară, Ponta a fost destul de inteligent să o folosească în favoarea sa! UDMR este de această dată arma nucleară cu care Ponta l-a învins pe Băsescu. Căci din acest moment, preşedintele pierde mult din suportul occidental cu care se mândrea înainte şi acest lucru îl va face ca vrând-nevrând să-l numească pe Ponta din nou Prim-Ministru!
Acesta e "misterul" cooptării UDMR la negocieri pentru susţinere guvernamentală într-un moment în care, de fapt, USL nu are nevoie de UDMR pentru a putea guverna! Nu ştiu dacă Ponta trebuie sau nu felicitat pentru această "mişcare" cu UDMR. Eu am vrut doar să lămuresc problema... În rest, stau mai departe cu ochii pe ei! :) Numai bine!
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu