Îmi plac copiii... mai ales dacă sunt ai mei! Şi pe ai mei îi iubesc ca şi cum ar fi ai mei! Dar îmi plac toţi copiii, însă nu-mi plac copiii maturi, maturizaţi forţat! Trişti. Tăcuţi. Pierduţi... Închişi în ei, în copilăria lor netrăită. Nu-mi plac copiii flămânzi, bolnavi, părăsiţi, abandonaţi.... Dar îmi plac toţi copiii!
Îmi plac prietenii! Mai ales atunci când au nevoie de mine. Pentru orice, nu contează. Îmi place să le fiu prieten prietenilor mei. Nu-mi plac prietenii care nu au nevoie de mine! Care mint. Care nu mint, dar care tac atunci când ar trebui să vorbească. Care vorbesc atunci când ar trebui să tacă. Nu-mi plac prietenii proşti, dar nici cei care dau pe afară de inteligenţi ce sunt. Îmi place prietenia...
Îmi plac femeile. Deci sunt ok... :) Ca orice bărbat normal "bătut în cap", îmi plac femeile şi frumoase şi inteligente şi devreme acasă! Nu-mi plac femeile de tip "bărbat" (şi nici bărbaţii de tip "femeie"). Nu-mi plac femeile care trăiesc degeaba sau care doar trăiesc, dar îmi plac femeile care ştiu să trăiască! Îmi plac femeile care ştiu să fie inteligente mimând uneori prostia şi/sau îmi plac femeile care ştiu să fie proaste. Îmi plac femeile pentru că nu există femei proaste!
Nu-mi plac bărbaţii, dar îmi place bărbatul care ştie să strângă o mână privindu-te-n ochi. Dacă nu e un tip de caracter are cel puţin tupeu! Nu-mi plac bărbaţii, dar îmi place bărbatul care ştie să stea în picioare, care nu renunţă, care iubeşte "ca prostul" lăsând femeii plăcerea şi bucuria de a fi încarnarea inteligenţei. Nu-mi place bărbatul laş, care îşi abandonează familia, care fuge, care se ascunde... Admir bărbaţii care ştiu cum, când şi cât să plângă!
Îmi place să fiu liber, dar mai mult decât atât îmi place să mă simt liber! Uneori, când nu eram liber mă simţeam liber. Alteori, când sunt liber nu mă simt liber... Îmi place libertatea! Nu-mi place jungla...
Îmi place să scriu. Îmi place să citesc. Nu-mi place să scriu după dictare şi nu-mi place să-mi citească alţii. Îmi place să citesc altora...
Îmi place să desenez, dar nu ştiu să desenez. Îmi place să cânt, dar nu ştiu să cânt. Aşa că, mă uit la ce desenează alţii şi ascult cum cântă alţii. Nu îmi place însă să dansez!
Îmi place să mănânc. Îmi place pâinea şi apa.
Îmi place să trăiesc. Atât...
Poate mai sunt multe care îmi plac sau nu. Nu mi le amintesc acum pe toate... Îmi plac maşinile, dar nu-mi place să le conduc eu. Îmi plac munţii, nu-mi place marea. Îmi place vara care-i vară şi iarna care nu-i ca vara. Îmi place Crăciunul şi nu-mi place Paştele. Îmi plac dimineţile...
Indirefent că-mi place sau nu, unele lucruri îmi plac, altele nu! Asta e...
Nu-mi place cum sunt, dar mi-a plăcut să trăiesc cum am trăit.
Îmi place cum sună vântul...
Cornel SABOU
Un comentariu:
Îmi place cum sună vântul... chiar imi place! :)
Trimiteți un comentariu