Depresiunea Baia Mare este situată în zona de contact dintre Platforma Someşeană şi Carpaţii Orientali. La sfârşitul Pliocenului, această regiune făcea parte dintr-un bazin marin. În timpul Neogenului, în zonă a avut loc o activitate vulcanică intensă, pe fondul căreia s-a dezvoltat un lanţ muntos de 50 km lungime: Văratec - Gutâi - Oaş. Rocile eruptive din aceste masive muntoase au în componenţă minereuri auro-argintifere şi de metale neferoase: plumb, zinc, cupru, aur în stare liberă şi argint.
Primele activităţi miniere în această zonă sunt atestate din secolele al II-lea şi al III-lea d.Hr. În jurul acestor aşezări miniere a apărut şi s-a dezvoltat oraşul Baia Mare.
La începutul mileniului II, minele din regiune erau în proprietatea regilor Ungariei, iar în Evul Mediu, principii Transilvaniei şi-au exercitat controlul asupra activităţilor economice. În secolul al XIV-lea, în Baia Mare funcţiona o monetărie. În timpul domniei lui Matei Corvin, după anul 1468, pe monedele bătute în Baia Mare, apar două ciocane de miner încrucişate, care, ulterior, vor face parte atât din sigiliul, cât şi din stema oraşului.
Exploatarea se făcea prin săparea unor galerii în formă de puţ, iar minereul extras era zdrobit în pive, măcinat şi spălat. Aurul, în schimb, se găsea atât în stare solidă, „destul de curat şi pur de la natură”, cât şi în componenţa minereurilor. Aurul „se spăla în albiile cu nisip ale pâraielor” (Nicolae Olahus, umanist de renume mondial, călător prin Maramureş). Operaţia de spălare a nisipului aurifer, în albiile râurilor din regiune, era preponderent o atribuţiune a femeilor, soţiile minerilor. Această „imagine”, surprinsă de cetăţenii străini ce vizitau Baia Mare, a stat la baza atribuirii denumirii de Cetatea Râul Doamnelor.
În a doua parte a secolului al XX-lea, activitatea minieră a devenit nerentabilă, însă regimul comunist a decis subvenţionarea acestui sector. După căderea regimului (1989) şi în baza clauzelor de preaderare la structurile Uniunii Europene, mineritul şi-a încetat activitatea, toate perimetrele miniere intrând în conservare. (vezi Monografia municipiului Baia Mare, 1972)
date preluate de pe ro.wikipedia.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu