Revendicarea revizionista:
Numarul victimelor holocaustului este iresponsabil exagerat
Multi, multi oameni de toate nationalitatile au disparut in rasboi si nu pot fi incadrati aici. Unii zac in cenusa oraselor germane bombardate de aliati fiind arsi in cladirile prabusite, altii au fost incinerati in incendiile provocate de bombele aliatilor, multi altii au pierit in Gulagurile rusesti la mult timp dupa ce focul a incetat. E necinstit si incorect sa se afirme - asa cum in mod frecvent se face - ca o persoana care nu poate fi gasita (descoperita) a pierit intrun genocid sau chiar mai rau, printro gazare.
De fapt holocaustul este cea mai buna exemplificare a teoriei "mortii dovedite prin istorisirile a sute de supravietuitori".
Ganditi-va numai!
Mass-media este plina de "organizatii ale supravietuitorilor" care exista in toate orasele mari ale lumii vestice - din Toronto in Johanesburg; din Rio de Janeiro in Los Angeles. Este suficient sa spunem ca Germania a platit peste 4.300.000 de pensii si cereri de restituire, 40% dintre beneficiari traiesc sau au trait in Israel. Altii sunt cu radacini evreiesti dar au ales sa traiasca in alte parti ale lumii.
Daca atatea milioane de evrei au murit de mana germanilor, de ce atat de multi supravietuitori?
Oficialii holocaustului l-au citat adesea pe Jacob Robinson, "istoric" si "jurist internationalist" referindu-se la el ca la o prima sursa de informatie autorizata asupra a ceea ce s-a intamplat cu evreii. J.R. era de fapt un evreu est european mincinos, neonest, avand un plan diabolic. El a fost creatorul "conceptului revolutionar" al ideii Procesului de la Nuernberg intentat liderilor Germaniei si totodata a "schemei de reparatii" germane.
In conformitate cu Nahum Goldman, fostul presedinte al Congresului Mondial Evreiesc (CME):
"In afara de intalnirea mea cu supravietuitorii lagarelor de concentrare dupa eliberare, m-am intors doar oficial in Germania pentru a-l intalni pe cancelarul Adenauer si pentru a deschide negocierile asupra reparatiilor. Acestea constituie o inovatie extraordinara in termenii legii internationale.
Pana atunci, cand o tara pierdea un rasboi, aceasta platea stricaciunile celui victorios, dar era o chestiune intre state, intre guverne. Acum, pentru prima oara, o natiune trebuia sa plateasca reparatii atat indivizilor obisnuiti cat si statului Israel, care nu exista legal in timpul crimelor lui Hitler. De asemenea trebuie sa recunosc ca ideea nu imi apartine.
In timpul rasboiului CME crease un institut al Afacerilor Evreiesti in New York (al carui cartier general este acum in Londra). Directorii acestuia erau doi mari juristi evrei lituanieni, Jacob si Nehemiah Robinson. Multumita lor, Institutul a elaborat doua idei complet revolutionare: Tribunalul de la Nuernberg si reparatiile germane " (Goldman, Nahum, The Jewish Paradox, Grosset and Dunlop, 1978, p. 122).
Doi cu doi fac patru...
Cererile de reparatii erau bazate pe un numar de victime - ca un fel de cerere de asigurare dupa prabusirea unui avion si incendiul consecutiv. Sa platit pentru ca acest numar sa fie mentinut ridicat. Nu e nici un mister in asta.
Acum incercati sa va imaginati o comapnie de asigurari care are de platit pentru un incendiu in care se presupune ca anumiti membri ai unei familii au pierit. Nu trebuie sa fi om de stiinta pentru a vedea ca daca acea companie de asigurare nu are anumite documente ca de pilda: "cine era de fapt inregistrat în acel avion...? - un non-existent unchi sau matusa "victima" sar putea materializa si sa defraudeze compania de asigurari. Aceste lucruri se cunosc, sau intamplat cu unele companii de asigurari.
A insista la nesfarsit pe tema neadevarata a (din 20 Ianuarie 1942) repetand fara temei si subliniind planurile naziste de a "anihila evreii europeni" dovedeste o cumplita si naiva credulitate. Chiar si expertul in holocaustul evreiesc, Yehuda Bauer de la Universitatea evreiasca din Ierusalim a spus ca Wannsee a fost o intalnire ce cu "greu poate fi numita conferinta" si ca "putine din cele care sau spus acolo au fost executate in detaliu".
Aici aveti un extras cu subtitlul: Respingerea importantei Wannsee-ului, din Canadian Jewish News, Ianuarie 30 1992:
"In public inca se repeta din timp in timp stupida poveste ca la Wannsee sa planuit exterminarea evreilor. Wannsee nu a fost decat o treapta in desvaluirea procesului crimei in masa." Potrivit New York Times din 12 Nov. 89 (Bauer) a adaugat ca el nu ar vrea sa "adauge graunte la moara denigratorilor holocaustului: "ei pot adauga, stiti dv...." (Auschwitz Revizionism: An Israeli Scholars Case, NYT, Nov. 12, 1989).
Ei au facuto si o fac in continuare.
Numarul tot mai mic al victimelor Auschwitzului da nastere scepticismului, in oameni care opun bunul simt acestei topici.
Yehuda Bauer, unul dintre promotorii holocaustului, admite falsul cifrei de 4 mil. intrun articol din Nov. 1989, facand comentariul asupra crudei manipulari a numarului victimelor Auschwitzului de catre propaganda Sionista si Comunista si alti mincinosi de acest fel. (Auschwitz Revisionism: An Israeli Scholars Case, Nov. 12, 89).
Sa mentionam aici si Crucea Rosie. Aceasta asa-zisa organizatie umanitara are mult de-a face cu faptul ca cifrele sunt atat de departe de realitate.
Crucea Rosie a jucat un rol ignobil. In timpul si mai ales dupa rasboi cand a elaborat povestile despre "atrocitatile naziste si diferite statistici" (vezi marturia sub juramant a lui Charles Biederman in Procesul Zundel, Au murit in realitate sase milioane? Report of the Evidence in the Canadian "False News" Trial of Ernst Zundel -1988'. Editat de Barbara Kulaszka, pp. 80-84).
Mai jos va ofer doua extracte din aceasta marturie, asa cum au fost adunate in transcrierea lui Zundel de av. Barbara Kulaszka in cartea ei: "Au murit intradevar 6 milioane?"
"Accesul la documente era limitat de catre Intelegerile de la Bonn in 1955 pentru fostii persecutati sau succesorii lor legali, pe baza faptului ca erau documente legate de persoane individuale si deci nedeschise pentru public (11-2497, 2498). Cuvintele folosite de Intelegerile de la Bonn erau ca arhivele erau "evaluabile doar de fostii persecutati sau de succesorii lor legali (12-1676). Singura exceptie de la aceasta regula, dovedita a fi sub intelegeri, a fost pentru reprezentantii oricaruia din cele zece guverne Aliate, ale caror corpuri supervizoare aveau dreptul sa studieze documentele (11-1497). Orice cerere a unuia din cele zece guverne pentru acces era revazuta de catre directorul ITS (Internal Tracing System). Daca Directorul o gasea nejustificata, el pasa cererea Comisiei Internationale pentru decizia finala. Nu si-a amintit nici o cerere a Israelului care sa fi fost respinsa (12-2711).
Cu alte cuvinte, Israelul putea vedea datele, dar cercetatorii si istoricii germani nu.
Domnul Wiesenthal, probabil putea.
Transcrierea sumarizata a procesului conform Kulaszka continua:
Biedermann confirma ca asa cum in 31 Dec., 1989, numarul total al mortilor inregistrat de Biroul registrului Special si diferite alte registre, era de 373,468 (11-2515). Aceasta cifra reprezenta certificate de deces eliberate pentru cererile primite, si se bazau pe inregistrarile lagarelor Naziste in timpul rasboiului (11-2516, 2517).
Biedermann este de acord ca la o conferinta internationala tinuta de Comitetul International al lagarelor in Viena 1977, directorul ITS Albert Cocatrix a tinut o cuvantare in care indica faptul ca cele 357.190 nume de persoane care au murit in lagarele de concentrare au fost inregistrate de Biroul Registrului Special. Biedermann confirma ca acest numar provine actual de la ITS (12-2640., 2646). El subliniaza de asemenea ca aceste cifre rezulta din numarul cererilor. Daca intreaga familie a murit nu a mai existat nimeni care sa depuna o astfel de cerere. Pe de alta parte ITS detinea documentatie completa doar pentru doua din cele 22 de lagare de concentrare. Pentru celelalte avea documentatie partiala sau deloc. Asadar daca o cerere era facuta pentru o persoana care se presupunea ca a murit in unul din aceste lagare, ITS nu avea nici o inregistrare care sa justifice o cerere catre Registrul Special pentru un certificat de deces (12-2647).
E ridicol de simplu. Jocul cu cifrele pe care se bazau cererile de reparatii poate fi abandonat odihnei maine.
Crucea Rosie, prin al ei International Tracing Service Arolson, condus de delegatul Crucii Rosii Charles Biedermann, detine importante informatii asupra "chiriasilor" (locatarilor) tuturor lagarelor de concentrare care au trecut prin lagare de concentrare civile sau de prizonieri de rasboi ale germanilor.
Aceste 14 milioane de materiale informative ar putea fi astazi prin tehnologia computerizata, OCR software etc. sa fie cernute, categorisite, analizate si reverificate. In foarte scurt timp aceste informatii ar putea fi facute accesibile publicului, lucru care ar pune punct tuturor abuzurilor, interpretarilor eronate si falsificarilor adevaratelor cifre ale "victimelor nazistilor".
Guvernul german poate ar fi trebuit sa verifice registrele de "incarcerati" cu 50 de ani in urma. De ce nu sa facut asta? Un bun raspuns ar fi acela ca sar fi aratat intregii lumi ca sau facut cereri de reparatii false si ca sau platit miliarde care au fost colectate (de la cetateni) fraudulos pentru o lunga perioada de timp.
Exista scrisori de la Arolson Tracing Service care in final dau o partiala posibilitate de a zari ceea ce este permis din arhivele acelea. Crucea Rosie, prin acceptarea sus-numitelor intelegeri ale celor 10 natiuni sau mandatelor prin care se administreaza aceasta macabra dar importanta mostenire a C2RM (Cel de al 2-lea Rasboi Mondial), a devenit complice de voie in impiedicarea cercetarilor, si in fond ascunde fapte istorice.
Afirm, fiind inregistrat, ca Crucea Rosie in mod deliberat ridica un zid de piatra in calea cercetarilor oneste asupra unuia din cele mai triste capitole din istoria omenirii. Daca Crucii Rosii ii displace aceasta critica justificata, sa iasa din aceasta afacere de ascundere a adevarului de cautarile publicului.
(va urma)
Un comentariu:
Multumim frumos pentru gandul bun!
Trimiteți un comentariu