Întotdeauna 8 Martie este ceva deosebit. Chiar dacă sărbătoarea se repetă an de an şi pare că intră într-un con de umbră din cauza complezenţei, superficialităţii sau obişnuinţei, ziua de sărbătorire a femeilor (mai ales a femeilor-Mame!) este şi rămâne una deosebită. Nu doar prin semnificaţii, nu doar pentru că aşa a stabilit cineva-cândva ci în primul rând pentru că aşa simţim noi! Cine e om şi nu simte că îi e dor de mamă?
Mamă e şi mama mea, mamă e şi mama copiilor mei... Toate femeile pot fi mame dacă vor şi... dacă pot! Unele nu pot şi trăiesc o dramă din cauza asta, dar în sufletul lor toate caraceristicile mamelor sunt aprinse şi ard în aşteptarea ocaziei de a se manifesta. Sunt copii care aşteaptă să se nască şi sunt mame care nu sunt încă mame, aşteptând...
Pe noi, bărbaţii, ne-a scăpat Dumnezeu de povara naşterii copiilor. Le-a dat-o femeilor şi bine a făcut. Ele pot duce asta, noi... Poate că sarcina de a duce o sarcină până la capăt crează o prăpastie între bărbat şi femeie pentru că bărbatul rămâne bărbat, cu aceleaşi dorinţe "animalice" indiferent de situaţie, dar sarcina de a naşte crează în acelaşi timp şi o punte solidă de legătură veşnică între acelaşi bărbat şi aceiaşi femeie. Sunt cupluri divorţate, despărţite, care ţin totuşi legătura pentru că au un copil împreună...
Mama este pretutindeni! În orice femeie şi chiar în orice fată! Căci îndată ce "deschid ochii" asupra lumii, fetele conştientizează datoria de mamă. Fetele deja încep să gândească în termeni de... mamă! Unele chiar ajung mame înainte de a fi cu adevărat femei...
LA MULŢI ANI femeilor, LA MULŢI ANI mamelor! Chiar şi celor care şi-au uitat copiii...
Cu respect,
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu