Am văzut şi eu meciul de fotbal pentru Supercupa României dintre Oţelul Galaţi şi Steaua Bucureşti. Gălăţenii au învins cu 1-0 "confiscând" trofeul la care a râvnit şi Gigi Becali. De ce scriu acum, la câteva zile după acest eveniment? Pentru că vroiam de mult timp să punctez o stare de fapt tristă din fotbalul românesc şi acest meci îmi dă mai mult ca oricând ocazia s-o fac.
Fotbalul românesc, prin contraperformanţele sale, este la pământ, dar cred că această situaţie nu trebuie imputată fotbaliştilor. După cum s-a putut vedea, îndată ce sunt transferaţi în exterior, aceştia au prestaţii convingătoare şi reuşesc să obţină succese importante la echipele lor de club. Diferenţa mare de calitate a jocului (între performanţele realizate în ţară şi cele din exterior) este dată în primul rând de atmosfera care este generată la cluburi. În România, într-o majoritate tristă, cluburile sunt conduse de mafioţi locali, de interlopi cu gulere albe. Fotbalul este un loc în care se pot spăla bani şi vorbim aici de milioane de euro. Patronii aceştia, infractori necondamnaţi de justiţie pe principiul că dacă furi un leu eşti prins, dar dacă furi un milion de euro împarţi banii cu cei care ar trebui să te prindă (şi scapi neprins), nu sunt în mod real interesaţi de performanţe, chiar dacă ei declară la TV "prostimii" că urmăresc numai titluri şi cupe. În realitate, tot ce-i interesează pe aceştia sunt tranzacţiile la negru care pot să le aducă alte milioane neimpozabile în cont.
Ştiu că şi în alte state anumite cluburi sunt deţinute de indivizi suspecţi că ar face parte din marea lume interlopă (cel mai celebru caz fiind cel al patronului de la Chelsea Londra, Roman Abramovic) dar acolo s-a trecut demult de la "ciubucurile" de câteva milioane la afaceri legale de ordinul zecilor şi sutelor de milioane care aduc (prin performanţele cluburilor) câştiguri reale de alte zeci şi sute de milioane. La noi, personaje de genul lui Gigi Becali se laudă cu averi considerabile (de miliarde de euro) dar nu sunt capabili să conceapă investiţii reale şi imediate de câteva milioane de euro pentrru a ridica performanţele europene ale cluburilor lor şi pentru a încasa astfel câştiguri legale de milioane de euro. Cu toată bogăţia lor (dar şi din cauza educaţiei lor precare), aceştia râvnesc încă la "sfântul" ciubuc obţinut printr-un transfer aranjat la prosteală.
În acest peisaj specific României, nu pot decât să apreciez performanţele interne ale unui club condus după principiile radicale şi pragmatice germane. Mă refer, evident, la Oţelul Galaţi, unde Dorinel Munteanu (care a jucat şi a trăit mulţi ani în Germania) se pare că a reuşit să impună metode de lucru oarecum străine nouă. Nu ştiu cât va rezista fără să "sufere" o intervenţie interlopă din partea administraţiei clubului. Pentru că şi la Oţelul (ca şi la alte cluburi) găsim aceiaşi "şmecheri" patroni autohtoni. Cu diferenţa că Oţelul era un club semi-anonim, iar interlopii de acolo au avut măcar inteligenţa de a lăsa un profesionist să se ocupe de ridicarea performanţelor clubului. Acum însă, Oţelul fiind pe val, ar fi momentul ca "românii" să se manifeste în toată splendoarea lor infracţională şi să dea de pământ cu performanţele fotbalistice pentru a trage un tun financiar şi a obţine celebrul ciubuc! Aşa s-a întâmplat cu Unirea Urziceni şi nu numai...
O să mai scriu despre fotbalul românesc, dar mai ales despre substraturile sale dubioase. Pentru că "se merită" să fac asta. Pentru că românii pun suflet în jocurile astea şi suferă pentru echipa preferată. Şi pe suferinţa asta a lor unii nu dau nici măcar un cent! Iau în schimb milioane şi fac circ ca să-şi acopere fraudele! Păcat! Pe curând...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu